Societatea comerciala A S.A.

are doi actionari: X (care detine 60% din capitalul social) si Y (care
detine 40 % din capitalul social). X si tatal lui Y sunt administratorii lui A, fiecare avand puteri
depline de administrare. Doar X are puterea de reprezentare legala a lui A.
In ianuarie 2014 A cumpara un imobil pe strada Paris in Bucuresti, platind suma de 1 milion
euro. Decizia de cumparare apartine lui X in calitate de administrator, care semneaza si
contractul de vanzare-cumparare. Pretul platit reprezinta 1% din valoarea contabila a activelor lui
A la data cumpararii. A inregistreaza un punct de lucru in una din camerele imobilului. Restul
imobilului este inchiriat lui X pentru a locui cu familia sa, la un pret pe metrul patrat uzitat in
cartierul Ferentari-Bucuresti. Conditiile contractului de inchiriere sunt aprobate de catre
adunarea generala a actionarilor (AGA), cu votul a 100% din capitalul social, odata cu aprobarea
remuneratiei anuale a administratorilor pentru perioada 2014-2018.
In mai 2016, la propunerea celor doi administratori, AGA (in absenta lui Y, bolnav la acea data)
aproba vanzarea unor active (printre care si acest imobil) si novatia datoriilor aferente lor, catre
societatea B S.R.L., detinuta in proportie de 100% de Z (sotia lui X si fiica lui Y). Pretul activelor,
stabilit in urma unei evaluari independente, este diminuat cu contra-valoarea datoriilor preluate
de B. Pretul net astfel rezultat a fost compensat cu valoarea datoriei lui A fata de B (rezultata din
neplata in timp a livrarilor de marfuri de la B catre A).
In octombrie 2016 cei doi administratori introduc cerere pentru deschiderea insolventei lui A
si exprima intentia lui A de a fi supus reorganizarii. Cererea este admisa de judecatorul sindic.

Intrebari:

a) Apreciati daca era necesara aprobarea de catre AGA lui A a cumpararii imobilului. 10 p

Raspuns:
Avand in vedere valoarea imobilului raportata la valoarea contabila a activelor lui A, art. 153-22
Legea nr. 31/ 1990 (LS) nu este aplicabil. Art. 150-1 nu ar putea fi aplicabil pentru ca, desi este
aparent interesul personal al lui X in dobandirea imobilului, ipoteza acestui articol este a
contractului cu sine insusi (adica X reprezinta cumparatorul si in acelasi timp este vanzator), ceea
ce nu rezulta din datele spetei.
Pe de alta parte, daca actul constitutiv prevede competenta AGA de a aproba o asemenea achizitie,
aprobarea AGA devine necesara indiferent de aplicabilitatea celor doua articole din LS
mentionate mai sus. In orice caz, indiferent de ce prevede actul constitutiv, chiar daca achizitia ar
fi fost supusa aprobarii si aprobata de AGA, situatia tot nu putea primi o rezolvare solida din
punct de vedere juridic avand in vedere ca imobilul a fost ulterior inchiriat lui X si familiei sale (ce
include pe Z, sotia). Or, Y este tatal lui Z iar al doilea administrator este bunicul lui Z sa fie
aprobata pentru X sa se abtina, ceea ce face ca toata lumea – actionari si administratori – sa fie fie
suspectata de conflict de interes in acest caz !

1
b) Apreciati legalitatea instrainarii activelor si novarii datoriilor lui A catre B (pentru scopul
acestei intrebari, considerati ca nu a avut loc deschiderea ulterioara a insolventei). 30 p

Raspuns:
Contractul dintre A si B din 2016 a fost incheiat cu o societate (B) controlata de sotia
administratorului si actionarului majoritar al lui A (sotia fiind in acelasi timp si fiica actionarului
minoritar). LS nu interzice incheierea unui asemenea contract insa avand in vedere conflictul de
interese aparent in care se afla X (si sotia sa Z, din perspectiva lui B, dar voi ignora acest ultim
conflict) in dubla sa calitate, de administrator si actionar, precum si Y (care este tatal lui Z), este
recomandabil sa fie respectate normele din LS care reglementeaza luarea deciziilor in situatiile de
conflict de interese. Pentru ca hotararea incheierii contractului a fost luata de AGA lui A,
solutionarea conflictului trebuie analizata la nivelul AGA, este mai putin relevant ca operatiunea a
fost propusa AGA de catre cei doi administratori (se presupune ca cei doi admnistratori au
furnizat informatii corecte si complete actionarilor pentru a adopta hotararea AGA). In acest sens
sunt relevante prevederile art. 127 LS (incalcarea lui este sanctionata penal prin art. 275 alin. (2)
LS). Insa solutia promovata de art. 127 – abtinerea de la deliberare si vot – nu este aplicabila
practic in acest caz pentru ca ambii actionari conflictati reprezinta 100% din capitalul social
(aceasta presupunand ca si Y ar fi participat la adunare) ! In aceste conditii, pentru a nu atrage
raspunderea civila si penala a celor 2 actionari, ei (sau X in cazul nostru) trebuie sa se asigure
atunci cand voteaza in favoarea incheierii contractului, ca acesta se incheie in conditii normale de
piata si in interesul lui A (si implicit al creditorilor sai).
Aparent, cele doua conditii de mai sus sunt indeplinite. Valoarea activelor este la pret de piata iar
B preia si pasivele aferente lor. Daca datoria lui A fata de B este reala si nu a fost creata artificial,
practic B preia in conditii de piata o parte din activul net al lui A in contul creantei sale fata de A,
fapt care are trebui sa fie in interesul lui A si al creditorilor sai.
Daca scopul real al incheierii contractului este, in ciuda aparentei legalitati de mai sus, de a
transfera active cheie si/sau valoroase ale lui A catre B fara a fi economic necesar (de ex., pentru
ca A nu este in intarziere cu rambursarea datoriei fata de B si aceasta poate fi stinsa la scadenta ca
rezultat al functionarii normale a lui A), atunci se poate vorbi de un contract in contra intereselor
lui A si ale creditorilor sai. In acest caz, contractul de vanzare-cumparare si novatie poate fi
anulat la cererea creditorilor ca o consecinta a anularii hotararii AGA (in baza art. 132 coroborat
cu 136-1 LS; discutabil in jurisprudenta daca incalcarea art. 136-1 poate fi invocata pentru
anularea hotararii AGA) sau direct in baza art. 272 alin. (1) lit. b) (chiar daca X si Y nu sunt
fondatori, X este si administrator) si/sau art. 275 alin. (2) LS. Faptul ca printre activele
transferate este si imobilul in care locuieste Z (in calitate de sotie a lui X) si care a fost achizitionat

2
de X, in contul lui A, cu 2 ani mai devreme, alimenteaza suspiciunile cu privire la acest contract,
suspiciuni care pot deveni prezumtii daca sunt coroborate cu alte probe.

c) Apreciati in ce conditii poate fi anulat, in cadrul procedurii insolventei, contractul dintre A si B

din mai 2016 (de instrainare active si novare datorii). 30 p

Raspuns:

Aparent, incheierea contractului de instrainare de active si novatie de datorii indeplineste

conditiile din ipoteza art. 119 Legea nr. 85/ 2014 (LPI), cum am aratat la litera b) de mai sus. Dar
daca se poate proba existenta conditiilor de anulare a sa in baza LS (a se vedea discutia de la lit. b)
de mai sus) si/sau in baza LPI, intrebarea este in ce temei poate introduce administratorul
judiciar actiunea in anularea contractului. Pentru ca sunt indeplinite conditiile din art. 117 alin.
(4) lit. (g) (sau si din art. 117 alin. (2) in functie de probarea altor elemente), administratorul
judiciar isi poate intemeia actiunea pe acest(e) text legal(e). Chiar daca sunt indeplinite si
conditiile din articolele din LS mentionate mai sus, LPI este o legea speciala care prevaleaza in
procedura insolventei fata de LS si nu cred ca ar putea fi si ele aplicate de catre administratorul
judiciar.

d) Apreciati in ce conditii poate fi atrasa raspunderea juridica a lui X si Y in calitate de actionari a

lui A, pentru incheierea contractului privind imobilul din ianuarie 2014. 30 p

Raspuns:
In calitate de actionari, X si Y au raspunderea limitata pentru datoriile sociale ale lui A.
Raspunderea lor ar putea deveni nelimitata in conditiile art. 237-1 LS, dar este discutabil daca
acest articol se aplica la societatile pe actiuni avand in vedere ca alin. (3) si (4) se refera numai la
asociat, nu si la actionar. Presupunand ca art. 237-1 se aplica si actionarilor, atunci ei raspund
civil, nelimitat si solidar, numai pentru datoriile care nu pot fi platite de A in cursul lichidarii si
care au fost cauzate de incheierea contractului de cumparare a imobilului, sau pentru toate
datoriile sociale care nu pot fi platite la momentul lichidarii? Textul nu pare sa distinga intre cele
doua ipoteze, astfel incat actionarul trebuie sa raspunda indiferent de legatura de cauzalitate intre
acel contract si prejudiciul suferit de societate. In cazul nostru, abuzul provine din decizia
ambilor actionari de a aproba inchirierea imobilului catre X si sotia sa Z (fiica lui Y), ceea ce
prezuma relativ ca cei doi actionari au fost de acord si cu achizitia imobilului de catre societate
(pentru acest scop final).
O alta cale pentru a atrage raspunderea civila celor doi actionari este in urma condamnarii lor
pentru incalcarea art. 272 alin.(1) lit. b) (daca ei au si calitatea de fondatori ai lui A), a art. 127

3
(putin probabil, avand in vedere ca actiunea in raspundere civila in baza lui este o actiune sociala,
care apartine lui A si care poate fi exercitata pe baza hotararii AGA in care cei doi, X si Y, detin
100% din voturi) sau in baza art. 136-1 LS (calea cea mai sigura), dar in ambele cazuri numai daca
se ajunge la concluzia ca au aprobat implicit achizitia imobilului in AGA prin aprobarea
contractului de inchiriere.
Desigur, daca societatea A este deja in insolventa, art. 169 LPI ar putea fi invocat impotriva celor
doi actionari daca se dovedeste ca prin aprobare contractului de inchiriere au aprobat implicit
achizitia imobilului iar aceasta ultima achizitie este o cauza a insolventei (presupunand ca
termenul de prescriptie din art. 170 nu s-a implinit).
In ce priveste raspunderea penala, ea este posibil a fi atrasa in baza art. 275 alin. (2) si/sau a art.
272 alin.(1) lit. b) LS (daca ei au si calitatea de fondatori ai lui A).