C1 - EPIDEMIOLOGIE

Epidemiologia generală
- Aspecte generale -

Epidemiologia este o ştiinţă care are o vechime apreciabilă , fiind strâns legată de
evoluţia societăţii omeneşti, având atât perioade de dezvoltare şi de stagnare, îfd evoluţia
generală a cunoştiinţelor ştiinţifice.
În epoca sclavagistă, nivelul redus al dezvoltării tehnice a limitat evoluţia
cunoştiinţelor din domeniul medical. Bolile contagioase care evoluau şi eforturile făcute pt
cunoaşterea şi combaterea lor au reprezentat momentul favorabil pt elaborarea unor concepte
prin care se bănuia existenţa unui agent invizibil, denumit ca „sămânţă a bolii”. Totodată
apare termenul de epidemie dar și tratate care încearcă să descifreze cauzele de producere a
unor boli cu mare răspândire. De asemenea, în cazul acestor boli, se încearcă şi găsirea unor
factori endogeni şi factori exogeni cauzatori ai bolii. Hipocrate a fost cel care a intuit acest
lucru.
Pentru factorii endogeni au fost emise teorii care se refereau la disarmonia umorilor
din organism, iar pt cei exogeni se aprecia ca risc major consumul unei ape poluate, pericolul
unor reziduuri poluante din sol, care puteau declanşa / elibera particole patogene (teoria
miasmatică).
Toate aceste metode au fost folosite de edilii timpurilor respective şi în acest sens
putem da exemplu acţiunile de salubrizare a oraşelor şi construcţia impresionantelor instalaţii
de aducţiune a apei potabile (Roma antică).
Renaşterea totuşi a permis o creştere mai semnificativă în cunoaşterea bolilor,
aducându-se argumente pt existenţa agenţilor parazitari şi permiţând explorarea corpului
uman. Este momentul în care se construieşte o epidemiologie empirică dar destul de corectă în
ceea ce priveşte bolile contagioase.
Secolul XIX aduce marele avânt ştiinţific şi tehnic care a permis apariţia şi
dezvoltarea microscopului şi cu această ocazie şi descoperirea agenţilor infecţioşi, în mod
deosebit de către Pasreur, Babeş, Virchow.
Apariţia microbiologiei ca disciplină medicală a condus la descoperirea cauzei şi
anume a agentului patogen, pt o serie de boli infecţioase. Din acest moment, epidemiologia îşi
propune să descifreze (1) şi să combată (2) răspândirea bolilor infecţioase la om, totodată
apare epidemiologia pt animale, iar într-o perioadă de timp relativ scurtă se obţin succese
considerabile în prevenirea şi combaterea unor boli infecţioase în populaţiile umane dar şi de
animale. Epidemiologia era concepută la acel moment strict ca epidemiologia bolilor
infecţioase.
Spre sfârşitul secolului XIX, în majoritatea statelor cu un anumit grad de dezvoltare,
statul începe să intervină în epidemii nu numai prin măsuri de constrângere, ci şi prin măsuri
organizate, ce constau în aprovizionarea cu apă potabilă tratată ştiinţific, îndepărtatrea
reziduurilor, salubrizarea localităţilor şi a locuinţelor, supravegherea alimentelor, vaccinări
obligatorii contra bolilor infecţioase, etc.
Toate aceste măsuri şi acţiuni, în numai câteva decenii au ameliorat considerabil
starea de sănătate la oameni şi animale, mai alea în rândul ţărilor dezvoltate din Europa de V
şi America de N. Totuşi, existenţa unui nr mare de boli extrem de grave şi cu mare răspândire
au condus la apariţia unor organisme internaţionale, care să coordoneze şi să uniformizeze
acţiunile de luptă împotriva acestor boli prin elaborarea de documente şi acte normative care
să reglementeze la nivel global problematica acestor boli, astfel încât, după 1946, sub egida
ONU, ia naştere OMS, care reglementează raporturile dintre bolile oamenilor pe de o parte, şi
dintre oameni şi animale (zoonoze), pe de altă parte şi totodată apare în 1921 apare Oficiul
Internaţional de Epizootii (OIE), principalul organism veterinar internaţionale care se ocupă
în mod deosebit de bolile animalelor şi dă reglementări juridice, (emite acte normative) în
domeniul bolilor transmisibile, infecţioase şi parazitare la animale.