Prima parte a "Jurnalului unei schizofrene" contine amintirile pacientei Renee.

Este descrierea subiectiva a ceea ce a trait, simtit, gandit, experimentat in timpul bolii
Renee - simptomele schizofreniei, disparitia lor pe parcursul tratamentului si modul cum a ajuns la vindecare. Suferintele mentale si deriva emotionala sunt descrise
autentic intr-o maniera care ne ajuta sa intelegem dintr-o alta perspectiva mecanismele psihice antrenate in schizofrenie. 

In aceasta prima parte a "Jurnalului unei schizofrene", descoperim de asemenea modul in care Renee se raporteaza la terapeut, cum functioneaza metodele
terapeutice si cum reactioneaza pacientul la ele. Este o privire unica si deosebit de interesanta inlauntrul relatiei terapeutice. 

Partea a doua a cartii este scrisa de psihiatra si terapeuta lui Renee - Marguerite A. Sechehaye, reprezentand o decriptare teoretica a bolii si a parcursului terapeutic,
dar si un impresionant jurnal de terapeut. 

Marguerite A. Sechehaye (1887-1964) a fost o psihologa elvetiana si psihanalista, membra a Societatii Elvetiene de Psihanaliza. A fost unul dintre pionierii dezvoltarii
tratamentului psihanalitic pentru schizofreni. Ea a propus introducerea in psihoterapie a unei tehnici inovative denumita "realizarea simbolica".

Pagini din carte

                 

          

                 

          
    

Cuprinsul cartii

Partea intai 
Introducere 

Primul capitol 
Aparitia primelor sentimente de irealitate 

Capitolul II 
Incepe lupta impotriva irealitatii 

Capitolul III 
Riquette 

Capitolul IV 
Incep o psihanaliza si gasesc o mama! 

Capitolul V 
Intru in sistem 

Capitolul VI 
Sistemul imi da ordine si lucrurile incep sa existe! 

Capitolul VII 
Sunt internata, sistemul se fortifica si eu risc sa o pierd pe "mama"! 

Capitolul VIII 
Ma afund in irealitate 

Capitolul IX 
Dupa o calatorie care ma amelioreaza, o mare criza ma doboara! 

Capitolul X 
Prima mea dublura: maimutica 

Capitolul XI 
Miracolul merelor 

Capitolul XII 
Invat sa-mi cunosc corpul 

Capitolul XIII 
Chestiunea cazurilor declanseaza toate fortele de distrugere impotriva mea 

Capitolul XIV 
"Mama" incepe sa se ocupe de bebelusul Ezechiel, dar trebuie sa se opreasca 

Capitolul XV 
Intru in corpul mamei si renasc in Ezechiel 

Capitolul XVI 
Ma instalez in realitatea minunata 

A doua parte 
Interpretarea 

Primul capitol 
Etapele dezagregarii Eului 

Capitolul II 
Etapele reconstructiei Eului 

Concluzii 
Index bibliografic

Fragmente din carte

Expunerea care urmeaza sub titlul de "Jurnalul unei schizofrene" va arata oarecum "negativul", inversul "Realizarii Simbolice", adica tot ceea ce se ascunde in spatele
manifestarilor si simptomelor schizofrenice. Dar stim bine ca in fotografie, negativul este esentialul. Fara el, nu avem pozitiv, nu avem imagine. Pe de alta parte,
particularitatea negativului este ca ceea ce este negru devine alb, ceea ce este la stanga in fotografie este la dreapta pe negativ, pe scurt, negativul este inversul
pozitivului. Este, de asemenea, din anumite puncte de vedere, introspectia bolnavei comparata cu imaginea pe care ne-am facut-o despre ea prin intermediul simptomelor
si actelor sale. 
Din aceasta opozitie rezulta o invatare de care trebuie sa tinem seama daca nu vrem sa ne facem o idee falsa despre pacient si despre boala: ascultand pacientul vorbind
despre viata sa interioara, uneori, vom avea impresia ca este cu mult mai atent decat il credeam daca ne ghidam doar dupa aparenta sa si, in alte momente, dimpotriva,
ca era mai putin bolnav decat presupunea starea sa exterioara. Si cum ne miram intotdeauna in primul rand sa aflam ca un pacient care parea dement era in realitate
lucid si constient de ceea ce se petrecea in anturajul sau, avem tendinta sa-l facem responsabil, sa-i reprosam simtomele, ca si cum ar fi fost maestru. Uitam ca el era cu
adevarat neputincios, iresponsabil. Astfel, ne dam seama mai bine ca schizofrenia consta tocmai intr-o disociere intre afectivitate - care este profund perturbata de
pierderea contactului cu viata - si inteligenta - care ramane intacta - si care, ca un operator de cinema, inregistreaza tot ceea ce defileaza prin fata ei. 

Este evident ca Renee nu a putut povesti toate impresiile pe care le-a resimtit pe parcursul bolii sale. De altfel, au fost perioade lungi de timp cand Renee se afla intr-o
asemenea stare de agitatie hebefreno-catatonica, incat ii era imposibil, in confuzia ei, sa distinga ceea ce se petrecea in jurul ei, dar mai ales ceea ce se petrecea
inauntrul ei. 

Exista, de asemenea, si perioadele de stupoare accentuata ale bolii, cand indiferenta era atat de mare incat nu permitea impresiilor perceptive de a se fixa in urme
mnezice. De aceea, cunoscand confidentele lui Renee, confidente ce par sa marturiseasca o luciditate uimitoare, nu ar trebui sa uitam ca ele nu reprezinta decat anumite
perioade ale bolii, din fericire pentru noi, cele mai interesante din punct de vedere psihologic.

Copyright © 2008 Catharsis Media. Toate drepturile rezervate.