Sunteți pe pagina 1din 14

„Operaţiunea Sparanghelul” – A cui afacere

este? La ce nivel este protejată?


10 aprilie 2020 Ion Spânu Actualitate 83

Toate televiziunile au prezentat şi comentat ieri imaginile de


pe aeroportul din Cluj, unde aproape 2.000 de persoane au
stat îngrămădite toată ziua, fără să se mai ţină cont de
„distanţa socială” impusă de Ordonanţele militare. Practic,
acest caz a aruncat în derizoriu întreaga „Stare de urgenţă”,
dispusă de Klaus Iohannis în 16 martie, care urmează să fie
prelungită cu încă o lună.
Dar nu despre nebunia de pe aeroportul din Cluj vrem să vorbim
noi aici, ci de ceva mult mai grav. Pentru a înţelege mai bine
care este adevărata problemă de la Cluj, imaginaţi-vă ce s-a
întîmplat în noaptea de miercuri spre joi, cînd, după ora 22,
conform Ordonanţei militare, în toată România nu vezi nici
ţipenie de om în afara poliţiei şi armatei.
Ei, bine, în acea noapte, 50 de autocare ticsite de oameni, venite
din toate colţurile ţării, treceau pe străzi fără să fie oprite de
patrulele înarmate, fiind dirijate toate spre aeroportul din Cluj,
unde au ajuns la ora 7:00! Ferite de ochii muritorilor de rînd care
sînt obligaţi să stea închişi în case!
Vrem să analizăm şi să punem întrebări despre această
„Operaţiune SparanghelUL”, care pare să ascundă lucruri ce ar
trebui cunoscute de întreaga opinie publică pentru un motiv
simplu: nu poţi ca, în timp ce ţii în casă 22 de milioane de
români prin „starea de urgenţă”, să dai o Ordonanţă militară
pentru că Germania cere 90.000 de culegători de sparanghel şi
să nu dai explicaţiile cuvenite.
Şi, totuşi, iată că se poate!
SPARANGHELUL – MISTERIOASA LEGUMĂ CARE A
SCHIMBAT ORDONANŢELE MILITARE
Totul a început acum două săptămîni, pe 27 martie, cînd pe
Internet a apărut acest anunţ adresat DOAR românilor „CARE
SÎNT ÎN GERMANIA ŞI ÎŞI CAUTĂ UN LOC DE MUNCĂ”,
cărora li se ofereau slujbe la cules de sparanghel:
În mod ciudat, anunţul acesta localiza ca punct de contractare
Timişoara, al doilea oraş ca număr de persoane infectate cu
Coronavirus, în timp ce deciziile autorităţilor interziceau orice
zbor spre Germania, dar avea acea precizare prin care se spunea
că ar fi făcut doar pentru cei sînt deja în Germania! Ce sens
logic era în acel anunţ?
Dar, se pare că anunţul nu a avut mare succes, aşa că, în zilele ce
au urmat, au apărut alte texte asemănătoare, care nu se mai
adresau persoanelor care erau în Germania, ci tuturor românilor,
cu puncte de racolare a forţei de muncă în mai multe zone ale
ţării:
Anunţul pentru zona Arad a apărut în ziua de 4 aprilie, cînd
zborurile spre Germania erau încă interzise. Numai că, stranie
coincidenţă, exact în acea zi, se emite Ordonanţa militară nr. 4,
în care, la art. 10 se exceptează zborurile charter pentru
sezonieri, deşi prin art. 9, al. 3, zborurile spre Germania şi
Franţa erau suspendate pînă pe 22 aprilie:
Sînt multe chestiuni de discutat în legătură cu aceste anunţuri,
căci, de pildă, în cel adresat zonei Bucureşti, postat la o zi după
emiterea Ordonanţei nr. 7, se precizează că este valabil doar în
măsura în care se poate circula conform ordonanţei militare, deşi
aceasta fusese deja anunţată!
Cea mai mare surpriză este, însă, că ultimul anunţ se adresează
celor din Suceava, ştiindu-se că acest oraş este închis pentru că
reprezintă cel mai mare focar de infecţie cu Coronavirus!
AUTOCARELE SPRE CLUJ, CA NIŞTE TANCURI
DESPRE DEPLASAREA CĂRORA NU TREBUIA SĂ ŞTIE
INAMICUL
Ce s-a întîmplat în România în noaptea de 8/9 aprilie ar fi rămas
un episod necunoscut de opinia publică dacă nu ar fi fost
înghesuiala aceea incredibilă de pe aeroportul din Cluj, care
încălca toate regulile stabilite prin Ordonanţele militare.
Aproape 2.000 de oameni, veniţi din toate colţurile ţării,
ajunseseră la Cluj cu autocarele, după ce fuseseră strînşi în
anumite puncte, îmbarcaţi apoi fără respectarea „distanţei
sociale” impuse nouă, muritor de rînd.
Acest transport organizat „noaptea, ca hoţii” seamănă cu
deplasarea unor divizii de tancuri pe vreme de război, cînd
inamicul nu trebuie să afle despre ceea ce urmează să se
petreacă în zori, elementul de surpriză fiind decisiv!
Felul în care s-a derulat această „Operaţiune SparanghelUL” nu
este unul obişnuit, ci naşte serioase întrebări, la care cineva
trebuie să răspundă, altfel ele se vor amplifica şi, la un moment
dat, cine ştie unde pot să ajungă. De pildă, trebuie să ştim:
– 1. Ce au scris oamenii în „Declaraţia pe propria
răspundere” cînd au plecat spre locul de adunare unde îi
aşteptau autocarele? Se ştie că pentru toată populaţia, circulaţia
între orele 22-06 este interzisă, cu mici excepţii, pentru care se
cere o adeverinţă de la angajator. Or, sparangheliştii nu aveau o
rubrică pentru plecarea în Germania, mai ales că nu aveau
asupra lor nici bilete de avion, nici contract de angajare, toate
acestea fiind rezolvate pe aeroportul din Cluj, respectiv, în
Germania!
Cum au putut, deci, să ajungă sparangheliştii de la domiciliul
lor, în miez de noapte, pînă la locul unde erau aşteptaţi de
autocare, fără să fie opriţi şi amendaţi de poliţiştii din patrulele
care sînt peste tot? Mai ales că, în seara precedentă, aşa cum am
văzut cu toţii, doi tineri au fost bătuţi măr de poliţişti doar pentru
că se aflau pe stradă la ora 22:05! Ştiau poliţiştii şi militarii din
patrule că trebuie să le dea voie sparangheliştilor să treacă
nestingheriţi? Cine le-a dat ordinul?
– 2. Cum a fost posibilă adunarea sparangheliştilor la locul de
îmbarcare în autobuze? După ce au reuşit să ajungă cu maşinile
personale în oraşele unde erau aşteptaţi de autocare, acolo erau
adevărate adunări de zeci de persoane, ce ar fi atras atenţia
poliţiştilor şi armatei, care i-ar fi împrăştiat mai ceva ca la
mitingul diasporei din 10 august! Cu toate acestea, în mod
ciudat, patrulele înarmate se pare că, din contră, au protejat
mulţimea de sparanghelişti, ca şi cum ar fi primit un ordin în
acest sens. CINE A DAT ACEST ORDIN DE PROTECŢIE?
– 3. Cine a organizat deplasarea pe timp de noapte a
autocarelor cu sparanghelişti? Chiar dacă, prin absurd, ne-am
imagina că toţi cei 2.000 de sparanghelişti au reuşit să se
strecoare pe drumuri pînă la autocare şi s-au urcat în ele fără să
fie văzuţi de patrule, totuşi, din Focşani, din Braşov sau din
Sibiu, maşinile trebuiau să parcurgă un drum lung pînă la Cluj.
Nu le-a văzut şi auzit nimeni, au fost adormite patrulele cu
somnifere, ca în filmele de război? Sau cineva dăduse ordin ca
autocarele să nu fie oprite, ci să fie dirijate spre destinaţie?
Dacă nu ar fi fost aşa, vă daţi seama ce s-ar fi întîmplat cu un
autobuz plin de oameni care ar fi plecat din Craiova spre
Bucureşti? N-ar fi trecut nici de primul filtru de poliţişti şi
militari, ar fi fost daţi jos oamenii, şoferul ar fi fost arestat, iar
televiziunile ar fi îngălbenit ecranele cu Breakingnews! Cu
aceste autocare pline de sparanghelişti nu s-a întîmplat aşa.
Oare, ce le-au spus şoferii de autocare patrulelor, ce consemn
aveau, aşa încît să ajungă nestingheriţi la Cluj? CINE A DAT
ORDIN TUTUROR PATRULELOR DIN DIFERITE ORAŞE
PRIN CARE AU TRECUT AUTOCARELE CA ACESTEA SĂ
NU FIE OPRITE?
– 4. Cine garantează că nici unul dintre cei 2.000 de
sparanghelişti nu erau infectaţi cu Coronavirus? Oamenii
aceştia care au plecat din zeci de localităţi s-au strîns în diferite
oraşe pentru a se îmbarca în autocare, s-au deplasat nestingheriţi
prin toată România şi s-au îngrămădit apoi pe aeroportul din
Cluj? Erau toţi sănătoşi? Le-a făcut cineva vreun test? Aveau ei
vreo adeverinţă de la medic care să certifice că nu sînt infectaţi?
Noi, toţi cei 22 milioane de români, stăm izolaţi în casă nu
pentru că am fi infectaţi, ci pentru că ne-am putea infecta de la
vecini, prieteni, chiar rude, nu avem voie să ne întîlnim, să
mergem în grupuri mai mari de trei persoane (nici măcar cu
soţia şi cei doi copii!). Şi, atunci, cum a fost posibil ca 2.000 de
oameni să plece din atîtea localităţi pentru a se întîlni toţi la Cluj
şi nimeni să nu le ceară dovada că nu sînt infectaţi? Cineva ar
putea să spună: „domne, cei infectaţi sînt în spitale, în carantină
sau izolaţi la domiciliu”, însă argumentul nu ţine, căci şi noi
sîntem neinfectaţi şi, totuşi, nu avem voie să ieşim din casă după
ora 22:00. CINE A DAT ORDINUL CA SPARANGHELIŞTII SĂ
NU FIE PREZUMAŢI CA FIIND PURTĂTORI DE
CORONAVIRUS?
A FOST O OPERAŢIUNE DISPUSĂ DE PREŞEDINTELE
IOHANNIS, COORDONATĂ DE SERVICIILE SECRETE ŞI
PROTEJATĂ DE POLIŢIE?
Nu plecarea în sine a celor 90.000 de români spre Germania şi
Italia naşte aceste întrebări, ci felul în care s-a procedat: anunţuri
aiuristice care au generat Ordonanţe militare, ordin secret dat
tuturor poliţiştilor şi militarilor din patrule pentru a da cale liberă
autocarelor spre Cluj, ignorarea riscului de îmbolnăvire,
spargerea blocadei din Suceava pentru sparanghelişti!
Toate acestea arată că „Operaţiunea Sparanghelul” nu a fost o
activitate economică transfrontalieră obişnuită, cu una cu totul
specială! Ea nu se putea derula doar de către agenţii economici
din ţară pe baza unor contracte cu angajatorii din Germania, căci
Ordonanţele militare le opreau din faşă.
Este limpede că totul a avut acoperire la nivelul cel mai înalt.
Chiar dacă ar fi vorba doar despre o înţelegere între Guvernul
Lucovid Orban şi Guvernul Germaniei, operaţiunea ar fi ajuns la
urechile preşedintelui Klaus Iohannis în secunda doi, prin
intermediul SRI şi SIE, care ar fi avut obligaţia să afle şi să-l
informeze pe Preşedinte!
Numai aşa se putea derula „Operaţiunea Sparanghelul”, cu girul
Preşedintelui, cu acoperirea serviciilor secrete şi cu protejarea
transporturilor de către Poliţie şi Armată.
Altfel, dacă totul era normal, înainte sau după Ordonanţa
militară nr. 7, chiar preşedintele Klaus Iohannis ar fi apărut în
faţa naţiunii şi ar fi anunţat nu numai să ne spălăm pe mîini şi să
nu mergem la biserică, ci ar fi anunţat că a început relaxarea
restricţiilor şi, deci, relansarea economică. Or, ce ne-a spus
Klaus Iohannis chiar în ziua de 8 aprilie, cu cîteva ore înainte de
marşul autocarelor spre Cluj? Iată:
Aşadar, în timp ce mesajul către toţi românii era „să nu ne
întîlnim cu persoane, să evităm contactul fizic, să ne izolăm, să
ieșim din casă numai atunci cînd trebuie”, deja se pregătea
derularea „Operaţiunii Sparanghelul” ce avea să înceapă doar
peste cîteva ore, cu zeci de autocare pline ochi cu oameni pentru
a ajunge la Cluj şi de acolo în Germania!
Unde este „stricteţea” de care vorbea Klaus Iohannis cu cîteva
ore înainte de pornirea convoaielor spre Germania? De ce nu a
scos o vorbă despre această „operaţiune”? Nu ştia Klaus
Iohannis sau nu trebuia ca noi să aflăm? Doar nu-şi imaginează
cineva că Lucovid Orban ar fi derulat de capul lui o asemenea
operaţiune de anvergură, ştiind că Ioahnnis tocmai vorbise de
„stricteţe”!
Din punctul nostru de vedere, lucrurile sînt clare: „Operaţiunea
Sparanghelul” a fost de la început „negociată” la nivelul
Preşedintelui, una despre care ştia şi pe care a dispus-o către
toate structurile statului. Altfel nu se putea derula! Marea
problemă este de ce nu a fost făcută publică, doar nu era vorba
despre mari secrete de stat, ci de trimiterea în străinătate, la
muncă, a 90.000 de români, nu despre trimiterea unor „trupe
militare” într-un teatru de război.
Este o afacere sau doar o formă de slugărnicie faţă de
Germania? Poate părea ciudat, dar „Sparanghelul” este pentru
Germania o chestiune serioasă, din moment ce şi în anii trecuţi
s-a derulat, dar nu oricum, ci cu ajutor de la stat pentru firmele
germane care angajau sezonieri! Iată ce scria Hotnews în 3 mai
2009: „Patronii fermelor agricole care angajează sezonieri sînt
subventionaţi şi de statul german. Astfel, la salariul tarifar se
mai adaugă cca 30%, deci lunar, un sezonier poate cîştiga pe o
normă de lucru legală, pînă la 800 de euro”.
Deci, în timp ce Germania oferă subvenţii pentru cultivatorii de
sparanghel, preşedintele României este dispus să dea şi el o
mînă de ajutor Germaniei, fiind de acord cu „Operaţiunea
Sparanghelul”, împotriva propriilor decizii care se adresează
românilor, prin care sînt îndemnaţi „să respecte cu sfinţenie”
Ordonanţele militare, încălcate însă de autocarele care se
plimbau ca Vodă prin lobodă prin toată ţara, în miez de noapte,
pentru a duce muncitorii la cules de sparanghel în Germania!
Are astfel de obligaţii în caietul de sarcini Preşedintele
României faţă de Germania?
După cum se ştie, nu există nici măcar o prevedere în
Ordonanţele militare sau în discursul Preşedintelui despre
libertatea românilor de a merge la muncă în fermele din
România, pe cîmpurile unde acum se derulează muncile de
primăvară, pe care ar putea să muncească şi „diaspora”, mai ales
că „diaspora” este cea care a adus Coronavirusul în ţară, iar
acum ar avea nevoie de un loc de muncă.
Cineva trebuie să ne dea răspunsuri la toate aceste semne de
întrebare. Dacă este o afacere, a cui este? Dacă este altceva, cine
a negociat-o, cu cine şi de ce s-a făcut în acest fel, folosindu-se
de toate instituţiile statului?