Podisul Mehedinti

1. Asezarea geografica si limite:

Regiunea geografica pe care o abordam este situata in partea de sud-vest a tarii, intre Podisul Getic
(SE-E), Carpatii Meridionali (N-NV), Subcarpatii Getici (NE), Muntii Banatului (V) si Culoarul Dunarii
(SV), inscriindu-se ca o treapta intermediara intre Muntii Mehedinti si Piemontul Motrului, despartita de
aceasta din urma prin ulucul depresionar Turnu Severin – Halanga – Comanesti. De asemenea, Podisul
Mehedinti reprezinta o unitate geografica bine individualizata care se inscrie pe circa 760 km patrati, avand o
orientare geografica nord-sud-vest-vest, intinzandu-se pe o lungime de aproximativ 53 km si pe o latime de
16-25 km.
Podisul Mehedinti se distinge de regiunile vecine prin o serie de limite clare, sustinute de diferentieri
cantitative si calitative. Depresiunea Orsovei reprezinta discontinuitatea dintre Muntii Almajului si Podisul
Mehedinti, din acest punct si pana la Motru pe directia vest, limita fata de Muntii Mehedinti este alcatuita de
localitatile: Podeni-Gornenti-Isverna-Obarsia Closani. Aici se regaseste un aliniament de diferente litologice
(calcare in munti, cristalin in podis), de altitudine ( 1000-1200m fata de 500-600 m), de vegetatie ( padurile in
zona de munte, iar pasunile in zona de podis). In aceasta zona regasim bazinele depresionare de obarsie a unor
rauri afluente Motrului, Cosustei, Bahnei. Limita dinspre ulucul depresionar Turnu Severin-Halanga-
Comanesti este pusa in evidenta de prezenta unui abrupt de circa 150-200 m, pe la vestul satelor: Comanesti,
Bala de Sus, Rudina, Sovarna, Ilovat, Jidostita, Dudasu Schelei. Intre Orsova si Gura Vaii, podisul se termina
brusc in dreptul culoarului dunarean dincolo de care se afla Podisul Miroc. Continuand de la Gura Vaii spre
NE, el vine in contact cu un culoar (0,5-5 km latime) format din depresiuni mici separate intre ele prin sei.
Culoarul a fost sculptat in structuri diferite: miocenul usor cutat alcatuit din marne, pietrisuri cimentate,
calcare in podis si pliocenul monoclinal cu pietrisuri, nisipuri, argile din Dealurile Cosustei, ce apartin
Podisului Getic. In nord-est, valea Motrului il separa de Subcarpati, marcand diferentieri bruste indeosebi de
ordin structural si de fizionomie, intarite si de existenta depresiunii de contact Baia de Arama.
Podisul Mehedinti are aspectul de platou adanc fragmentat de ape, fiind o treapta scufundata a
Carpatilor. Este considerata o unitate de relief unicat, avand o structura si un relief asemanator muntilor, iar ca
atitudine (500-600 m) este asemanatoare dealurilor.

2. Cadrul fizico-geografic

2.1. Alcatuirea geologica si evolutia paleogeografica:

Intre limitele stabilite, Podisul Mehedinti formeaza o unitate geografica complexa, apartinand din
punct de vedere geologic Carpatilor Meridionali, avand in comun structura, alcatuirea si etapele evolutive.
Fundamentul este reprezentat de sisturi mezometamorfice ( Autohtonul Danubian ), iar din punct de
vedere a unitatilor se evidentiaza urmatoarele aspecte: unitatea Cerna cu formatiuni jurasic-cretacic superior la
vest, la Ponoarele, Isverna, Obarsia Closani, unitatea Cosustea cu flis cretacic cutat (gresii, marno-calcare,
argile) in sud-est, Panza Getica cu sisturi epimetamorfice este impartita in doua unitati: unitatea Bahna in vest
si unitatea Mehedinti (peste sedimentarul Cosustei).
Interpatrunse in Panza Getica regasim fragmente din Panza de Severin (depozite cretacice).
Sedimentarul mezozoic se afla in trei sectoare: Bahna, Balta-Ponoarele si Jidostita-Bala (nisipuri, argile,
carbuni, calcare recifale, pietrisuri, marne badenian-sarmatiene).
Din punct de vedere a evolutiei paleogeografica putem aminti cateva etape. Etapa proterozoic-
paleozoic, etapa in care s-au realizat sisturile cristaline. Etapa jurasic-cretacic, moment in care se formeaza in
jurasic doua fose in Domeniul Danubian- Cerna-Jiu si Cosustea, iar in cretacic fosa de Severin, in Domeniul
Getic. O alta etapa este reprezentata de neozoic (formarea depresiunilor postectonice badeniene in care s-au
acumulat depozite de molasa. In acesta etapa Culoarul Toplet-Bahna a facut legatura pe la Ponoarele cu
Depresiunea Getica, in sud cea mai mare parte a regiunii a fost acoperita de ape. La inceputul pliocenului
inceteaza legatura prin Culoarul Ponoarele- Bahna intre bazinele panonic si pontic, podisul exodand in
intregime.
Pe cea mai mare parte din podis se va dezvolta o retea de vai in concordanta cu panta generala a
reliefului si cu nivelul de baza a lacului getic. In cuaternar regiunea este ridicata la altitudinile actuale, cand se
produc si unele remanieri hidrografice, cele mai insemnate fiind realizarea cursului Dunarii in zona Portile de
Fier si captarea Bahnei dinspre Dunare.

2.2 Relieful:

Considerata ca o treapta intre Carpati si Podisul Getic, podisul in discutie se desfasoara din punct de
vedere altimetric intre 887m (Vf. Paharnicul) si 160m in culoarele de vale dinspre Dunare. Inaltimile de peste
700m reprezinta aproape 8%, platourile interfluviale aflate la 500-700m circa 34%, pentru ca peste 58% sa
constituie interfluvii, depresiuni si culoare de vale cu altitudii sub 500m (predominant in S-SE).
In cadrul Podisului Mehedinti se disting trei subdiviziuni de forma unor latimi variabile, orientate ca
si intreaga unitate de podis de la nord-est la sud-vest. Cele trei parti constituente sunt determinate de
alcaturirea petrografica si de structura geologica.
Partea de nord-vest a podisului, situata in zona de contact direct cu Muntii Mehedinti, este cunoscuta
sub denumirea de Closani-Negrusa, datorita unor insusiri diferentiate local; se imparte in 3 sectoare: a)
Dealurile Izvernei (Paharnicului), intre valea Motrului si cursul superior al Topolnitei; b) Dealurile
Malarischii, intre Topolnita si Dunare, la sud-vest; c) Depresiunea Bahnei in sud-vest. Zona este alcatuita din
interfluvii largi, adesea cu infatisare de platouri la 600-750m, dominate local de varfuri rotunjite care uneori
depasesc 800m. In culoarul tectonic badenian Bahna-Motru, in formatiunile miocene, relieful inregistreaza
altitudini mai mici (300-400m in SV si 480-520m in N si NE). Datorita eroziunii s-au creat mai multe bazine
depresionare suspendate in spatele unor chei: Bahna, Ciresu, Balta, Isverna, Nadanova, Obarsia Closani.
Cea de-a doua parte este reprezentata prin culmile Matoratului si Gardanesei situate in sud-estul
podisului si dispusa aproape paralel cu ulucul depresionar Drobeta Turnu- Severin-Halanga-Comanesti. In
cuprinsul acestora, de la valea Motrului pana la valea Cosustei se distinge Dealul Mare-Dalma, iar de la
Cosustea spre sud-vest, pana la Dunare, Nevat-Chiciora (715m). In aceasta zona relieful este mai uniform,
justificand numele de podis, comparativ cu restul podisului, cu toate ca fragmentarea este relativ accentuate.
Podurile ajung la lungimi cuprinse intre 2 si peste 10 km, iar latimea la 1-3 km. In sectorul Dealu Mare-Dalma
altitudinele reliefului ajung la 600-615 m spre interiorul ulucului depresionar Halanga-Comanesti de la
contactul cu Piemontul Motrului. Tot catre ulucul depresionar al podisului, de o parte si de alta a raului
Cosustea, se gasesc cele mai mari “cornete” din tot podisul: Cornetul Cerboanii-803 m si Cornetul Babelor-
771m. Sectorul Nevat-Chicioara, cuprins intre raurile Criva si Cosustea in nord si Clisevat si T opolnita in
sud, atinge altitudini ce depasesc 700 m ( Vf Chicioara 723 m). La sud de Topolnita, pana la Dunare,
inaltimile cele mai mari sunt pe stanga vaii Bahna, la Matorat-630m, dupa care scad la circa 300m la vest de
satul Breznita Ocol. In partea de sud a podisului se ridica Dealu Varanic, de peste 400m inaltimi, cu exploatari
de calcar. Caracteristica esentiala a acestei subdiviziuni consta in contrastul foarte clar dintre culmile netede
sau usor inguste care despart podurile.
Aria mediana dintre cele doua subunitati o constitue ulucul depresionar Baia de Arama-Ciresu, care
pastreaza aceeiasi orientare, avand la extrremitati cele doua localitati Baia de Arama in nord-est si Ciresu in
sud-vest, avand o lungime de 30 de km. Prezenta acestui uluc depresionar se datoreaza indeosebi variatiei
petrografice si structurii litologice, fiind format, in general, in partea superioara a formatiunilor sedimentare
de sub cristalinul Getic, in marginea acestuia dinspre sinclinal. Relieful acestui uluc depresionar este foarte
variat. In bazinul Cosustei si al Topolnitei intalnim lunci largi, marginite de povarnisuri putin inclinate. Doar
acolo unde aparitia calcarului este mai mare se ridica “cornetele” (la Nadanova si Gornovita). Vaile care
strabat aceasta zona depresionara au lunci mici, dar bine conturate, uneori cu doline. Din punct de vedere
altimetric in aceasta zona gasim urmatoarele altitudini: lunca Bulbei-275m, bazinul Ponoarelor-330m, bazinul
Cosustei-400m, intre Balta si Ciresu-450-470m.
Depresiunea Bahnei, din partea de sud-vest a Podisul Mehedinti, are aceeasi orientare ca si
depresiunea Baia de Arama –Ciresu, avand o lungime de 9km si o latime de 2,5-3 km. Aspectul ei este
deluros cu inaltimi cuprinse intre 175m si 250m, iar in fundul vailor ajunge la 55-75m. Dealurile de aici, fiind
rotunjite si cu boltiri largi, au favorizat includerea lor integrala in circuitul agro-pastoral.

2.3. Clima:

Climatul este determinat de frecventa mare a maselor de aer sudice, vestice si sud-vestice (umede si
mai calde-submediteraneene) si de “adapostul” pe care-l asigura Muntii Mehedinti pe seama caruia circulatia
vestica determina inregistrarea de efecte foenale (incalziri rapide primavara, un numar de zile senine mai
mare, cresterea gradului de uscaciune). Regimul termic se caracterizeaza prin valorii medii anuale de 9,5
grade Celsius, in ianuarie de -2,-2,5 grade Celsius, iar in iulie de 20 grade Celsius. Zilele de iarna sunt doar
20, cele de inghet 110, cele de vara 80, iar numarul zilelor tropicale este de 20 zile. Temperatura medie la
Drobeta Turnu-Severin, in sud, este de 11.7 grade Celsius, iar la Baia de Arama, in nord, temperatura este 9
grade Celsius. In unele situatii, invaziile de aer tropical determina cresterea temperaturii aerului pana la 35-40
grade Celsius. In aceasta regiune, primele ingheturi au loc la sfarsitul lunii septembrie, iar ultimele ingheturi
la sfarsitul lunii aprilie.
Precipitatiile atmosferice sunt bogate, mentinandu-se ridicate aproape tot timpul anului, avand valori
anuale 800-1000mm. Influentele submediteraneene sunt marcate si de prezenta celor doua maxime de
precipitatii: primul la sfarsitul primaverii si inceputul verii (urmare a circulatiei vestice) si al doilea la sfarsitul
toamnei (in noiembrie), cand cantitatile de precipitatii sunt aproape egale. Precipitatiile care predomina tot
timpul sunt cele lichide, indeosebi in partea sudica a podisului,unde ninsorile sunt mai rare, in schimb este
frecvent lapovita. In partea central-nordica ninsorile sunt abundente. Vanturile dominante din zona sunt cele
ce apartin circulatiei maselor de aer estice si vestice. In aceasta regiune intalnim efectul de foehn. Localnicii il
denumesc “Vantu al mare”, ce coboara dinspre Muntii Mehedinti spre regiunile mai joase, batand aproape tot
anul. Are o frecventa ridicata primavara, cand determina topirea zapezilor, iar apoi provoaca o evaporare mare
a apei din sol, grabind uscaciunea si favorizand prelungirea secetelor pana la sfarsitul verii.

2.4. Apele:

Podisul Mehedinti este strabatut de rauri scurte care au izvoarele in Muntii Mehedinti sau in
jumatatea sud-estica a regiunii, care se dirijeaza spre Dunare (Bahna, Vodita, Jidostita, Topolnita) sau catre
Motru (Cosustea, Brebina).Topolnita este cel mai important rau la podisului, avand izvoarele in nord-vestul
satului Costesti, din Muntele Baia. Cursul superior este orientat vest-est, dar ajungand in ulucul depresionar
Baia de Arama-Ciresu isi schimba directia spre sud. Inavale curge pe o vale ingusta sub aspect de chei (cheile
Topolnitei), panan la pestera Ciresu, iar mai departe pe un traseu subteran pana la Prosac. Afluentii Topolnitei
sunt in general mici si numerosi. Cei mai importanti sunt: Garana, lalovita, Malinicul, Ogasu Mare, Borovatul.
Cele mai lungi: Bahna, Topolnita, Cosustea au cica 40 de km din care o mare parte in spatiul podisului. La
traversarea zonei calcaroase, circulatia carstica a impus un drenaj specific subteran (mai ales pe Topolnita
,Bulba). Celelalte vai sunt scurte (sub 20 km lungime) si cu apa putina. Regimul scurgerii este influentat nu
numai de distributia precipitatiilor in timpul anului, dar si de circulatia carstica. Primul factor determina ape
mari in intervalul aprilie-iunie (40-50% din scurgere) si noiembrie si debite mici in august-septembrie si
ianuarie-februarie. Al doilea factor face ca raurile la traversarea barei calcaroase sa piarda o parte din apa, iar
uneori pe lungimi de cativa kilometrii chiar sa sece. Alimentarea raurilor este predominant din ploi (aportul
din zapezi este redus) si din panzele subterane (indeosebi izvoare bogate de la baza versantilor calcarosi din
Muntii Mehedinti).
Lacurile sunt putine si cu dimensiuni reduse. Cel mai important este Zatonul (format temporar in
amonte de pestera de la Ponoare), Gornovita (intre localitatile Balta si Gornovita) si Balta. Cel mai mare lac
antropic a rezultat pe Dunare in spatele de la Portile de Fier 1.
Apele freatice se afla la baza depozitelor de versant, a scoartei de alterare (cu grosimi uneori de peste
1m) si in rocile sedimentare. Au debite influentate de oscilatii mari in regimul precipitatiilor. In sectoarele cu
calcare, ele lipsesc sau au debite foarte mici.
 2.5. Solurile, vegetatia si animalele:

Conditiile de relief, roca, clima au favorizat dezvoltarea solurilor brune acide si brune de padure, iar
pe calcare a rendzinelor. Destul de frecvent exista erodisoluri, indeosebi pe versantii cu panta mai mare de 20
de grade din zona cornetelor, cheilor Topolnitei si Cosustei si pe majoritatea suprafetelor intens pasunate. In
luncile vailor principale sunt soluri aluviale, in diferite stadii de evolutie, de la aluviuni recente pana la soluri
aluviale puternic evoluate. In partea de sud-est a podisului, unde apar formatiuni sedimentare (nisip, pietris,
argile), se intalnesc soluri brune podzolite si podzoluri argiloiluvialein diferite stadii de eroziune.
Individualitatea geografica a podisului (imbinare a caracterelor fizice de munte si deal) se
materializeaza si in raspandirea si structura vegetatiei. Prin pozitia sa geografica, unitatea se intinde in zona
alternantei padurilor de fag si de gorun. Climatul temperat cu influente submediteraneene, altitudinea medie
de 600-700m, relieful accidentat, constitutia litologica (suprafete calcaroase extinse) au avut un rol insemnat
in configuratia actualei structuri floristice si cenotice a vegetatiei. Pe areale intinse din partea de sud si sud-
vest isi face aparitia stejarul pufos (Quercus pubescens), cerul (Quercus cerris), garnita (Quercus fraineto),
gorunul balcanic ( Quercus dalechampi), nucul (Juglans regia), alunul turcesc (Corylus colurna). Fagul este
reprezentat prin specia de fag balcanic (Fagus sylvatica subspeci moescia). Peste tot in podis, mai ales pe
rocile calcaroase, se intalnesc tufarisuri de tip submediteraneean, cunoscute sub numele de sibleacuri, formate
dintr-un complex de elemente submediteraneene carpato-balcanice si sud-europene, cum sunt: mojdrean
(Fraxinus ornus), corn (Cornus mas), scumpie (Cotinus coggygria), liliac (Syringa vulgaris). Compozitia
floristica a pajistilor este, de asemenea, abundenta in elemente sudice, submediteraneene: pajistile de sadina
(Chrysopogon gryllus), de Dauthonia provincialis, Vulpia myuros, Festuca dalmatica.
Din punct de vedere a faunei putem evidentia prezenta vipera cu corn (Vipera Ammodytes) si
broasca testoasa (Testudo hermani), specii submediteraneene ocrotite prin lege si care au o larga raspandire pe
calcareledin sud-vest a podisului. Acestora li se alatura: serpi veninosi (Coluber jugularis cespius) si
neveninosi (Natrix natrixsi Natrix teaselata), scorpion (Euscorpius carpathicus). In padurile de fag si gorun se
intalnesc ursul, veverita, jderul, viezurele, caprioara, lupul si parsul mare. Dintre pasari sunt: ierunca, fasa de
padure, gaita, macaleandru etc.
Ca urmare a originalitatii cadrului sau natural, in Podisul Mehedinti sunt semnalate cele mai dense si
variaterezervati naturale dintr-o unitategeografica de asemenea dimensiuni. Astfel au fost declarate peste 17
rezervatii naturale: Rezervatia “Complex Carstic” de la Ponoare 20 ha, Rezervatia complexa Pestera
Topolnita, Rezervatia speologica Pestera lui Epuran, Rezervatia forestiera Borovat 57ha-pin negru, Rezervatia
botanica Gura Vaii-Varcioara 303 ha, Rezervatia paleontologica Bahna-Ilovita.

3. Populatie, asezari si economie

In Podisul Mehedinti au fost identificate urme de cultura materiala care atesta diferite forme de
locuire inca din cele mai vechi timpuri (bronz, la Godeanu; la hallstatt, la Balvanesti, Ciresu, etc),
continuitatea si sporirea lor de-a lungul secolelor. Marea majoritate a asezarilor au aparut pana in secolul
XIX: erau sate mici cu profil agricol bazat indeosebi pe cresterea animalelor. Acestea sunt situate
predominant in bazinele depresionare (conditiile de relief permitand extinderea locuintelor si a spatiului
agricol), pe culoarele vailor principale (Motru, Bahna) si la contactul dintre zone cu specific economic
diferit (munte-deal, in sud si nord-est). Reteaua de asezasri s-a definitivat catre sfarsitul secolului XIX.
Podisul Mehedinti, fiind mai izolat de arterele de comunicatii majore (cale ferata, sosele modernizate, cale
fluviale) a dat posibilitatea satului de aici sa-si mentina unele dintre cele mai vechi tipuri de locuinta,
evidentiindu-se forme de arhitectura locala, ce au o vechime de peste un secol si jumatate.Ca tipuri de casa,
cu o arhitectura originala, sunt de semnalat: casa cu vatra (instalatie de foc cu character permanent) si cosul
in fata, ce se intalneste in partea de nord-vest al podisului; casa cu vatra pe peretele median, fara cos,
intalnita in partea de nord-est a podisului si casa cu vatra si cosul in spate, care cuprinde, in special, satele
din sud-estul podisului. Materialul de constructie folosit a fost lemnul de gorun sau de fag, ce se afla din
abundenta in padurile din imprejurimi.Ea este formata dintr-un numar mare de sate mici, sub 500 de
locuitori, circa 65% peste 1000 locuitori existau in 1985 doar in patru sate. Majoritatea satelor au o structura
risipita. Doar in bazinele depresionare se remarca o usoara tendinta de adunare (Balta, Gornovita, Ciresu). In
 nord-estul podisului exista orasul Baia de Arama cu 5752 locuitori in 1996. Pe ansamblul, numarul de
locuitori a crescut din secolul XVIII (cca 8500) de peste patru ori pana in 1957. Ulterior s-a inregistrat
oscadere -1.192 in 1985 datorita plecarii definitive (indeosebi locuitori sub 40 de ani) in centre industriale
limitrofe (Targu Jiu, Drobeta Turnu Severin) sauin bazinele carbonifere Motru si Petrosani. Densitatea
populatiei are valori mici de la sub 30 loc/km patrat, in cele mai multe asezari la peste 40 loc/km patrat in
nord-est, in orasul Baia de Arama si in satele limitrofe, precum si in cele din sud-est unde se practica naveta.
Miscarea naturala a populatiei se concretizeaza prin valori reduse, sub media pe tara (natalitatea 10-14 la
mie, mortalitatea peste 10-15 la mie, spor natural negative, in unele situatii si de 1-4 la mie ca in Baia de
Arama). Din aceasta, populatia active depaseste cu putin 50 % (in majoritatea feminina).
Economia are un caracter agricol, din fondul funciar cca 45% reprezinta suprafata africola. Pe
terenurile arabile ( 39 % din agricol), care difera ca pondere de la o comuna la alta, se practica culture de
porumb, grau, secara, cartofi. Exista livezi pe areale restranse in alcatuirea carora intra prunul, marul,
ciresul. Cea mai mare parte din agricol in reprezinta suprafetele cu pasuni si fanete. Ele constituie baza
furajera pentru cresterea oilor (70% din numarul de animale) si bovinelor.
Activitatea industriala se axeaza pe exploatarile de minereu de cupru (zona Marasesti-Ponoarele, in
prezent inchise), calcar (Baia de Arama, Ponoarele, Nadanova,Gornovita, Balta, Ciresu), lemn de foioase
(bazinul superior al Bahnei si al Cosustei;prelucrarea se realizeaza in afara podisului la Drobeta-Turnu
Severin) si in industria mica (ateliere de olarit, textile, prelucrarea lemnului).
Reteaua de drumuri care leaga intre ele asezarile din podis se racordeaza cu sosele modernizate ce
trec prin Motru si prin depresiunile de contact cu Dealurile Cosustei. Se adaugadrumurile modernizate dintre
Baia de Arama-Ponoarele-Nadanova si Ciresu-Balotesti.
Dezvoltarea economica a regiunii se va baza, in contextual realizarii unor centre rurale mari, pe
valorificarea industriale locale ( lemn, calcar, produse agricole),crearea unei retele de drumuri modernizate
(indeosebi prin bazinetele depresionare) si a unor dotari care sa permita exploatarea bogatului potential
turistic (natural, etno-folcloric).

4.Turismul

Dupa cum este cunoscut, dezvoltarea turismului intr-o zona este conditionatade existenta unor
factori naturali in perimetrele de asezari, care, prin calitatile lor, favorizeaza odihna, recreerea si refacerea
fortei de munca. In Podisul Mehedinti, cu exceptia orasului Baia de Arama,reteauade asezari este formata
din sate. Desi dispun de un valoros potential turistic, asezariel mehedintene au fost valorificate doar in mica
masura in cadrul unor circuite de vizitare, pe urmatoarele trasee:
- Drobeta Turnu Severin- Jidostita-Ciresu-Pestera Topolnia si retur
- Drobeta Turnu Severin –Balvanesti-Balta-Izverna-Ponoarele-Baia de Arama-Bala-Drobeta Turnu
Severin
- Drobeta Turnu Severin-Schitul Topolnitei si retur
- Traseul pe Valea Cernei este inclusa in circuitele interne si international
In functie de structura geologica, roci cristaline si calcare, peisajele satelor mehedintene sunt foarte
variate. Astfel, rocile cristaline au generat forme domoale, rotunjite, in timp ce rocile calcaroase formeaza un
relief spectaculos, cu abrupturi stancoase, ponoare, doline, polii, avenuri, lapiezuri, poduri naturale,
pesteri,etc. Sunt de amintit: polia Nadanovei, polia Baltii, campul de lapiezuri de la Ponoarele, Podul natural
de la Ponoare (Podul lui Dumnezeu), Pestera Topolnita, Pestera lui Epuran.
Alte puncte atractive din punct de vedere turistic sunt cheile Gorgovei pe raul Motru, salba de lacuri
de origine carstica: Zatonul Mare, Zatonul Mic, Gornovita si Balta, precum si resursele de ape hidrotermale,
concentrate la Balta si Negoiesti (ape sulfuroase, oligominerale reci, izvorul mineral Comanesti).
Resursele turistice antropice sunt de asemenea bogate si variate in cadrul retelei de asezari a
Podisului Mehedinti. Se disting monumentele istorice si de arhitectura, potentialul etnografic, ca si realizarile
prezentului:
-monumente istorice (biserici, manastiri):Podeni, Ciresu, Balta \, Ponoare, Baia de Arama
-monumente de arta si arhitectura in satele Bahna, Podeni, Balta, Costesti, Baia de Arama
-gospodarii traditionale cu arhitectura specifica in satele Ilovita, Bahna, Ciresu Izvorul Barzii
 -port popular, tesaturi, cusaturi, broderii: Balta Izverna, Ponoare).
Rezervatia botanica Ponoarele - Ideea de protectie are la baza o veche traditie a localnicilor de a
organiza, in acest tinut un peisaj geografic de o deosebita frumusete. Relieful este format din lapiezuri,
ponoare, avenuri, pesteri, vai seci, pereti stancosi si abrupti, toate grupate intre satele Baluta la vest, Raiculesti
si Gardaneasa la est, Ponoarele la nord si Delureni la sud. In cadrul rezervatiei, fondul principal il formeaza
padurea de liliac care ocupa o suprafata de 20 de ha. Ca specii de plante ocrotite amintim: mojdreanul, cornul,
lemnul cainesc, visinul turcesc, paducelul, macesul, etc.
Rezervatia complexa Pestera Topolnitei - Aceasta rezervatie se afla in triunghiul format de
localitatile Ciresu, Jupanesti si Marga. Pestera Topolnita, este clasata pe locul 17 in lume dupa marime si a
doua din tara. Galeriile insumeaza circa 12000m si se dezvolta pe 5 etaje. Pestera Topolnita este sãpatã în
calcare malmneocomiene, fiind o pesterã giganticã, de tip compus, ramificatã, suborizontalã, dezvoltatã pe un
sistem de diaclaze si fracturi cu orientare generalã NNE- SSV. Reteaua de galerii este dispusã pe patru nivele:
douã fosile (unul inferior si unul superior), un nivel subfosil si un nivel activ. Ea a fost sãpatã de trei pâraie
Topolnita, Gãurinti si Ponorãt si prezintã cinci gãuri de acces: Gura Prosãcului (67 m înãltime), Gaura lui
Ciocârdie, intrarea Pestera Femeii, mult mai micã (1.5/2 m) si cele douã deschideri de la Gãurinti. Au fost
separate trei sectoare legate între ele: sectorul Pestera Femeii, sectorul Sohodol (sau Gãurinti)si sectorul
propriu - zis al Pesterii Topolnita.
Topolnita este o pesterã caldã, temperatura înregistratã în profunzimea diferitelor culoare variind între 8.2-
10.8o C, iar umiditatea între 97-98%. Curentii de aer se fac simtiti din plin pentru cã pestera prezintã cinci
deschideri.
Pestera Topolnita prezintã un interes deosebit prin varietatea biotopilor si a elementelor care alcãtuiesc
biocenozele respective: în ea putând fi întâlnite toate tipurile de biotopi si biocenoze subterane.
Rezervatia geomorfologica Complexul carstic de la Ponoare - Este situata la 6 km de orasul Baia
de Arama, pe teritoriul administrative al comunei Ponoarele. Se compune din diverse forme de relief carstic
de o deosebita originalitate ca polii, vai oarbe, pesteri, campuri de lapiezuri si renumitul pod natural “Podul
lui Dumnezeu”, format in urma prabusirii tavanului unei pesteri. In apropiere se afla pestera Ponoarele. In
cadrul campului de lapiezuri exista o stanca de o deosebita frumusete numita “ Acul Cleopatrei”. Pe Valea
Gainii, urcand de la Baia de Arama spre Ponoarele, se afla Pestera Bulba.
Rezervatia speologica Pestera Epuran - Este situata in sud-estul satului Jupanesti, pe valea Ponorat.
Pestera Epuran este o pesterã mare (3064 m lungime) cu galerii dispuse pe douã etaje, unul superior fosil si
altul inferior activ. Aceastã pesterã reprezintã de fapt partea cea mai nordicã a Pesterii Topolnita. Ea a fost
creatã prin actiunea combinatã a apelor pâraielor Ponorãt si (probabil) Topolnita care se unesc în subteran.
Prãbusirea galeriilor si umplerea prin aluvionare si concretionare au întrerupt legãtura dintre cele douã pesteri
la nivelul etajului superior; comunicarea dintre ele existând în prezent la nivelui etajului activ.Desi are o
singurã deschidere, Pestera Epuran este strãbãtutã în permanentã de un curent de aer, mai puternicã în zonele
strâmte ale galeriei. Temperatura aerului este cuprinsã între 7 - 9.5o C. Din punct de vedere biostratigrafic
este de remarcat numãrul mare de indivizi de Closania orghidani.

5. Bibliografie:

 Erdeli, George, 1996, Podisul Mehedinti , Editura METROPOL, Bucuresti

 Ielenicz, Mihai, 1999, Dealurile si podisurile Romaniei, Editura Fundatiei “Romania de Maine”,
Bucuresti
 www.wikipedia.com
 www.insse.ro