Curs 5 INOVAREA

1. Indicatorii procesului de inovare

Indicatorii procesului de inovare urmăresc:
· Comercializarea tehnologiei, deci transferul de la ştiinţă la idei comerciale de succes.
· Transferul de cunoştinţe, prin colaborare efectivă şi flux de informaţii, la toate nivelele.
· Receptivitatea faţă de ideile altora, asigurându-se astfel şi accesul la sursele de cunoştinte din întreaga lume.

Câteva exemple de indicatori :

1. Cheltuielile întreprinderilor cu inovaţia, inclusiv C-D
2. Performanţa în domeniul brevetelor ( patentelor)
3. Ponderea firmelor care inovează. De exemplu, în UK, peste jumatate din întreprinderile din industria
prelucrătoare sunt clasificate drept inovatoare, ceea ce este peste media europeană.
4. Procentul vanzărilor de produse noi sau îmbunătăţite
5. Colaborarea cu universităţi, crearea de firme în mediul universitar
‘Spin-offs’ şi ‘start-ups’ sunt firme create pentru a aplica direct în lumea comercială cunoştinţele şi expertiza
deţinute de institutele de învăţământ superior. Ele pot fi infiinţate de studenţi şi membri ai staff-ului universitar, pe
baza cunoştinţelor şi expertizei din toate domeniile.
6. Apelarea la diverse surse de informaţii pentru inovaţie.
7. Publicarea cercetărilor în parteneriat universităţi – industrie. Această practică este dominantă în industriile
farmaceutică şi chimică, care în UK, de exemplu, deţine 40% din articolele publicate în comun cu universităţile.
8. Internaţionalizarea cercetării şi dezvoltării (C-D). Canada deţine primul loc, urmată de UK, fiind cele mai
atractive locaţii pentru activităţile de C-D cu participare străină.
9. Alianţele tehnologice între firme
10. Rata de înfiinţare şi închidere de întreprinderi. O rata înaltă a întreprinderilor noi demonstrează un dinamism
întreprinzator al economiei şi capacitatea ei de a se transforma şi adapta la noile condiţii impuse de piaţă. O rată
înaltă a întreprinderilor închise trebuie să ducă la îmbunătăţirea alocării resurselor, deoarece resursele pot fi dirijate
către aceia care sunt capabili să le exploateze.
11. Viteza de creştere a firmelor. Există puţine întreprinderi cu ritm rapid de dezvoltare (companii cu rata compusă
de creştere de cel putin 20% pe an, timp de 4 ani), care tind să fie principala sursă de inovare şi de creare de noi
locuri de munca. Acestea descoperă rapid noile oportunităţi şi sunt destul de flexibile
ca să le exploateze. Cercetările din SUA relevă că în perioada 1994-1998, astfel de întreprinderi au reprezentat 4%
din numărul firmelor, dar au creat mai mult de 95% din noile locuri de muncă.
12. Atitudinea faţă de asumarea unor riscuri
Atitudinea firmelor faţă de nereuşită este de asemenea importantă, deoarece întreprinzătorii trebuie să înveţe din
propriile greşeli înainte de a realiza o afacere de succes. Atitudinea societăţii faţă de risc poate de asemenea să
afecteze dinamismul unei economii prin influenţa ei asupra : cererii de noi produse şi servicii ; adoptarea unor noi
tehnologii ; disponibilitatea capitalului de risc ; politicile guvernamentale şi abordarea reglementărilor.

2. Omul inovant
Activitatea creatoare şi de inovare este caracteristică omului. Un om inovant trebuie să fie receptiv la nou, să dea
dovadă de imaginaţie, spirit de observaţie, capacitate de a face conexiuni, extrapolări şi în acelaşi timp să fie
pragmatic.
Capacitatea de a fi creativ şi inovant se poate aprecia după următoarele criterii:
1. Uşurinţa de a rezolva problemele cu care se confruntă.
2. Capacitatea de a-şi asuma riscuri, inevitabile oricărei înnoiri.
3. Capacitatea de a conduce un colectiv deoameni (să fie leader).
4. Să comunice cu uşurinţă cu oamenii.
5. Să posede experienţă în domeniu.
6. Să dea dovadă de imaginaţie şi optimism.
Calităţile cerute de criteriile prezentate nu se pot reuni în acelaşi om. Pot exista oameni creativi, dar care nu reuşesc
să transpună în viaţă produsul imaginaţiei şi oameni care nu generează idei noi, care realizează noul după ideile
altora etc.
Sociologul englez Kirton consideră existenţa a două mari categorii de oameni: metodici (pedanţi) şi inovativi. El
propune un test specific, cu 32 întrebări notate de la 1 la 5, pentru autoapreciere de către subiecţi. Nota finală va fi
cuprinsă în intervalul 32-160. Mediana, care exprimă în măsură egală creativitatea şi inventivitatea este considerată
pentru punctajul de 96. Se obţine o distribuţie Gauss a celor chestionaţi, în care cei cu punctaj sub 96 sunt
consideraţi metodici, iar cei cu punctaj peste 96, inventivi.
Într-o echipă pot coexista oameni inventivi şi metodici, care trebuie să colaboreze. Oamenii inventive vor facilita
introducerea noului, vor dinamiza echipa prin comportarea lor, creând mobilitatea necesară schimbărilor radicale.
Oamenii metodici în schimb, vor aduce ordine, stabilitate, coerenţa echipei, asigurând siguranţa realizării inovaţiilor
cu grad mai mare de risc.
Caracteristicile oamenilor metodici Caracteristicile oamenilor inventivi
Precizie, constanţă, eficienţă, prudenţă, spirit metodic
Par indisciplinaţi, au un stil propriu de abordare a problemelor
Caută solutii problemelor după o metodologie stabilită şi verificată (prin paşi de rezolvare)
Caută soluţii complicate, inedite, alternative, fiind deseori în contradictoriu cu ceilalţi
Urmăresc în mod egal scopul şi mijloacele de atingere
Se preocupă în special de scop
Pot lucra o lungă perioada de timp fără schimbări
Acceptă pentru scurt timp activitatea de rutină
Respectă reguli, regulamente Nu respectă reguli, obiceiuri
Conduc structuri stabilizate Preiau controlul în situaţii atipice
Nu sunt prea siguri de sine, se supun ordinelor ierarhice
Sunt foarte siguri de sine, apărându-şi propriile idei
Au un aport major în societate
Foarte utili în situaţii de criză, sau pentru prevenirea lor.

După J.P.Sol, oamenii se deosebesc ca: logici (perfecţionişti), poeţi (care propun idei originale) şi experţi (care
judecă şi critică). In echipe este de preferat să existe oameni din toate categoriile.
Oamenii pot fi stimulaţi să aducă soluţii noi prin mediul de activitate şi prin poziţia conducerii firmei.
Pot fi însă şi situaţii de stagnare a performanţelor creative ale oamenilor. De exemplu: teama de a nu face greşeli, de
ridicol, sau de furt intelectual; birocraţia care poate „sufoca” realizarea ideilor; ierarhizarea în echipă, când cei cu
idei, de obicei tineri, nu îndrăznesc să-şi promoveze ideile; alegerea greşită a temei.

3. Motoare ale inovării

Diversi factori încuraja o organizație să inoveze. Fiecare dintre aceste motoare cere inovație și învățare continuă,
astfel încât procesul poate fi repetat continuu. Aceste motoare ajuta, de asemenea, pentru a crea noi obiective
organizationale si a genera noi idei pentru îndeplinirea acestor obiective. Aceste drivere pot fi rezumate după cum
urmează:

• Tehnologii emergente
• Acțiunile Concurentei
• Noi idei de la clienți, parteneri strategici, și angajați
• Schimbări emergente în mediul extern
 a. Tehnologiile emergente

Acestea au potențialul de inovare semnificativ în întreaga organizație și pot fi baza pentru produse inovatoare,
procese și servicii care pot revolutiona soarta unei organizații. În trecut, organizațiile au dezvoltat tehnologii în
laboratoare mari de cercetare-dezvoltare. Cu toate acestea, în mediul de astăzi sursele de tehnologie în curs de
dezvoltare sunt adesea prea putin avantajoase pentru orice organizație ca să se dezvolte pe plan intern. În consecință,
organizațiile cheltuiesc mai multe resurse in cautare de oportunități potențiale tehnologice. Sursele de tehnologie în
curs de dezvoltare pot include universități, startup-uri de înaltă tehnologie, și organizațiile concurente.

b. Concurenta

Actiunile inovatoare ale concurentei si ale altor organizatii pot fi un alt motor al inovatiei. Concurenții pot furniza o
cota de piata cu privire la care proiecte și inițiative să continue. Copierea inovațiilor concurentei reduce riscul
deoarece produsele pot să fi fost deja adoptate de către piață. Un astfel de comportament nu duce neaparat la
cresterea cotei de piață, dar poate ajuta la menținerea cotei actuale, prin contracararea avantajului concurentei.

c. Ideile noi

În trecut inovațiile au fost dezvoltate cu un număr mic de designeri și ingineri. Acum, însă, cu o mai mare
complexitate tehnologică și segmentarea pieței, organizațiile moderne se angajează ca multe părți implicate sa faca
posibil procesul de inovare. Acest lucru poate duce la creșterea capacități de scanare și o mai bună informare cu
privire la nevoile pieței. Implicarea angajaților, furnizorilor, clienților și a beneficiarilor poate dezvălui noi
oportunități care altfel ar fi fost nedescoperite.

d. Mediu extern

Toate organizațiile sunt afectate de schimbările survenite în mediul extern. Aceste modificări pot fi un alt motor al
inovării. Schimbările de mediu pot apărea ca urmare a acțiunilor concurente care au revolutionat mediul de afaceri
sau se pot produce prin schimbari macro în mediul politic, economic, cultural sau tehnologic. Pe măsură ce
organizațiile „luptă” pentru a se realinia cu noul mediu de afaceri, ele trebuie să inoveze produsele, procesele și
serviciile.

Ex. După atacurile teroriste din 2001 din Statele Unite, guvernele din întreaga lume au impus cerințe mai mari de
securitate asupra industriei companiei aeriene. Impactul inițial al acestui nou mediu a fost haos pe aeroporturi, cozi
lungi, și confuzie a clientilor. Liniile aeriene și aeroporturile au trebuit să inoveze procesele lor pentru a îndeplini
aceste noi cerințe ale clienților, astfel incat sa rămâna competitive.
Curs 6

1. Categorii de Inovare

Termenul de inovație este adesea asociat cu noi produse. Când ne gândim la inovație ne gandim la un produs fizic:
un televizor, mașină, sau music player digital. Cu toate acestea, inovația poate apărea, de asemenea, în procesul de
fabricatie a produselor si al serviciilor care livrează produse tangibile și intangibile. Multe servicii nu implică
produse fizice. De exemplu, un spital sau un departament guvernamental ofera o gama de servicii fără producerea
unor produse. Se detaliaza inovarea în contextul organizațional, și, deși inovarea de produs este o parte importanta a
acestui fapt, este încă doar o parte. Putem spune că inovarea se referă la produse, procese și servicii.

Inovarea produsului aduce schimbări benefice produselor fizice. Exemplele includ:

 Introducerea unui noi dimensiuni a ecranului pentru televizoare
 Trecerea de la un televizor cu tub la unul cu ecran plat
 Adăugarea de noi functionalitati, cum ar fi accesul la internet prin intermediul televizoarelor
Termeni asemanatori care sunt adesea folositi alternativ includ design de produs, de cercetare și dezvoltare, precum
și dezvoltarea de noi produse. Fiecare dintre acești termeni oferă o perspectivă deosebită asupra gradului de
modificare aduse produselor. Gradul de schimbare poate include următoarele:
 Imbunătățiri sporite
 Adaosuri la familiile de produse
 Produse de generație următoare
 Noi produse de bază
Organizații au de obicei un portofoliu de produse care trebuie să fie îmbunătățite sau reglate treptat ca urmare a
problemelor ce sunt identificate sau a cerințelor noi ce apar. Este important ca ele sa aduca completări familiilor de
produse. Una dintre principalele activități ale echipei de design de produs este ca lucrarea se efectuează pe produse
de generație următoare sau pe noi modele de produse. Aceasta poate lucra de asemenea la proiectarea de noi produse
de bază care extind portofoliul semnificativ și de multe ori implică radical noi procese de creare. Aceste noi produse
de bază oferă posibilitatea de creșteri importante ale veniturilor si de asemenea a obtinerii unui monopol temporar în
piață. Procesul de dezvoltare al produsului pentru urmatoarea generatie, precum si noile produse, urmează un ciclu
familiar în cele mai multe organizații:

 Ideație
 Anchetă preliminară
 Anchetă detaliată
 Dezvoltarea
 Testarea și validarea
 Lansarea pe piață și producția completa
Fiecare dintre aceste etape implică interacțiunea cu clienții, care pot participa la generarea de idei. Criteriile cheie de
performanță în procesul de proiectare se învârt în jurul următoarelelor :
• Timp de punere pe piata
• Costul de produs
• Beneficiu catre clienți
• Costul de dezvoltare

Inovarea procesului face schimbări benefice în procesele care genereaza produse sau servicii, de exemplu :
• Construirea de noi sisteme care asamblează un televizor mai rapid și mai ieftin
• Reproiectarea liniilor de asamblare, astfel încât televizoarele pot fi fabricate mai fiabil
• Outsourcing-ul producției de plastic ce acoperă televizoarele astfel încât costurile pot fi reduse și calitatea
îmbunătățită
Termenul de proces se referă la un set de activități interdependente menite să transforme anumite intrări într-un
anumit beneficiu pentru client. Procesele se referă la toate activitățile operaționale prin care se ofera un plus
clientului final, cum ar fi achiziționarea de materii prime, fabricația, logistica, precum și servicii post-vânzare
Inovarea de proces le permite unor organizații să concureze printr-un lanț de valori mai eficient decât au concurenții
lor. Inovarea de proces a dus la îmbunătățiri organizatorice, cum ar fi un nivel mai scazut de stocuri, rapiditate,
procese de fabricare mai agile și logistică imbunatatita. Organizațiile pot îmbunătăți eficiența și valoarea proceselor
lor, cu o gamă largă de diferiti facilitatori. Deși utilizarea acestor facilitatori este condiționată de contextul
organizațional, mulți oferă un proces de performanță îmbunătățit. Aplicarea tehnologiei, cum ar fi robotica,
sistemele de planificare a resurselor întreprinderii și tehnologiile de detecție pot schimba procesul prin reducerea
costurilor, îmbunătățirea siguranței, sau reducerea timpului procesului. Aplicarea unor practici de resurse umane
poate îmbunătăți calitatea procesului, spori motivația și permite creșterea complexității prin o mai mare flexibilitate.
În mod similar, daca o materie primă este schimbata, costurile pot fi reduse sau parametrii de performanta
imbunatatiti.

Unele diferențe între inovarea de produs și cea de proces includ următoarele :

 Inovarea de produs necesita mai mult timp si investiții mai mari decât inovarea de proces
 Inovațiile de produs sunt mult mai vizibile pentru piața externă decât inovațiile de proces
 Inovații de produs sunt văzute ca domeniul cercetarii-dezvoltarii și departamentelor de proiectare;
alternativ, inovarea de proces este privita ca domeniul operațiunilor și departamentele de calitate

Inovarea serviciilor aduce schimbări benefice pentru serviciile pe care le utilizează clienții. Exemplele includ :
• Schimbarea modului în care dealerii vând noile televizoare cu scopul de a reduce costurile
• Schimbarea modului prin care clienți scapa de televizoarele vechi prin introducerea unei politici de preluare
• Opțiuni de finanțare, pentru a permite clienților să cumpere televizoare
Serviciile sunt adesea asociate cu locul de muncă, joacă și de recreere. Domeniile de acest tip includ serviciu
bancar, spitale, guvern, educație, magazine de vânzare cu amănuntul și modalitatile de divertisment. În ultimul
deceniu un număr mare de servicii bazate pe cunoaștere au fost oferite prin intermediul site-urilor web. Aceste
servicii implică produse intangibile, au un grad ridicat de interacțiune cu clienții, și sunt de obicei activate la cerere
de către client. Definirea unui serviciu poate fi oarecum problematica. Unii definesc serviciu ca o secvență de
suprapunere de activități cu scopul de a creea beneficiu. Alții definesc serviciu în termeni de performanță, in care
clientul și furnizorul co - produc un beneficiu. Există trei tipuri de operațiuni de servicii :
• De fabricație (depozite, laboratoare de testare, de reciclare)
• Servicii mixte (băncile, asigurarile, agenții imobiliari)
• Servicii pure (spitalele, școlile, vânzarea cu amănuntul )
Un atribut cheie al unui serviciu este un nivel foarte ridicat de interacțiune cu clientul. Clientul este de multe ori în
imposibilitatea de a separa serviciul de persoana care furnizeaza și așa va face presupuneri de calitate bazate pe
impresii ale serviciului, a oamenilor care livreaza serviciul respectiv, precum și oricarui alt produs livrat ca parte a
serviciului. O altă caracteristică a unor organizații de prestare servicii este faptul că produsele lor pot fi perisabile.
Prin urmare, produsul trebuie consumat cat mai curand posibil după achiziționare. Prin urmare, timpul de livrare și
percepția de calitate a clientului sunt esențiale pentru succes.

2. Clasificarea Inovarii

Inovarea poate fi clasificata ca inovare radicală si inovare incrementală .

Inovarea radicală este inovarea care face schimbări majore în ceva deja stabilit. O schimbare poate reprezenta o
inovație radicală atunci când este privita la un nivel tehnologic, dar impactul poate fi doar elementar atunci când
sunt privite la nivel organizațional. Termenul radical de multe ori se referă la nivelul de contribuție, la eficiența sau
venitul organizației. De exemplu, prin introducerea televiziunii cu ecran plat, producătorii au crescut radical cererea
pentru astfel de produse. Cele mai multe organizații se angajeaza într-o formă de inovație radicală pe toata perioada
existentei lor.

Inovația radicală poate aduce beneficii foarte mari pentru o organizație în ceea ce privește creșterea vânzărilor și a
profiturilor, dar este de asemenea extrem de riscanta. Companiile din industria farmaceutică pot investi mai mult de
400 milioane dolari in dezvoltarea unui nou medicament și nu au nici o garanție că el va trece vreodată studiile
clinice astfel incat sa apara pe piata. Din cauza turbulențelor de mediul extern, este dificil pentru orice companie să
spuna că un potențial de inovare va duce la un impact radical. Ele pot urmări numai inovația știind că există
posibilitatea de impact radical.

Deși inovarea radicala face de multe ori prima pagină a ziarelor, cele mai multe organizații cauta inovații mici sau
incrementale pentru produsele lor, procese și servicii. De fapt, unele companii stau departe de inovații radicale,
preferând în schimb să investească în inovare elementara (incrementala). Inovație incrementală este mai puțin
ambițioasa în domeniul său de aplicare și oferă mai puțin potențial, dar, în consecință, riscurile asociate sunt mult
mai mici. Cu toate acestea, o organizație poate să întreprindă mai multe din aceste tipuri de inovare pentru a realiza
creșterea necesara pentru a supraviețui . În cazul în care o organizație implementează cu succes inovații
incrementale, atunci aceasta poate duce uneori la niveluri similare de creștere ca si cea bazată pe inovații radicale.

Există avantaje și dezavantaje pentru ambele tipuri de inovare, atat incrementală cat și radicala. Inovarea radicală are
avantajul de a crea o schimbare radicală în creșterea organizatiei. Dezavantajul este nivelul ridicat de risc și costul
ridicat in caz de eșec. Avantajele inovației incrementale sunt risc mai scăzut și posibilitatea de a obține grade mici
de creștere. Cu toate acestea, dezavantajul comparativ cu inovația radicală este faptul ca pentru a atinge obiectivele
de creștere înaintea altor concurenți se face mult mai lent, ceea ce duce la o pierdere de avantaj competitiv.