Bazele functionarii pietei de capital.
2.VM corporative-societati pe actiuni, aspecte ale infiintarii activitatii,
1.VM-elemente ale pietei financiare.Criterii de clasificare a VM.Import
aparitiei VM. Tipologia VM.
VM sunt titluri financiare care oferă proprietarului său drepturi patrimoniale şi
nepatrimoniale, drepturi care nu pot fi transmise fără transmiterea titlurilor fin,
fac parte din categoria activelor nebancare. Caracteristicile VM:1.VM conferă
deţinătorilor acestora drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale faţă de emitenţi;
2.VM sunt instrumente negociabile,b)VM pot fi emise în forma materializata sau
evidenţiate prin înscriere în cont. Principalul scop al emisiunii VM este acela de a
transforma resursele fin disponibile si dispersate din economie in capitaluri pe
termen accesibile emitentilor, fiind destinate realizării de investiţii sau
transfomindu-se în capital de împrumut.
Din punct de vedere al caracteristicilor VM se clasifica în: a)VM primare,
care mobilizeaza capitalurile pe termen lung si permit valorificarea investitiei prin
încasarea periodica a unei parţi din veniturile generate de emitent. B)VM
derivate,reprezenta contracte la termen standardizate sau nestandardizate;
contracte la termen forward reprezinta contracte nestandardizate si creează pentru
părţi obligaţia de a vinde, respectiv dc a cumpara o anumita marfă la un preţ
convenit în momentul încheierii tranzacţiei şi care se executa prin livrarea
efectiva a mărfii si plata pretului la o anumita data viitoare; contractele futures
sunt contracte standardizate care creeaza pentru părţi obligatia de a vinde sau de a
cumpara un anumit activ suport la data scadenţei si la un preţ convenit la
momentul încheierii tranzactiei; contractele options reprezinta contracte
standardizate care, în schimbul plăţii unei prime, creeaza pentru cumpărătorul
opţiunii dreptul dar nu şi obligatia, de a cumpara, sau de a vinde un anumit activ
suport la un pret prestabilit numit preţ de exercitare, pînă la sau la rata expirării;
c)VM sintetice, care sunt create prin combinarea diferitelor ripuri de active,
avînd ca rezultat apariţia unui nou instrument financiar-contractele pe indici
bursieri.
În structura lor distingem VM cu venit variabil (acţiunile), al căror venit variază
în funcţie de rezultatele şi de politica financiară a întreprinderilor de care valoarea
este legată, şi VM cu venit fix (obligaţiunile, înscrisurile funciare, rentele), al
căror venit este legat de valoarea creanţei. Prin emisiunea şi negocierea VM pe
piaţa financiară sunt mobilizate activele financiare disponibile din economie şi
transformate fie încapitaluri sociale ale organizaţiilor publice şi particulare (acţ.),
fie în resurse financiare destinate realizării de investiţii (obl.).
O piaţă echilibrată a VM este formată din două sectoare – sectorul VM
corporative şi sectorul VM de stat, care trebuie să fie într-un echilibru
peremanent. VM corporative sunt VM emitenţii cărora sunt SA, întreprinderi,
organizaţii de alte forme organizatorico-juridice, deasemenea bănci, companii de
investiţii de fonduri. VM corporative sunt prezentate de urrmătoarele forme: de
împrumut, cote părţi şi derivate. VM de împrumut– obligaţiuni, cambii,
certificate bancare de depozit şi economii... VM derivate – contracte futures,
options şi waranturile. VM corporative se emit la: 1.fondarea SA şi plasarea
acestora printre fondatori 2. majorarea capitalului social al SA prin plasarea de
acţiuni suplimentare. 3.atragerea capitalului de împrumut prin emisiunea de
obligaţiuni.
Dupa cum stim contr Futures sunt niste instrumente de gestiune a risc prin care se
are ca scop:minimizarea risc p/u un pf asteptat,max pf p/u un anumit nivel
acceptat al riscului,La implimentarea acestor tranzactii ofera celui ce la
tranzactionează posibilitatea unor cistiguri prin imobilizarea unei sume de bani
relativ reduse,flexibilitatea lor mare permit investitorilor nu doar reducerea
riscului ci si evitarea lor.
reorganizarii, lichidarii, Actiunile. Obligatiuni.Venituri aferente VM
corporative,dividentul,dobinda.
SA este considerată societatea comercială al cărei capital social este în întregime
împărţit în acţiuni, care atestă dreptul patrimonial al acţionarilor faţă de
proprietatea societăţii. SA poate fi de tip deschs şi de tip închis
Societate este de tip deschis dacă acţionarii ei au dreptul nelimitat să înstrăineze
acţiunile ce le aparţin.
Societatea este de tip închis-Capitalul social al SA de tip închis trebuie să
depăşească 10 mii lei. Numărul, acţionarilor unei SA de tip închis, împreună cu
acţionarii reprezentaţi prin deţinătorii nominali de acţiuni, nu poate depăşi 50
acţionari, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Organele de conducere ale societăţii sunt : AGA – este organul suprem de
conducere şi se ţine cel puţin o dată pe an. Aceasta are o serie de atribuţii printre
care se enumără: aprobarea statutului societăţii, luarea deciziilor cu privire la
modificarea capitalului social, aprobarea diferitor regulamente interne, etc.
Consiliul directorilor – reprezintă interesele acţionarilor în perioada dintre
adunările generale a acţionarilor, şi în limitele atribuţiilor sale exercită
conducerea generală şi controlul asupra activităţii societăţii. Organul executiv –
asigură îndeplinirea hotărîrilor AGA şi deciziilor consiliului. Acesta poate fi
colegial (comitet de conducere, direcţie) sau unipersonal (director general,
director). Comisia de cenzori – exercită controlul activităţii economico-
financiare a societăţii. Reorganzarea societăţii se efectuiază prin fuziune-
asociere, divizare-separare, sau transformare. Fuziunea (asocierea) societăţilor se
efectuieză prin consolidarea bilanţurilor lor cu convertirea ulterioară a acţiunilor
socităţiilor antrenate în fuziune în acţiuni ale societăîţii recent înfiinţate.
Divizarea (separarea) societăţii se efectuiază prin divizarea bilanţului ei cu
convertirea ulterioară a tuturor acţiunilor sau a unei părţi din acţiunile aflate în
circulaţie ale societăţii reorganizate în acţiuni ale două sau mai multe societăţi
recent înfiinţate. Transformare – se face în baza hotăririi AGA. Societatea poate
să se transforme în societete comercială cu o altă formă organizatorico – juridică
sau în cooperativă de producţie. Lichidarea societăţii poate avea loc numai prin
hotărîrea AGA sau a instanţei judecătoreşti. Lichidarea se efectuiază de o comisie
de lichidare, la care trec toate împuternicirile de conducere a activităţii curente a
societăţii. Acţiunea reprezintă o VM de emisiune, care atesată dreptul
patrimonial al proprietarului acesteia de a primi o parte din veniturile socităţii
distribuite între acţionarii societăţii în calitate de dividente, participarea în
gestionarea activităţii SA, şi la o parte a bunurilor în cazul lichidării societăţii.
Din punct de vedere a persoanei beneficiare a drepturilor conferite acţiunile pot
fi nominative şi la purtător. Din punct de vedere a formei de atribuire a
veniturilor acţiunile pot fi ordinare şi preferenţiale. Din punct de vedere a
caracterului de circulaţie pe piaţă acestea pot fi în circulaţie – acţiunile care
circulă în permanenţă pe PVM şi acţiuni de portofoliu sau de tezaur – care sunt
răscumpărate de emitent în dependenţă de anumite condiţii şi pentru anumite
scopuri. Din punct de vedere a caracterului de circulaţie la bursele de valori
deosebim actiuni înregistrate – care au trecut prodedura de listing la BV şi
neînregistrate – care nu pot circula la BV, acestea fiind negociate pe piaţa
extrabursieră. Acţiunile ordinare sunt titluri care conferă proprietarulu dreptul de
a participa în gestionarea societăţii (la AGA are drept de vot), la primirea
dividentelor, etc. Acţiunile preferenţiale sunt acţiunile ce conferă deţinătorului
său dreptul la un venit, dar nu confera dreptul la vot. Acţiunile preferenţiale
sunt: cumulative – neachitarea dividentului într-un an financiar duce la
acumularea aestuia pe cont special aparte şi achitarea acestia în anii viitori. Mai
sunt acţiuni parţial cumulative şi necumulative. cu participare – asupra
dividentului fixat iniţial acţionarii pot obţine un divident fix suplimentar în anii
financiari profitabili de rînd cu acţionarii ce deţin acţiuni ordinare. convertibile –
este posibilitatea de a schimba această acţiune contra unui anumit nr. de acţiuni
ordinare. cu lichidare – conferă dreptul corporaţiei emitente de a răscumpăra
acţiunile date. cu drept de răscumpărare – oferă dreptul deţinătorului de a cere
societăţii emitente răscumpărarea acestora.
Obligaţiunile reprezintă VM de împrumut şi confirmă faptul că deţinătorul
obligaţiunii este creditor al societăţii emitente şi primeşte dobănda aferentă
titlurilor date în termeni stabiliţi preventiv, iar la scadenţă primeşte suma totală a
obligaţiunilor. scopul prioritar al emisiunii este în atragerea mijloacelor necesare
activităţii curente a societăţii.
Obligaţiuni cu rata cuponului fixă. Obligaţiuni cu rata cuponului fluctuantă
– mărimea rate cuponului se stabileşte în dependenţă directă cu rata dobînzii
bancare. Obligaţiuni cu rata cuponului proporţional ascendentă – procesul de
aplicare a ratei este diferit de la an la an şi se măreşte treptat. Obligaţiuni cu
cupon minim sau cu cupon zero – cu discont. Obligaţiuni cu achitarea la
alegere – deţinătorul poate alege în locul sumelor aferente cuponului obligaţiunii
din emisie nouă, pe ceea ce emitentul îi acordă. Obligaţiuni complexe – o parte a
termenului de circulaţie a obligaţiunii se achită rata fixa, şi o parte a timpului
rămas rata fluctuantă. Companiile trebuie să garanteze fiecare emesiune de
obligaţiuni. Companile care nu doresc să recurgă la emisiunea de obligaţiuni ca
garanţii aleg: Obligaţiuni neasigurate- însoţite de capacitatea de încredere a
debitorilor faţă de creditori; Obligaţiuni neasigurate cu drept de convertire –
se împart în obl. cu opţiune şi drept de schimb; Obligaţiuni profitabile
neasigurate – achitarea cuponului are loc doar în cazurile înregistrării profiturlor;
Obligaţiuni neasigurate cu termen de plată nefixat – cuponul se plăteşte atunci
cînd societatea înregistrează profit; Obligaţiuni asigurate cu alte VM din
portofoliul companiei pe baza fiduciare – collateral–trust; Obligaţiuni cu
asigurare primară şi secundară – se achită mai întîc cele cu asigurare primară şi
apoi cele cu asigurare secundară; Obligaţiuni indexate – valoarea nominală a
acestora se exprimă în funcţie de un metal preţios. Clasa de obligaţiuni este
totalitatea titlurilor cu aceleaşi caracteristici – acordare de drepturi egale, valoare
nominală egală, aceeaşi formă, acelaşi nr. sub care se află înregistrate în registrul
de stat al HV.
Certificatul de obligaţiuni este un document aparte avînd elemente speciale care
atestă dreptul de proprietate asupra unui anumit nr. de obligaţiuni de aceaşi clasă,
precum şi drepturile proprietarului lor faţă de societatea emitentă. Elementele
certificatului de obligaţiuni sunt: 1denumirea întreagă a societăţii emitente, tipul
şi sediul ei; 2denumirea documentului „Certificat de obligaţiuni”; 3numărul de
ordine al certificatului; 4. numele, prenumele şi nr.actului de identitate al
obligaţionarului; 5clasa şi nr.de obligaţiuni ce aparţin obligaţionarului cu drept de
proprietate; 6valoarea nominală; 7nr. de obligaţiuni plasate de clasa dată; 8nr. din
registrul de stat al HV; 9termenul de plasare şi de stingere a obligaţiubnilor din
clasa dată; 10semnătura conducătorului organului executiv şi a contabilului-şef al
socităţii emitente; 11imprimatul sigiliului socităţii emitente; 12denumirea, sediul,
nr.certificatului de înregistrare de stat al persoanei care ţine registrul
obligatarilor;data 13eliberării certificatului şi semnătura persoanei care l-a
eliberat. 14Certificatul de obligaţiuni care nu corespunde legislaţie în vigoare este
considerat nul.
Veniturile aferente VM corporative-dividentul şi dobînda (cuponul). Profitul
societăţii se formează după achitarea impozitelor şi altor plăţi obligatorii şi
rămîne la dispoziţia societăţii. Profitul net este utilizat pentru plata dobînzii sau
altor venituri aferente obligaţiunilor plasate de societate, acoperirea pierderilor
din anii precedenţi, formarea capitalului de rezervă, plata dividendelor şi alte
scopuri.
Dividendul. Cota parte a profitului net al societăţii, care se repartizează între
acţionari în corespundere cu clasele şi proporţional numărului de acţiuni care le
aparţin, constituie dividend.
Dobânda (cuponul) Dobînda este o formă de venit foarte răspândită în
economiile moderne, strâns legată de piaţa monetară şi piaţa capitalului. Dobânda
reprezintă un venit însuşit de proprietarul oricărui capital antrenat într-o activitate
economică sub formă de excedent, în raport cu capitalul avansat, d = D*100/C,
în care C = capitalul avansat
rata dobânzii compuse - serviciul relativ adus de un capital în condiţiile
capitalizării dobânzii: D = (1+d)n, în care n = numărul de ani.
3. Produsele derivate-caracteristici,activ de referinta,strategii de
tranzactionare,tipologie.
Produse financiare derivate – caracteristica generală, criterii de
clasificare.Exista trei categorii deVM: primare, derivate şi sintetice.VM
derivate reprezintă instrumente financiare negociabile, a carei valoare depinde de
valoarea unui activ suport. Valori mobiliare derivate sunt contractul futures şi
opţiunile. Scopurile în care se încheie contractele futures sunt: pentru plasament,
pentru obţinerea de profituri prin jocul la bursă sau pentru acoperirea riscului la
activele pe care titlurile respective se bazează. Opţiunile sunt titfuri financiare
derivate.Contractul Futures este un contract la termen prin care deţinătorul său se
obligă să cumpere/vîndă de la emitentul contractului activul indicat în contract la
preţul indicat în contract la o dată viitoare indicată în contract.Opţiunea este un
contract la termen care dă dreptul deţinătorului său să cumpere/vîndă activul
indicat în contract la preţul indicat în contract la o dată viitoare indicată în
contract sau să plătească o primă.
Contractele forward şi futures – caracteristică, asemănări şi deosebiri.
Contractele la termen pot fi clasificate în două categorii: 1.Contracte forward
2.Contracte futures
Contractul forward reprezintă un acord închieat între doi operatori, prin care
vînzătorul se obligă să livreze la o anumită dată viitoare un activ suport, iar
cumpărătorul se obligă să efectuieze plata la momentul livrării activului suport,
pe baza unui preţ predeterminat la momentul încheierii contractului dat.
Elementele acestui contract precum obiectul (activul suport), cantitatea, preţul,
scadenţa şi locul de livrare, sunt supuse negocierii şi sunt determinate la
momentul încheierii contractului.Deosebiri: Forward:se incheie in afara bursei
prin negocieri directe intre participanti< clauzele contractului nu sunt
standartizate: are val fixa care nu se schimba intre momentul incheierii si
executarea contractului:lichidarea contractului are loc doar la scadenta prin
livrarea –achitarii marfii.Futures: se incheie in cadrul BV printrun mecanism
specific de tranzactionare: clauzele contractului sunt standartizate:are valoare
variabila care se schimba zilnic in dependenta de preturile SPOT ale activului
suport. poate fi lichidat atit prin livrarea achitarea marfii cit si prin compensare.
Contractele options – trăsături de bază, strategii. -reflectă dreptul dar nu şi
obligaţia de cumpărare sau vânzare a unui activ financiar la un preţ dat în orice
moment în cadrul duratei de valabilitate a contractului;- se foloseşte pentru
acţiuni, bonuri de tezaur, obligaţiuni guvernamentale, instrumente ipotecare,
indici bursieri. Tipuri de contracte options:CALL- options = cu opţiune de
cumpărare în funcţie de sensul operaţiei;PUT- options = cu opţiune de vânzare la
un preţ dat de un anume termen limită.Optiunile pot fi tranzactionate atit pe
segmentul bursier cit si pe segmentul extrabursier, deci ele sunt negociabile si
nenegociabile, standartizate si nestandartizate. Pretul optiunii este determinat de
prima platita.
Strategii cu opţiuni: Contractele cu opţiuni au o largă utilizare în scopul acoperirii
pierderilor din fluctuaţia cursului bursier, precum şi pentru obţinerea unor
cîştiguri din diferenţa de curs. În funcţie de scopul urmărit de operator, se
procedează la combinarea tranzacţiilor CALL şi PUT în operaţiuni cum sunt:
„STRADDLE”, „STRANGLE”, „BUTTERFLY” etc,STRADDLE este o
combinaţie CALL-PUT, preţul de. exercitare şi scadenţele fiind identice, Într-un
„straddle” la cumpărare se efectuiază o cumpărare de „call” combinată cu o
cumpărare de „put” în timp ce într-un „straddle" la vînzare combinaţia se
realizează între o vînzare de „call” şi o vînzare de„put”.STRINGLE este o
combinaţie dintre o opţiune call la preţ de exercitare mai mare şi o opţiune put la
preţ de exercitare mai mic. La un strangle variaţia cursului acţiunii în raport cu
preţul de exercitare trebuie să fie mai mare decît în cazul tranzacţiei straddle.
Numai în astfel de cazuri cumpărătorul obţine cîştig.BUTTERFLY este o
tranzacţie în care operatorul anticipează o reducere a volatilităţii cursului
acţiunilor. Volatilitatea măsoară mărimea şi frecvenţa variaţiilor de curs.
Operatorul va fi vînzător de straddle, cîştigul lui fiind limitat la pierderea
cumpărătorului de straddle.CONDOR reprezinta o tehnică de combinare a
opţiunilor în care punctul de pornire este o tranzacţie de tip „strangle”.
Combinarea opţiunilor într-o cumparare de „condor” („long condor") poate fi
urmatoarea:
1.cumpărare „call” la preţ de exercitare „a", vanzare „call" la preţ de exercitare
„b” vînzare „put” la preţ, de exercitare „c” şi cumparare „put” la preţ de
exercitare „d”; 2.cumpărare „put” la preţ de exercitare „a', vînzare „put” la preţ de
exercitare „b", vanzare „call” la preţ de exercitare „c”, cumparare „call” la preţ de
exercitare „d”; 3.numai cu opţiuni „put”: cumpărare la preţ de exercitare „a”,
vînzare la preţuri de exercitare „b” şi „c”, cumpărare la preţ de exercitare „d”;
4.numai cu opţiuni „call”: cumpărare la preţ de exercitare „a”, vînzare la preţuri
diferite „b” şi „c”prin două contracte, cumpărare la preţ de exercitare „d”;
Contractele swap şi produsele sintetice. Operatiunea de swap valutar consta in
cumpararea unei valute la о scadenta data si la un curs determinat, concomitent cu
vanzarea aceleiasi valute la un termen dat si la un curs determinat, reprezinta
practic о asociere a doua operatiuni valutare simultane si opuse: una de vanzare si
cealalta de cumparare, una la vedere si cealalta la termen. Caracteristici ale
contractelor de tip SWAP :
Dintre cele două fluxuri de dobânzi, unul este calculat la rate fixe ale dobânzilor
iar celălalt la rate variabile sau ambele sunt la rate variabile; Scadenţa este mai
mare (de regulă un an); Plăţile se compensează periodic; de transferă efectiv
obligaţia netă a plătitorului.
Produsele sintetice VM sintetice rezultă din combinarea de contracte futures de
vanzare şi de cumpărare, din combinarea de opţiuni put şi call, din combinaţii
între diferite .tipuri de futures şi opţiuni.

4. Valorile mobiliare ale pietei monetare
Cambie - Titlu de credit si de plata care reprezinta ordinul dat de o persoana
numita tragator, catre o alta persoana numita tras, de a plati o anumita suma, la
scadenta si locul mentionat in titlul insusi, unei a treia persoane, numita
beneficiar. Cec nstrument de plata prin care se da o instructiune scrisa unei banci
de a plati cuiva valoarea mentionata in acea instructiune. Conosoment set de
documente doveditoare ale marfii pe perioada transportului ce contine o sumara
descriere a bunurilor si destinatia lor. Conosamentul este livrat de transportator,
care se angajeaza sa livreze marfa in aceasta stare in care a primit-o Certificate
de deposit- tip de bon de tezaur hartie de valoare = orice titlu constituind
suportul unei creante sau al unui drept de proprietate care poate fi negociat pe
piata.
5.Piaţa de capital-rolul, locul şi necesitatea funcţionării în cadrul pieţei
financiare. Modele de funcţionare şi organizare a pieţelor de
capital.Segmentarea pieţei financiare şi rolul pieţei de capital în atragerea şi
plasarea capitalului.
Pietele de capital, sunt specializate in efectuarea tranzacţiilor cu active avand
scadenţe pe termene medii şi lungi.
Trasaturile pietei de capital : 1.Produsele pietei sunt negociabile si transferabile
pe piata de capital. 2. Produsele pieţei sunt instrumente pe termen lung.Pe piata
de capital, banii sunt atrasi pe o perioada mai mare de un an, deci pe termen
mediu şi lung. 3.Pe piata de capital, intermediarii joaca un rol important in
privinta punerii in contact a emitentilor cu investitorii care doresc sa cumpere.
Riscul investitiei este asumat de investitori, nu de emitenţi.4.Piata de capital ofera
modalitaţi diferite de investire, respectiv de atragere a capitalului prin utilizarea
fondurilor bancare. Modele de funcţionare şi organizare a pieţelor de capital.
Model Anglo-saxone- piaţa de capital împreună cu piaţa monetară formeaza în
ansamblu piaţa financiară. În acest caz, prin piaţa de capital se face referire la
piata valorilor mobiliare respectiv la posbilităţile de finanţare pe termen mediu si
lung. Model continental-europeană, defineşte prin termenul de piaţă de capital
ansamblul format din piaţa monetară, piaţa financiară şi piaţa ipotecară.
Segmentarea pieţei financiare şi rolul pieţei de capital în atragerea şi
plasarea capitalului.
Piaţa de capital poate fi structurată în raport de numeroase criterii: a)După modul
în care se emit şi se tranzacţionează valori mobiliare: 1.piaţa primară este
segmentul de piaţă unde se emit VM, respectiv se pun în vînzare pentru prima
dată. Piaţa primară furnizează resursele financiare nacesare emitenţilor. Această
piaţă permite transformarea economiilor în resurse financiare pe termen lung.
2.Piaţa secundară- locul unde se tranzacţionează VM emise în prealabil pe piaţa
primară; oferă posibilitatea investitorilor de a-şi modifica opţiunile de investiţii
ori de cîte ori doresc acest lucru b)Dupa modul de formare al preţului
valorilor mobiliare tranzacţionate: 1) piete de licitaţie, care întotdeuna
presupun existenţa unui conducator al licitaţiei, care poate fi o persoană fizică sau
un calculator electronic. O tranzacţie se efectuează atunci cînd există un ordin de
cumparare şi un ordin de vînzare care conţin acelaşi preţ de execuţie. Vînzătorii şi
cumpărătorii nu cunosc identitatea celor cu care realizează tranzacţiile, deci se
poate spune ca piaţa este impersonală; 2) pieţe de negociere sunt acele pieţe unde
preţul valorilor mobiliare tranzacţionate se formează prin negocierea directă
dintre vînzători şi cumpărători. c)În functie de momentul finalizarii
tranzacţiilor încheiate:1)piete la vedere- valorile mobiliare se tranzactioneaza cu
livrare si plata imediata. 2)piete la termen presupun livrarea activului si plata
acestuia, la un termen ulterior, stabilit de comun acord intre cumparator si
vanzator. d)În funcţie de modalitatile tehnice prin care sunt mobilizate
fondurile pentru a fi imprumutate pe termene mijlocii şi lungi: 1) Piata
actiunilor. In cadrul acestei piete se efectucaza si euroemisiuni de actiuni.
Euroemisinea acestor valori rnobiliare devine tot mai mult о modalitate
importanta de mobilizare a capitalurilor disponibile de catre societatile
transnationale prin atragerea diverşilor actionari, invingind rezistenta intimpinata
din partea autoritatilor guvemamentale din diferite tari 2) Piata
obligatiunilor,distingem atit piata obligatiunilor straine cit si piata
euroobligatiunilor. Rolul pietei de capital este de a facilita transferu1 de capital
de la cei care au surplus (investitorii) la cei care au deficit (emitenţii de valori
mobiliare). eficienţa de alocare a investiţiilor; Cererea şi oferta pe piaţa de
capital: cererea de capital poate fi generată de un număr variat de operatori
precum şi de entităţi economice publice sau private, administraţia publică centrală
sau locală, fonduri de pensii, fonduri de investiţii, societăţi financiar-bancare,
societăţi de asigurări, guverne, organisme financiar-bancare de pe piaţa
internaţională etc. In componenţa cererii de capital se pot identifica două
aspecte: a)cererea structurală de capital- se referă la nevoia permanentă de
finanţare existenă în diferitele ramuri de activitate, pentru obiective de investiţii şi
dezvoltare, majorarea fondurilor financiare pentru organismele financiar-bancare
interne şi internaţionale.; b)cererea conjuncturală de capital-este efectul unor
nevoi de finanţare acute, a insuficieniţei resurselor financiare proprii pentru
moment, a nevoilor bugetare generate de deficitul bugetar sau dezechilibrarea
balanţei externe de plăţi, îngreunării accesului la credite etc. Cererea de capital
aparţine unor operatori, cum sunt: societatile industriale şi comerciale publice şi
private, alte categorii de agenţi economici, instituţii financiar-bancare şi de
asigurări, instituţiile publice, guvernele, organismele financiar-bancare de pe piaţa
internationala. Oferta de capital provine din resursele economisite, altfel spus din
resursele deţinătorilor de capital ce ramîn disponibile după satisfacerea tuturor
necesităţilor de consum.În general, se pot identifica drept deţinători de resurse
financiare casele de economii, fondurile de pensii, societăţile de asigurări,
insutuţiile financiar-bancare, societăţile comerciale sau persoanele particulare
Echilibrul pieţei de capital - presupune îndeplinirea a două condiţii:- Rata
estimată a rentabilităţii trebuie să fie egală cu rata de rentabilitate cerută.- Preţul
practicat pe piaţă pentru acţiunea respectivă trebuie să fie egal cu valoarea
intrinsecă a acţiunii
 7.Piaţa de capital secundară.Apariţia şi rolul în circulaţia valorilor
6.Piaţa primară de capital.Emisiunile de valori mobiliare şi aspecte ale mobiliare. Clasificarea burselor de valori.Piaţa de valori mobiliare
emisiunii acţiunilor.Particularităţile emisiunilor de obligaţiuni corporative . organizată şi neorganizată.
Piata primară de capital Piata primara reprezinta locul unde resursele Un rol important pe aceasta piata il au intermediarii, reprezentantii de
flnanciare disponibile prin intermediul procesului de economisire sunt societati de brokeraj sau societati de servicii de investstitii financiare - Acesti
transformate in capitaluri pentru termen lung, de care vor beneficia solicitatorii de intermediari au responsabititati in: intermedierca in comertul cuVM,
fonduri.. Exista trei categorii de participant la piata primara de capital: executand ordine de vanzarc sau cumparare in contul clientilor; vinzarea si
solicitatorii de capital (societatile publice sau private, statul, administrative cumpararea de VM in nume propriu; respectarea obligatiile asumate in cazul
centrale si locale); ofertantii de capital (banci, fonduri de pensii, societati de distribuirii de titluri emise pe piata primara; Obiectivele unei piete secundare sunt
asigurari, societati de investitii financiare, persoane particulare); intermediarii concretizate in primul rInd proteectia investitorilor, care este realizata prin
(societati de brokeraj, banci, ocietati de investitii financiare) care asigura transparenta, regelementare si supravegherea pietei concomitent asigurarea unei
distribuirea titlurilor. emise catre solicitanji. lichiditati cit mat ridicate pentru VMce fac obiectul tranzactiei, Piata secundara
Emisiunile de VM şi aspecte ale emisiunii acţiunilor. Emisiunea valorilor este o piata organizata de capital si ofera o serie de avantaje: ofera informatii
mobiliare reprezintă operaţiunea prin care se realizează vînzarea titlurilor referitoare la nivelul si miscarea pretului de piata; informatiile despre produsele
financiare către primii deţinători. Prin emisiunea şi plasamentul VM se realizează tranzactionate ofera informatii suplimentare legate de perceperea mediului
legătura directă între emitenţi şi investori, emitenţii transferînd drepturile şi economic pnvit din interiorul si exteriorul pietei de capital.
obligaţiile conferite de tilurile respective către investitori, care la rîndul lor Piata secundara p/u titluri financiare pot fi organizate in 2 modalitati: a)
transferă contravaloarea acţiunilor sau obligaţiunilor achiziţionate către emitenţi. Bursa de valori; b)OTC.
Modalităţile prin care un emitent poate realiza plasamentul VM este oferta Clasificarea burselor de valori BV, faciliteaza vinzarile si cumpararile de HV,
publică de vînzare şi plasamentul privat. metalele pretioase (aur, argint, platina), valute sau efecte de comert. Bursele sunt
Oferta publică de vînzare Oferta publică de vînzare, este oferta unei persoane de piete simbolice. In cazul burselor de marfuri negocierile se realizeaza pe baza
a vinde VM sau alte drepturi aferente acestora, difuzată prin mijloace de unor documente reprezentative. Vorbind despre bursele de valori, acestea sunt
informare în masă ori comunicată pe alte căi, sub condiţia posibilităţii egale de chiar prin natura lor piete simbolice, deoarece reprezinta locul de negociere 5i de
receptare din partea a minimum o suta de persoane nedeterminate în. vreun fel de tranzactionare a titlurilor fin rezultate in urma unor operatiuni fina. Bursele sunt
catre autorul ofertei. Elementele ofertei publice de vînzare sunt persoana care piete reprezentative servind drept reper pentru toate tranzactiile ce se efectueaza
iniţiază oferta, produsul financiar oferit şi persoanele care urmează să recepteze cu acele bunuri sau valori ce fac obiectul pietei organizate. In cadrul bursei se
oferta facută. stabilegte prejul pentru acele marfuri sau valori negociate, reprezentand rcperul
În funcţie de obiectul ofertei publice de vînzare, acestea se clasifică în: 1. tuturor tranzactiilor comerciale sau fin realizate in tara respectiva sau chiar pe
oferta publică primară iniţială de vînzare de VM-se emit şi se pun în vînzare plan mondial.
pentru prima dată acţiuni ale acesteia Oferta publică primară de vînzare de VM
este oferta publică prin care un emitent propune investitorilor spre subscriere, la
data emisiunii, anumite VM, cu scopul de a fi plasate pe piaţă. 2. Oferta publică
secundară de vînzare de VM are ca obiect VM emise în prealabil şi oferite spre
vînzare de către proprietarul acestora, către alţi investitori existenţi şi potenţiali.
Oferta publică ,pe acţiuni, în urma căreia sunt îndiplinite simultan
următoarele. condiţii: acţiunile oferite au fost subscrise de minimum 100 de
investitori şi plătite integral; emitentul îşi constituie un capital social de cel puţin
echivalentul în lei a 100.000 euro; minimum 10% din numarul total al acţiunilor
emitentului au fost subscrise în cadrul ofertei publice;
Oferta publica de obligatiuni, în urma careia sunt îndeplinite simultan
următoarele condiţii:a)obligaţiunile au fost subscrise de minimum 100 de
subscriitori; b)valoarea împrumutului va fi de cel puţin echivalentul în lei a
100.000 euro; Oferta publică de obligaţiuni convertible în acţiuni, în urma
căreia sunt îndeplinite simultan urmatoarele condiţii: a)obligaţiunile au fost
subscrise de minimum 100 de subscriitori; b)valoarea împrumutului va fi de cel
puţin echivalentul în lei a 100.000 euro;
Oferta publică de cumpărare şi de preluare. - Oferta publică de cumpărare
trebuie făcută la acelaşi preţ pentru toate acţiunile ce urmează a fi cumpărate.
Orice modificare a preţului ofertei, după aprobarea acesteia de către CNVM nu
poate fi decît crescatoare. Atunci cînd ofertantul a crescut preţul ofertei în timpul
desfăşurării acesteia, toţi acţionarii care au depus acţiunile înainte de modificarea
preţului vor primi preţul mărit.
Particularităţile emisiunilor de obligaţiuni corporative.
Oblig pot fi emise sub formă dematerializătă şi materializată. În RM oblig pot fi
emise doar sub formă de obligaţiuni nominative. Certificatul de obligaţiuni
trebuie să cuprindă următoarele date: 1.denumirea emitentului 2.nr. de ordine al
certificatului 3.nr. de obligaţiuni şi valoare nominală 4.nr, de 5. înregistrare de
stat a oblig 6.modul de asigurare a oblig 7.termenul de stingere a oblig
8.posibilitatea 9.conversiunii 10. semnăturile 11.ştampila
Societatea emitentă poate emite obligaţiuni în condiţii: la momentul emisiunii
capitalul social trebuie să fie achitat integral capitalul propriu nu poate fi mai mic
decît cap. Social valoarea nominală totală a oblig emise nu poate fi mai mare
decît valoarea cumulativă a acţiunilor societăţii, Emisiunea de oblig poate fi
relizată prin două metode:privata si publica. Conform legilor SA doar SA au
dreptul de a emite şi a plasa obligaţiuni corp
8. BVM a Moldovei: etapele de dezvoltare, statutul juridic şi manag.
În decemb. 1994 în baza legii cu privire la circul. VM. şi BV. a fost fondată
BVM. ca S.A. de tip închis cu capital soc. de cel puţin 500 mii lei. La crearea ei
au partic. 34 de fondatori. Primele negocieri au avut loc la 26 iunie 1995
considerată ziua de naştere a BVM. La etapa iniţială de dezv. a BV au fost
stabilite cerinţe privind mărimea cap. soc. La momentul fondării cap. soc. al BV
era 238 mii lei, în prezent 500 mii lei. În 1998 BVM a fondat DNVM–S.A.
necomercială de tip închis. La etapa iniţială nr. emitenţilor era 5, la sfr. an. 1999–
48. În prezent toate VM admise spre negociere la BV se află în DN cu excepţia
VM ale fond. de investiţii. În apr. 2000 BVM au obţ. statut de org. necomerc. de
autoreglem. Astfel este în drept să: elab. reguli şi standarte care reglem. activ.
membr. ei pe PVM 2.să efect. suprav. şi controlul asupra respectării regulelor şi
standartelor 3. să obţ. inf. rezultate controaleleor activ. membr. Ei 4.să organiz. şi
să efect. instruirea şi reciclarea pers. p.p. la PVM BVM funcţion. în baza statut.
adoptat de către AG a membr. ei, coordonat cu comisia naţ. Un moment + în
dezv. BVM este apariţia indicilui bursier. La încep. an. 2000 CNVM a introdur în
circul. CNVM–32 care se calc. săptăm. după închiderea şedinţei de vineri (luni)
de tranzacţionare la BVM.
Manag BV cuprinde 4 tip. de organe: 1) de decizie–AG, se întruneşte periodic, în
şedinţe ordinare sau decît este nevoie, în şedinţe extraordinare, ia decizii
strategice necesare în vederea realizării obiect. de activ. al BV, elab. şi modif.
statut. BV, aprob. regulement. de funcţionare, de semnarea organ. de conducere,
supravegh. şi controlul comitet. BV, numirea cadrelor de conducere. 2) de
execuţie–format din angajaţi cu fucţie de conducere şi din lucrători operativi.
Conducătorul acestui aparat este preşedintele BV ales de consiliu şi AG. Princip.
departamente sunt: d. p/u cotaţii, de supravegh. a pieţei, de cliring, p/u cercetare
şi dezv, de REI de consultanţă–comitete: de supraveg. p/u membre, de etică
bursieră, p/u operaţiuni cu noi produse bursiere 3) de control–controlul intern
asupra întregii activităţii este încredinţat unor organe care sunt formate din
cenzori sau revizori contabili, controlul extern–audituri independenţi.
Departamentul Listing - se ocupa de înregistrarea valorilor mobiliare la bursă,
cercetarea şi înscrierea valorilor mobiliare la Cota Bursei. Listing-ul este un
sistem de susţinere a pieţei care creeaza condiţii favorabile pentru piaţa
organizată, permite a depista cele mai sigure şi calitative valori mobiliare şi
contribuie la sporirea lichidităţii lor. în departamentul respectiv sunt realizate
urmatoarele obiective: politica de acţionariat, politica valorilor mobiliare şi
politica dividendelor.Departamentul nominalizat publică lunar în Buletinul
informativ "Bursa de Valori a Moldovei" informaţia privind valorile mobiliare
admise spre circulaţie la Bursă, prezintă statistica şi analiza negocierilor bursiere,
precum şi altă informaţie. Toată informaţia privind statistica tranzacţiilor bursiere
este o proprietate a Bursei. Valori mobiliare înscrise la Cota Bursei (listing), sînt
cotate la unul din 3 niveluri; nivelul 1 de cotare- pentru înscrierea/menţinerea
valorilor mobiliare la nivelul 1 de cotare, emitentul va trebui să îndeplinească
următoarele cerinţe de calificare: 1. capitalul statutar achitat, nu mai puţin de 10
mln.lei, 2.emisia valorilor mobiliare nu mai puţin de 10 mln. lei; 3. emitentul
desfăşoară activitate timp de nu mai puţin de trei ani şi dispune de rapoarte
financiare pe toată perioada menţionată; 4. emitentul trebuie să fi obţinut profit
net în ultimii doi ani de activitate; 5. raportul financiar pentru ultimul an de
activitate este confirmat de către o organizaţie de audit. nivelul 2 de cotare-
pentru înscrierea/menţinerea valorilor mobiliare la nivelul 2 de cotare, emitentul
va trebui să îndeplinească următoarele cerinţe de calificare:a) capitalul statutar
achitat, nu mai puţin de 5 mln.lei; b) emisia valorilor mobiliare nu mai puţin de 5
mln. lei; c) emitentul desfăşoară nu mai puţin de 2 ani activitate; d) raportul
financiar pentru ultimul an de activitate este confirmat de către o organizaţie de
audit. nivelul 3 de cotare- pentru înscrierea/menţinerea valorilor mobiliare la
nivelul 3 de cotare, emitentul va trebui să îndeplinească următoarele cerinţe de
calificare: a) emitentul desfăşoară activitate timp de nu mai puţin de un an; b)
raportul financiar pentru ultimul an de activitate este confirmat de către comisia
de cenzori a societăţii.
Deciziile cu privire la înscrierea, promovarea, retrogradarea, suspendarea
sau retragerea valorilor mobiliare din lista celor înscrise la Cota Bursei
(listing) se aprobă de către Preşedintele Bursei, în baza unei Note de
recomandare.
Suspendarea sau retragerea a valorilor mobiliare de la Cota Bursei - Bursa
poate suspenda sau retrage de la Cotă valorile mobiliare ale oricărui emitent în
cazul în care: a) emitentul nu respectă condiţiile Contractului de
înscriere/menţinere la Cotă; b) organele de conducere ale emitentului iau decizia
de retragere de la Cotă; c) emitentul depune o cerere de suspendare temporară a
cotării, în scopul preîntîmpinării evoluţiei nefavorabile a preţului; d) emitentul
nu achită comisioanele datorate mai mult de o lună de zile.
9.Aspectele procedurii de tranzactionare,clearing si decontari practicate in
cadrul BVM si DNVM.
Clearing - reprezintă totalitatea acţiunilor întreprinse de Departamentul
specializat al Bursei în vederea colectării, verificării, corectării şi confirmării
informaţiei, referitoare la tranzacţionarea valorilor mobiliare la Bursă, în
perfectarea documentelor pentru executarea tranzacţiilor, precum şi în stingerea
obligaţiunilor de plată reciproce între Membrii Bursei.Decontarea - reprezintă
totalitatea acţiunilor întreprinse concomitent de către Membrul Bursei (Vînzător)
pentru a-şi onora obligaţiunile de livrare a valorilor mobiliare, pe de o parte, şi de
către Membrul Bursei (Cumpărător) pentru a-şi onora obligaţiunile de plată, pe de
altă parte, pentru tranzacţiile bursiere executate în cadrul unei şedinţe de
tranzacţionare. Decontările se efectuează la "data decontării", care este momentul
T + 3 pentru toate tranzacţiile bursiere. În vederea realizării decontărilor
mijloacelor băneşti, toţi Membrii Bursei vor deschide în mod obligatoriu un cont
de decontare la banca de decontare, numită şi împuternicită de BVM şi DNVM să
efectueze transferurile monetare în cadrul tranzacţiilor cu valori mobiliare,
executate la Bursă. Fiecare Membru în mod obligatoriu va efectua de sine stătător
decontările privind tranzacţiile sale la Bursă şi nu poate apela la un agent de
decontare, decît în cazul, în care execută o tranzacţie cu participarea agentului de
decontare prin intermediul DNVM
10.Participanţii la piaţa de capital-categoriile,importanţa,necesitatea.Statul
în calitate de particip. la piaţa de capital.Investitorii şi investiţiile-
caracteristica,noţiuni,atragere şi protecţie.
Participanţii PC sunt persoane care au depus cerere la DNVM şi corespund
criteriilor: a)sa activeze cel puţin 1 an, b)licentă valabila, c)cont de decontare
deschis în banca de decontare indicată în depozitar, D)sa nu aibă în componenţă
persoane condamnate p/u falsificari, mituiiri..
Categoriile pietei de capital SUNT: 1) statu, 2) emitenţii, 3) PP , 4) investitorii,
5)organizatiile de stat
Statul pe PC apare în calitate de PP, nu dispune de licenţă, şi în calitate de
vînzător a acţiunilor statului în cadrul procesului de privatizare.Mai apare în
calitate de: * emitent în cazul emisiunilor HVS., * reglator în cadrul elaborării
contractului şi respectări actelor normative. ,* arbitru suprem în cadrul litigiilor
pe PC.
Statul efectuiază plasari de VM p/u finanţarea deficitului bugetului central.
Investitorii- orice persoană fiz. jurid. rezidenti şi nerezidenti care urmăresc
scopul investirii mijl. fin. proprii temporare libere în VM p/u a obţine profit.
Investiţiile se realizează urmărind urm. scopuri: 1) siguranţa op. de investire , 2)
profitabilitatea investiţiei- un profit cît mai înalt. , 3) lichditatea investiţiilor.
Activitatea investiţională pe PVM este reglementată şi supravegheată de stat.
Participantii- persoană juridica care desfăşoara unul sau mai multe genuri de
activitate profesională pe PVM. Emitentii – pot fi persoane juridice sau organul
puterii locale sau centrale, care emit VM şi îşi asumă obligatii faţă de deţinătorii
de VM în ce priveşte solicitarea drepturilor acestora, conferite de VM. Emitentul
livrează pe PVM VM, calitatea depinde de statutul emitentului, rezultatul ec. fin.,
cantitatea şi caracteristica VM.

11.Particip. la piaţa de capital în RM.Cadrul juridic ce reglementează
activitatea PP la piaţa de capital din RM.Genurile de activitate profesionistă
pe PVM din RM.
Participantii la PVM – pers. jur. care desfăşoară unul sau m. multe genuri de
activitate profesionistă pe PVM. Genurile de activitate profesionistă sunt: 1)
activ. brokeraj – desf. de broker, drepturile şi obligaţiile brok. şi ale clientului se
stabilesc de contractul de srevicii de brokeraj încheiat de aceştea, modelul
contractului de servicii de brokeraj se stabileşte de Comisia Naţ., capitalul propriu
– 75 mii lei, cumulată cu dealer, underwriter, consulting investiţional, adm.
invest.; 2) diler – desf. de diler, anunţînd preţul dealerul este obligat să anunţe şi
alte condiţii ale contract. de vînz. – cump. a VM: nr. min şi max de VM ce
urmează a fi procurate sau vîndute, precum şi termenul în care preţurile anunţate
sunt valabile; capital propriu, cumulată cu brokerajul, underwriter, consulting
invest, de admin. invest.; 3) underwriting – desf. de underwriter, ce activează în
baza contr. de underwriting (model stabilit de Comisia Naţ.) încheiat
concomitent; capital propriu – 200 mii lei; 4) administrare a investiţiilor –
desf. de manager, modul de desf. a activ. de admin a investiţ., drepturile şi
obligaţiile managerului şi ale clientului se stabilesc de legislaţie şi de contractul
de admin. a investiţiilor. Conform contrac. admin. a investiţiilor una părţi
(fondatorul administrăţii) transmite pe un termen patrimoniu celeilalte părţi
(managerul) care îşi asumă obligaţia de a administra patimoniu dat în interesul
fondatorului; capital propriu – 0,95 din val. adm. dar nu mai puţin 6000 lei,
cumulată cu activitatea cu activ de broker, de underwriter, de consulting invest;
5) ţinere a registrului – desf. de emitent. sau registratorul independent.
Deţinătorul registrului este obligat: să respecte modalit. stabilită de ţinere a
registrului; să deschidă în registru un cont personal p/u fiecare pers. înregistrată;
să efect. op. pe conturile personale ale acestuia; să opereze în registru toate
modificările şi completările necesare; capital propriu de 230 mii lei, cumulată cu
activ. de depozitare şi clearing; 6) depozitare – desf. de depozitar, ce activitatea
în baza contract. de prestarea serviciilor de depozitare încheiată cu deponentul.
Depozitarul este obligat să ţină evidenţa VM; capital propriu 300 mii lei,
cumulată cu activ. bursieră cu clearing; 7) clearing – desf. de către organizaţiile
de clearing care efectuiază decontări cu VM sunt obligaţi să formeze fonduri
speciale p/u reducerea riscului neeexecutării tranzacţiilor cu VM; cumulată cu
activ. de depozitare; 8) bursieră – ativ orientată spre crearea infrastructurii şi
prestării serviciilor care asigură efectuarea tranzacţiilor cu VM între participanţi;
capital propriu 500 mii lei, cumulată cu clearing depozitare; 9) fondurilor de
investiţii; a) nemutuale – capital propriu 30 mln; b) mutuale – 1mln; 10)
auditului pe PVM; 11) estimarea VM şi a activelor ce se referă la ele,
cumulată cu activ. de consulting investiţional şi cu prestarea serviciilor de
investionare a PVM; 12) prestarea serviciilor de inform. a pieţii VM –
cumulată cu activ. de consulting investiţional şi cu instruirea şi reciclarea cadrelor
de PP la PVM; 13) instruire şi reciclarea cadrelor de PP la PVM – cumulată cu
activ. de consulting şi cu prestare serviciilor de consulting.
Reglementarea activ PP la PVM.
Comisia Naţ. acordă licenţe p/u aceste activităţi ale PP. Licenţa se eliberează pe
un termen de 5 ani. P/u a obţine licenţa e necesar să depui un set de acte:
certificatul de înregistrare de stat a societăţii, de constituire, doc. ce confirmă
alegerea org. executive, actele contabile, doc. bancare ce confirmă formarea
capitalului propriu, copia certif. de calific. a angajaţilor, certif. eliberat de
inspectoratul de stat. Licenţa poate fi deteliorată: 1) în termen de 10 zile se
depune cererea privind eliberarea duplicatului cu anexarea formularului
deteriorat; 2) pierderea licenţei – se publică anunţ în monitorul oficial şi în
aceeaşi termeni se eliberează duplicatul; 3) rectificarea datelor din licenţă. Licenţa
poate fi suspendată din cauza: 1. încălc. legisl.; 2. încălc. cerinţelor stabilite de
mărimea cap. propriu; 3. pierderea parţial şi temporară a capacităţii de a desfăşura
genul de activitate; 4. depăşirea termenul de înlăturare a încălcărilor depistate; 5.
prezentarea cu întîrziere a dărilor de seamă; 6. nerespectarea datelor în cadrul
controalelor; 7. activ. nerentabilă a PP. PP este informat despre suspendarea
licenţei în 30 zile, termenul de suspendare a licenţei nu poate depăşi 6 luni.
12.Definirea, criteriile de clasificare a Tranzactiilor bursiere,Etapele unei
tranzactii bursiere.
Tranz bursieră- orice contract de vînz- cump a VM,încheiat pe piaţa secundară.La
tranz cu titluri fin. primare – acţiuni, oblig. se cunosc 2 tipuri de op. : 1) de tip
American; Tranz pot fi: a) pe bani gheaţă - investitorii trebuie să acopere cu
fonduri băneşti contravaloarea titlurilor fin. cumparate; b) în marjă – atunci cînd
investitorii primesc din partea soc. cu care lucrează un credit p/u încheierea şi
executarea contractului. După momentul executării contractului sunt: a) cu
lichidare imediată – executarea are loc în ziua încheierii contractului de bursă. b)
cu lichidare normală – 3-5 zile- trebuie sa fie facuta într- un anumit nr. de zile din
momentul încheierii contract. c) cu lichidare la emisiune – utilizată p/u titl. ce
poartă o dată fixa de emisiune dar înca nau fost emise. 2) de tip European; a) la
vedere – executarea contract. are loc imediat de la încheierea acestuia în bursă. b)
la termen – se încheie la bursa la un moment dat, executat la o dată fixa – ziua
lichidarii. c) operatiunile conditionale - executarea la termen cu posibilitaea de a
alege între executarea contractului sau abandonarea contractului prin plata unei
prime catre vanzator  După scopul efectuarii lor: a. operatiuni speculative- obţ.
unui profit din diferenţa de cursuri între moment. încheierii şi lichidarii op. b.
operatiuni de arbitraj- obţ unui cîştig fara ca arbitrajorul sa- şi assume riscul
pretului. c. operatiuni de acoperire sau de hedging- hedging-ul urmareste
conservarea valorii activelor in conditiile unei piete instabile şi nu obţinerea unui
profit d. operatiuni cu caracter tehnic- sunt efect. de ag. bursei p/u a menţine
echilibrul pieţei. Etapele tranz. 1)iniţierea tranz prin stabilirea leg. între client şi
BV; 2) perfectarea tranz.negocierea şi încheierea contract. de catre ag. de BV; 3)
executarea contract. îndeplinirea oblig, şi obţ drepturilor rezultate din tranz.
15.Analiza fundamentala-principii, instrumente,modele de prognozare.
Analiza fundamentală – se bazează pe analiza situaţiei companiei. Rezultatul
analizei fundamentale este valoarea coractă a VM. Analiza fundamentala
vizeaza, explicarea mişcarii cursurilor pe termen mediu şi lung.Obiectivele
analizei fundamentale sunt sa evalueze activele unei societati ori sa estimeze
profiturile posibile ale societatii in urmatorii ani.Analistul pe probleme
fimdamentale studiaza conditiile de dezvoltare a anumitor domenii de activitate şi
a anumitor societati. Analistul cerceteaza costurile marja profitului, performanta
managerială, productia şi situatia financiara. Analistul trebuie sa studieze toate
aceste caracteristici in diferite etape ale ciclului activitatii societatii Aceste stadii
sunt urmatoarele: dezvoltarea, creşterea, stabilizarea şi declinul. Sunt trei metode
de estimare a VM în analiza fundamentală şi anume:
Metoda veniturilor
Metoda de piaţă
Metoda activelor nete porneşte de la premisa că o VM costă atît cîte active îi
revin.
Avantajele analizei fundamentale
1.Disciplina: orice încercare de a estima valoarea intrinsecă duce la micşorarea
lipsei de claritate în luarea deciziilor privind oportunitatea unei investiţii
2.Riscul: Diferenţa reală sau prima de risc va diferi în funcţie de calitatea
acţiunilor.
3.Relaţia dintre preţul curent al acţiunii şi performanţele pieţei. Analiza se aplică
raportului pret/beneficiu trecut şi prezent pentru determinarea celui mai potrivit
multiplicator.
Dezavantajele analizei fundamentale :1) Previziunile variabilelor fundamentale.
trebuie de ţinut seama că estimarea venitului, devidendelor şi profitului ce se
poate fi sau nu să fie atinsă datorită influienţei factorilor externi. 2) Schimbarea
pulsului pieţei şi ciclurilor pieţei. 3) Declinul ciclurilor activităţilor sau
schimbărilor psihologice temporare în cotarea pieţei ar putea avea efect mărit
asupra preţului real al acţiunilor decît rata de creştere a profitului prognozată sau
atinsă.
16.Analiza tehnica-principii,instrumente,figuri de trend,tipologia
trendurilor.
Analiza tehnică – este utilă în cadrul BV pentru a prevedea preţul de viitor.
Analiza tehnică a pieţei VM presupune studierea informaţiei interne a bursei de
valori, constituirea şi analiza graficelor de modificare a volumului tranzacţiilor şi
nivelului cursurilor acţiunilor în scopul prognozării mişcării preţurilor de scurtă
durată,
Analiza tehnică se bazează pe trei principii: 1. Mişcările pieţei iau în
consideraţie totul. Esenţa axiomei constă în faptul că toată informaţia necesară
pentru luarea unei decizii investiţionale raţionale se conţine în preţul de piaţă al
acţiunii. preţurile se mişcă în mod orientat. 2. Termenul trend înseamnă o
anumită direcţie de mişcare a preţurilor. Sarcina principală a analizei tehnice este
det trendului pentru utilizarea în comerţ
Există trei tipuri de trend:
al taurilor– mişcarea ascendentă a preţurilor;
al urşilor– mişcarea descendentă a preţurilor;
lateral– preţul, practic, nu se mişcă. istoria se repetă. Totul este supus ciclitatii,
Din punctul de vedere al analizei tehnice, înţelegerea viitorului se bazează pe
cunoaşterea trecutului.
Obiectivele urmărite prin analiza tehnică pot fi reprezentate astfel:
a)proiectarea în viitor a comportamentului trecut şi actual al cursului titlului.
B)cercetarea şi urmărirea mişcărilor ciclice ale pieţei.
C)urmărirea tendinţei actuale pentru a stabili cînd o variaţie de preţ va indica un
punct de întoarcere. În Republica Moldova, problema implementării analizei
tehnice este legată de lipsa unei statistici adecvate privind operatiunile cu activele
financiare, inclusiv actiuni. Avantajele analizei tehnice 1. utilizarea graficelor
constituie un avantaj in elaborarea unei analize, „un desen face mai mult decat un
intreg discurs". 2. analiza tehnica se face mult mai rapid decat orice fel de
analiza. 3.prin utilizarea indicatorilor statistici, decizia adoptata este mult mai
obiectiva şi mai concreta. 4.analiza tehnica este singura metodologie pe care o
poate utiliza investitorul pentru a lua decizii pe termen scurt. analiza
fundamentală este utila investitorilor pe termen lung. Principalele dezavantaje
sunt: 1. previziunea viitorului se face tinind cont doar de trecut. 2. analiza
tehnica utilizeaza informatii despre cursuri, volume şi toate elementele pe care
piata le furnizeaza pentru elaborarea graficelor şi indicatorilor statistici. 3. analiza
tehnica foloseşte liniile de rezistenta şi de sustinere pentru a detecta semnale de
vînzare şi de cumparare inainte de a avea loc schimbarile de tendinta previzibile.
4. indicatorii statistici si graficele cursurilor şi volumului se completeaza intr-o
perspectivă pe termen scurt. Cand vrem sa realizam o analiza pe termen lung,
indicatorii statistici nu sunt de prea mare utilitate. Fiind preferabila recurgerea la
grafice şi la analiza fundamentală.