Capitolul 10. Mecanisme cu elemente din\ate.

O2 P
v1 = i12 × w 2 × O1P = × w 2 × O1P = w 2 × O2 P = v2
O1P
Cercurile de raze rw1 ]i rw2 poart` numele de cercuri de rostogolire. Deci
punctul P se afl` ]i la contactul dintre cele dou` cercuri de rostogolire.
Traiectoria punctelor succesive de contact dintre profilurile din\ilor se nume]te
linie de angrenare.
Chiar dac` raportul de transmitere se men\ine constant, deci componentele
normale ale vitezelor sunt egale, componentele tangen\iale sunt diferite:
(10.31)
v1t ¹ v2t ,
cu excep\ia polului P al angren`rii unde sunt egale. Diferen\a dintre valorile acestor
componente cre]te cu dep`rtarea punctului de contact M de polulul P .

10.4. Curbe folosite pentru profilul din\ilor.

Cea mai important` parte a din\ilor o reprezint` flancurile (profilele) deoarece
prin intermediul lor se transmite mi]carea. Pentru profilele conjugate se utilizeaz` de
obicei curbe [nf`]urate.
{n general, orice asemenea curbe, [n mi]carea lor relativ`, satifac legea
fundamental` a angren`rii. Cele mai utilizate [n practic` sunt curbele ciclice. Ele sunt
descrise de un punct invariabil al unui cerc, ruleta sau cercul generator, care se
rostogole]te f`r` alunecare pe o curb` oarecare, baza. Dac` baza este o dreapt` curba
se nume]te cicloid` (figura 10.13 a). Dac` baza este un cerc de raz` R , ruleta de raz`
r se rostogole]te pe exteriorul cercului de baz`, se ob\ine epicicloida (figura10.13 b).
{n cazul [n care ruleta se rostogole]te pe interiorul unui cerc de baz` se ob\ine o
hipocicloid` (figura 10.13 c). Un caz particular al hipocicloidei apare dac` raza
ruletei este r = R , c@nd hipocicloida se transform` [ntr-o dreapt` diametral`.
2

Figura 10.13.

Angrenaje. Vol. II. 97

 Capitolul 10. Mecanisme cu elemente din\ate.

Dac` raza ruletei devine infinit`, deci ruleta se transform` [ntr-o dreapt`, curba
generat` de un punct al acesti drepte, care se rostogole]te peste baz` f`r` alunecare, se
nume]te evolvent` sau devolopanta cercului (figura 10.13 d).
Dintre aceste curbe, pentru profilarea din\ilor ro\ilor din\ate se utilizeaz`, [n primul
r@nd, evolventa ]i [ntr-o m`sur` mai mic` (mecanisme din mecanica fin` ) hipocicloida ]i
epicicloida. Evolventa este curba folosit` acum aproape [n mod general, pentru profilarea
din\ilor, datorit` unor propriat`\i importante pe care le are ]i care u]urez` construc\ia
angrenajelor ]i permit o bun` exploatare a lor.

10.5. Evolventa .
Pentru reprezentarea grafic` a evolventei, se [mparte cercul de raz` rb (figura
10.14) [ntr-un num`r de arce egale, prin punctele 1,2,3… . Se duc tangentele la cerc [n
aceste puncte ]i se iau pe ele segmentele:
1'1 = arcP1; 2' 2 = arcP2 ; 3' 3 = arcP3;....

Figura 10.14. Figura 10.15.

{ntruc@t dreapta generatoare se rostogole]te f`r` alunecare pe cercul de baz`,

punctele 1’ , 2’ , 3’ … ob\inute apar\in evolventei, care se traseaz` prin unirea lor.
Din construc\ia evolventei rezult` c` ea se caracterizeaz` prin accea c`:
-nu are puncte [n interiorul cercului de baz`(punctul ei ini\ial este chiar pe acest
cerc); - normala [n orice punct, fiind tocmai dreapta care o genereaz`, este tangent` la
cercul peste care se rostogole]te, adic` la cercul de baz`;
- centrul de curbur` [n orice punct al ei se afl` pe cercul de baz`;
- raza de curbur` [n orice punct este egal` cu lungimea cercului peste care se
rostogole]te segmentul de dreapt`, care reprezint` raza de curbur`.
Aceste observa\ii stau la baza stabilirii ecua\iilor parametrice, [n coordonate
polare ]i carteziene, ale evolventei.
Din figura 10.15 ]i ]tiind c` :
AM = arcAM o ,
se pot scrie ecua\iile parametrice ale evolventei. Asfel, dac` se alege ca parametru
unghiul a dintre raza vectoare r a unui punct oarecare M al evolventei ]i raza rb a
cercului de baz`, dus` [n centrul de curbur` A al evolventei pentru acela]i punct, se
poate scrie:
98 Angrenaje. Vol. II.
 Capitolul 10. Mecanisme cu elemente din\ate.

rb × tan a = rb (a + q )
de unde:
q = tan a - a = inv a = ev a (10.32)
Func\ia q , important` pentru teoria angren`rii, se nume]te involut` sau
evolut`, iar valorile ei necesare pentru calculul geometric al angrenajelor, sunt
calculate ]i tabelate.
Din triunghiul OAM se mai poate scrie:
rb (10.33)
r= ,
cos a
determin@ndu-se astfel cele dou` ecua\ii parametrice ale evoventei
rb
q = inva = tan a - a ]i r=
cos a
Elimin@nd pe a din cele dou` ecua\ii, se poate ob\ine ecua\ia evolventei [n
coordonate plane, care va avea forma : r = f (q ) .
Din ecua\iile evolventei rezult` unele propriet`\i ale acestei curbe utile pentru
consruc\ia, controlul ]i exploatarea ro\ilor din\ate. Asfel, din ecua\iile parametrice
apare proprietatea c` forma evolvent` depinde de raza cercului de baz` rb . {n figura
10.16 sunt prezentate evolventele E1 , E2 , E3 , E¥ pentru diferite raze ale cercului de
baz`. Se vede c`, dac` raza cercului de baz` devine infinit` (cercul se transfom` [ntr-o
dreapt`), evolventa E¥ va fi o linie dreapt`, perpendicular` pe rb . Proprietatea este
util` la prelucrarea danturii.

Figura 10.16. Figura 10.17.

Evolventele generate de pe acela]i cerc sunt identice. Deci, orice curb` care se
afl` la o distan\` egal` de o evolvent` este tot o evolvent`. Distan\a se m`soar` pe
Angrenaje. Vol. II. 99
 Capitolul 10. Mecanisme cu elemente din\ate.

nomal` ]i, cum aceasta este tangent` la cercul de baz`, rezult` c` se poate m`sura
lungimea unui arc de cerc printr-un segment de dreapt` (fig 10), care este pasul pb pe
cercul de baz`. Proprietatea este util` la controlul ro\ilor din\ate.
Alte propriet`\i rezult` din ecua\ia evolventei [n coordonate rectangulare.
Pentru stabilirea acesteia, plec@nd de la figura 10.15 se scriu coordonatele x ]i y ale
unui punct curent M, astfel:
x = rb ( sin y - y cos y )
y = rb ( cos y + y sin y )
Raza vectoare se ob\ine sub forma:
(10.34)
r = x 2 + y 2 = rb y 2 + 1
Lungimea unui element de arc ds de evolvent` se scrie sub forma:
ds = dx 2 + dy 2 = rb × y × dy
[n care :
dx = rb ( cos y - cos y + y sin y ) dy = rb × y sin y dy
dy = rb ( - sin y + sin y + y cos y ) dy = rby cos y dy
Lungimea s a arcului de evolvent` va fi:
y (10.35)
y2
s = rb ò y dy = rb ×
2
o
Rela\ia (10.35) scoate [n eviden\` o alt` proprietate ]i anume c`, lungimea
arcului de evolvent` cre]te repede cu unghiul de pozi\ie y (variaz` direct [n raport cu
p`tratul lui). Pe m`sur` ce se produce o [ndep`rtare de cercul de baz`, evolventa se
aplatizeaz`, raza ei de curbur` cresc@nd.

Figura 10.18. Figura 10.19.

Cre]terea arcului de evolvent` cu [ndep`rtarea cercului de baz` se poate stabili

dac` se [mparte unghiul y [ntr-un num`r de unghiuri egale d (figura 10.18). Rezult`
c` arcul de evolvent`, corespunz`tor primului unghi este:
d2
i1 = s1 = rb ,
2
100 Angrenaje. Vol. II.
 Capitolul 10. Mecanisme cu elemente din\ate.

iar arcul corespunz`tor ultimului d va fi:

in = sn - sn -1 , (10.36)
unde :

sn = rb
( nd )2
; sn -1 =
[
rb ( n - 1)d ]2
2 2
{nlocuind sn ]i sn -1 [n rela\ia (12) se ob\ine :

[ ]
r ×d2 2 r ×d 2 (10.37)
n - ( n - 1) = b (2n - 1) = ( 2n - 1) × s1 ,
2
in = b
2 2
rela\ie care arat` c` arcul de evolvent` cre]te cu seria numerelor impare ]i este
important` pentru prelucrarea danturii ]i [n\elegerea alunec`rii dintre profile .
Cota peste din\i. Este o proprietate ce rezult` tot din ecua\iile evolventei. Dac`
se construiesc dou` evolvente opuse (figura 10.19a) toate tangentele limitate de cele
dou` evolvente sunt egale cu arcul de pe cercul de baz` cuprins [ntre cele dou`
evolvente. Determinarea lungimii acestor segmente se face lu@nd o coard` oarecare
perpendicular` pe OV , de lungime sxc , care va fi:
sxc = BC = 2rx × sin(d - inva ) ,
unde:
rb
rx = ,
cos a
deci,
2rb (10.38)
sin(d - inva )
sxc =
cos a
Valoarea maxim` a lui sxc se ob\ine prin derivare ]i prin anularea derivatei.
Rezult` :
dsxc - cos a cos(d - inva ) tan 2 a + sin a sin(d - inva ) (10.39)
= 2rb ,
da cos 2 a
deoarece :

( inva ) = - ( tan a - a ) = - æçè 2 - 1ö÷ø = - tan2 a

d d 1
-
da da cos
Coarda este maxim` pentru valoarea a = a 1 care anuleaz` num`r`torul.
{mp`r\ind cu cos a 1 cos(d - inva 1) ]i egal@nd cu zero num`r`torul se ob\ine :
- tan 2 a 1 + tan a 1 tan(d - inva 1 ) = 0 ,
sau:
tan a 1 = tan(d - inva 1 ) ,
de unde:
a 1 = d - inva 1
]i prin urmare:
Angrenaje. Vol. II. 101
 Capitolul 10. Mecanisme cu elemente din\ate.

d = tan a 1 (10.40)
Rela\ia (10.40) este de forma y = tan a (vezi figura 10.15) ]i deci se poate
concluziona c` coarda maxim` este determinat` de tangenta la cercul de baz`, iar din
rela\ia (10.38) rezult` c`:
smax = 2rb tan a 1 sau smax = Db × d (10.41)
Deci, aceast` coard`, numit` “cot` peste din\i” este egal` cu arcul de cerc
limitat de [nceputurile celor dou` evolvente ]i este egal` cu toate segmentele de
tangente la cercul de baz`, limitate de cele dou` evolvente. Proprietatea este folosit` la
verificarea ]i m`surarea pasului, a]a cum se vede [n figura 10.19b.

10.6. Cinematica angren`rii.

La ro\ile din\ate cu profil [n evolvent`, linia de angrenare este o dreapt` ]i
anume tangenta comun` interioar` a cercurilor de baz` ale celor ro\i, deci punctul de
contact al profilurilor [n evolvent` se g`se]te permanent pe aceast` dreapt`. Explica\ia
rezult` simplu, dac` se presupune c`, la o mi]care de [nt@mpinare a celor dou` profile
E1 ]i E2 , ele vor face contact [n punctele a1 ]i a2 .Duc@nd normala a1n1 la profilul
E1 , ea va fi tangent` la cercul de baz` al ro\ii 1, iar normala a2 n2 la profilul E2 , la
cercul de baz` al ro\ii 2 (figura 10.20).
{n momentul contactului celor dou` evolvente E1 ]i E2 [n punctul a( a1 , a2 ) ,
acestea vor avea o normal` comun`, adic` dreptele a1n1 ]i a2 n2 se vor dispune pe o
singur` dreapt` n n , r`m@n@nd tangente fiecare la cercul s`u de baz`.

Figura 10.20.

102 Angrenaje. Vol. II.