UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU

FACULTATEA DE DREPT

DISCIPLINA DREPT PENAL PARTEA GENERALA I

STUDENT: Roman Larisa Maria

An II,Grupa 8 IF

Lucrare scrisă

1.Principiul teritorialității legii penale române.

Legea penală fiind expresia suveranității statului,autoritatea ei se întinde în spațiu până unde se
exercită suveranitatea acestuia.Rezultă ca legile penale sunt limitate în privința acțiunii lor la un
anumit teritoriu.

În principiu, legea penală română se aplică tuturor infracțiunilor săvârsite pe teritoriul

României,indiferent de naționalitatea infractorului.Se aplică atât cu privire la infracțiunile
săvârsite,dar și cu privire la sancțiunile de drept penal aplicabile în cazul săvârșirii lor.Este
consacrat prin dispozițiile articolului 8 alineat (1) Cod penal,în conformitate cu care “legea
penală română se aplică infracțiunilor săvârșite pe teritoriul României”.Legea penală este
teritorială fiindcă rostul ei este de a realiza,menține și reintrega ordinea juridică pe teritoriul
statului căruia îi aparține.Principiul teritorialității exprimă cel mai bine principiul constituțional
fundamental referitor la suveranitatea statului român.De aceea, legea penală română se aplică
indiferent de cetățenia infractorului sau de reglementarea din legea penală străină.În sistemul
principiului teritorialității, cetățenia infractorului sau domiciliul acestuia (atunci când este lipsit
de cetățenie) nu are nicio importanță în determinarea legii penale aplicabile. Orice persoana
indiferent de cetățenie sau de locul unde îsi are domiciliul ,dacă a săvârșit o infracțiune te
teritorul statului nostru va fi trasă la răspundere penală potrivit legii noastre penale.Aplicarea
legii penale române fată de infracțiunile săvârșite pe teritoriul țării noastre este exclusivă și
necondiționată,adică aprecierea faptei ca infracțiune,condițiile tragerii la răspundere penală,
stabilirea,aplicarea și executarea sancțiunilor pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul țării
noastre,au loc exclusiv în temeiul legii penale române,fără a se ține seama de reglementările
cuprinse în legea penală a statului al cărui cetățean este eventualul făptuitor.Legea penală mai
este teritorială și pentru faptul că ea apară împotriva infracțiunilor România
,suveranitatea,independența,unitatea și indivizibilitatea ca valori supreme ale poporului
român,dar și persoana ,drepturile și libertățile acesteia,ca valori sociale fundamentale ale ființei
umane.

Articolul 8 alineat (2) Cod penal definește teritoriul României ca fiind: „întinderea de
pământ,apele,cu solul,subsolul și spațiul aerian.

- Suprafața terestra. Este formată din întiderea de pământ dintre frontierele politico-
geografice (stabilite în mod amănunțit prin convenții de frontieră cu fiecare stat vecin)
asupra careia statul îsi exercită suveranitatea.

În conformitate cu ordonanța de urgența 105/2001,privind frontiera de stat a României ,frontiera

se stabilește prin lege în conformitate cu prevederile tratatelor internaționale, convențiilor sau
înțelegerilor încheiate între țara noastră și statele vecine.

- Apele teritoriale. Cuprind apele interioare,maritime,apele maritime interioare și marea

teritorială;
Apele interioare sunt formate din ape stătătoare (lacuri ,bălți),ape curgăroare (râuri,fluvii,
canale) situate în întregime pe teritoriul tării noastre și care formează frontiera cu statele
vecine.
Apele maritime interioare.conform articolului 5 din legea 17/1990- constituie ape
maritime interioare ale României suprafețele de apa situate între țărmul mării și liniile de
bază de la care se măsoara întinderea mării teritoriale.
Marea teritorială este fâșia de apă din mare adiacentă țărmului ori după caz apleor
maritime interioare care este supusă suveranității țării noastre
- Subsolul . zona subterestră precum și cea așezată sub apele interioare și sub marea
teritorială- zona ce se întinde practic până unde se poate pătrunde în adâncuri cu
mijloacele tehnico-științifice contemporane.
- Spațiul aerian.coloana de aer care acoperă întinderea de pământ și apele cuprinse între
frontieră și marea teritorială,în înălțime până la limita spațiului cosmic.

Faptele penale în roport cu teritoriul.

Orice infracțiune care se localizează în spațiu pe un anumit teritoriu poate fi săvârșită fie în
țară,fie în străinătate,sau parte pe teritoriul țării,parte în străinătate,după cum este posibil ca
acțiunea infracționlă să fie comisă pe teritoriul țării noastre,iar rezultatul să se producă în
străinătate (de exemplu infracțiuni comise prin săvârșirea noilor tehnologii de comunicații
săvârșite în România ,iar rezultatul se produce în SUA).

Probleme privind aplicarea legii penale în spațiu apar atunci când o infracțiune a început pe
teritoriul țării noaste și s-a consumat în străinătate.Într-o astfel de situație ,datorită faptului că
infracțiunea nu s-a săvârșit în întregime pe un anumit teritoriu, ci doar un singur act infracțional,
se pune problema care va fi locul săvârșirii infracțiunii și care lege este aplicabilă
infractorului.Pentru stabilirea legii aplicabile în astfel de situații a fost elaborat criteriul
ubicuității,potrivit căruia, infracțiunea se considera că a fost săvârșită oriunde,pretutindeni unde
s-a produs rezultatul acțiunii.În codul nostru penal a fost adoptat de catre legiuitor criteriul
ubicuității sau al desfășurării integrale.

Potrivit acestui criteriu o infracțiune este considerată ca fiind săvârșită pe un anumit teritoriu
,chiar dacă numai o anumită parte din activitatea ce constituie elementul material al laturii
obiective a infracțiunii a fost începută sau efectuată pe acel teritoriu de către un participant sau
unul din rezultatele acelei activități s-a realizat pe acel teritoriu.

În legislatia română criteriul ubicuității este stipulat în articolul 8 alineatele (3),(4) Cod penal.
Potrivit alineatului (3) Prin infracțiune săvârșită pe teritoriul României se înțelege orice
infracțiune comisă pe teritoriul arătat în alineatul (2) sau pe o navă sub pavilion românesc,ori pe
o aeronavă enmatriculată în România.

Alineatul (4) prevede că infracțiunea se consideră săvârșită pe teritoriul României și atunci când
pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă enmatriculată în
România ,s-a efectuat un act de executare,de instigare sau de complicitate ori s-a produs chiar în
parte,rezultatul infracțiunii.Rezultă astfel din articolul 8 că nu numai faptele comise în întregime
pe teritoriul tării noastre vor cadea sub incidența legii penale române.

De asemenea, vor cădea sub incidența legii penale române faptele care nu au fost comise pe
teritoriul României,dar al căror rezultat s-a produs pe teritoriul țării noastre.

Cazuri speciale de aplicare a criteriului ubicuității.:

Acest criteriu prezintă unele particularități de aplicare a legii penale române în cazul
infracțiunilor continue, continuate și de obicei.

- Cazul infracțiunilor continue si continuate:

Conform acestui criteriu, aceste infracțiuni se consideră săvârsite oriunde s-a prelungit activitatea
infracțională

- Cazul infractiunilor de obicei:

Aceste sunt considerate ca fiind săvârșite acolo unde s-au comis atâtea acte câte învederează
obișnuința. Prin urmare ,dacă pe teritoriul țării noastre s-a comis un singur act ilicit,iar în
străinătate o prularitate de astfel de acte,acestea din urmă rămân fără relevanță în raport cu legea
penală română.

- Cazul infracțiunillor complexe și a celor agravate:

De exmplu în cazul în care infractorul pune victima în neputință de a se apara pe teritoriul

Ungariei în momentul în care trenul se apropie de frontiera României,iar după ce s-a pătruns pe
teritoriul țării noastre, infractorul deposedează victima (aflată în neputința de a se apăra )de
anumite bunuri.În acest caz s-a săvârșit o infracțiune complexă de tâlhărie chiar dacă unele acte
de executare s-au săvârșit pe teritoriul Ungariei ,iar celelalte pe teritoriul țării noastre.În baza
criteriului ubicuității,unele acte fiind săvârșite pe teritoriul României, infractorul va răspunde
pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie potrivit legii penale române.

- Cazul infracțtiunilor omisive:

Criteriul ubicuității se aplică în cazul în care comportarea omisivă a avut loc în străinătate ,iar
rezultatul s-a produs în România.

În cazul în care actele de executare ale unei tentative la infracțiune s-au comis atât pe teritoriul
țării cât și pe teritoriul unui stat vecin,făptuitorul va fi tras la răspundere penală pentru tentativă
la infracțiune potrivit legii penale române.Principiul ubicuității se aplică și în cazul actelor de
participație penală la săvârșirea unei infracțiuni.Legea penală română va fi incidentă în situația
când actele de participație s-au comis atât pe teritoriul țării noastre cât și în străinătate.
 2.Componente ale conținutului infracțiunii

Obiectul material al infracțiunii:

Obiectul material al unei infracțiuni îl constituie lucrul sau persoana asupra căreia se execută în
mod direct actul de conduită ilicită.Poate fi obiect material al infracțiunii omul viu sau mort,un
animal, sau orice lucru neînsuflețit.La unele infracțiuni obiectul material se confundă cu
subiectul pasiv al infracțiunii; de exemplu în cazul infracțiunii de omor.Obiectul material nu
constituie un element al acesteia, ci un factor preexistent care,uneori reprezintă o condiție
esențială ce se grefează pe elementul material al laturii obiective a infracțiunii (de exemplu,
obiectul material trebuie să fie un drog în cazul infracțiunii de trafic de droguri).

Infracțiunile care au un obiect material fac parte din categoria infracțiunilor de rezultat,iar cele
care nu au un obiect material din categoria infracțiunilor de pericol.Sunt infracțiuni care nu au un
obiect material ( bigamia,mărturia mincinoasă,asocierea în vederea comiterii de infracțiuni ,etc)
deoarece, valoarea lezată sau pusă în pericol nu este susceptibilă de a fi încorporată într-o entitate
materială.

Obiectul material nu trebuie confundat cu instrumentele folosite de făptuitor la comiterea

infracțiunii .Uneori obiectul material îl poate constitui mijlocul prin care aceasta a fost comisă,
de exemplu uniforma de polițist purtată de infractor la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.Obiectul
material nu trebuie confundat nici cu lucrurile produse prin infracțiune (bancnote contrafăcute)

Obiectul material ajută la determinarea obiectului juridic al infracțiunii de care este strâns legată
încadrarea juridică a acesteia,iar pe de altă parte , natura și gravitatea vătămării produsă asupra
obiectului material constituie un criteriu de individualizare a pedepsei.

Elementul material:

A fost definit ca fiind activitatea fizică prin care se săvârșește o infracțiune.Dreptul penal
modern nu incrimineză simpla rezoluțiune infracționala oricât de periculoasă ar fi și chiar dacă
aceasta s-ar putea dovedi,dacă nu este concretizată într-o manifestare fizică exterioară.Dreptul
penal român nu sancționează simpla idee criminală și nici comunicarea gândurilor altei
persoane , decât în mod exceptional, când aceste manifestări prezintă prin ele însele un pericol
social sporit, fiind prevăzute ca infracțiuni autonome ( infracțiunea de amenințare sau atunci
când hotărârea a fost luată de comun acord de mai multe persoane și a fost discutată de acestea,
ca în cazul asocierii în vederea comiterii unei infracțiuni).În dreptul nostru penal numai actele
exterioare pot cădea sub incidența legii penale ,deoarece numai ele vatămă sau pun în pericol
valorile sociale ocrotite de aceasta.Manifestarea exterioară se poate înfățișa sub forma unui
singur act ,adică o singură mișcare corporală cu relevanță penală,fie sub forma unei succesiuni de
acte de același fel.

În cazul în care manifestarea exterioară ia forma unui singur act, poate consuma singur
conținutul unei infracțiuni (împușcare mortală) ori se poate înfățișa ca o succesiune de acte
diferite în cadrul unei manifestări mai complexe (infracțiunea de rele tratamente aplicate
minorului)

În cuprinsul unei norme de incriminare,elementul material poate fi descris ca o manifestare unică

( uciderea în cazul infracțiunii de omor) sau ca manifestări multiple (infracțiunea de delapidare).

Alte ori elementul material din norma incriminatoare poate fi descris sub forma a două sau mai
multe acțiuni care trebuie îndeplinite cumulativ.Elemetul material poate fi mentionat de legiuitor
print-un cuvânt uciderea, lovireasau printr-o expresie lipsire de libertate, acest cuvânt sau
expresie poartă denumirea de “verbum regens” și poate se poate realiza fie prin cuvinte,prin scris
sau prin acte materiale.Elementul material poate fi realizat prin două modalitățiprin acțiune sau
omisiune.Poate consta în una sau mai multe acțiuni ,fiecare acțiune la rândul său fiind rezultatul
unuia sau mai multor acte.

Acțiunea este activitatea prin care se realizează ceva printr-o singură mișcare,reprezintă în
același timp o comportare pozitivă,iar fapta săvârșită este comisivă,deci și infracțiunea va fi
comisivă.

Fapta omisivă constă în a nu face ceva ce trebuia făcut,adică omisiune.

Elementul material poate apărea într-o variantă unică (acțiune/inacțiune) sau în mai multe
variante alternative, mai multe acțiuni/inacțiuni.
 3.Infracțiunile continuate vs. concursul de infracțiuni

Pedeapsa în cazul infracțiunilor continuate.

Infracțiunea continuată constituie o cauză reală de agravare facultativă a pedepsei.În

conformitate cu art 36 Cod penal ,infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută
de lege pentru infracțiunea săvârășită al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul
pedepsei închisorii,respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.Astfel, la stabilirea
pedepsei instanța va ține cont de limitele de pedeapsă minimă și maximă prevăzută de lege
pentru infracțiunea săvârșită între care ar urma să situeze pedeapsa ce va fi pronunțată.

Pentru stabilirea pedepsei concrete ce urmează a fi aplicată instanța va ține seama de toate
împrejurările ce pot caracteriza gradul de pericol social al faptei și al făptuitorului ,inclusiv de
faptul că infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată,după care se pronunță pedeapsa între
limita minima și cea maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Dacă instanța se va îndrepta spre maximul pedepsei prevăzut de lege și acest maxim nu este
îndestulător, atunci poate pronunța o pedeapsă peste acest maxim ,în cazul închisorii, maxim care
nu va putea depăși 3 ani ,iar în cazul amenzii,depășirea nu poate fi mai mare cu 1/3 din maximul
prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Pedeapsa pentru infracțiunea continuată se aplică într-o singură etapă,fără a fi evidențiat sporul
și va avea ca limită minima,minimul special al pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea
săvârșită,iar ca maxim special, pedeapsa la care se poate ajunge prin depășirea maximului special
prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită cu până la 3 ani când pedeapsa este închisoarea.

În mod asemănător se face calculul si când este vorba de aplicarea amenzii cu mențiunea ca
maximul amenzii prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită se poate majora cu cel mult 1/3.

Recalcularea pedepsei pentru infracțiunea continuată.

Conform art 37 Cod penal. dacă cel condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată este
judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiași
infracțiuni,ținându-se seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei,se stabilește o pedeapsă
corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior.”

Concursul de infracțiuni

Conform art 39 Cod penal:În caz de concurs de infracțiuni,se stabilește pedeapsa pentru fiecare
infracțiune în parte și se aplică pedeapsa după cum urmează.

a. Când s-au stabilit o pedeapsă cu detențiunea pe viață și una sau mai multe pedepse cu
închisoarea ori cu amendă, se aplică pedeapsa detențiunii pe viată;
b. Când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea,se aplică pedeapsa cea mai grea,la
care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
c. Când s-au stabilit numai pedepse cu amenda,se aplică pedeapsa cea mai grea,la care
se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite;
d. Când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea si una cu amendă , se aplică pedeapsa
închisorii la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii;
e. Când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea și mai multe pedepse cu amenda
se aplică pedeapsa închisorii conform literei b.,la care se adaugă în întregime
pedeapsa amenzii conform literei c.

(2) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea,dacă prin adăugarea la
pedeapsa cea mai mare a sporului de 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite
,s-ar depăși cu 10 ani maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puțin una dintre
infracțiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai
mare se poate aplica pedeapsa detențiunii pe viață.