!

Invalid Character Setting HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ

Ecuaţia lui Bernoulli (3.2) exprimă faptul că, în mişcarea permanentă

3.
şi potenţială a fluidelor perfecte, în ipoteza forţelor masice conservative, suma
celor trei termeni este constantă în întregul domeniu potenţial. În câmpul
gravitaţional terestru ecuaţia poartă numele de ecuaţia lui Lagrange.
c) Cazul de proporţionalitate dx = dy = dz ; acestea sunt ecuaţiile liniilor de
vx vy vz
ECUAŢIA LUI BERNOULLI curent, integrarea efectuându-se de-a lungul acestor linii.
Ecuaţia (3.2a) exprimă faptul că, în regimul de mişcare permanent şi
irotaţional al fluidelor perfecte, în ipoteza forţelor masice conservative, suma:
3.1. Consideraţii teoretice p v2
gz + + = ct (3.4)
ρ 2
3.1.1. Obţinerea ecuaţiei lui Bernoulli
este constantă de-a lungul unei linii de curent, care concide în acest caz cu
Prima integrală a ecuaţiei de mişcare Euler, într-un caz particular, de-a traiectoria, deci de-a lungul unui fir de fluid.
lungul unei linii de curent, dă ecuaţia lui Bernoulli.
d) dx = dy = dz ; acestea sunt ecuaţiile liniilor de vârtej sau turbionare. Deci,
Integrarea se va face în ipoteza unui câmp de forţe masice conservativ, ωx ω y ωz
utilizând forma Gromeko-Lamb a ecuaţiei de mişcare Euler:
în curent rotaţional, în mişcarea permanentă, în ipoteza forţelor masice
G ⎛ v2 ⎞ G G G 1 conservative:
∂v
+ ∇⎜ ⎟ + (ω × v ) = fl − ∇p (3.1)
∂t ⎜ 2 ⎟ ρ v2 p
⎝ ⎠ + + Ω = ct (3.5)
2 ρ
În urma integrării rezultă forma generală [1]:
Suma de mai sus este constantă pe o linie turbionară, dar diferă de la
v2 p o linie turbionară la alta.
+ + Ω = ct (3.2)
2 ρ Acest lucru este valabil şi în cazul liniilor de curent, relaţia (3.4) fiind
valabilă de-a lungul lor, constanta fiind diferită de la o linie la alta.
sau în câmp gravitaţional terestru: ω
e) ω x = y = ω z . Este cazul unei mişcări elicoidale. Ecuaţia Bernoulli este:
v2 p vx vy vz
+ + gz = C (3.2a)
2 ρ v2 p
+ + Ω = ct (3.6)
Din expresia de mai sus se obţin situaţii particulare generate de cazurile 2 ρ
posibile de integrare, aşa cum urmează.
fiind valabilă de-a lungul unei linii elicoidale.
a) Cazul hidrostatic cu anularea tuturor componentelor vitezei v x = v y = v z , ceea
ce duce la echilibru: 3.1.2. Interpretarea ecuaţiei Bernoulli
p
+ gz = ct (3.2) Ecuaţia lui Bernoulli poate fi interpretată din punct de vedere geometric şi
ρ energetic.
Se consideră un tronson de conductă ca în fig.3.1. Linia de curent se
b) Cazul mişcării irotaţionale sau neturbionare, cu anularea tuturor componente-
găseşte în punctele M 1 şi M 2 , din centrul suprafeţelor perpendiculare pe ea la
lor vectorului vârtej ω x = ω y = ω z . În acestă situaţie, viteza derivă dintr-un
distanţele z1 şi z 2 , faţă de un plan de referinţă. Dacă presiunile p1 şi p2 se
potenţial ϕ , adică: pot determina cu instrumente de măsură, toţi termenii din relaţia lui Bernoulli au
G
v = ∇ϕ (3.3) dimensiunea unei lungimi, deci pot fi reprezentaţi prin segmente de dreaptă ale
şi mişcarea se numeşte potenţială. verticalelor ce trec prin punctele M 1 şi M 2 .
Cap. 3. Ecuaţia lui Bernoulli !Invalid Character Setting !Invalid Character Setting HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ

În această situaţie [z]SI = [m] este înălţimea de poziţie, [ p / ρg ]SI = [m] –

3.1.3. Presiune statică, dinamică şi totală
înălţimea piezo-metrică, iar [ v 2 / 2 g ]SI = [m] – înălţimea cinetică.
Relaţia arată că suma acestor înălţimi este constantă în toate punctele Cu ajutorul ecuaţiei Bernoulli se pot explica diferitele noţiuni de presiune,
cum ar fi presiunea statică, sau presiunea totală.
aparţinând aceleiaşi linii de curent.
2
Se consideră un tub de curent orizontal, ca în fig.3.2. Deoarece acesta
Mărimea z + p / ρg determină cota piezometrică, iar z + p / ρg + v / 2 g este orizontal, termenul ρgz din ecuaţia lui Bernoulli nu se modifică ( z / ct. ).
sarcina hidrodinamică. Atunci se poate scrie:
Locul geometric al extremităţilor superioare al acestor cote determină ρ
linia piezometrică şi linia de sarcină. p+ v 2 = ct . (3.8)
2

Fig. 3.2. Tronson de conductă numai în direcţia de curgere

În această ecuaţie p reprezintă presiunea statică pst şi ρv 2 / 2 presiunea

dinamică pdin , iar suma celor două presiunea totală ptot .
ptot = p st + p din (3.9)

Presiunea statică, p st, acţionează în toate direcţiile.Presiunea dinamică

Fig. 3.1. Reprezentarea grafică a ecuaţiei Bernoulli
pdin , acţionează pe orizontală (direcţia vitezei), deci la intrarea în tubul îndoit
Se observă că, în cazul unui fluid ideal linia de sarcină, este o dreaptă. care are orificiul de intrare perpendicular pe direcţia vitezei. Asupra acestei
Relaţia lui Bernoulli poate fi interpretată energetic observând că valoarea suprafeţe acţionează şi presiunea statică care, aşa cum s-a arătat la statica
termenului v 2 / 2 exprimă energia cinetică specifică a unui lichid cu masa M = 1 , fluidelor, se manifestă în toată masa fluidului, deci coloana de lichid din tubul
deoarece: îndoit va arăta presiunea totală. Diferenţa celor două indicaţii ale piezometrelor
este presiunea dinamică:
Mv 2 v2
:M = (3.7) v2 v2
2 2 p din = ptot − p st = p st + ρ − p st = ρ (3.10)
Valoarea gz exprimă energia potenţială a lichidului de masă M = 1 2 2
ridicat deasupra planului de referinţă cu înălţimea z, adică tot o energie care este o măsură pentru viteza „v”:
specifică, iar termenul p / ρ exprimă energia potenţială specifică de presiune. 2( p tot − pst )
Suma celor trei energii este energia specifică mecanică totală, de aceea v= (3.11)
linia de sarcină se mai numeşte şi linie energetică. În cazul unui lichid ideal, ρ
conform ecuaţiei Bernoulli, energia specifică mecanică totală rămâne constantă, Aceste legături între viteze şi presiuni sunt folosite la construirea diferitelor
de-a lungul unei linii de curent. instrumente pentru măsurarea vitezelor. Un exemplu este sonda Pitot-Prandtl.
Cap. 3. Ecuaţia lui Bernoulli !Invalid Character Setting !Invalid Character Setting HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ

asemenea la un tub piezometric. Mai există o priză suplimentară înainte de vana

3.1.4. Ecuaţia energiei pentru o vână de fluid real de reglare conectată şi ea la un tub piezometric de pe panou.
Forma şi dimensiunile secţiunilor de măsură, precum şi aşezarea prizelor
La mişcarea fluidelor reale (vâscoase), datorită frecărilor între particule şi de presiune se redă în figura 3.5.
dintre acestea şi pereţii solizi, o parte din energie se transformă în căldură,
devenind o energie pierdută, de fapt o energie care nu mai participă la
fenomenele de natură hidraulică. În cazul unui fir de fluid, energia specifică se
va diminua de la o secţiune la alta în spre aval, cu o cantitate care, raportată la
greutate se numeşte pierdere hidraulică (pierdere de sarcină), adică:
H 1 = H 2 + hP1-2 (3.12)
Introducerea disipaţiei vâscoase ca pierdere de sarcină, permite scrierea
unei ecuaţii de conservare a energiei de-a lungul unui fir de fluid real sub forma:

v12 p v2 p
+ 1 + z1 = 2 + 2 + z 2 + hP1-2 (3.13)
2g ρ g 2g ρ g
Pentru o vână de fluid real:

α v m2 1
p1 α v m2 2 p 2
+ + z1 = + + z 2 + hP1-2 (3.14)
2g ρg 2g ρg
În aceste ecuaţii pierderile de sarcină au dimensiuni de lungime ca şi
ceilalţi membrii ai ecuaţiei. Interpretarea energetică este sugestivă,
observându-se că linia energetică în cazul fluidelor reale are o alură
descrescătoare, ca în fig.3.3.
Fig. 3.4. Instalaţia pentru demonstrarea practică a ecuaţiei Bernoulli

Fig. 3.3. Interpretarea ecuaţiei energiei

3.2. Componenţa instalaţiei

Instalaţia pentru demonstrarea practică a ecuaţiei Bernoulli se compune
dintr-un ajutaj tip Venturi, care are practicate de-a lungul său şase prize de pre-
siune, conectate la un multipiezometru panou, ca în figura 3.4. În axa ajutajului
se găseşte o sondă tubulară pentru măsurarea presiunii totale, conectată, de Fig. 3.5. Dimensiunile secţiunilor de măsură şi amplasarea prizelor de presiune
Cap. 3. Ecuaţia lui Bernoulli !Invalid Character Setting
3.3. Experimente posibile
D A: Măsurarea presiunii statice, totale şi dinamice
D B: Determinarea liniei piezometrice şi energetice de-a lungul unui ajutaj
Venturi
3.3.1. Experimentul A: Măsurarea presiunii statice, totale şi
dinamice
Ambele experimente vor sublinia validitatea ecuaţiei lui Bernoulli de-a
lungul unui tronson special de conductă (ajutaj Venturi), pe care se află prize de
presiune corespunzătoare.
În cazul experimentului “A” se urmăreşte evidenţierea presiunii totale,
statice şi dinamice într-un curent de fluid.
Se aşează panoul cu staţiunea experimentală pe suportul unităţii hidraulice
de bază din zona de conectare a furtunului de alimentare. Se realizează
orizontalitatea aşezării cu ajutorul suporţilor reglabili. Se verifică aşezarea corectă,
ca sens de curgere, a ajutajului Venturi, ca în fig 3.5.
Prima operaţie este eliminarea aerului din instalaţie. Pentru aceasta se
conectează furtunul de alimentare la unitatea hidraulică de bază şi se porneşte
pompa acesteia. Se deschide vana de reglaj la maximum şi se lasă câteva se-
cunde să curgă apa. Se închide vana de reglaj simultan cu vana unităţii de bază.
Se scoate şurubul de eliminare aer, se conectează la orificiul rămas un furtun
subţire şi se deschide puţin câte puţin vana unităţii de bază, urmărindu-se
eliminarea aerului din instalaţie de către apa ce este dată de unitatea de bază.
După eliminarea aerului se închide vana unităţii de bază, se montează şurubul
de eliminare a aerului înapoi, se opreşte pompa unităţii de bază şi staţiunea
este pregătită de lucru.
Aşa cum a rezultat din cele de mai sus, în această aplicaţie, presiunile se
măsoară cu ajutorul unor tuburi piezometrice, fiind proporţionale cu înălţimea h
a unor coloane de apă, a căror mărime este citibilă în mm, pe scări marcate pe
panoul de suport al multipiezometrului. Astfel o presiune oarecare, de la priza i
se exprimă sub forma:
p
hi = i (3.15)
ρg
adică:
p st i p st i vi2
h st i = şi htot i = + (3.16a,b)
ρg ρg 2 g
!Invalid Character Setting HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ
Determinarea vitezei de curgere în fiecare secţiune de calcul presupune
determinarea debitului Q cu ajutorul vasului etalonat al unităţii hidraulice de
bază, ca în cap. 4 din [2], şi utilizarea ecuaţiei de continuitate:
Q
vi = (3.17)
Si
Prin utilizarea unui cronometru pentru determinarea timpului tx de acumulare al
unui volum V în vasul etalonat, rezultă:
V
Q= (3.18)
tx
Volumul V se va obţine citind nivelul N0 pe tubul de sticlă al vasului etalonat la
momentul t = t0 şi Nx la momentul t = tx:
V = ( N x − N 0 ) ⋅10 −3 [m3/s] (3.19)
Practic, se va aduce nivelul din vasul tarat, observabil în sticla de nivel, la
valoarea N0 = 0 prin deschiderea ventilului cu bilă de la unitatea hidraulică de
bază. Pentru măsurarea debitului se închide ventilul cu bilă simultan cu pornirea
cronometrului. În jurul valorii N0 = 0, nivelul din sticlă va avea oscilaţii şi nu se
recomandă măsurarea în acest domeniu. Cronometrul se va opri simultan cu
citirea nivelului în jurul valorii de Nx = 35..40 litri.
Desfăşurarea experimentului presupune măsurarea simultană a presiunilor
statice la fiecare priză de perete şi a presiunii totale prin aşezarea sondei
pentru presiunea totală în dreptul prizei corespunzătoare de pe perete.
Citirile se fac la trei valori ale debitului stabilite cu ajutorul vanei de reglaj,
urmărindu-se menţinerea coloanelor de apă în tuburile piezometrice în zona de
citire. Dacă este necesar se poate presuriza multipiezometrul cu ajutorul unei
pompe de aer de mână, care se racordează la un ventil prevăzut în montaj.
Experimentul se poate desfăşura schimbând poziţia ajutajului Venturi prin
de montare şi montarea sa inversă, adică cu secţiunea „F” în amonte având
primul tronson de lungime 40,46mm. Pentru aceasta se apelează la personalul
calificat al laboratorului. Nu este permisă demontarea subansamblelor staţiunii
fără supraveghere calificată. Pentru situaţia aceasta se procedează la fel, ca
mai sus.
3.3.2. Experimentul B: Determinarea liniei piezometrice şi
energetice de-a lungul unui ajutaj Venturi
Experimentul urmăreşte realizarea reprezentării grafice a liniei piezometrice
şi energetice de-a lungul unui ajutaj Venturi, date de interpretarea grafică a
ecuaţiei lui Bernoulli.
Se urmăresc etapele parcurse la experimentul A, realizându-se cel puţin
încă un regim de funcţionare, prin manevrarea vanei de reglaj.
Cap. 3. Ecuaţia lui Bernoulli !Invalid Character Setting !Invalid Character Setting HIDRODINAMICĂ EXPERIMENTALĂ

3.4. Rezultate experimentale şi concluzii

Pentru fiecare experiment în parte se va completa un tabel cu valori mă-
surate şi calculate. Valorile măsurate se vor trece direct în unităţile de măsură
în care au fost citite la aparatele de măsură, sau , după caz, în unităţile cerute
în tabelele centralizatoare, iar pentru mărimile calculate se vor utiliza relaţiile
date la fiecare metodologie experimentală.
• Tabel cu rezultate: Experimentul A – 1 regim de funcţionare

Distanţa Înălţimea Sarcina Sarcina

Timp Debit Secţiunea Viteza
Volum V de la statică dinamică totală
T Q A V
[m3] secţiunea hst hdin htot
[sec] [m3/s] [m2] [m/s]
“A“ [m] [m c.a.] [m c.a.] [m c.a.]
Fig.3.6. Diagrama similară a aplicaţiei F1 - 10
h1 0,00 4,909⋅10-6
h2 0,0603 151,7⋅10-6
h3 0,0687 109,4⋅10-6
h4 0,0732 89,9⋅10-6
-6
h5 0,0811 78,5⋅10
h6 0,1415 490,9⋅10-6

Pentru Experimentul B se utilizează acelaşi tabel şi se vor reprezenta grafic

dependenţele hst = f (l ) şi htot = f (l ) .
Se vor face comentarii asupra valabilităţii ecuaţiei lui Bernoulli pe baza
rezultatelor experimentale.
Se va analiza interpretarea grafică a ecuaţiei lui Bernoulli pe baza liniei
piezometrice şi energetice.

3.5. Prelucrarea rezultatelor pe calculator

Aşa cum s-a arătat, pachetul de softuri “Armfield Hydraulic Software”, cu
aplicaţia F1-10 “Bernoulli Theorum” din dotarea LMHT permite introducerea
datelor citite într-o diagramă similară (mimic diagram) a staţiunii prevăzută cu
câmpuri de introdus date la fiecare aparat. Pentru aplicaţiile de mai sus diagrama
similară este de forma din figura 3.6.
Respectarea ordinii de introducere a datelor măsurate, începând cu “h1”
este obligatorie. Softul oferă şi tabelul cu rezultate şi oferă dependenţele grafice
hst = f (l ) şi htot = f (l ) .