3.

Cadrul Legal

Notiuni
1)Educare- (Proces de) influențare sistematică (și în cadru organizat) a formării și dezvoltării
însușirilor intelectuale, morale, fizice etc. ale minorului.. Notiunea de educare este aplicata ait timpcit
minorul nu a adopat inca un tip de conduit delincventa, cel mult avind tendinte de comportament
deviant sau predelincvent.

2) Reeducare- particularitate a procesului de educatie permanenta,actiune de a reface educația

(greșită) a cuiva si rezultatul ei

3)Reintegrare-actiune de a restabili minorul in societate, functie.; a repune în drepturile sale.

Carcateristica executarii pedepsei de catre minori (C.de executare)

Minorii condamnati reprezinta o categorie disincta de condamnati, realitate care conditioneaza crearea
unor conditii speciale fata de ei la faza de executare a sanctiunilor de dr.penal,locuri de executare,
statut juridic special.

Minorii condamnati executa urm pedepse:amenda, munca neremun in folosul comun, inchisoarea.

1. Executarea pedepsei amenzii de catre minor se asigura de catre executorul judecatoresc in a carui
competenta terioriala se afla domiciului minorului.Iar in cazul condamnatilor minori care executa
pedeapsa inchisorii se executa si in penitenciar. In caz de eschivare de la achitarea amenziica pedeapsa,
instanta poate sa inlocuiasca suma neachitata cu inschisoare.

2. Legea penala stabileste o durata diferentiata de timp de munza pe zi in cazul minorilor. Munca
nerem se executa de la 2 la 4 ore pe zi, sau chiar si pina la 8 ore. Nu se executa in timpul noptii sau
conditii nocive, in locuri periculoase. In caz de eschivare de la munca nerem. ea se inlocuieste cu
inschisoare pentru 2 ore de munca nerem. Termenul inschisoriipoate fimai mic de 6 luni.

3. Conf Cod de executare,minorii condamnati la pedepasa cu inchisoare isi executa pedeapsa in

penitenciare pru minori sau in sectoare separate ale penitenciarelor nespecializate. Regimul de
detinere in penitenciarul pru minori corespunde regimului stabilit pru penitenciarul de tip semiinchis.

In RM exista un singur penitenciar pru minori- Nr.10-Goian. Minorii executa pedepsa in inchisoare si
ale penitenciare, in care exista sectoare special create pentru detinerea acestora.

Particulariatile probatiunii pru minori

Probatiunea –evaluare psihosociala,control al persoanelor aflate in conflict cu legea penala si
resocializarea lor, adoparea persoanelor liberate din locurile de detentie,pru preintimpinarea savirsirii
de noi infractiuni.

Probatiunea juvenila este o parte integrana a probaitunii in sensul larg general,insa cu particularitati
inevitabile legate de specificul de virsta si implicit de dezvoltare a pers minore.

Probatiunea dispunde de strategii de interventie in toate etapele procesului de infaptuire a justitiei

penale, fiind exprimata prin urm. tipuri:
 a) Presentintiala- evaluare psihosociala a personalitatii banuitului,invinuitului, inculpatului.
b) Sentintiala in comunitate- activitati orientate spre reintegrarea sociala a pers liberate de
pedeapsa penala prin asistenta, consiliere, controlul comportamentului si supravegherea
respectarii obligatiilor impuse de instanta
c) Penitenciara- activitati socio-educative desfasurate in penitenciar si activitati de pregatire pru
liberare din locurile de detenie
d) Postpenitenciara- acordarea de asistenta pers liberate din locurile de detentie in scopul
reintegrarii lor in societate.

Diversitatea activitatilor de probatiune servesc unui dublu scop: siguranta publica, protectia
comunitatii de recidiva, prin prevenire,monotorizare continua a comport infractorului si reintegrare
sociala a acestuia.

Temeiurile rasp penale a minorilor

Temeiurile răspunderii penale sunt unice şi se aplică în egală măsură faţă de orice persoană care a
împlinit vârsta cerută de lege (art. 5 şi art. 51 CP). Însă vârsta minorului este luată în consideraţie la
individualizarea răspunderii penale şi a pedepsei penale.

Astfel, persoana în vârstă de până la 18 ani poate fi liberată de răspundere penală în temeiul
prevederilor art. 54 CP38: ”persoana în vârstă de până la 18 ani care a săvârşit pentru prima oară o
infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală dacă s-a constatat că
corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale”. Aplicarea liberării de răspundere penală
minorilor este posibilă numai în cazul respectării următoarelor condiţii cumulative:

• Infracţiunea trebuie să fie săvârşită pentru prima dată;

• Infracţiunea trebuie să fie uşoară sau mai puţin gravă;

• Instanţa de judecată trebuie să constate că procesul de corectare a individului este posibil fără ca
făptuitorul să fie supus răspunderii penale. Infracţiunea se consideră comisă pentru prima dată, când
persoana care nu a împlinit 18 ani a comis într-adevăr pentru prima dată o infracţiune sau în cazul în
care această infracţiune este comisă nu pentru prima dată, dar cu condiţia că pentru infracţiunea
anterior săvârşită au trecut termenele de prescripţie pentru tragerea la răspundere penală sau au fost
stinse antecedentele penale.

În corespundere cu prevederile alin. 2 al prezentului articol, în cazul în care sunt întrunite condiţiile
indicate anterior, faţă de minori pot fi aplicate o serie de măsuri de constrângere cu caracter educativ,
prevăzute în partea generală (cap. X) şi specificate ca măsuri de siguranţă în art. 98, şi anume:

• Măsuri de constrângere cu caracter medical;

• Măsuri de constrângere cu caracter educativ;

• Expulzarea;

• Confiscarea specială.
Art. 54 din Codul Penal prevede liberarea de răspunderea penală a minorilor. Aplicarea liberării de
răspundere penală a minorilor este posibilă numai în cazul respectării următoarelor condiţii
cumulative:

• infracţiunea trebuie să fie săvârşită pentru prima oară;

• infracţiunea trebuie să fie uşoară sau mai puţin gravă;

• instanţa de judecată trebuie să constate că procesul de corectare a minorului este posibil fără ca
făptuitorul să fie supus răspunderii penale, ţinând cont şi de recomandările serviciilor de resocializare
expuse în raportul anchetei sociale

4.Teoriile

Teoria criminal innascut

Reprezentantul acestei teorii este medical Italian Cesare Lambrosso, care a intreprins studii de
antropologie criminal bazate pe tehnica masurarii diferitelor parti ale corpului omenesc,avind ca
subiecti personalul miliar si detinuti,elaborind lucrarea “Omul criminal”.Pentru
Lambrosso,comportamentul criminal constituie un “fenomen natural” care este determinat ereditar.

La originea cercetarilor a stat descoperirea la craniul unui criminal, in zona occipitala medie, a unei
adincituri accentuate, trasatura ce se regasea la unele cranii primitive.Lambrosso a studiat organismele
inferioare, omul salbatic si copilul. El a incercat si unele anomalii ale creierului, ale scheletului si alte
organe interne.

Astfel, concluziile medicului Italian sunt:

-criminalii sunt la nastere un tip distinct

-ei pot fi caracterizati prin anumite stigmata

-aceste stigmata sau caraceristici fizice nu cauzeaza crima, dare le ne ajuta la idenificarea tipurilor
criminale

-numai prin investigatii sociale riguroase poate fi restrins comportamentul infractional al criminalilor
innascuti.

Teoria inadaptării sociale

Pretinsa teorie tinde a fi una dintre cele mai remarcabile, al cărei precursor a fost O. Kinberg. După el,
fiecare individ reacţionează potrivit stimulilor mediului ambiant în funcţie de structura sa biologică
proprie. Pentru a desemna personalitatea ca atare, Kinberg propune conceptul de structură biologică
actuală, prin care înţelege modalităţile prin care părţile unui întreg sînt îmbinate pentru a realiza
funcţia.

Structura personalităţii este compusă, în primul rînd, din nucleul constituţional, care cuprinde
trăsăturile ereditare normale, în al doilea rînd – din trăsăturile ereditare patologice şi, în al treilea rînd –
din funcţia morală.
1)Nucleul constituţional semnifică ansamblul tendinţelor reacţionale ale subiectului, modul în care el
reacţionează la stimulii externi. Este voeba de variabile normale şi în acelaşi timp evolutive. După cum
aceste tendinţe variază pentru indivizi, Kinberg analizează variabilele caracteristice ale
comportamentului la stimulii externi. Pentru aceasta, Kinberg s-a axat pe cercetările psihologului
suedez Sjöbring care distinge patru factori fundamentali ai constituţiei psihice:

1) capacitatea maximă a inteligenţei unui individ;

2) validitatea spre care predispune energia cerebrală a individului;

3) stabilitatea garduală a echilibrului emoţional;

4) gradul de unitate funcţională a activităţii subiectului. Caracterul acestor factori este determinată de
nivelul înalt, mediu sau slab

2)Variantele patologice, spre deosebire de cele precedente, sînt determinate de maladiile mintale
eventuale, tulburări grave ale inteligenţei sau dezechilibrări caracteriale.

3) Funcţia morală constă în promptitudinea de a reacţiona la stimuluii morali de provenienţă

exterioară.4 După acest criteriu Kinberg clasifică indivizii în patru tipuri:

 indivizi cu funcţie morală limitată, cu element moral absent;

 indivizi care reacţionează normal;

 indivizi bolnavi;

 indivizi bine adaptaţi la mediu, dar insensibili faţă de actele imorale.

Teoria constituţiei predispozant delincvenţiale/Teoria cromozomului crimei

1)Promotorul teoriei const predisp delincv este Ernest Kretschmer care in lucraarea “Structura corpului
si caracterul” examina strins legatura intre structura corpului uman si trasaturile sale fizice.

Acesta clasifica delincventii in 4 tipuri:

1. Tipul picnic- scund,plin,vessel,predispus la savirsirea infr ce necesita o doza sporita de

viclenie
2.
3. Tipul astetic-corp slab,alungit,miini si picioare lungi si subtiri, avind predispozitie
delincventiala la savirsirea unor infractiuni din cele mai variate
4. Tipul atletic- cu musculatura puternica si o buna stabilitate psihologica, inclinati la comiterea
infr contra pers si a bunurilor
5. Tipul displastic-cu disproportionalitati si dezarmonii in dezvoltarea corporala, inclinat spre
comiterea unor infr grave si spre recidiva.

Sheldon a cercetat corelatiile intre somatotipuri si trasaturile de personalitate cu fenomenul de

delincventa. Cercetari asemanatoare au efectuat si sotii Glueck care nu au ajuns la aceleasi
concluzii,considerind ca mai multi delincventi se intilnesc in rindul mesomorfilor, care corespund
tipului atletic.

2)Teoria cromozom crimei

Exista 2 metode de cercetare a rolului ereditatii in devenirea criminala: metoda genealogica (dupa
predispozitia pe care o ofera arborele genealogic) si metoda gemelara (studiul asupra gemenilor)

Multiple cercetari si experiente in legatura cu rolul ereditatii in criminalitate au demonstrate ca acesta

este puternic. O larga raspindire, dinre teoriile erediatii, au avut-o teoria cromozomiana. Celula
organismului uman are 46 de cromozoni ce formeaza 23 perechi distincte,cromozomul X fiind unul
feminine si Y-masculin. Teoria cromoz crimei se fundamenteaza pe surplusul unui cromozom.
Cercetatoarea scotiana Patritia Jacobs a examinat 197 de detinuti de la inchisoare din Edinburg si a
constata ca 7 dintre ei sunt purtatorii unei anomalii: in loc sa dispuna de un cromozom al sexului
masculin Y, ei dispuneau de un cromozom Y suplimentar. Astfel, ea a ajuns la concluzia ca frecventa
anomaliei in inschisori se datoreaza faptului ca indivizii purtatori de XYY sint predispusi crimei. De
astfel, cromozomul Y a fost denumit cromozomul crimei.

Teoria inadaptarii sociale

Pretinsa teorie tinde a fi una dintre cele mai remarcabile, al cărei precursor a fost O. Kinberg. După el,
fiecare individ reacţionează potrivit stimulilor mediului ambiant în funcţie de structura sa biologică
proprie. Pentru a desemna personalitatea ca atare, Kinberg propune conceptul de structură biologică
actuală, prin care înţelege modalităţile prin care părţile unui întreg sînt îmbinate pentru a realiza
funcţia.

Structura personalităţii este compusă, în primul rînd, din nucleul constituţional, care cuprinde
trăsăturile ereditare normale, în al doilea rînd – din trăsăturile ereditare patologice şi, în al treilea rînd –
din funcţia morală.

1)Nucleul constituţional semnifică ansamblul tendinţelor reacţionale ale subiectului, modul în care el
reacţionează la stimulii externi. Este voeba de variabile normale şi în acelaşi timp evolutive. După cum
aceste tendinţe variază pentru indivizi, Kinberg analizează variabilele caracteristice ale
comportamentului la stimulii externi. Pentru aceasta, Kinberg s-a axat pe cercetările psihologului
suedez Sjöbring care distinge patru factori fundamentali ai constituţiei psihice:

1) capacitatea maximă a inteligenţei unui individ;

2) validitatea spre care predispune energia cerebrală a individului;

3) stabilitatea garduală a echilibrului emoţional;

4) gradul de unitate funcţională a activităţii subiectului. Caracterul acestor factori este determinată de
nivelul înalt, mediu sau slab

2)Variantele patologice, spre deosebire de cele precedente, sînt determinate de maladiile mintale
eventuale, tulburări grave ale inteligenţei sau dezechilibrări caracteriale.
3) Funcţia morală constă în promptitudinea de a reacţiona la stimuluii morali de provenienţă
exterioară.4 După acest criteriu Kinberg clasifică indivizii în patru tipuri:

 indivizi cu funcţie morală limitată, cu element moral absent;

 indivizi care reacţionează normal;

 indivizi bolnavi;

 indivizi bine adaptaţi la mediu, dar insensibili faţă de actele imorale.

Def concept de complex de inferioritate

Sentimentul de inferioritate al individului care declanseaza dorinta acestuia de ai depasi conditia

proprie,in contextual unor relatii de compensare sau supracompensare. Anume aceste relatii se pot
manifesta fie prin actiuni positive de depasire a delincventei , fie prin generarea intr-un complex de
inferioritate ce determina individul sa comita acte antisociale.

Imp teoriei de orientare psihologica

Factorii psihologici sunt considerati a fi la fel de importanti ca si cei sociali. In evaluarea diferitelor
manifestari delictuale ale tinerilor trebuie tinut cont de factorul agresivitate sau de cel de frustatie, de
insabilitatea afectiva si comportamentala,precum si de egocentrismul si de impulsivitatea ce
caracterizeaza virsta adolescentei, factori care influenteaza in mare masura socializarea si integrarea in
societatea adultilor. Din aceste privinte sunt private drept cauze ale delincv juv decalajul dintre
maturitatea fizica si cea psihica, ostilitatea sauchiar agresivitatea fata de generatia precedent, reactiile
violentela starea de insecuritate, anomaliile psihice, deficientele ereditare.

Esenta teoriilor de orientare sociologica

Socilologii acorda un rol determinant elementelor cu character sociocultural si conditiilor vietii sociale
in general.Delinc juv este privita ca un effect direct, nemijlocit al deficientelor structurilor sociale si al
conflictelor din sistemul social. Accentul este pus pe tensiunea dintre deviant si conformitate,
schimbare si stabilitate sociala, conflict si cooperare, delincventa juvenila fiind o forma de protest
apolitic al tinerilor contra inegalitatilor si barierelor sociale din lumea adultilor.

5.Cauzalitatea

Cauzalitate- forma a interactiunii dintre fenomene siprocese, este tipul principal de determinare
al acestei interctiuni si reprezinta prin sine legatura obieciva dintre 2 fenomene: cauza si efect

Factorii primordiali ai delincv juv

Factorii care facilitează apariţia delincvenţei juvenile se împart în două mari grupe: factori externi
şi factori interni. Printre factorii interni am putea evidenţia ereditatea, factorii fizici, fiziologici,
temperamentul sau unele deficienţe mintale, fie caracteriale.
1)Ereditarea înseamnă transmiterea însuşirilor sau caracterelor fizice, psihice de la părinţi la copii
prin mijlocirea plasmei germinative. Prin intermediul eredităţii nu se transmite criminalitatea ca
atare, ci doar anomaliile psihice care facilitează apariţia ei, dintre care coeficientul scăzut de
inteligenţă, o conduită necontrolată sau slab controlată, absenţa simţului moral.

2) Tulburările caracteriale. Întrucât caracterul constituie latura de exprimare a personalităţii în

relaţiile cu lumea, dimensiunea sa morală, cunoştinţele bine formate vor inhiba comportamentele
infracţionale. Acolo unde există deficienţe în educarea caracterului vor apare fenomenele de
infracţionalism la aşa-numiţii ,,copii problemă”. La aceşti copii se manifestă fenomene negative în
comportament, cum ar fi impulsivitatea şi agresivitatea, lenea şi indolenţa, egoismul,
încăpăţânarea.

Dintre factorii externi un rol covîrşitor îl au familia, anturajul, şcoala, mass-media

1) Familia influenţează formarea comportamentului copilului în primul rând prin relaţiile dintre
părinţi. Când unul dintre părinţi este vitreg, el va genera în sufletul copilului o anumită rezervă
afectivă şi poate chiar un sentiment de respingere. Sînt situaţii în care familia este formată din
ambii părinţi naturali, dar atmosfera este negativă, fie datorită că sînt alcoolici, fie că sînt ei
înşişi infractori. Aceste atitudini extreme generează fie o exigenţă exagerată împinsă până la
teroare, fie o indulgenţă nepermis de mare, copilului tolerîndu-i-se orice fel de comportament.
Copilul terorizat prin bătăi va căuta în afara familiei o desfăşurare printrun comportament
agresiv faţă de colegii mai mici. Cel răsfăţat prea mult în familie va deveni cu uşurinţă un
infractor însuşindu-şi bunuri care nu-i aparţin, ştiind că părinţii îi vor lua apărarea. Părinţii vor
trebui să fie preocupaţi să-i ofere copilului un model de comportament pe care să-l poată imita
apoi în calitate de cetăţean major.
2) Şcoala. Personalitatea elevului este educată de personalitatea profesorului, spiritualitatea unuia
se hrăneşte din spiritualitatea altuia, ceea ce face necesară o abordare interpersonală, capabilă
să asigure nu doar dimensiunea informaţional-operaţională, transmiterea de cunoştinţe, ci şi
dimensiunea umană, psihosocială, a creşterii şi coevoluţiei în comun a celor doi subiecţi.10
Este impotant ca prin manierele sale de intervenţie profesorul să nu admită astfel de modele
comportamentale, cum ar fi „bufonul clasei”, „preferarea unora” etc. Printre deficienţele
socializării în şcoală ar fi: tratamentul preferenţial acordat elevilor „buni” cu care educatorul
are tendinţa de a interacţiona mai frecvent, neglijîndu-i astfel pe ceilalţi; tendinţe de a întări
prin sancţiuni severe comportamentale copiilor cu probleme; insuficienta cooperare a şcolii cu
familia; învăţămîntul formal
3) Mass-media poate influenţa în sens negativ delincvenţa juvenilă; or, violenţa văzută la televizor
sau la cinematograf duce la creşterea agresivităţii şi a criminalităţii în rîndul copiilor şi
tinerilor. Dacă rolul delincventului este interpretat de un actor simpatizat de copii, efectele
negative sînt mai mari, copiii străduindu-se să-l imite. Literatura, filmele, programele de jocuri
pe calculator care proslăvesc infracţiunea, violul sau crima constituie pentru copii un veritabil
drog, promovîndu-le un comportament pe măsura celor citite şi văzute.
Cauza- fenomen care proceda si produce sau genereaza alt fenomen-efect.

Efect

Conditie- fenomenele care nu genereaza comportamentul deviant, dar fovarizeaza, inlesnesc,

intensifica aparitia si realizarea cauzei acestuia.

Element

Factor –sistem de fenomene social negative characteristic unei anumite societati, care determina
fenomenul antisocial ca effect al lor.

Criminalitatea minorilor-adultilor

Criminalitatea, în general, include totalitatea faptelor antisociale comise de fiinţe umane, pe cînd
criminalitatea minorilor face o specificare, punînd accentul pe vîrsta persoanei culpabile de comiterea
unei fapte interzise de lege şi care este determinată de diferite aspecte biologice, psihologice şi sociale
ce formează persoanalitatea umană. Criminalitatea minorilor cuprinde totalitatea faptelor penale
săvîrşite de persoanele care nu au împlinit vîrsta de 18 ani. La 7 definirea corectă a conceptului de
delincvenţă juvenilă un rol important îl are vîrsta cronologică, care separă criminalitatea adulţilor de
criminalitatea minorilor.

Factori endogeni

Cuprind particularitatile si structura neuropsihica paricularitati ce caracterizeaza personalitatea in

formare si care sunt strins legate de o serie de factori externi. Printre factori iinterne am putea evidentia
ereditatea, factorii fizice,fiziologici, temperamental sau unele defiente mintale, fie caracteriale.

8.Formele de comp deviant

Comp deviant-ansamblul de actiuni materiale sau simbolice savirsite persistent, repetat sau
continuu decatre minor,de cele mai dese ori fiind considerate raspunsuri la frustarile pe care trebuie sa
le faca fata la interactiunea cu mediul si care provoaca daune valorilor sociale.

Factorii ce contrib la crearea grup delincv de minori

-instabilitatea sociala,schimbarea in centrele agglomerate, diferentele mari culturale intre familie si

restul societatii, atitudini sociale negative in familie, familii retrograde care refuza incadrarea sociala,
izolarea sociala legata de prejudecati nationale, religioase, rasiale.