www.referat.

ro

Roci colectoare, roci protectoare

1.1. Caracteristici generale ale rocilor de zacamant

Zacamintele de hidrocarburi reprezinta acumulari naturale de hidrocarburi eficient

exploatabile. Din punct de vedere fizic ele sunt sisteme complexe alcatuite din rocile de
zacamant si fluidele care le satureaza. Existenta acu-mularilor este conditionata de o anumita
configuratie a stratelor, adica de existenta capcanelor [1, 2, 3, 4]. Rocile de zacamant cuprind
roci colectoare si protectoare.

Rocile care inmagazineaza cantitati industriale de hidrocarburi se numesc roci

colectoare, magazin sau rezervor. Ele trebuie sa aiba o porozitate cat mai mare care sa le
asigure o buna capacitate de inmagazinare. La aceasta trebuie sa se adauge o extindere mare a
zacamantului, pentru ca resursa geologica sa fie de dimensiuni industriale spre a justifica
investitiile enorme pe care le presupune punerea in valoare a zacamantului. Dupa o
clasificare conventionala, strict orientativa, colectoarele cele mai bune sunt considerate cele
cu porozitate superioara valorii de 15%, iar cele mai slabe colectoare cele cu porozitatea mai
mica de 5%.

O a doua proprietate implicata este permeabilitatea, care trebuie sa fie suficient de

mare ca sa permita obtinerea unor debite de extractie competitive. Cele doua caracteristici ale
rocilor colectoare trebuie sa coexiste.

Unele roci, cum sunt argilele, au o porozitate mare, dar o permeabilitate pentru
hidrocarburi nula sau nesemnificativa. Acestea nu pot fi roci colectoare.

In afara de cele doua proprietati mentionate, calitatea rocilor colectoare este data si de
anumite caracteristici ale structurii spatiului poros si de dimen-siunea porilor.

Rocile protectoare delimiteaza zacamantul, partial sau total, in functie de tipul

capcanei, si au rolul de a impiedica migrarea hidrocarburilor catre o alta capcana sau catre
suprafata. Desi prezinta un interes limitat pentru ingineria de zacamant, rocile protectoare vor
fi studiate impreuna cu cele colectoare, sub denumirea comuna de roci de zacamant.
Diferentierile vor rezulta in mod explicit sau implicit, din context. De altfel, in sens restrans,
zacamantul de hidrocarburi se limiteaza numai la spatiul ocupat de roca colectoare.
 Petrolul (in acceptiunea lui generica de sistem natural de hidrocarburi – titei, gaze sau
gaze cu condensat) este generat si acumulat in rocile sedimentare. Chiar daca sunt cunoscute
acumulari, chiar zacaminte de petrol, in roci eruptive sau metamorfice, ele se afla in imediata
apropiere a unor roci sedimentare unde petrolul a luat nastere si de unde a migrat.

Petrolul nu are legatura cu un orizont stratigrafic anume. Se gasesc zacaminte in toate

orizonturile pe scara stratigrafica, de la cambrian la pliocen.

Alaturi de petrol, rocile colectoare contin apa libera, intr-o masura mai mare sau mai
mica si care limiteaza volumul de acumulare a hidrocarburilor. Este necesar ca saturatia in
petrol sa fie suficient de mare, cu mult peste valoarea de 50%.

1.2. Tipuri de roci de zacamant

Rocile colectoare au o diversitate mare din punct de vedere mineralogic si

petrografic. Sunt doua tipuri principale de roci colectoare: rocile detritice si rocile de
precipitatie, cu precadere carbonatice.

Rocile detritice (nisipuri, gresii si, sporadic, microconglomerate, marne fisurate s.a.)
formeaza cea mai mare parte a zacamintelor cunoscute: aproximativ 62% din numarul lor si
contin aproximativ 59% din resursele mondiale de hidrocarburi.

Rocile de precipitatie (calcare si dolomite fisurate si cavernoase si, foarte rar, brecii),
sunt ceva mai putin abundente si, probabil, mai putin explorate. Ele formeaza aproximativ
32% din zacamintele cunoscute dar contin aproximativ 40% din resurse. Este usor de
observat ca zacamintele din rocile carbonatice sunt de dimensiune mai mare decat
zacamintele din rocile detritice, cel putin din punct de vedere al resurselor continute. O
contributie insemnata o au zacamintele gigant din Orientul Mijlociu si din Zona Marii
Caspice.

Celelalte roci colectoare, evaporite, silexite, roci vulcanice si metamorfice, sunt de

departe de importanta secundara. Ele contin doar aproximativ 1% din resursele de
hidrocarburi, desi reprezinta aproximativ 6% din numarul lor total.

Cu toate ca nu constituie propriu-zis o roca colectoare, se pot cita aici si carbunii care
contin, uneori, cantitati insemnate de gaze. In masura in care resursa de gaze acumulate este
suficient de mare si exista posibilitati de valo- rificare, aceste gaze pot fi exploatate prin
metode specifice [131]. Valorificarea acestu gen de resursa de gaze este concomitenta cu
exploatarea zacamintelor de carbuni, conditionata de evacuarea, intr-un fel sau altul, a
gazelor care reprezinta un imens pericol pentru lucrul in subteran.
 Rocile protectoare, impermeabile pentru hidrocarburi (ceea ce nu insemneaza ca au o
permeabilitate nula si pentru apa) sunt si ele foarte diverse. Cele mai frecvente roci
protectoare sunt argilele, marnele, anumite roci carbo- natice si evaporitele.

Rocile argiloase, marnele si sisturile argiloase au un conținut mare de minerale

argiloase, formate din particule de dimensiuni foarte mici (sub ), cu o asezare foarte
compacta, datorita formei plate si a plasticitații lor. Ele reprezinta cvasitotalitatea rocilor
protectoare in seriile detritice. Calitatea de roci protectoare scade cu cresterea continutului in
carbonati si nisip.

Rocile carbonatice pot fi roci protectoare in masura in care sunt compacte, lipsite de
fisuri si/sau caverne, iar prezenta marnelor si argilelor este sem-nificativa.

Evaporitele, in special anhidritul, sunt roci protectoare asociate cu zaca- mintele din
rocile carbonatice. Textura cristalina compacta si plasticitatea lor permit o etansare perfecta
pentru hidrocarburi si pentru apa.

Pe langa o compozitie mineralogica specifica, etansarea presupune si o grosime

sufucienta a stratelor care delimiteaza zacamantul de hidrocarburi.

Stratigrafia, tectonica si dimensiunea zacamintelor de hidrocarburi sunt foarte

diverse. In figura 1.1 este prezentata imaginea unui zacamant de titei de forma unei bolte,
compartimentat de falii etanse care formeaza mai multe unitati hidrodinamice. Pe sectiunea
verticala A este consemnat numai spatiul ocupat de roca colectoare. Ea este inconjurata,
evident, de rocile protectoare. Tot rol protector joaca si apa din acvifer care delimiteaza
zacamantul la partea infe- rioara.
 Fig. 1.1. Zacamant stratiform de bolta compartimentat de falii etanse.

A. Sectiune verticala I – I’.

B. Proiectie in plan orizontal. F2, F1 - falii; a-b - limita apa-titei.

Trebuie mentionat ca, desi nu apare pe figura, asa cum s-a aratat mai sus,
hidrocarburile sunt totdeauna insotite de cateva zeci de procente de apa ireductibila, cu care
coexista in zona de deasupra limitei apa-titei sau apa-gaze.

Observatiile referitoare la rocile zacamintelor de hidrocarburi sunt valabile si pentru

celelalte zacaminte de substante minerale utile fluide: ape minerale, ape geotermale, dioxid
de carbon etc.

Intrebari si probleme

1. Care sunt definitiile zacamintelor de hidrocarburi?

2. Faceti o paralela intre cele doua definitii ale zacamintelor de hidrocarburi.
3. Care sunt proprietatile esentiale ale rocilor colectoare? Dar a rocilor protectoare?
4. Cum se explica raportul diferit dintre numarul de zacaminte si resursa continuta pentru cele trei
tipuri de roci colectoare?
5. De ce rocile carbonatice pot fi uneori roci colectoare si alteori roci protectoare?
6. Cum poate fi compensata o porozitate mica pentru ca acumularea sa fie suficient de mare?

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate