Realismul este un curent literar ce datează din secolul al XIX-lea și aduce o schimbare în
literatura epocii prin elemente moderne, realiste și tradiționale; apare că o reacție asupra
romantismului, ce era caracterizat prin vis, emoție, imaginație bogată, și contrastează acest
curent prin obiectivism, veridicitate și o conștientă lucidă.
 
Perioada literară interbelică este reprezentată de scriitori precum: Mihail Sadoveanu,
Liviu Rebreanu, Camil Petrescu în România, iar în lume de Balzac, Stendhal, Flaubert,
Dostoievski, etc.
 
Romanul realist se caracterizează prin reconstituiri detaliate ale realităților, prin descrieri
amănunțite ale personajelor, realizate atât în mod direct: aspectul fizic, cât și în mod indirect prin
acțiuni, interacțiuni, comportament, gânduri și mimica fetei.
 
Veridicitatea operei este dată de naratorul omniscient, omniprezent, ce hotărăște destinul
personajelor și relatează faptele într-un mod obiectiv. Demiurgul realizează un tablou-frescă al
unei societăți ce se confruntă cu diferite probleme.
 
Naratorul ne dezvăluie scene desprinse din viață reală, realități precum rutina cotidiană,
aspecte ale modului de viață comun și simplu. Aceste scene se desfășoară pe mai multe planuri,
reprezintă evenimente din viață personajelor și evidențiază relațiile dintre caracterele operei,
caractere ce respectă anumite valori morale impuse de societatea în care trăiesc, asemenea unor
oameni. Personajele sunt tipice, în situații tipice. Modul lor de a trăi influențează caracterizarea
pe care naratorul le-o face. Acesta le face personajelor o analiză psihologică folosind monologul
interior.
 
Romanul realist este bogat în expresii artistice, figuri de stil ce au menirea de a ajută în
transpunerea personajelor. Remarcăm atât echilibru în construcția sa, cât și detaliul, precizie și
transparență.
 
 Romanul “Ion”  reprezintă prima creație epică de mare importanță a lui Liviu
Rebreanu și se încadrează în tipul romanului tradițional, având ca loc de acțiune mediul rural ce
ne prezintă obiceiuri precum nunta,înmormântarea sau hora, realist, fiindu-ne descrisă viata
satului românesc din primele decenii ale anilor 1900, oamenii din diferite clase
sociale, școală, biserica, obiceiul botezului, nunții,etc.
 
Scrierea fiind făcută la persoana a III-a, “Ion” are și caracter obiectiv. Naratorul este
omniscient, știe mai multe decât personajele operei, inclusiv le cunoaște modul de gândire
nefiind deloc implicat în acțiune și nejudecand caracterele. Hora de duminică, nunta și jocul
miresei , episodul sărutării pământului au valoare de perspectivă finalista, anticipând relația
dintre personaje.
 
Acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri, iar principalul mod de expunere este
narațiunea. Timpul este real, relatarea faptelor are loc în ordinea derulării lor, iar locul ne este
dezvăluit: satul Pripas. Viziunea realistă asupra locului este marcată prin toponimie și
hidronimie: Cluj, Someș, Bargau. În afară de acțiunile vizibile ale personajelor, naratorul ne
prezintă și trăirile, gândurile lor.
 
Atât incipitul, cât și excipitul romanului include descrierea drumului ce duce către satul
Pripas, această simetrie fiind o caracteristică definitorie a realismului (tehnica circulară a
sferoidului).
 
Romanul lui Rebreanu se deosebește prin rigoarea construcției, stil, obiectivism, realism.
George Călinescu îl numește “o monografie a satului ardelenesc de la începutul secolului XX”.

“Ion” nu este un roman al individualității, ci al colectivității. Personajele sunt

caracteristice acelor vremuri și societății de care aparțin. Personajul principal este Ion Pop al
Glanetasului, ce întruchipează țăranul sărac ce ar face orice pentru a-și depăși condiția socială,
isteț și muncitor.
 
 Un alt element al realismului ce se regăsește în acest roman este monografia: ne sunt
prezentate evenimente din viață rurală: nașterea fiului lui Ion de către Ana, în câmp; ritualul
nunții de la sat (nunta lui Ion cu Ana durează trei zile și are elemente tradiționale prestabilite,
descrise de narator) și de la oraș (nunta lui George cu Laura, făcută cu stil și clasa conform
statutului lor social). Un alt element monografic este înmormântarea lui Ion, personaj supus
fatalității destinului.
 
Cele două părți ale romanului: glasul pământului și glasul iubirii reflectă cele două stări
ce pun stăpânire pe Ion.  Chiar dacă nu este corect din punct de vedere moral, chemarea
pământului este mai puternică decât cea a iubirii.
 
Circularitatea romanului este sugerată din titlurile primului și ultimului capitol:
“Începutul”și “Sfârșitul”. Pe parcursul operei literare viața oamenilor se schimbă, numai satul
rămâne același, Pe verticală, romanul este conceput din prisma stratificării sociale.