Conceptul de mimesis

Test de autoevaluare
1. Obiecţiile lui Platon faţă de mimesis sînt următoarele: obiecţii de ordin metafizic, obiecţii
de ordin psihologic şi obiecţii de ordin etic.
2. Mimesis-ul eikastiké reprezintă aspectul obiectului, înteles ca ansamblu al trasaturilor sale
fizice (proportii, culori etc.) , iar cel fantastiké aparenţa acestuia, prin deformare, prin
distorsionare, prin modificarea unor trăsături ale sale, astfel încît reprezentarea sa se
apropie de modul în care este perceput obiectul.
3. “imitaţia închipuită de oameni în acţiune, ci nu povestită, şi care, stîrnind
mila şi frica, săvîrşesc curăţirea acestor patimi”.
Întrebări, exerciţii, teme de casă
1. De ce nu se bucură creaţia artistică de respectul lui Platon?
............................................................................................................
............................................................................................................
............................................................................................................
............................................................................................................
............................................................................................................
2. Scrieţi un scurt eseu, discutînd argumentele în favoarea şi
împotriva afirmaţiei lui Platon din dialogul Ion citate în curs.
3. Comentaţi în scris definiţia dată de Aristotel tragediei.
Aristotel consideră producțiile literare ca poezia tragică, epopeea, poezia ditirambică și
comedia drept mijloace de imitație – mimesis – prin limbaj, metru sau ritm, însă mimesis-
ul se extinde și spre celelalte arte, ca muzica și pictura. Tragedia reprezintă imitația unei
acțiuni, este o creație cu o anumită întindere („în limitele unei singure rotiri a soarelui”, cu
limbaj ales – „grai cu ritm, armonie și cânt”, cu personaje ale căror acțiuni stârnesc mila și
groaza spectatorilior – catharisis-ul).

Conceptul de mimesis
Test de autoevaluare
4. Obiecţiile lui Platon faţă de mimesis sînt următoarele: obiecţii de ordin metafizic, obiecţii
de ordin psihologic şi obiecţii de ordin etic.
5. Mimesis-ul eikastiké reprezintă aspectul obiectului, înteles ca ansamblu al trasaturilor sale
fizice (proportii, culori etc.) , iar cel fantastiké aparenţa acestuia, prin deformare, prin
distorsionare, prin modificarea unor trăsături ale sale, astfel încît reprezentarea sa se
apropie de modul în care este perceput obiectul.
6. “imitaţia închipuită de oameni în acţiune, ci nu povestită, şi care, stîrnind
mila şi frica, săvîrşesc curăţirea acestor patimi”.
Întrebări, exerciţii, teme de casă
4. De ce nu se bucură creaţia artistică de respectul lui Platon?
 Potrivit ideilor sale filosofice, lumea materială nu este altceva decât o imagine deformată a
unei lumi ideale, pure, geometrice, care, având fiinţă în afară de noi, se prezintă ca lumea
obiectivă ideilor. Lucrurile percepute prin simţuri sunt imitaţii imperfecte ale ideilor. Deci, putem
vorbi de două lumi diferite, care, din cauza impurităţii uneia şi a purităţii alteia, nu se suprapun.

5. Scrieţi un scurt eseu, discutînd argumentele în favoarea şi

împotriva afirmaţiei lui Platon din dialogul Ion citate în curs.

Platon respinge artiștii iresponsabili, conștient că poezia / epicul are substanță supranaturală și
că scriitorul este transmițător al celor dictate de puterea divină.
Platon vede arta ca imitare a unor lucruri precise din lumea exterioară în scopul de a mulțumi
cititorul, exploatându-i partea cea mai putin rațională a sufletului și stârnind astfel pasiunile cele
mai josnice.
În dialogul Ion, Platon distinge patru forme de hieromanie în care omul devine entheos(plin
de divinitate): profetică, telestica sau rituală, erotică și poetică.
Însă, dacă arta este încercarea omului de a reprezenta realitatea copiind-o, ar însemna să nu
existe niciun filtru de conştiintă, nicio posibilitate de transformare prin interpretare a realității.
Imaginea unui lucru nu este echivalentul acelui lucru pentru că intervine o anumită viziune a
creatorului. Opera nu cuprinde doar realitatea reprezentată, ci şi gândurile creatorului despre acea
realitate.

6. Comentaţi în scris definiţia dată de Aristotel tragediei.

Aristotel consideră producțiile literare ca poezia tragică, epopeea, poezia ditirambică și
comedia drept mijloace de imitație – mimesis – prin limbaj, metru sau ritm, însă mimesis-
ul se extinde și spre celelalte arte, ca muzica și pictura. Tragedia reprezintă imitația unei
acțiuni, este o creație cu o anumită întindere („în limitele unei singure rotiri a soarelui”, cu
limbaj ales – „grai cu ritm, armonie și cânt”, cu personaje ale căror acțiuni stârnesc mila și
groaza spectatorilior – catharisis-ul).