Fiziocratii au fost un grup de economisti francezi cu vederi liberale care au criticat

vehement mercantilismul si au adus o serie de inovatii importante in teoria economica, printre

care mai ales: ideea unei ordini naturale in economie, deplasarea explicarii bogatiei din sfera
comertului in sfera productiei, trecerea de la microanaliza la macroanaliza si incercarea de a
surprinde legatura dintre repartitia produsului social, circulatia lui intre clasele sociale si reluarea
procesului de productie pe aceeasi scara. Denumirea lor deriva din cuvintele grecesti physis
(natura) si cratos (putere), respectidin convingerea lor ca si in economiasocietatii domneste o
"ordine naturala", la fel ca in natura. Acesti economisti au format o adevarata "scoala" in frunte
cu dr. Francois Quesnay (1694-l774), medic la curtea lui Ludovic al XV-lea. De la Quesnay ne-a
ramas un celebru "Tablou economic" (1758) urmat de "Analiza tabloului economic" (1766),
articolele "Fermieri" (1756), "Grine" (1757) si "Oameni" (1757) in Enciclopedia Franceza, un
dialog "Despre comert" (1766) si "Maxime". Alti reprezentanti de seama ai acestei scoli au fost:
V.R. Mirabeau, P.P. Mercier de la Riviere, C.J. Le Trosne, N. Baudeau, P.S. Dupont de
Nemours, J.C.M. Vincent de Gournay si mai ales A.R.J. Turgot (1727-l781) care a indeplinit si
functia de ministru al marinei si ministru de finante inainte de revolutia din 1789. in 1766 Turgot
a publicat lucrarea "Reflectii asupra formarii si repartitiei bogatiilor".
Conceptia fiziocratilor despre "ordinea naturala" si corolarul ei practic -politica
economica a liberului schimb. Fiziocratii au criticat si respins voluntarismul mercantilistilor
manifestat in ideea interventiei statului in economie, inclusiprotectionismul vamal, deoarece erau
convinsi ca mai presus de dorintele si vointa oamenilor exista in societate, deci si in economie, o
ordine "fireasca" sau "naturala" care se impunea cu forta lucrurilor implacabile si care, daca era
cunoscuta si respectata, asigura buna functionare a economiei si armonia dintre toate
componentele societatii.
Dupa parerea lor, viata economica nu era arbitrara, nu se desfasura la intimplare, ci pe
baza unor legaturi durabile, mai puternice decit vointa si sentimentele, inclusiiluziile oamenilor,
respectipe baza unor "legi naturale". Pe temeiul acestor legi economice, fiziocratii au denuntat
caracterul iluzoriu sau chiar daunator al masurilor de interventie a statului in economie, criticind
mercantilismul si protectionismul si preconizind o politica economica de neinterventie a statului
in problemele economice, de totala libertate a agentilor economici.
Conceptia fiziocrata despre "ordinea naturala" si "legile naturale" din economie a
constituit un argument esential in apararea liberalismului economic impotriva mercantilismului.
Lui J.C.IVI. Vincent de Gournay i se atribuie formularea lapidara a continutului acestei politici a
liberului schimb si anume: "laissez faire, laissez passer, le monde va de lui meme" (lasati
lucrurile sa-si urmeze cursul lor firesc).

1
Conceptia fiziocrata despre bogatie si izvorul ei in productie. Teoria "produsului net". Ostilitatea
fiziocratilor fata de mercantilisti i-a determinat sa respinga conceptia acestora despre bogatie si
sursa ei. Dupa parerea fiziocratilor, bogatia nu consta numai sau in primul rind in bani, respectiin
metale pretioase, ci in produsele utile care puteau satisface diferite trebuinte ale oamenilor.
Bogatia nu putea fi creata in sfera circulatiei marfurilor, in comert (inclusicel exterior) deoarece
schimbul de marfuri presupunea echivalenta dintre ele sau dintre ele si bani, astfel incit nu putea
apare un spor de avutie in comert. In opozitie cu mercantilistii, fiziocratii sustin ca bogatia sau
avutia poate fi creata numai in sfera productiei, mai precis in agricultura. Prin aceasta ei au
meritul de a-i fi obligat pe economisti sa acorde o atentie mai mare productiei si "legilor
naturale" care o guvernau. Preponderenta agriculturii in Franta prerevolutio-nara i-a facut sa
considere insa ca numai in aceasta ramura poate spori bogatia, sustinind ca toate celelalte ramuri
ale economiei, inclusiindustria, erau "sterile" in sensul de incapabile sa asigure un spor peste
cheltuielile de productie. Aceasta concluzie unilaterala a fost favorizata si de absenta unei teorii
inchegate a valorii si a preturilor in opera fiziocratilor, explicabila tot prin ostilitatea lor fata de
comert si mercantilisti. in privinta valorii exista la fiziocrati o serie de afirmatii razlete, unele
juste (de exemplu, faptul ca in comert se schimba, de regula, echivalente), dar si unele afirmatii
imprecise, confuze, printre care neintelegerea deosebirii dintre valoarea de intrebuintare si
valoarea de schimb a marfurilor, ceea ce a dus la identificarea bogatiei cu valoarea ei si la unele
ambiguitati atunci cind au expus teoria lor despre "produsul net".
Teoria produsului net constituie raspunsul fiziocratilor la intrebarea "unde se creaza
bogatia si cum poate fi ea sporita"? Ei intelegeau prin "produs net" surplusul de produse si
implicit de valoare peste cheltuielile de productie. in absenta unei teorii clare despre valoare
persista la fiziocrati unele ambiguitati in ce priveste natura si originea produsului net. Uneori ei
afirma ca izvorul acestuia este pamintul (deci un factor natural), iar alteori ca izvorul "produsului
net" este munca omeneasca. Limitind crearea "produsului net" la agricultura, fiziocratii confunda
plusprodusul sau surplusul de valoare cu renta funciara, asa cum a procedat si inaintasul lor
englez W. Petty.
Conceptia fiziocrata despre repartitia produsului social si circulatia lui intre clasele
sociale, precum si politica fiscala a impozitului funciar unic. Spre deosebire de mercantilisti, care
au pus accentul pe comert, bani si preturi, fiziocratii, preocupati de productie, pun accentul pe
fluxurHe economice, incepind cu repartitia produsului social, continuind cu circulatia lui,
inclusi"produsul net", intre clasele sociale existente si terminind cu crearea premiselor pentru
reluarea procesului de productie la aceeasi scara, adica reproductia simpla.
Fiziocratii au in vedere trei clase sociale: clasa proprietarilor, care incaseaza renta funciara,
respecti"produsul net", clasa in care intra si guvernantii si clerul, clasa productiva sau fermierii,
2
care organizeaza productia, obtin "produsul net" pe care sint obligati sa-l cedeze proprietarilor
funciari pentru permisiunea de a folosi pamintul, clasa sterila sau stipendiata in care intra toate
celelalte categorii de oameni, inclusicei care lucreaza in industrie, despre care fiziocratii cred ca
nu produc "produs net".
Ideea de baza a fiziocratilor in legatura cu repartitia produsului social consta in faptul ca
procesul este declansat de plata arendei de catre fermieri proprietarilor de pamint, astfel incit
intregul "produs net" ajunge in proprietatea acestora din urma. Celelalte doua clase sociale nu fac
altceva decit sa-si recupereze cheltuielile de productie, inclusisalariile, creind astfel conditii
prentru reluarea procesului de productie. in aceste imprejurari, fiziocratii sustin ca impozitul
pentru asigurarea de venituri statului trebuie platit de proprietarii funciari din "produsul net" pe
care si l-au insusit fara contraprestatie.
Impozitul funciar unic propus de fiziocrati urmarea sa nu se stinjeneasca activitatea celor
doua clase active: fermierii si industriasii, deoarece ele nu dispuneau de alte resurse decit cele
necesare reluarii procesului de productie. Continutul si importanta "Tabloului economic" (1758)
al lui Fr. Quesnay si a "Analizei tabloului economic" (1766). in esenta, "loul economic" este o
schita a modului cum functioneaza economia moderna de piata in vederea reluarii continue a
reproductiei capitalului social la aceeasi scara. Acest tablou a fost primul model macroeconomic
din istoria gindirii economice. in cuprinsul lui se precizeaza mai intii elementele cu care isi incep
activitatea fermierii si clasa sterila (industriasii) si anume avansurile pentru productie (14
miliarde livre, din care 12 in agricultura si 2 in industrie), cele dintii impartite in avansuri initiale
sau capital fix (10 miliarde) si avansuri anuale sau capital circulant (2 miliarde). Pe baza
cheltuielilor facute se calculeaza valoarea totala a produsului anual obtinut (7 miliarde livre) si
structura lui (5 miliarde produse agricole si 2 miliarde produse industriale).
"loul economic" este o simpla foaie de hirtie in care se arata, cu ajutorul unor linii punctate in
zig-zag, cum circula diferite componente ale produsului social intre cele 3 clase sociale si cum se
restabilesc conditiile pentru reinceperea productiei (reproductia)7.
Tabloul marcheaza fluxurile economice din momentul in care fermierii au platit deja
arenda proprietarilor (2 miliarde livre), aratind cum cheltuiesc ei banii primiti (ce cumpara) si
apoi cum sint folositi acesti bani de catre fermieri si industriasi pentru a-si procura avansurile
anuale necesare (industriasii) si mijloacele pentru inlocuirea anuala a uneltelor uzate (fermierii).
Dupa ce fermierii au vindut produsele agricole (1 miliard proprietarilor funciari si 2 miliarde
industriasilor), iar industriasii au vindut produse prelucrate (1 miliard proprietarilor funciari si 1
miliard fermierilor), dupa ce fermierii si-au retinut din productia proprie avansurile anuale
necesare (2 miliarde livre), are loc restabilirea situatiei initiale si devine posibila reluarea
productiei la aceeasi scara (reproductia simpla).
3
 Printre meritele "Tabloului economic" al lui Fr. Quesnay mentionam: este primul model
macroeconomic care priveste productia nu ca pe un proces izolat, ci in reluarea lui continua; a
prezentat productia si circulatia economica in dubla expresie (materiala si valorica sau baneasca);
a dezvaluit mobilul productiei (crearea de "produs net" si deci sporirea bogatiei); a demonstrat ca
circulatia marfurilor si a banilor constituie numai o latura a procesului complicat al reproductiei
sociale (si nu cea mai importanta); a pus in discutie, chiar daca nu a explicat pina la capat, o serie
de corelatii economice mai complexe ca, de exemplu, schimbul dintre capital si venit, raportul
dintre consumul reproducti(intermediar) si cel definiti(final), precum si circulatia marfurilor si a
banilor intre cele doua ramuri de baza ale economiei moderne (agricultura si industria).
Exista si unele aspecte mai putin reusite in acest model economic, ca de exemplu:
caracterizarea eronata a lucratorilor din industrie ca neproductivi sau ignorarea avansurilor
initiale ale clasei sterile, ceea ce a dus la o contradictie interna a "loului".
Gindirea economica a fiziocratilor a exercitat o influenta pozitiva puternica asupra multor
generatii de economisti, atit in Franta cit si in alte tari, inclusiasupra economistului liberal
scotian Adam Smith.