Sunteți pe pagina 1din 4

Cromozomul Philadelphia

Rolul informaţiilor genetice si genomice in practica medicinei spitaliceşti creşte cu o cadenţă mare. De
exemplu: paşi înainte făcuţi în aria ecografiilor prenatale, incluzând testarea sângelui matern pentru detectarea
bolilor la fetus, diagnosticarea şi clasificarea moleculară a bolilor genetice rare folosind secvenţiere ulterioară,
clasificarea tumorilor prin analiza genetică si aplicaţii farmacogenetice pentru dozarea medicaţiei.[CITATION
MolecGen \l 1033 ]

Procesele fundamentale prin care informaţiile ereditare sunt stocate, transmise din generaţie în generaţie şi
traduse din codul genetic pentru a funcţiona în organismele vii sunt comune tuturor eucariotelor.

ADN şi ARN sunt componente lineare, polimerizate de nucleotide legate. Proteinele sunt compuse din una sau

mai multe secvenţe peptidice lineare. Ca şi acizii nucleici, această secvenţă este de asemenea modulară, formată
din aminoacizi legaţi.

Genomul uman -secvenţa ADN completă- constă din aproximativ 3 miliarde de baze perechi de ADN
organizate ca 23 de cromozomi. Oamenii sunt diploizi (2n), ceea ce înseamnă că celulele somatice conţin în
mod normal 2 seturi de 23 de cromozomi(46 de cromozomi în total), fiecare set derivat de la un părinte.
Celulele germinale(ou şi spermă) sunt haploide (n)-conţin 23 de cromozomi. Fiecare genom haploid este format
din 22 de autozomi şi un cromozom sexual(fie X sau Y). Cromozomul Y conţine gena SRY care iniţiază
dezvoltarea organelor sexuale masculine şi producerea de hormon anti-Mullerian pentru a suprima formarea
gonadelor la femei. Ca atare, persoanele care au un complement cromozom XY şi o genă SRY intactă sunt
fenotipic de sex masculin, iar cei care sunt XX sunt fenotipic femei.

Într-un cromozom, poziția fizică a unei gene este dată de brațul cromozomului în relație cu modelele
specifice de benzi observate pe cromozomi după efectuarea unei bandări cu colorație Giemsa (G-banding).
Centromerul divide cromozomul în două brațe: brațul scurt “p” (fr. petite=mic) și brațul lung “q”. Colorația
Giemsa duce la formarea de benzi specifice fiecărui cromozom în parte și oferă posibilitatea împărțirii acestora
în mai multe segmente. În consecință, poziția genelor poate fi descrisă făcând referire la numărul
cromozomului, brațul sau regiunea, banda, sub-banda și eventuale sub—benzi secundare.

Exemplu: gena pentru beta-globină (HBB) se află pe un cromozom 11q15.4 (se citește “unsprezece q unu cinci
punct patru”).[CITATION GenDis \l 1033 ]

Cromozomul Philadelphia a fost inițial detectat de către cercetatorii din Philadelphia ca fiind un cromozom
anormal de scurt din grupul G (G-group) în timpul analizei de metafaze din măduva spinării a pacienților cu
LMC. Acesta are distincția de a fi prima anomalie cromozomială ce a fost asociată cu un cancer uman. Ulterior,
progresele in tehnicile de „banding” cromozomial au demonstrat că cromozomul Ph a fost rezultatul unei
translocații echilibrate între cromozomii 9 si 22, adică t( 9 ; 22 ) (q 34.1 ;q 11.21 )
Structura cromozomului Ph a fost stabilită prin studii inițiale ce demonstrează translocarea genei ABL1
(de asemenea, cunoscută sub numele c-ABL) pe cromozomul 9 q 34 în cromozomul Ph și prin descoperirea
ulterioară a punctelor de întrerupere în apropierea capătului 5’ a genei ABL1 în celulele leucemice la pacienții
cu LMC. Gena ABL1 pe cromozomul 9 are 11 exoni cu 2 alternative pentru primul exon din capătul 5’ și un
prim intron foarte mare de peste 250 kilobaze (kb). [ CITATION CML \l 1033 ]

Un cromozom Philadelphia-pozitiv (Ph+) conţine o secvenţă genetică anormală (denumită gena BCR-
ABL) care codifică producţia de proteine bcr-abl. Proteina bcr-abl acţionează ca o tirozin kinază în celulele
mieloide din măduva osoasă şi cauzează, între altele, proliferarea anormală a celulelor sanguine albe şi a
plachetelor sanguine.

Cromozomul Philadelphia reprezintă semnul distinctiv de leucemie mieloida cronica ( LMC ) ce se


caracterizează prin prezenţa translocaţiei cromozomiale t(9;22)(q34;q11) care a fost considerată iniţial ca o
anomalie 22 q- (un cromozom 22 cu bratul lung scurtat) . Această translocaţie are drept rezultat juxtapunerea
genei tirozin kinazei ABL1 (Abelson) de pe cromozomul 9 langa gena BCR (Breakpoint Cluster Region) pe
cromozomul 22 cu formarea genei de fuziune BCR-ABL1 (fuziune cap-coada capat 5’ BCR – capăt 3’ ABL).
Cele două segmente de gene sunt fuzionate și în cele din urmă produc o proteină himerică care este mai mare
decât proteina normală ABL . Starea malignă este o consecință a acestui proces.

De-a lungul timpului s-au folosit o varietate de metode care au facilitat înțelegerea proceselor genetice
normale și anormale, o parte din acestea fiind încă folosite în mod curent pentru diagnosticarea moleculară a
bolilor rezultate în urma mutațiilor somatice. Astfel, se pot identifica trei categorii de testare:

1. Detectarea mutațiilor în cazul schimbărilor cunoscute de secvență: acest tip de testare are țintă
specifică și este limitată, de obicei, la un număr predefinit de schimbări de secvență, selectat în
avans (în funcție de metoda aleasă, acesta poate fi între o singură mutație și câteva mii).
2. Studiile citogenetice ale structurilor mari: sunt utilizate atunci când fenotipul nu pare a fi
limitat la o singură mutație genică sau atunci când au loc deleții/duplicări relativ mici; aceste
studii sunt utile în fenotipurile sindromice și în simptome de obicei asociate cu anormalități ale
cromozomilor și mai rar ale exonilor sau genelor.
3. Metode de genotipare ce pot fi folosite pentru identificarea mutațiilor neselectate în avans:
aceste metode au scopul de a descoperi mutații și pot indica gene cu o distribuție cunoscută,
heterogenă a mutațiilor sau pot indica segmente mai mari ale genomului ce prezintă variații
cunoscute sau necunoscute. [ CITATION GenTools \l 1033 ]

În mod curent se folosește tehnica FISH pentru a detecta prezența cromozomului Ph sau a
produșilor săi (proteina BCR-ABL1 și ARNm produs de fuziunea BCR-ABL1).[ CITATION CML \l 1033 ]
În celulele normale se observă pe perechile de cromozomi 9 și 22 două puncte fluorescente (roșu și
verde), atât în metafază cât și în interfază. În cazul celulelor Ph pozitive, metoda FISH va detecta doi
cromozomi normali -9 și 22- și un al treilea cromozom ce va emite un semnal mixt, de roșu și verde,
ceea ce indică o “genă fuzionată” pe un cromozom. Semnalele mixte sunt văzute distinct la
cromozomii aflați în metafază, în timp ce la cromozomii aflați în interfază se detectează o culoare
mixtă(galben). [ CITATION FISH \l 1033 ]

Uneori cromozomul Ph nu este identificat în celulele analizate, împotriva prezenței anormalității


moleculare asociate (Ph negativ, BCR-ABL pozitiv), din cauza rearanjamentelor submicroscopice. La
o analiză cu rezoluție mai mare se constată că cele mai multe cazuri dintre acestea se datorează unei
frecvențe reduse a celulelor Ph pozitive. Există însă și cazuri foarte rare în care se observă o inserție a
secvenței 9q34 pe cromozomul 22q11, fără o deleție prealabilă a secvenței de pe cromozomul 22 și
translocarea reciprocă pe cromozomul 9 (adică inserția ABL pe gena BCR de pe cromozomul 22).
[ CITATION PhAnalysis \l 1033 ]

Cromozomul Ph conține gena BCR-ABL, care duce la formarea unei proteine anormale. Această
proteină dereglată va forța celulele măduvei să producă o enzimă anormală (BCR-ABL tirozin-kinaza),
care la randul ei va suprastimula formarea globulelelor albe. Aceasta va duce la creșterea numărului de
leucocite și la mărirea splinei. Eventual, boala poate deveni mai agresivă, ducând la limitarea
producerii de globule roșii și trombocite –din cauza numărului mare de microblaste- și la creșterea
riscului apariției infecțiilor și a sângerării excesive. [ CITATION PatientInfo \l 1033 ]

Astfel, această kinază anormală a devenit principala țintă în tratamentul bolilor produse de
cromozomul Ph, utilizându-se substanțe medicamentoase ce inhibă enzima, însă există și alte
posibilități de tratare. Cele mai comune sunt:

- Posibila tratare definitivă cu transplant de celule hematopoietice alogenice


- Controlul bolii, fără tratare definitivă, cu inhibitori ai tirozin-kinazei (imatinib, dasatinib,
nilotinib)
- Terapie paliativă (de ameliorare a simptomelor) cu agenți citotoxici (chemoterapie cu
hidroxiuree, busulfan sau interferon alfa)

Inhibitorii tirozin-kinazei (TKI) sunt o clasa de medicamente care incetinessc sau stopeaza
acțiunea enzimei formata de gena BCR-ABL, ceea ce duce la moartea rapida a celulelor ce conțin
cromozomul Ph. Desi nu s-a demonstrate ca aceste medicamente sunt capabile de a trata în totalitate
boala, TKI-urile sunt capabile de a induce un raspuns hematologic și cytogenetic în toate stadiile bolii
și de a asigura controlul acesteia pe termen lung, în consecința au devenit prima opțiune de tratament
pentru aproape toate persoanele abia diagnosticate. [ CITATION Cha15 \l 1033 ]
Works Cited
Benjamin A Raby, M. M. (2015, May 18). Basic principles of genetic disease. (M. Jennifer S Tirnauer, Ed.)
UpToDate.

Benjamin A Raby, M. M. (2015, May 5). Principles of molecular genetics. (M. Jennifer S Tirnauer, Ed.)
UpToDate.

Charles A Schiffer, M., & Robert S Negrin, M. (2015, October). Overview of the treatment of chronic myeloid
leukemia. (M. Rebecca F Connor, Ed.) UpToDate.

H . M . Kantarjian, M. (1999). Analysis of Philadelphia chromosome-negative BCR-ABL-positive chronic


myelogenous leukemia by hypermetaphase fluorescence in situ hybridization. Annals of Oncology,
10(8), 955-959.

Iris Schrijver, M., James L Zehnder, M., & Athena M Cherry, P. (2014, June 27). Tools for genetics and
genomics: Cytogenetics and molecular genetics. (M. Jennifer S Tirnauer, Ed.) UpToDate.

Richard A Van Etten, M. ,. (2015, September 29). Molecular genetics of chronic myeloid leukemia. (M. Rebecca
F Connor, Ed.) UpToDate.

Robert S Negrin, M., & Charles A Schiffer, M. (2014, February 10). Patient information: Chronic myeloid
leukemia (CML) in adults (Beyond the Basics). (M. Rebecca F Connor, Ed.) UpToDate.

Shimizu, N., Maekawa, M., Asai, S., & Shimizu, Y. (2015, December). Multicolor FISHs for simultaneous
detection of genes and DNA segments on human chromosomes. Chromosome Research, 23(4), 649-
662.

S-ar putea să vă placă și