IUBIREA PE TIMP DE PANDEMIE

Măsurile luate la nivel mondial care susțin

statul în casă pe perioada pandemiei întind
la maxim relațiile de cuplu și pun presiune
pe partenerii care s-au trezit peste noapte
izolați și nevoiți să împartă 24/24 același
spațiu. Termenul “apropiere” a căpătat un
cu totul alt sens în aceste zile.

Această nouă “normalitate” cu care ne

confruntăm a țintuit cuplurile de peste tot din lume în izolare, la bine și la rău. Am ajuns să ne
dăm întâlnire la cină în bucătărie sau la un film pe canapea. Ieșirile romantice în parc s-au
transformat în aventuri din supermarket sau plimbat câinele pe declarație. Este greu să păstrăm
flacăra vie atunci cand opțiunile sunt limitate. Este o situație fără precedent, iar cuplurile sunt
supuse presiunilor mari atunci când parametrii obișnuiți ai relației sunt schimbați forțat.

În aceste condiții este necesară o regândire a planului inițial și o flexibilizare a dinamicii relației la
contextul actual.

Este normal să apară îngrijorările. Îngrijorările pot să fie legate de propria persoana (Ce se
întâmplă dacă mă îmbolnăvesc?), legate de alții (Cine va avea grija de câine?), legate de finanțe(
Ce se va întâmpla dacă rămânem fără bani? Ce se va întâmpla dacă nu o să mai mergem la
muncă?) . Adaugă la acestea și prezența copiilor, iar scenariul este complet.

O groaza de adulți se confruntă la ora actuală cu o productivitate mai scăzută datorată lucrului de
acasă, care de multe ori se suprapune cu lecțiile și temele copiilor de care trebuie să se
îngrijească, spune Serena Chen, profesor la Berkeley, California.

Aceste familii sunt supuse unui stres mai intens și au mai puțină răbdare atunci când vine vorba
de a discuta în cuplu problemele și îngrijorările cu care se confruntă. Sunt multe sarcini care
necesită timp și energie extra, o mulțime de situații noi care sunt pline de incertitudine și multe
întrebări pentru care nu se găsește un răspuns imediat.

În acest context , cuplul este mult mai vulnerabil la apariția celor “patru călăreți ai apocalipsei”
care, conform lui Gottman, expert în relațiile de cuplu, sunt cei mai mari dușmani ai relației și
aduc sfârșitul în interacțiunea dintre parteneri. Aceștia sunt:
●        critica la adresa partenerului și nu la adresa acțiunii specifice pentru care ești nervos (“Ai uitat să
hrănești câinele.”  versus “Ești atât de uituc. Niciodată nu pot să am încredere că o să rezolvi
ceva.”) ,
●        defensiva sau atitudinea de apărare (partenerul criticat, în loc să asculte rațional ceea ce i se
spune, se va angaja într-un răspuns defensiv, atacând la rândul său) ,
●       disprețul (a te purta fără respect și sarcastic, a-ți face partenerul să se simtă fără valoare,
nedemn, inferior, drept rezultat al acumulării de gânduri negative despre el)
●        indiferența sau împietrirea (deconectarea de la situația conflictuală printr-o atitudine rece,
nepăsătoare și indiferentă la acțiunile de reconciliere ale celuilalt).

Fiecare dintre noi este supus unei anumite forme de stres, cu mult mai mult în acest context. Este
de înțeles. Și mai mult decât atât, este normal. Și este normal să reacționăm în orice fel la acest
tip de situații care ne supun anumitor presiuni.
Întrebarea care trebuie pusă în aceste condiții este dacă modul în care reacționăm este unul
adaptativ, adică dacă ne ajută să avem o imagine de ansamblu mai bună pentru a rezolva
problema sau este dezadaptativ, ne pune “bețe în roate”, ne face să distrugem, să degradăm și
nu să construim.
Pentru a avea o perspectivă funcțională, adaptativă asupra situației este necesar, în primul rând,
să demontăm mitul conform căruia o relație longevivă este întotdeauna fericită și lipsită de
conflict. De fapt, conflictul poate să fie chiar benefic în unele circumstanțe. Cuplurile fericite nu
sunt perfecte. La fel ca și cuplurile nefericite, cuplurile care raportează o satisfacție ridicată, au
divergențe, neînțelegeri, opinii diferite legate de diverse subiecte de la bani, copii, casă și până la
valori și credințe. Diferența dintre aceste două tipuri de cupluri este modul în care sunt abordate
divergențele. Cuplurile fericite pot să aibă numeroase neînțelegeri și certuri. Ceea face diferența
este modul în care aceste neînțelegeri sunt gestionate și anume: prin păstrarea respectului
pentru celălalt, evitarea criticii, înțelegerea faptului că există unele probleme rezolvabile pe care
este mai bine să ne focalizăm şi acceptarea faptului ca exista si alte provocari, care nu au o
rezolvare.

Cu alte cuvinte, cuplurile longevive se ceartă și ele, dar fac asta în vederea soluţionării unei
probleme, avand la bază respectul reciproc și dorinţa reconcilierii rapide. O fundație solidă,
bazată pe prietenie face ca acest lucru să fie posibil, în cadrul unui cuplu. 
Orice căsnicie este vulnerabilă eșecului, asta deoarece o relație bună cu partenerul, care să ne
satisfacă,  presupune muncă.

Pentru informații extinse sau suport în ceea ce privește soluționarea anumitor probleme cu care
este posibil să vă confruntați în această perioadă, nu ezitați să ne contactați, atât prin intermediul
rețelelor de socializare, cât și prin e-mail la adresa contactPsySPOT@gmail.com