Dă-mi mâna, Puck.

Pădurile-s a' noastre

Pline cu zâne mici cât degetarul.
Pe prunduri fine scârțâie cleștarul
Izvoarelor rotunde și albastre.

Vezi, Puck, aci-s știubeiele cu miere

Din care puii urșilor, de-o șchioapă,
Când viespiile-s duse, se îndoapă,
Ca să mai crească-n minte și putere.

Pe gresiile calde dorm șopârle

Subțiri, strânse-n pieptare de mătasă.
Nu le trezi. De ce te sperii? Lasă
Vântul în față fluturi să-ți azvârle.

Vom prinde libelule, buburuze,

și greieri în pahare, și lăcuste...
Roua s-o bem din florile înguste
și să uităm poemele ursuze.

Hai, Puck. De-acum e seară și-i departe

Pân'la culcușul moale dintre file.
Să sărutăm miresmele fragile
Și să pătrundem, obosiți, în carte.