REZISTENȚA MATERIALELOR – NOȚIUNI FUNDAMENTALE ȘI SOLICITĂRI SIMPLE

2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE

SECȚIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR
2.1. CONSIDERAȚII ASUPRA SECȚIUNILOR
Așa cum s-a arătat în capitolul 1, structura de rezistenţă a unei
construcţii, de orice complexitate, poate fi descompusă în părţi componente
simple, numite elemente de construcţii. Acestea se clasifică folosind
criteriul geometric al dimensiunilor. Astfel, elementele de construcţii, care
au una dintre dimensiuni (lungimea) preponderentă în comparaţie cu
celelalte două dimensiuni, adică elementele liniare, se numesc elemente cu
fibră medie sau, cu o denumire generică, bare. Funcţie de rolul pe care îl
îndeplinesc în construcţie, barele pot avea denumiri specifice ca: grinzi,
rigle, stâlpi, coloane, pile, axe, arbori, tije, arce etc.
În mecanica structurilor barele se idealizează, reţinându-se pentru
modelul de calcul doar caracteristicile lor esenţiale. Astfel, o bară este
idealizată prin axa barei şi secţiunea transversală (Fig. 2.1).
P
sectiune dreptunghiulara A

V x
y Q

z
b

axa barei
x G y
h
l Q

z
z

Fig 2.1. Idealizarea barei şi sistemul de referinţă

Axa barei reprezintă succesiunea centrelor geometrice sau de

greutate ale tuturor secţiunilor transversale şi poate fi dreaptă (rectilinie) ori

1
2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECȚIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

curbă în plan sau în spaţiu. Secţiunea transversală a unei bare se obţine prin
intersecţia barei cu un plan, P, normal pe axă. Barele drepte se raportează la
un sistem de referinţă cartezian triortogonal, având axa x după axa barei şi
axele y şi z în planul secţiunii transversale (Fig. 2.1).
Formele secţiunilor transversale ale barelor pot fi variate, mergând
de la figuri geometrice simple (pătrat sau dreptunghi – Fig. 2.2a, cerc – Fig.
2.2b, triunghi – Fig. 2.2c, secţiune tubulară dreptunghiulară – Fig. 2.2d sau
inelară – Fig. 2.2e), până la forme mai complicate, compuse din mai multe
figuri geometrice simple sau având diverse goluri, crestături, degajări,
adăugiri etc. (Fig. 2.3).

a) b) c) d) e)

Fig 2.2. Secţiuni transversale cu forme geometrice simple

Fig 2.3. Secţiuni transversale cu forme geometrice mai complicate

Există şi o categorie specială de elemente uzinate numite profile cu

pereţi subţiri, care pot fi realizate prin diverse procedee tehnologice

2
 REZISTENȚA MATERIALELOR – NOȚIUNI FUNDAMENTALE ȘI SOLICITĂRI SIMPLE
(laminare la cald, formare la rece, extrudare etc.) din oţel, aluminiu, diverse
aliaje, dar şi din mase plastice. În cazul profilelor europene (europrofile)
laminate la cald sau formate la rece din oţel, cele mai folosite secţiuni
simple pentru bare sunt arătate în Fig. 2.4a…f (profile LPN: cornier cu aripi
egale – Fig. 2.4a; cornier cu aripi neegale – Fig. 2.4b; profil UPN – Fig.
2.4c; profile dublu te cu tălpi late de tip HEA, HEB, HEM, respectiv cu tălpi
reduse de tip IPE şi IPN – Fig. 2.4d; profil în te – Fig. 2.4e; profile Z – Fig.
2.4f). În Fig. 2.4g…m sunt arătate câteva exemple de secţiuni compuse,
alcătuite din europrofile laminate solidarizate prin sudură (Fig. 2.4g, h, i, k)
sau cu nituri (şuruburi) – Fig 2.4j, l, m.

a) b) c) d) e) f)

g) h) j)
i)

k) l) m)

Fig 2.4. Secţiuni transversale simple şi compuse realizate din europrofile

2.2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECŢIUNILOR

Alegerea formelor şi dimensiunilor secţiunilor barelor constituie una
dintre problemele de care se ocupă Rezistenţa materialelor. În calculele
referitoare la rezistenţa, rigiditatea şi stabilitatea barelor intervin o serie de

3
2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECȚIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

mărimi, legate de forma şi dimensiunile secţiunilor transversale, numite

caracteristici geometrice ale secţiunilor, cum ar fi: arii, momente statice,
momente de inerţie, raze de inerţie, module de rezistenţă.
2.2.1. Aria
Aria unei secţiuni transversale este un număr, care reprezintă
mărimea sau măsura suprafeţei ocupate de această secţiune. Trebuie făcută
distincţie între arie ca măsură a unei suprafeţe şi domeniul ocupat de această
suprafaţă, deşi în lucrare se notează cu aceeaşi literă A. În cazul general al
unei suprafeţe de formă oarecare, aria se determină cu relaţia:
A = ò dA (2.1)
A

în care dA este aria domeniului elementar (infinitezimal) dA (Fig. 2.5a).

Aria, numită şi moment geometric de ordinul zero, se măsoară în
unităţi de lungime la pătrat [L2], cele mai folosite fiind mm2, cm2, m2.
Ariile secţiunilor având forme geometrice simple se determină cu
uşurinţă, fără a recurge la operaţii de integrare. Pentru o secţiune cu formă
mai complicată, dar care se poate descompune în „n” figuri geometrice
simple, ale căror arii se cunosc, aria întregii secţiuni se scrie ca o sumă:
n
A = å Ai (2.2)
i =1

în care, Ai sunt ariile subdomeniilor adiacente care alcătuiesc secţiunea A.

2.2.2. Momente statice. Centre de greutate
Se defineşte momentul static Su al unei secţiuni plane de arie A, faţă
de o dreaptă u situată în planul său (Fig. 2.5a), prin relaţia:
S u = ò vdA (2.3)
A

unde v este distanţa de la centrul geometric al domeniului infinitezimal dA

până la dreapta u.

4
 REZISTENȚA MATERIALELOR – NOȚIUNI FUNDAMENTALE ȘI SOLICITĂRI SIMPLE
Funcţie de poziţia dreptei u faţă de secţiune şi de convenţia de semne
adoptată, momentul static Su poate fi pozitiv, negativ sau nul (Fig. 2.5b).

dA u
u
v
G
vG

a) b)

Fig. 2.5. a) Aria, momentul static, centrul de greutate; b) semnul momentului static

În planul secţiunii există un punct G şi numai unul pentru care:

S u = ò vdA = vG A (2.4)
A

Punctul G se numeşte centrul geometric sau de greutate al

secţiunii. Coordonatele sale într-un sistem de referinţă yOz, la care se
raportează secţiunea (Fig. 2.6), rezultă dacă se scriu momentele statice ale
secţiunii faţă de axele Oy şi Oz conform relaţiei (2.4):
O O
z1 zG zi
y1
G1
z A1
zG
yG Gn
yG
dA G
y G An
yi
A Ai Gi

z z
Fig. 2.6. Coordonatele lui G pentru o Fig. 2.7. Coordonatele lui G pentru o
secţiune oarecare o secţiune alcătuită din „n”
subdomenii de formă simplă

5
2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECȚIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

S y = ò zdA = z G A; S z = ò ydA = y G A (2.5)

A A

de unde:

S ò ydA Sy ò zdA
yG = z = A
; zG = = A
(2.6)
A ò dA
A
A ò dA
A

Dacă domeniul A, ocupat de secţiunea transversală, se poate diviza

în „n” subdomenii având forme geometrice simple, la care se cunosc ariile
Ai şi coordonatele centrelor de greutate Gi(yi,zi), atunci coordonatele
centrului de greutate G al întregii secţiuni (Fig. 2.7), se scriu:
n n

S åy A i i
Sy åz A i i
yG = z = i =1
n
; zG = = i =1
n
(2.7)
A A
åA
i =1
i åA
i =1
i

Momentele statice, numite şi momente geometrice de ordinul I, se

măsoară în unităţi de lungime la puterea a treia [L3]: mm3, cm3, m3.
Important: Momentul static al unei suprafeţe faţă de orice axă
centrală (care trece prin centrul său de greutate) este nul!
Aplicaţie
Să se calculeze aria, momentele statice în raport cu axele Oy şi Oz,
precum şi poziţia centrului de greutate pentru suprafaţa delimitată de
1 2
parabola z = y , axa Oy şi verticala y = 2 (Fig. 2.8a).
2
Aria suprafeţei precizate în Fig 2.8a se determină cu rel. (2.1):
2 2
1 1 y3 23 4
A = ò dA = ò zdy = ò y 2 dy = × = = .
A A 0
2 2 3 0
6 3

Momentele statice S y şi S z se determină cu rel. (2.5):

6
 REZISTENȚA MATERIALELOR – NOȚIUNI FUNDAMENTALE ȘI SOLICITĂRI SIMPLE
2 2
z 1 1 4 1 y5 32 4
S y = ò zdA = ò zdy = ò × y dy = × = = ;
A A
2 0
2 4 8 5 0
40 5
2 2
1 1 y4 16
S z = ò ydA = ò yzdA = ò y 3 dy = × = = 2.
A A 0
2 2 4 0
8

z z

2 (2,2) 2 (2,2)

dA
z = 1 y2
2
y= 2z dz
dA
G
z
z zG

O y 2 y O y 2 y
dy
yG

a) b)

Fig. 2.8. Suprafaţă delimitată de o parabolă de gradul 2

Poziţia centrului de greutate al suprafeţei se scrie conform rel. (2.6):

4
Sz 2 6 3 Sy 5 3
yG = = = = ; zG = = = .
A 4 4 2 A 4 5
3 3
Aceleaşi mărimi pot fi determinate în mod similar, dacă elementul
de arie se alege ca în Fig. 2.8b.
2.2.3. Momente de inerţie - definiţii
Se definesc trei tipuri de momente de inerţie ale unei secţiuni plane:
a) în raport cu o axă – moment de inerţie axial sau ecuatorial;
b) în raport cu două axe simultan – moment de inerţie centrifugal
sau produs de inerţie;

7
2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECȚIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

c) în raport cu un punct numit pol – moment de inerţie polar.

Momentul de inerţie axial, Iu, al unei suprafeţe A în raport cu o axă u
din planul său (Fig. 2.5a), este, prin definiţie:
I u = ò v 2 dA (2.8)
A

Dacă secţiunea este raportată la sistemul de axe yOz (Fig. 2.9), se pot
defini momentele de inerţie axiale:
I y = ò z 2 dA; I z = ò y 2 dA (2.9)
A A

Momentul de inerţie centrifugal al secţiunii A faţă de un sistem de

referinţă ortogonal yOz din planul său (Fig. 2.9) se defineşte ca:
I yz = ò yzdA (2.10)
A

r
z

y dA

A
z

Fig. 2.9. Definirea momentelor de inerţie

Tot pe Fig. 2.9 se poate defini şi momentul de inerţie polar al

secţiunii A, în raport cu punctul O din planul său, numit pol:
I p = I O = ò r 2 dA (2.11)
A

Întrucât r 2 = y 2 + z 2 , rezultă:

( )
I p = ò y 2 + z 2 dA = ò y 2 dA + ò z 2 dA = I z + I y (2.12)
A A A

8
 REZISTENȚA MATERIALELOR – NOȚIUNI FUNDAMENTALE ȘI SOLICITĂRI SIMPLE
adică, momentul de inerţie polar este egal cu suma momentelor de inerţie
axiale în raport cu orice pereche de axe ortogonale care îşi au originea în pol
(cu alte cuvinte, suma momentelor de inerţie axiale este un invariant la
rotirea axelor).
Momentele de inerţie axiale şi polare sunt mărimi strict pozitive, iar
momentul de inerţie centrifugal poate fi pozitiv, negativ sau nul.
Unitatea de măsură pentru momente de inerţie este lungime la
puterea a patra [L4]: mm4, cm4, m4.
Momentele de inerţie (numite şi momente geometrice de ordinul II),
în raport cu acelaşi sistem de referinţă, se pot suma, proprietatea de
aditivitate rezultând din aceea a integralelor de definiţie.
2.2.4.Variaţia momentelor de inerţie la translaţia axelor
Fie o secţiune de arie A şi o dreaptă u situată în planul său, dreaptă în
raport cu care se cunoaşte momentul de inerţie axial Iu, conform relaţiei
(2.8). Momentul de inerţie al secţiunii A faţă de o nouă axă u1, paralelă cu u
şi situată la distanţa d (Fig. 2.10), se va scrie:

I u1 = ò v12 dA = ò ( v + d ) dA = ò v 2 dA + 2d ò vdA + d 2 ò dA
2
(2.13)
A A A A A

în care, cele trei integrale finale sunt mărimi cunoscute din relaţiile (2.8),
(2.3) şi (2.1), deci
I u1 = I u + 2dS u + d 2 A (2.14)

relaţie cunoscută sub numele de formula lui Steiner. În particular, dacă

dreapta u trece prin G, S u = 0 şi rezultă:

I u1 = I uG + d 2 A (2.15)

Întrucât d 2 A este o mărime pozitivă se deduce că, cea mai mică

valoare a momentului de inerţie axial se obţine faţă de o dreaptă care trece
prin centrul geometric al secţiunii.
9
2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECȚIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

dA
A

v
u
v1
d
u1

Fig. 2.10. Variaţia momentelor de inerţie la translaţia axelor

Dacă se cunosc momentele de inerţie axiale Iy, Iz şi momentul de

inerţie centrifugal Iyz, faţă de un sistem de axe ortogonale yOz, atunci,
utilizând formula lui Steiner, se pot găsi momentele de inerţie axiale Iy1, Iz1
şi momentul de inerţie centrifugal Iy1z1, faţă de sistemul y1O1z1, paralel cu
primul (Fig. 2.11), după cum urmează:
I y1 = ò z12 dA = ò ( z + d1 ) dA = I y + 2d1 S y + d12 A
2

A A

I z1 = ò y dA = ò ( y + d 2 ) dA = I z + 2d 2 S z + d 22 A
2 2
1 (2.16)
A A

I y1z1 = ò y1 z1 dA = ò ( y + d 2 )( z + d1 )dA = I yz + d1 S z + d 2 S y + d1 d 2 A
A A
O1 1

A d1
z1 y
O
z
dA

y1
y
d2
z z

Fig. 2.11. Sisteme de axe paralele

Dacă axele y şi z sunt centrale (O º G), atunci S y = S z = 0 şi:

I y1 = I y + d12 A; I z1 = I z + d 22 A; I y1z1 = I yz + d1 d 2 A (2.17)

10
 REZISTENȚA MATERIALELOR – NOȚIUNI FUNDAMENTALE ȘI SOLICITĂRI SIMPLE
2.2.5. Aplicaţii pentru secţiuni uzuale
a) Momente de inerţie ale dreptunghiului
Se consideră o secţiune dreptunghiulară de dimensiuni b şi h,
raportată la un sistem de referinţă central (Fig. 2.12), axele y-y şi z-z fiind
axe de simetrie.
1 z 1

y1 A
|z|max
z1
y G y
h
dA z
dz zmax
dy
y

|y|max y max

z1 z
b

Fig. 2.12. Secţiune dreptunghiulară

Considerând elementul de arie dA = dydz, rezultă conform relaţiilor

de definiţie:
+ b /2 + h /2 + h /2
z3 + b /2 bh3
I y = ò z dA = òò z dydz = ò dy ò z dz = y - b /2 ×
2 2 2
=
A A - b /2 - h /2
3 - h /2
12

În mod similar se obţin:

hb3
I z = ò y dA =
2
, I yz = ò yzdA = 0 .
A
12 A

Momentele de inerţie axiale şi centrifugale în raport cu sistemul de

axe y1Oz1, ce conţine laturile dreptunghiului, rezultă:
b h
bh3 b3 h
I y1 = ò z12 dA = òò z12 dy1dz1 = ò dy1 ò z12 dz1 = ; I z1 = ò y12 dA = ,
A 0 0
3 A
3

11
2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECȚIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

b h
b2h2
I y1z1 = òò y1 z1dy1dz1 = ò y1dy1 ò z1dz1 = .
0 0
4

Pentru a determina pe Iy1, Iz1 şi Iy1z1 se poate folosi şi variaţia în

raport cu drepte paralele (formula lui Steiner):
3 2 3
æ h ö bh bh bh3
I y1 = I y + bh ç ÷ = + =
è2ø 12 4 3
2
æbö hb3 hb3 hb3
I z1 = I z + bh ç ÷ = + =
è2ø 12 4 3

æb hö b2h2
I y1z1 = I yz + bhç × ÷ = 0 + .
è2 2ø 4
b) Momente de inerţie ale secţiunii inelare
Momentul de inerţie polar se determină folosind un sistem de
referinţă în coordonate polare, cu originea în polul O, în care elementul de
arie dA = rdθdr (Fig. 2.13a):
2p Re
1 p
I p = ò r dA = ò r drdq = ò dq ò r dr = 2p 4 ( R )
- Ri4 = (D - Di4 )
2 3 3 4 4
e e
A A 0 Ri
32
Orice axă ce trece prin centrul secţiunii, fiind axă de simetrie,
înseamnă că momentul de inerţie axial este acelaşi, Iy = Iz; deoarece,
conform (2.12) I p = I O = I z + I y , rezultă:

Ip p p De4 Di
I y = Iz =
2
=
64
(D 4
e -Di
4
)= 64
(1 - a ) ,
4
a=
De
c) Momente de inerţie la secţiunea circulară (Fig. 2.13b)
În relaţiile precedente, se face Di = 0, De = D şi se obţine:
p D4 p D4
I p = IO = , I y = Iz = ID = .
32 64

12
 REZISTENȚA MATERIALELOR – NOȚIUNI FUNDAMENTALE ȘI SOLICITĂRI SIMPLE
z z
dA
A A
d?
dr
Ri
y Di ? y y O=G y
O r
r
Re R rmax

z z
De D

a) b)

Fig. 2.13. a) Secţiune inelară; b) Secţiune circulară

d) Momentul de inerţie polar al unui semicerc (Fig. 2.14a)

R
R
p r4 p R4 p D4
I p = ò r dA, dA = p rdr , I p = ò p r dr =
2 3
= =
A 0
4 0
4 64

Remarcă: Momentul de inerţie polar al semicercului este egal cu

jumătate din momentul de inerţie polar al cercului.
e) Momente de inerţie ale triunghiului
Se consideră o secţiune triunghiulară (triunghi isoscel), cu baza b şi
înălţimea h (Fig. 2.14b).
z=z1
y2 y2

z=z1 dA
dA h dz1
dr y b(z1) y
G z1
y G r y
y1 y1 2D
3p
y1 O1 y1
O
z
R z=z1
D b
a) b)

Fig. 2.14. a) Secţiune semicirculară; b) Secţiune triunghiulară

13
2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECȚIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

Se calculează, mai întâi, momentul de inerţie faţă de axa y1-y1, care

conţine baza triunghiului, avînd în vedere că:
h - z1
dA = b ( z1 ) dz1 , b ( z1 ) = b ,
h
h h h
b bz 3 bz 4 bh3
I y1 = òò z dA = ò ( h - z1 ) z12 dz1 = 1 - 1
2
1 = .
A 0
h 3 0 4h 0
12

Momentele de inerţie în raport cu axele y-y şi y2-y2 se pot determina

fie prin integrare, plecând de la definiţie, fie utilizând variaţia momentelor
de inerţie axiale la translaţia axelor, cum se procedează în continuare:
2
bh 3 bh æ h ö bh 3
I y = I y1 - Ad12 = - ç ÷ = ,
12 2 è 3ø 36
2
bh 3 bh æ 2h ö bh 3
I y 2 = I y + Ad 22 = + ç ÷ = .
36 2 è 3 ø 4
Axa y-y trece prin centrul de greutate al secţiunii, iar axa y2-y2, ce
trece prin vârful triunghiului, este paralelă cu baza sa.
Observaţie. În cazul unor secţiuni care se pot descompune în
subdomenii de formă geometrică simplă, la care se cunosc momentele de
inerţie faţă de axele proprii, prin sumarea acestora, folosind şi variaţia faţă
de axe paralele (formula lui Steiner), se obţine momentul de inerţie al
secţiunii întregi.
2.2.6. Variaţia momentelor de inerţie la rotirea axelor
Fie o secţiune oarecare de domeniu A, raportată la un sistem de
referinţă ortogonal yOz, faţă de care se cunosc Iy, Iz şi Iyz. Se consideră un alt
sistem de referinţă ortogonal y1Oz1 având aceeaşi origine, dar ale cărui axe
fac cu axele primului sistem un unghi a, măsurat în sens orar (Fig. 2.15).
Coordonatele elementului de arie dA în sistemul de referinţă rotit y1Oz1 se
scriu în funcţie de coordonatele din vechiul sistem yOz:

14
 REZISTENȚA MATERIALELOR – NOȚIUNI FUNDAMENTALE ȘI SOLICITĂRI SIMPLE
y1 = y cos a + z sin a ; z1 = z cos a - y sin a (2.18)
Acestea se înlocuiesc în relaţiile de definiţie pentru Iy1, Iz1, Iy1z1,
obţinându-se:
I y1 = ò z12 dA = I y cos 2 a + I z sin 2 a - 2 I yz sin a cos a
A

I z1 = ò y12 dA = I y sin 2 a + I z cos 2 a + 2 I yz sin a cos a (2.19)

A

(
I y1z1 = ò y1 z1 dA = (I y - I z )sin a cos a + I yz cos 2 a - sin 2 a )
A

Relaţiile precedente se pot scrie şi funcţie de argumentul dublu, 2a:

Iy + Iz Iy - Iz
I y1 = + cos 2a - I yz sin 2a
2 2
Iy + Iz Iy - Iz
I z1 = - cos 2a + I yz sin 2a (2.20)
2 2
Iy - Iz
I y1 z 1 = sin 2a + I yz cos 2a
2

A
y
O

z
y1 z1

y dA y1

z1 z

Fig. 2.15. Sisteme de axe rotite

Dacă se sumează momentele de inerţie axiale din (2.19) sau (2.20),

se constată că:
I y1 + I z 1 = I y + I z (2.21)

15
2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECȚIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

adică, suma momentelor de inerţie axiale este un invariant la rotirea axelor

de coordonate şi este egală cu Ip (rel. 2.12).
2.2.7. Axe principale de inerţie
Fie o secţiune A raportată la un sistem de referinţă yOz (Fig. 2.16a),
faţă de care se scrie momentul centrifugal cu relaţia (2.10):
I yz = ò yzdA (2.10)
A

Dacă sistemul de referinţă yOz se roteşte în sens orar cu π/2, se

obţine sistemul y'Oz' astfel încât z' = -y şi y' = z, iar momentul centrifugal
faţă de acest sistem este:
I y¢z¢ = ò y ¢z ¢dA = ò z (- y )dA = - ò yzdA = - I yz (2.22)
A A A

Având o variaţie continuă, momentul centrifugal ia toate valorile

cuprinse în intervalul [Iyz, -Iyz], deci şi zero.
Pentru orice punct din planul secţiunii, există un sistem de axe
ortogonale faţă de care momentul centrifugal este nul; aceste axe (notate cu
(1) respectiv (2) în Fig. 2.16a) se numesc axe principale de inerţie, iar dacă
trec prin centrul de greutate al secţiunii, se numesc axe principale centrale
(Fig. 2.16b).
z' O y

z
y dA O=G y=1
ax
tar a
e
sla xa
ba
a

(1)
A

(2)
z y' z=2

a) b)

Fig. 2.16. a) Sistemul de axe y'Oz', rotit cu 90° şi axele principale (1) şi (2);
b) Axe principale centrale (Gz – axă de simetrie)

16
 REZISTENȚA MATERIALELOR – NOȚIUNI FUNDAMENTALE ȘI SOLICITĂRI SIMPLE
Important: Orice axă de simetrie a unei secţiuni este axă
principală centrală!
Direcţiile axelor principale se obţin anulând Iy1z1 din (2.20), deci:
Iy - Iz
I y1 z 1 = sin 2a + I yz cos 2a = 0 (2.23)
2
şi împărţind prin cos 2a ¹ 0 , rezultă
- 2 I yz
tan 2a = (2.24)
Iy - Iz

de unde
æ - 2 I yz ö
2a = arctanç ÷ + kp = 2a 0 + kp (2.25)
çI -I ÷
è y z ø
sau

1 æ 2 I yz ö p p
a = arctan ç - ÷÷ + k = a 0 + k (2.26)
2 ç I y - Iz 2 2
è ø
Interesează valorile lui a pentru k = 0 şi k = 1, care dau direcţiile
axelor principale de inerţie. Pentru k = 0 ® a 1 = a 0 (direcţia axei principale
de inerţie 1 - axa de inerţie maximă sau axa tare de inerţie), iar pentru
k = 1 ® a 2 = a 0 + p / 2 (direcţia axei principale 2 - axa de inerţie minimă

sau axa slabă de inerţie). În multe cazuri practice se poate face direct
distincţia dintre axa de inerţie maximă şi cea de inerţie minimă, după forma
secţiunii, axa de maxim fiind cea faţă de care materialul este mai depărtat.
Când această distincţie nu este posibilă, se foloseşte derivata lui I y1z1 , în

care se introduc cele două valori ale lui a ; valoarea pentru care derivata
[dI y1 z 1 ]
/ d (2a ) < 0 corespunde axei de inerţie maximă.

17
2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECȚIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

2.2.8. Momente de inerţie principale

Momentele de inerţie axiale în raport cu axele principale de
inerţie se numesc momente de inerţie principale. Valorile acestora se
obţin înlocuind a din (2.26) în Iy1 sau Iz1 din relaţiile (2.19) sau (2.20).
Pe de altă parte, dacă se caută valorile extreme ale lui Iy1, de
exemplu, se constată că
dI y1
= - I y1 z 1 (2.27)
d (2a )
deci, derivata I-a a momentului de inerţie axial este momentul centrifugal şi,
prin anulare, permite determinarea unghiului α pentru care există puncte
staţionare ale funcţiei Iy1, adică se obţine relaţia (2.24). Întrucât derivata
funcţiei Iy1z1 este nenulă pentru tan 2a calculată cu relaţia (2.24), se
conchide că Iy1 are valori extreme. Prin urmare, momentele de inerţie
principale sunt totodată valori extreme (maxime şi minime).
Valorile momentelor de inerţie principale (momentele de inerţie
axiale extreme), ce se notează I1 = Imax, I2 = Imin, se obţin înlocuind în
expresia lui Iy1 din (2.20) unghiul 2 a din relaţia (2.24).
Presupunând cos 2 a ¹ 0, Iy1 se poate scrie sub forma:

Iy + Iz æ 2 I yz ö
I y1 = cos 2a ç1 - tg 2a ÷ = I 1, 2 (2.28)
2 ç I -I ÷
è y z ø
Se exprimă cos 2 a în funcţie de tan 2 a ,
1 Iy - Iz
cos 2a = =± (2.29)
± 1 + tg 2 2a (I y - I z ) + 4 I yz2
2

şi după înlocuire şi efectuarea calculelor se obţine:

Iy + Iz
I 1, 2 = I max,min = ±
1
(I y - I z ) + 4 I yz2
2
(2.30)
2 2

18
 REZISTENȚA MATERIALELOR – NOȚIUNI FUNDAMENTALE ȘI SOLICITĂRI SIMPLE
La acelaşi rezultat se ajunge dacă se foloseşte expresia lui Iz1.
În cazul când axele de referinţă sunt principale, momentele de inerţie
faţă de un alt sistem de referinţă, rotit cu unghiul α, se scriu:
I1 + I 2 I1 - I 2
I y1 = I 1 cos 2 a + I 2 sin 2 a = + cos 2a
2 2
I1 + I 2 I1 - I 2
I z1 = I 1 sin 2 a + I 2 cos 2 a = - cos 2a (2.31)
2 2
I1 - I 2
I y1z1 = (I 1 - I 2 )sin a cos a = sin 2a
2
Pentru verificarea valorilor momentelor de inerţie principale se
folosesc relaţiile:
I1 + I 2 = I y + I z ; I1 I 2 = I y I z - I yz2 (2.32)

2.2.9. Momente de inerţie centrifugale extreme

Aşa cum există o poziţie a sistemului de axe ortogonale, faţă de care
momentul de inerţie centrifugal se anulează (axele principale de inerţie),
există şi o poziţie rotită a acestui sistem, faţă de care momentul centrifugal
capătă valori extreme. Pentru a determina această poziţie, se anuleză
derivata întâia a momentului centrifugal din (2.20):
dI y1z1 Iy - Iz
= cos 2a - I yz sin 2a = 0 (2.33)
d (2a ) 2
de unde rezultă
I y - Iz
tan 2a = (2.34)
2 I yz

sau
æ I y - Iz ö
2a = arctan ç ÷÷ + kp = 2a 0 + kp (2.35)
ç 2 I yz
è ø

19
2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECȚIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

respectiv
æ Iy - Iz ö
1
a = arctg çç ÷+kp =a0 +kp (2.36)
2 ÷
è 2 I yz ø 2 2

Se obţin două valori distincte ale unghiului α (pentru k = 0 şi k = 1),

care diferă între ele cu π/2. Pentru aceste valori, derivata a doua a lui Iy1z1 nu
se anulează şi deci, axele determinate cu relaţia (2.36) au proprietatea că, în
raport cu ele, momentele de inerţie centrifugale sunt extreme şi se numesc
axe de asimetrie maximă.
Se constată uşor că produsul dintre tan 2a dat de (2.24) şi tan 2a
din (2.34) este -1, ceea ce înseamnă că direcţiile de asimetrie maximă sunt la
π/4 faţă de direcţiile principale de inerţie.
Pentru a obţine Iy1z1max se pleacă de la expresia lui Iy1z1 din (2.20),
care se pune sub forma:
æ I y - Iz ö
I y1 z 1 = ç tan 2a + 1÷ I yz cos 2a (2.37)
ç 2 I yz ÷
è ø
Se înlocuieşte α cu α şi anume, tan 2a cu expresia din relaţia (2.34),
iar cos 2a se scrie în funcţie de tan 2a
2 I yz
cos 2a = (2.38)
± (I y - I z ) + 4I
2 2
yz

şi se obţine:
I1 - I 2
I y1z1 max,min = ±
1
(I y - I z ) + 4 I yz2 = ±
2
(2.39)
2 2
La acest rezultat se poate ajunge mai uşor considerând extremele
funcţiei Iy1z1 din relaţia (2.31), din care rezultă valorile maxime şi minime
direct, pentru α = π/4 şi respectiv α = 3π/4.

20
 REZISTENȚA MATERIALELOR – NOȚIUNI FUNDAMENTALE ȘI SOLICITĂRI SIMPLE
2.2.10. Analiza momentelor de inerţie cu ajutorul cercului lui Mohr
Relaţiile care dau momentele de inerţie axiale Iy1 şi centrifugale Iy1z1
în raport cu un sistem de axe y1Oz1, rotit cu unghiul arbitrar α faţă de
sistemul yOz, conform cu (2.20) sunt:
Iy + Iz Iy - Iz
I y1 = + cos 2a - I yz sin 2a
2 2 (2.40)
Iy - Iz
I y1 z 1 = sin 2a + I yz cos 2a
2
şi reprezintă ecuaţiile parametrice ale unui cerc. Dacă se fac notaţiile:
Iy + Iz Iy - Iz
I y1 = z , I y1 z 1 = h , = a, = b, I yz = c (2.41)
2 2
ecuaţiile (2.40) se scriu
z = a + b cos 2a - c sin 2a
(2.42)
h = b sin 2a + c cos 2a
Ridicând la pătrat şi adunând cele două relaţii, se elimină parametrul
α şi se obţine:
(z - a) + h 2 = b 2 + c 2
2
(2.43)
adică ecuaţia unui cerc în planul ζOη, cu centrul de coordonate (a, 0) şi raza
2
æ Iy - Iz ö
R = b + c = çç
2 2
÷÷ + I yz2 =
1
(I y - I z ) + 4 I yz2
2
(2.44)
è 2 ø 2

numit cercul lui Mohr. S-a realizat astfel, o corespondenţă între

punctele unui cerc şi momentele de inerţie faţă de orice sistem de axe
ortogonale din planul secţiunii cu originea într-un punct dat. Pe axa Oζ
se determină centrul cercului, C, de abscisă a = (Iy+Iz)/2 şi punctele N1 şi P1,
de abscise Iy şi respectiv Iz. Se determină de asemenea punctele de pe cerc
N(Iy, Iyz) şi polul P(Iz, Iyz). Segmentul CP este raza cercului R. Cu elementele
determinate se poate construi cercul (Fig. 2.17).

21
2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECȚIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

a=(I y+I z)/2

B2

Dire
c tia
R
1

2
b b ctia
Dire
a2 N1 A1 a1 ? (I y1)
O C
A 2 P1
I2 R I yz
?= I y1z1
I y1z1max
M'
P a N
Iz M

? I y1 B1

Iy

I1

? (I y1z1)

Fig. 2.17. Analiza momentelor de inerţie cu ajutorul cercului lui Mohr

Se constată cu uşurinţă că punctul A1 de pe cerc are abscisa maximă
şi ordonata nulă sau, altfel spus, are momentul de inerţie axial maxim şi cel
centrifugal nul. Analog, punctul A2 de pe cerc are abscisa minimă şi
ordonata nulă, adică momentul de inerţie axial minim şi cel centrifugal nul.
Aceste puncte determină momentele de inerţie principale I1 şi I2:
Iy + Iz
I 1 = OC + CA1 =
1
(I y - I z )2 + 4I yz2 +
2 2 (2.45)
Iy + Iz 1
I 2 = OC - CA2 = - (I y - I z )2 + 4I yz2
2 2
Relaţiile (2.45) dau aceleaşi rezultate ca şi (2.30).
Punctul B1 de pe cerc are ordonata maximă egală cu raza R, iar
punctul B2 ordonata maximă -R, corespunzând valorii maxime, respectiv
minime a momentului de inerţie centrifugal:

I y1z1 max,min = ±
1
(I y - I z ) + 4 I yz2
2
(2.46)
2
Un punct oarecare M(ζ,η) de pe cerc reprezintă momentul de inerţie
axial Iy1 şi centrifugal Iy1z1, în raport cu un sistem de referinţă, ce face
unghiul α cu axele yOz. În continuare se arată că unghiul NPM este α:

22
 REZISTENȚA MATERIALELOR – NOȚIUNI FUNDAMENTALE ȘI SOLICITĂRI SIMPLE
M ¢M I y1z1 - I yz
tgÐNPM = = (2.47)
PM ¢ I y1 - I z

Se înlocuiesc Iy1z1 şi Iy1 cu expresiile lor din (2.19) şi se obţine:

tan ÐNPM =
(I y ( )
- I z ) sin a cos a + I yz cos 2 a - sin 2 a - I yz
=
I y cos a + I z sin a - 2 I yz sin a cos a - I z
2 2

(2.48)
sin a éë( I y - I z ) cos a - 2 I yz sin a ùû
= = tga
cos a éë( I y - I z ) cos a - 2 I yz sin a ùû

Prin urmare ÐNPM = Ðα, iar PM este direcţia axei y1-y1. Rezultă că
PA1 şi PA2 reprezintă direcţiile principale. De asemenea, PB1 şi PB2 sunt
direcţiile de asimetrie maximă.
2.2.11. Raze de inerţie. Elipsa de inerţie
Momentele de inerţie axiale se pot exprima cu ajutorul valorilor
medii ale integralelor de definiţie; astfel, de exemplu
I y = òò z 2 dA = i y2 òò dA = i y2 A
A A
(2.49)
I z = òò y dA = i2 2
z òò dA = iz A
2

A A

în care iy şi iz sunt raze de inerţie sau de giraţie; urmează că:

Iy Iz
iy = ; iz = (2.50)
A A
şi au dimensiunea de lungime [L]. În mod similar se pot scrie i1, i2:
I1 I2
i1 = ; i2 = (2.51)
A A
Raza de inerţie este un element geometric al secţiunii, deosebit de
util din punct de vedere practic; de aceea, pentru multe tipuri de secţiuni, în
tabelele de caracteristici se dau şi razele de giraţie.

23
2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECȚIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

Dacă se cunosc momentele de inerţie principale, momentul de inerţie

faţă de o dreaptă Δ, înclinată cu unghiul α faţă de direcţia 1, se scrie
conform (2.31):
I D = I 1 cos 2 a + I 2 sin 2 a (2.52)
Împărţind această relaţie prin A (aria secţiunii) şi ţinând cont de
definiţia razei de inerţie, se obţine:
iD2 = i12 cos 2 a + i22 sin 2 a (2.53)
Pe dreapta Δ, la distanţa r, se ia un punct B de coordonate
y = r cos a ; z = r sin a (2.54)
astfel că
y2 z2
cos a = 2 ; sin a = 2
2 2
(2.55)
r r
De asemenea, se ia
k2
iD2 = (2.56)
r2
în care k2 depinde de r. Înlocuind în relaţia (2.53) se obţine:
k2 2 y
2
2 z
2
= i1 + i 2 Þ k 2 = i12 y 2 + i22 z 2 (2.57)
r2 r2 r2
Rotind dreapta Δ, punctul arbitrar B, situat la distanţa r, descrie o
elipsă. Dacă se ia
k 2 = i12 i22 (2.58)
se obţine:
y2 z2
+ =1 (2.59)
i22 i12
şi se numeşte elipsa de inerţie (Fig. 2.18). Dacă punctul O coincide cu
centrul geometric al secţiunii, ecuaţia (2.59) este elipsa centrală de inerţie.
Semiaxele elipsei de inerţie sunt razele principale de inerţie.
24
 REZISTENȚA MATERIALELOR – NOȚIUNI FUNDAMENTALE ȘI SOLICITĂRI SIMPLE
i2

O y
(1)
i1
B

z (2) (? )

Fig. 2.18. Elipsa centrală de inerţie

Exemple. Se determină razele de inerţie faţă de axele principale
centrale la secţiunile: a) dreptunghiulară şi b) circulară.
a) Dreptunghiul cu baza b şi înălţimea h (Fig. 2.12):
bh 3
bh 3 Iy h2 h h
Iy = , i y2 = = 12 = , iy = =
12 A bh 12 12 2 3
În mod analog se găseşte
b2 b b
i =
2
z Þ iz = =
12 12 2 3
b) Cerc cu diametrul D (Fig. 2.13b):
p D4 I D p D 4 / 64 D 2 D
ID = , i2 = = = , iD = i y = iz =
64 A p D / 4 16
2
4
2.2.12. Module de rezistenţă
La solicitarea de încovoiere a barelor intervin caracteristici
geometrice ale secţiunii transversale, numite module de rezistenţă la
încovoiere şi notate cu W.
Un modul de rezistenţă la încovoiere se defineşte faţă de o axă
principală centrală a secţiunii, ca un raport între momentul de inerţie şi

25
2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECȚIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

distanţa până la punctul cel mai depărtat de acea axă. La secţiunile cu una
sau două axe de simetrie, axele principale centrale ale secţiunii sunt chiar
Gy şi Gz, astfel că:
Iy Iz
Wy = , Wz = (2.60)
zmax ymax

La solicitarea de torsiune (răsucire) a barelor cu secţiune circulară

sau inelară, se foloseşte modulul de rezistenţă polar, definit ca raport între
momentul de inerţie polar şi distanţa până la conturul exterior al secţiunii:
Ip
Wp = (2.61)
rmax
Modulele de rezistenţă la torsiune pentru alte tipuri de secţiuni se vor
defini la capitolul consacrat solicitării de torsiune.
Unitatea de măsură pentru module de rezistenţă este [L3], cele mai
folosite unităţi fiind mm3, cm3, m3.
Exemple la secţiunea dreptunghiulară şi circulară.
Pentru dreptunghiul cu baza b şi înălţimea h (Fig. 2.12), modulele de
rezistenţă la încovoiere față de axele principale centrale ale secţiunii sunt:
bh3 hb3
Iy 12 bh 2
Iz 12 hb 2
Wy = = = , Wz = = =
zmax h 6 ymax b 6
2 2
La secţiunea circulară cu diametrul D (Fig. 2.13b), modulul de
rezistenţă polar , folosit la solicitarea de torsiune, este:
p D4
Ip pD 3
Wp = = 32 =
rmax D 16
2
La aceeaşi secţiune, modulele de rezistenţă la încovoiere au valorile:

26
 REZISTENȚA MATERIALELOR – NOȚIUNI FUNDAMENTALE ȘI SOLICITĂRI SIMPLE
p D4
Iy pD 3
Wy = Wz = = 64 =
zmax D 32
2

2.3. SISTEMATIZĂRI ÎN CALCULUL CARACTERISTICILOR

GEOMETRICE ALE SECŢIUNILOR
Întrucât în calculele de rezistenţă, rigiditate şi stabilitate a barelor,
caracteristicile geometrice ale secţiunilor transversale trebuie raportate la
axele principale centrale ale secţiunii, este necesară parcurgerea mai multor
etape până la găsirea lor, funcţie de tipul secţiunii (de formă oarecare, cu o
axă de simetrie, cu două sau mai multe axe de simetrie).

2.3.1. Secţiuni de formă oarecare

1) Se împarte secţiunea în figuri geometrice simple şi se determină
ariile Ai şi centrele lor geometrice Gi;
2) Se determină aria întregii secţiuni A cu relaţia (2.2);
3) Se raportează secţiunea la un sistem de referinţă ortogonal iniţial
y ¢Oz ¢ , convenabil ales (de exemplu, cu originea O în centrul Gi al uneia
dintre figurile simple componente ale secţiunii sau, astfel ca întreaga
secţiune să se afle într-un singur cadran);
4) În reperul iniţial ales se stabilesc coordonatele yi¢, zi¢ ale centrelor
geometrice Gi, şi apoi se calculează coordonatele centrului de greutate G al
secţiunii cu relaţii de forma (2.7).
5) Se măsoară pe secţiune coordonatele yG¢ , zG¢ calculate, cu care se
fixează centrul de greutate G şi se duc prin el axele centrale ale secţiunii: Gy
sau y-y (orizontală) şi Gz sau z-z (verticală);

27
2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECȚIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

6) În sistemul de axe centrale yGz se calculează caracteristicile

geometrice necesare ale secţiunii: momentele de inerţie Iy, Iz, Iyz (folosind
momentele de inerţie cunoscute pentru figurile geometrice simple şi variaţia
lor faţă de axe paralele, precum şi proprietatea lor de aditivitate); razele de
inerţie iy, iz (rel. 2.50); module de rezistenţă la încovoiere Wy, Wz (rel. 2.60).
7) Cu relaţiile (2.24), respectiv (2.26), se stabilesc direcţiile axelor
principale centrale, 1 şi 2, şi se fixează pe secţiune;
8) Faţă de axele principale centrale de inerţie se calculează
momentele de inerţie principale I1,2 (rel. 2.30), razele de inerţie principale
i1,2 (rel. 2.51) şi se trasează elipsa centrală de inerţie.
9) Se pot calcula, dacă este necesar, direcţiile axelor de asimetrie
maximă (rel. 2.34 sau 2.36) şi momentele de inerţie centrifugale extreme
(rel. 2.39).
10) Se poate face analiza grafică a variaţiei momentelor de inerţie cu
ajutorul cercului lui Mohr.
O parte dintre etapele enumerate mai sus pot fi ilustrate pe secţiunea
nesimetrică din Fig. 2.19.
1

y'G
y'
O
A2
G2 z'G

G 1 y
G1
A1 A4 G4
2
G3
A3

z' z 2

Fig. 2.19. Secţiune de formă nesimetrică

28
 REZISTENȚA MATERIALELOR – NOȚIUNI FUNDAMENTALE ȘI SOLICITĂRI SIMPLE
2.3.2. Secţiuni cu o axă de simetrie
Dacă secţiunea are o axă de simetrie, aceasta este deja o axă
principală centrală, astfel că o parte dintre etapele menţionate la secţiunea
nesimetrică se simplifică, se suprapun sau se consideră rezolvate implicit.
Fie, de exemplu, secţiunea din Fig. 2.20, care admite o axă de simetrie
verticală. Aceasta se alege ca axă a reperului iniţial ( G1 z ¢ ), este şi axă

centrală (Gz) şi ulterior va fi una dintre axele principale centrale ale secţiunii
(axa 2, în cazul de faţă). Coordonata yG¢ = 0 şi se calculează numai zG¢ .

y'
G1
A1
UNP300 UNP300
A2
G2 z'G

G y 1 G y 2

INP400

G3 A3

G4 z 1
A4

z' z 2

Fig. 2.20. Secţiune cu o axă de simetrie Fig. 2.21. Secţiune dublu simetrică

Momentul de inerţie centrifugal Iyz = 0, iar Iy şi Iz sunt momente de

inerţie principale (în cazul de faţă, judecând după forma şi dimensiunile
secţiunii transversale, I1 = Imax = Iy, I2 = Imin = Iz).
Consideraţii similare se fac şi în cazul existenţei unei axe de simetrie
orizontale.
2.3.3. Secţiuni dublu simetrice
Secţiunile dublu simetrice au centrul de greutate G la intersecţia
axelor de simetrie, deci etapele 3), 4) şi 5) se reduc la trasarea acestor axe pe
secţiune. De asemenea, ele sunt şi axe principale centrale, deci Iyz = 0 şi

29
2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECȚIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

urmează calculul momentelor de inerţie axiale Iy şi Iz, care sunt şi principale.

La secţiunea din Fig. 2.21, analizând distribuţia materialului în raport cu
cele două axe de simetrie, rezultă că I1 = Imax = Iz, I2 = Imin = Iy.
Dacă o secţiune admite o infinitate de axe de simetrie (exemplu,
secţiunile circulară şi inelară), atunci orice axă centrală este axă principală
de inerţie şi momentele de inerţie principale sunt identice : I1 = I2 = Iy = Iz.

2.3.4. Caracteristici geometrice ale unor secţiuni speciale

O categorie specială de bare, frecvent utilizate în construcţii, o
constituie profilele metalice laminate la cald (europrofile), cu secţiuni
deschise în formă de H (HE-A, HE-B, HE-M), I sau dublu te (IPE, IPN), U
(UPN), L sau corniere cu aripi egale sau inegale (LPN). Alte profile au
secţiuni închise sau cave, de formă pătrată (SHS), dreptunghiulară (RHS),
circulară (CHS). O secţiune compusă din două profile UPN 300 şi un profil
IPN 400 este arătată în Fig. 2.21.
Caracteristicile geometrice necesare pentru calculul în domeniul
liniar elastic, în domeniul plastic precum şi alte elemente constructive ale
profilelor laminate (necesare la găurire), evaluate riguros (funcţie de
racordări, pante etc.) sunt prezentate în standarde sau cataloage ale
producătorilor. La finalul acestei lucrări sunt ataşate cinci anexe, în care se
prezintă extrase din aceste standarde, după cum urmează:
Anexa 1 pentru profile HE-A (conf. DIN 1025, ed. martie 1994);
Anexa 2 pentru profile IPN (conf. DIN 1025, ed. mai 1995);
Anexa 3 pentru profile UPN (conf. DIN 1026, ed. oct. 1963);
Anexa 4 pentru profile cornier cu aripi egale LPN (conf. DIN EN
10056-1, ed. oct. 1998);

30
 REZISTENȚA MATERIALELOR – NOȚIUNI FUNDAMENTALE ȘI SOLICITĂRI SIMPLE
Anexa 5 pentru profile cornier cu aripi inegale LPN (conf. DIN EN
10056-1, ed. oct. 1998);

2.3.5. Programe de calcul automat

În practica proiectării structurilor de rezistență, în general, și în
particular a elementelor de tip bară, există programe de calcul automat
profesionale, bazate pe metoda elementelor finite, care au implementate
cataloage sau biblioteci de materiale și secțiuni. De exemplu, în programul
de proiectare structurală Advance Design, pentru secțiuni din oțel sunt
disponibile cataloagele European Profiles, Otua, UK Steel Sections, Profile
Autodesk Advance Steel. De asemenea, există posibilitatea de a defini
secțiuni compuse și secțiuni de tip utilizator.
Modulul Calculul secțiunilor înglobează funcții avansate pentru
editarea, calculul și vizualizarea caracteristicilor geometrice ale secțiunilor
de orice tip. Acest modul poate efectua calculul secțiunii (inclusiv
momentul de inerție la torsiune și ariile de forfecare reduse), atât pe baza
formulelor analitice cât și pe baza analizei cu elemente finite, în funcție de
complexitatea secțiunii (www.graitec.com/ro/ad_steel_design.asp).

2.3.6. Caracteristici geometrice ale secţiunilor simple – sinteză

În continuare se prezintă, în sinteză, caracteristicile geometrice
pentru unele secţiuni uzuale, având forme geometrice simple.
a) Secţiune dreptunhgiulară cu h > b (Fig. 2.22a)
bh 2 bh 3 hb 3
A = bh; S y 0 = ; Iy = = I1 ; I z = = I 2 ; I yz = 0;
8 12 12
b2h2 h b bh 2 hb 2
I y¢z¢ = ; iy = = i1 ; i z = = i2 ; W y = ; Wz =
4 2 3 2 3 6 6
unde Sy0 – momentul static al jumătăţii de secţiune în raport cu axa y.

31
2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECȚIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

b) Secţiune cu forma de triunghi dreptunghic (Fig. 2.22b)

bh b 2h bh 3 hb 3 bh 3
A= ; yG = ; z G = ; Iy = ; Iz = ; I y1 =
2 3 3 36 36 12
3 2 2
hb h b bh hb
I z¢ = ; iy = ; iz = ; Wy = ; Wz =
12 3 2 3 2 24 24
c) Secţiune în formă de triunghi isoscel cu o axă de simetrie verticală
(Fig. 2.22c)
Deoarece Gz este axă de simetrie, ea este şi axă principală de inerţie.
Faţă de secţiunea de la punctul b) mai apar următoarele modificări:
hb 3 b
z ¢ º z; y G = 0; I yz = 0; I z = = I z¢ ; i z =
48 2 6
d) Secţiune circulară (Fig. 2.22d)
pD 2 pD 4 Ip pD 4
A= ; I p = Io = ; I y = Iz = ID = = = I1 = I 2
4 32 2 64
D pD 3 pD 3
i z = i y = i1 = i2 = ; W y = Wz = ; Wp =
4 32 16
e) Secţiune semicirculară (Fig. 2.22e)
pD 2 2D pD 4 pD 4
A= ; yG = ; z G = 0; I p = I o = ; I y = I z¢ =
8 3p 64 128
f) Secţiune inelară (Fig. 2.22f). Cu notaţia a = Di / De, rezultă:
pDe2 pDe4 pDe4
A=
4
(1 - a );
4
Ip =
32
(1 - a );
4
1-a 4
I y = Iz = ID =
64
( )
pDe3 pDe3
i y = iz =
De
2
1 + a 2 ; W y = Wz =
32
( )
1 - a 4 ; Wp =
16
1-a 4 ( )

32
 REZISTENȚA MATERIALELOR – NOȚIUNI FUNDAMENTALE ȘI SOLICITĂRI SIMPLE
y'G
O b O b O
y' y' y'

z'G

z'G
2h/3
G y

h
y y
h
G G

h/3
b b
z
z' z' z z

a) b) c)

D y'G

De
O G y G y y
O

D
D

i
G O

z z' z z

Fig. 2.22. Secţiuni cu forme geometrice simple: a) dreptunghi; b) triunghi dreptunghic; c)

triunghi isoscel; d) cerc; e) semicerc; f) inel (coroană circulară)

2.4. APLICAŢII
1. Pentru secţiunea transversală a unei bare, având forma şi
dimensiunile din Fig. 2.23, se cere să se determine:
a) aria;
b) poziţia centrului geometric (centrul de greutate G);
c) axele centrale ale secţiunii (Gy, Gz);
d) momentul static al jumătăţii de secţiune, Sy0;
e) momentele de inerţie axiale şi centrifugale Iy, Iz, Iyz;
f) modulele de rezistenţă la încovoiere în raport cu axele centrale,
W y , Wz ;
g) razele de inerţie faţă de axele centrale ale secţiunii, iy, iz;
h) axele principale centrale de inerţie (1-1, 2-2);

33
2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECȚIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

i) momentele de inerţie principale centrale, I1 = Imax, I2 = Imin;

j) razele de inerţie principale, i1, i2.
3t 2t 5t
A u E B
G2 y2 A1

t
z max =4,35t
3t
v A3 =gol
A2
G3 y3
F z2

3t
O G1 y'
t

z3 G y
3t 2
z'G =0,35t
2 0

3,65t
0
1

y'G =0,42t
4t

C ymax =5,42t z' D

Fig. 2.23
Rezolvare
a) Secţiunea dată se completează cu triunghiul isoscel AEF – notat
cu (2), astfel încât caracteristicile geometrice se pot calcula pentru
dreptunghiul ABCD, notat cu (1), din care se vor scădea caracteristicile
pentru triunghiul (2) şi pentru golul circular (3). Astfel aria secţiunii va fi:
1 p (3t ) 2
A = A1 - A2 - A3 = 10t × 8t - 3t × 3t - = 80t 2 - 4,5t 2 - 7,07t 2 = 68,43t 2
2 4
b) Se raportează secţiunea la un sistem de referinţă auxiliar y¢Oz¢, cu
originea în centrul geometric al dreptunghiului (O º G1). În acest reper se
determină coordonatele centrului de greutate al întregii secţiuni, G:

34
 REZISTENȚA MATERIALELOR – NOȚIUNI FUNDAMENTALE ȘI SOLICITĂRI SIMPLE
3

åy A i i
0 × A1 - (-4t × 4,5t 2 - 1,5t × 7, 07t 2 ) 28, 605t 3
yG¢ = i =1
3
= = = 0, 42t
68, 43t 2 68, 43t 2
åA
i =1
i

åz A i i
0 × A1 - (-3t × 4,5t 2 - 1,5t × 7, 07t 2 ) 24,105t 3
zG¢ = i =1
3
= = = 0,35t
68, 43t 2 68, 43t 2
åA
i =1
i

c) Se fixează punctul G şi se duc axele centrale Gy (orizontală) şi Gz

(verticală).
d) Momentul static al jumătăţii de secţiune în raport cu axa centrală
Gy se scrie:
S y 0 = 10t × 3,65t × 3,65t / 2 = 66,612t 3

e) Pentru calculul momentelor de inerţie axiale şi centrifugale în

raport cu axele centrale ale secţiunii se foloseşte variaţia faţă de axe paralele
(formulele lui Steiner):
10t × (8t ) 3
I y = I y (1) - I y (2) - I y (3) = + 80t 2 × (0,35t ) 2 -
12
é 3t × (3t ) 3 p (3t ) 4 ù
-ê + 4,5t × (3,35t ) +
2 2
+ 7,07t 2 × (1,85t ) 2 ú = 355,543t 4
ë 36 64 û

8t × (10t ) 3
I z = I z (1) - I z (2) - I z (3) = + 80t 2 × (0,42t ) 2 -
12
é 3t × (3t ) 3
p × (3t ) 4 ù
-ê + 4,5t 2 × (4,42t ) 2 + + 7,07t 2 × (1,92t ) 2 ú = 560,576t 4
ë 36 64 û
Pentru calculul momentului de inerţie centrifugal Iyz , este necesar
calculul momentului centrifugal Iy2z2 al triunghiului isoscel AEF, în raport
cu axele proprii. Deoarece axa G2v este axă de simetrie pentru triunghi,
rezultă că Iuv = 0. În continuare se foloseşte ultima relaţie din (2.20), care dă

35
2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECȚIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

variaţia momentelor de inerţie centrifugale la rotirea axelor, pentru a = 45°

(unghiul cu care s-a rotit reperul uG2v pentru a ajunge în poziţia y2G2z2):
Iu - Iv
I y2z2 = sin 2a + I uv cos 2a =
2
1 é 4,24t × (2,12t ) 3 2,12t × (2,12t ) 3 ù
= ê -2 ú sin 90 = -1,125t
! 4

2ë 36 12 û
Momentul centrifugal al secţiunii faţă de reperul central yGz se scrie:
I yz = I yz (1) - I yz (2) - I yz (3) = (-0,35t ) × (-0,42t ) × 80t 2 -
- [-1,125t 4 + (-3,35t )(-4,42t ) × 4,5t 2 ] - (-1,85t )(-1,92t ) × 7,07t 2 = -78,859t 4
f) Modulele de rezistenţă la încovoiere în raport cu axele Gy şi Gz
sunt:
Iy 355,543t 4 I 560,576t 4
Wy = = = 81,734t 3 , W z = z = = 103,427t 3
z max 4,35t y max 5,42t
g) Razele de inerţie în raport cu axele centrale ale secţiunii au
valorile:

Iy 355,543t 4 Iz 560,576t 4
iy = = = 2,28t , i z = = = 2,86t
A 68,43t 2 A 68,43t 2
h) Direcţiile axelor principale centrale de inerţie se determină cu
relaţia:
- 2 I yz - 2 × (-78,859t 4 )
tan 2a = = = -0,769 Þ 2a = arctan(-0,769) +
Iy - Iz 355,543t 4 - 560,576t 4
+ kp = -37,57 ! + kp ® a 1 = -18,78 ! , a 2 = -18,78 ! + 90 ! = 71,22 !
În acest caz unghiul a 1 se măsoară în sens antiorar de la axa z
(deoarece materialul este mai depărtat faţă de aceasta), şi se duc prin G
axele principale centrale, notate cu 1, respectiv 2.
i) Momentele de inerţie principale centrale se calculează cu relaţia
(2.30):

36
 REZISTENȚA MATERIALELOR – NOȚIUNI FUNDAMENTALE ȘI SOLICITĂRI SIMPLE

I 1, 2 = I max,min =
Iy + Iz
±
1
(I - I z ) + 4 I yz2 =
2 (355,543 + 560,576)t 4 ±
y
2 2 2
1
± (355,543 - 560,576)2 t 8 + 4 × (-78,859t 4 ) 2 = (458,06 ± 129,34)t 4 Þ
2
I 1 = I max = (458,06 + 129,34)t 4 = 587,4t 4
I 2 = I min = (458,06 - 129,34)t 4 = 328,72t 4
Pentru verificare se calculează suma momentelor de inerţie axiale:
I y + I z = 355,543t 4 + 560,576t 4 = 916,119t 4
I 1 + I 2 = 587,4t 4 + 328,72t 4 = 916,12t 4

Se verifică şi relaţia: I 1 × I 2 = I y × I z - I yz2 Þ

I 1 I 2 = 587,4t 4 × 328,72t 4 = 193090,128t 8 ;

I y I z - I yz2 = 355,543t 4 × 560,576t 4 - (-78,859t 4 ) 2 = 193090,131t 8

j) Razele de inerţie principale au valorile:

I1 587,4t 4 I2 328,72t 4
i1 = = = 2,93t , i2 = = = 2,19t .
A 68,43t 2 A 68,43t 2

2. O pilă de pod, executată în albia unui râu, are secţiunea prezentată

în Fig. 2.24. Să se calculeze aria, momentele de inerţie şi razele de inerţie
principale ale secţiunii.
Rezolvare
Se împarte secţiunea în trei figuri simple: 1 – semicerc, 2 –
dreptunghi, 3 – triunghi. Aria secţiunii se calculează prin însumare:
p × 22 2×2
A = A1 + A2 + A3 = + 5×2 + = 1,57 + 10 + 2 = 13,57 m 2
8 2
Se raportează secţiunea la sistemul y¢Oz¢ cu O º G2 şi se calculează:

37
2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECȚIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

æ 2×2 ö æ 1 ö
- ç 2,5 + ÷ ×1,57 + 0 ×10 + ç 2,5 + × 2 ÷ × 2
yG¢ =
å yi¢Ai
= è
3p ø è 3 ø
= 0,128m.
å Ai 13,57

1m 5m 2m

1
G1 G2 G G3
2m

y y'
0,128 3
2

0,424 2,5

z1 z2 z z3

Fig. 2.24

Momentele de inerţie în raport cu axele centrale Gy şi Gz sunt:

p × 24 5 × 23 2 × 13
Iy = + + 2× = 4,059m 4
128 12 12
p × 24 2 × 53 2 × 23
Iz = + 1,57 × 2,628 2 + + 10 × 0,128 2 + + 2 × 2,372 2 = 44,819m 4
128 12 12
Întrucât axa Gy este axă de simetrie pentru secţiune, ea este şi axă
principală centrală, iar axa Gz va fi cea de-a doua axă principală centrală a
secţiunii. Prin urmare, momentele de inerţie principale vor fi:
I1 = I max = I z = 44,819m 4 ; I 2 = I min = I y = 4, 059m 4 .

Razele de inerţie principale au valorile:

Iz 44,819 Iy 4, 059
i1 = iz = = = 1,817m; i2 = i y = = = 0, 299m
A 13,57 A 13,57

3. Secţiunea transversală a unei grinzi este alcătuită din două profile

UPN 200, solidarizate cu platbande având grosimea de 1,2cm (Fig. 2.25). Să

38
 REZISTENȚA MATERIALELOR – NOȚIUNI FUNDAMENTALE ȘI SOLICITĂRI SIMPLE
se afle lăţimea „b” a platbandelor, astfel încât momentele de inerţie
principale centrale să fie egale.
Rezolvare
Din ANEXA 3, pentru un profil UPN 200 rezultă:
A1 = 32, 2cm 2 , I y1 = 1910cm 4 , I z1 = 148cm 4 , ez = 2, 01cm.

Axele principale centrale ale secţiunii sunt cele două axe de simetrie
Gy şi Gz. Momentele de inerţie principale centrale se scriu funcţie de
dimensiunea necunoscută „b”:
æ bt 3p ö æ b × 1,2 3 ö
I y = 2 I y1 + 2ç + bt p d12 ÷ = 2 × 1910 + 2çç + b × 1,2 × 10,6 2 ÷÷ =
ç 12 ÷ è 12 ø
è ø
= 3820 + 269,952b

t pb3 é ö ù
2
1,2 × b 3
( )
I z = 2 I z1 + A1 d 22 + 2
12
æb
= 2 ê148 + 32,2 × ç - 2,01÷ ú + 2 =
êë è2 ø úû 12

= 296 + 64,4 × (0,5b - 2,01) + 0,2b 3 = 0,2b 3 + 16,1b 2 - 129,444b + 556,182

2

Din egalitatea Iy = Iz rezultă ecuaţia de gradul trei:

0,2b 3 + 16,1b 2 - 399,396b - 3263,818 = 0
ale cărei soluţii sunt: b1 = 25,08; b2 = -6,574; b3 = -99 . Din punct de
vedere fizic este acceptabilă numai soluţia pozitivă b1 = 25,08cm, cu care Iy
= Iz @ 10591cm4.

4. Secţiunea unei grinzi este compusă dintr-un profil standardizat

IPN 280 şi două platbande de dimensiuni bp x tp = 200x15mm2, îmbinate
prin nituri cu diametrul f20mm (Fig. 2.26). Să se calculeze aria, momentul
static al semisecţiunii, momentele de inerţie şi modulele de rezistenţă la
încovoiere pentru secţiunea netă.

39
2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECȚIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

b 200x15
60

1,2cm
20 20

dp
UNP200 UNP200
d1

y INP280 y
G1 G G1

ez d2 d2 ez
20 20 200x15
tp

1,2cm

z1 z z1 z

Fig. 2.25 Fig. 2.26

Rezolvare
Din ANEXA 2 se extrag caracteristicile geometrice ale profilului
IPN 280:
AI = 61,1cm 2 , I yI = 7590cm 4 , I zI = 364cm 4 , S yI 0 = 316cm3 , t f = 1,52cm
Se calculează aria netă a secţiunii:
Anet = Abr - Asl = AI + 2 A p - 4 Ag = 61,1 + 2 × 20 × 1,5 - 4 × 2 × 3,02 = 96,94cm 2

Momentul static al jumătăţii de secţiune în raport cu axa y se scrie:

S y 0 = S yI 0 + A p d p - 2 Ag d g = 316 + 30 × 14,75 - 2 × 6,04 × 13,99 = 589,5cm 3

Momentele de inerţie ale secţiunii nete au valorile:

æ b p t 3p ö æ f × t g3 ö
I ynet = I ybr - I ysl = I +2
Iç + A p d p - 4ç
2÷
+ Ag d g2 ÷ =
yç 12 ÷ ç 12 ÷
è ø è ø

æ 20 × 1,5 3 2ö æ 2 × 3,02 3 ö
7590 + 2ç ç + 30 × 14,75 ÷ - 4çç
÷ + 6,04 × 13,99 2 ÷÷ = 15908,04cm 4
è 12 ø è 12 ø
t p × bp
3
æ tg ×f 3
ö
I znet = I zbr - I zsl = I zI + 2 - 4ç + Ag d 2 ÷ =
12 ç 12 ÷
è ø

40
 REZISTENȚA MATERIALELOR – NOȚIUNI FUNDAMENTALE ȘI SOLICITĂRI SIMPLE
1,5 × 20 3 æ 3,02 × 2 3 ö
= 364 + 2 - 4çç + 3,02 × 2 × 3 2 ÷÷ = 2138,51cm 4
12 è 12 ø
Modulele de rezistenţă la încovoiere vor fi:
I ynet 15908,04 I 2138,51
W ynet = = = 1026,33cm 3 , W znet = znet = = 213,85cm 3
z max 15,5 y max 10

5. Un stâlp de beton armat are secţiunea transversală în formă de

cruce ca în Fig. 2.27. Se cere să se calculeze aria, momentele de inerţie,
razele de inerţie şi modulele de rezistenţă la încovoiere ale secţiunii în raport
cu axele principale centrale.

c c c 2a 4a 2a
c

2a

G y y
o
4a
3c

2a
c

z z

Fig. 2.27 Fig. 2.28

Rezolvare
Se împarte secţiunea în trei dreptunghiuri, ca în figură, şi se
determină aria:
A = 4c × 3c + 2 × 2c × c = 16c 2
Momentele de inerţie principale centrale au valorile:
4c × (3c)3 é 2c × c 3 ù
Iy = + 2ê + 2c × c × (2c) 2 ú = 25,333c 4 = I1
12 ë 12 û

3c × (4c)3 c × (2c)3
Iz = +2 = 17,333c 4 = I 2
12 12
Razele de inerţie se calculează cu relaţiile:
41
2. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECȚIUNILOR TRANSVERSALE ALE BARELOR

Iy 25,333c 4 Iz 17,333c 4
iy = = = 1,258c, i z = = = 1,041c
A 16c 2 A 16c 2
Modulele de rezistenţă la încovoiere vor fi:
Iy 25,333c 4 Iz 17,333c 4
Wy = = = 10,133c , W z =
3
= = 8,667c 3 .
z max 2,5c y max 2c

6. Aceleaşi cerinţe ca la problema precedentă pentru secţiunea

transversală a unei pile de pod (Fig. 2.28).
Rezolvare
p × (8a) 2
Aria secţiunii este: A = - 4a × 4a = 34,26a 2 .
4
Momentele de inerţie faţă de axele principale centrale y şi z au
valoarea:
p × (8a) 4 ( 2a ) 4
Iy = Iz = - @ 199,73a 4
64 12
Razele de inerţie vor fi, de asemenea, egale:
Iy 199,73a 4
i y = iz = = = 2,41a
A 34,26a 2
Modulele de rezistenţă la încovoiere sunt:
Iy 199,73a 4
Wy = Wz = = = 49,93a 3 .
zmax 4a

42