Exercitii de motricitate si de dezvoltare a auzului fonematic

Este foarte important să lucraţi zilnic sau aproape zilnic câte 15 - 20 minute cu copilul
dumneavoastra şi să corectaţi din când în când pronunţia şi pe parcursul zilei, când vă aduceţi
aminte. Ar fi bine să faceţi exerciţiile în faţa oglinzii, astfel încât el să se poată corecta pe
baza exemplului dumneavoastra.
Exerciţiile de mai jos vor fi destul de numeroase. E bine să le alternaţi dacă nu aveţi
timp. De asemenea, ele pot fi făcute şi în contexte mai puţin formale, când se iveşte ocazia.
Important este însă ca ele să fie făcute la începutul fiecarei activitaţi de exersare şi corecţie a
pronunţiei şi să faceţi câteva din fiecare categorie.
Sunt necesare exerciţii de gimnastică a organelor care participă la realizarea
pronunţiei, exerciţii de gimnastică respiratorie pentru dezvoltarea capacităţii pulmonare, a
echilibrului dintre inspiraţie şi expiraţie şi a unei bune sincronizări între respiraţie şi vorbire,
exerciţii care să ajute la identificarea şi deosebirea sunetelor limbii.
1. Gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea
pronunţiei.
- exerciţii de motricitate generală: - identificarea ochilor, urechilor, gurii;
- mişcări ale capului;
- mişcări ale degetelor;
- strângerea pumnilor;
- mişcări alternative ale mâinilor către piciorul opus;
- exerciţii de lateralitate stânga-dreapta.
- exerciţii pentru dezvoltarea musculaturii faringiene:
- rotirea capului;
- întoarcerea capului de la stânga la dreapta;
- înclinarea capului în faţă şi pe spate.
- exerciţii pentru dezvoltarea mobilităţii aparatului fonoarticulator:
- exerciţii de mobilitate a feţei:
- umflarea simultană a obrajilor;
- umflarea obrajilor cu dezumflarea prin lovire;
- clipirea ochilor concomitent şi apoi alternativ;
- închiderea şi deschiderea ochilor, concomitent cu ridicarea şi coborârea ritmică a
sprâncenelor;
- rictusul;
- imitarea râsului şi a surâsului;
- încreţirea şi descreţirea frunţii;
- umflarea alternativă a obrajilor;
- suptul obrajilor.
- exerciţii de mobilitate a maxilarelor:
- închiderea şi deschiderea gurii;
- împingerea înainte şi apoi retragerea maxilarului inferior;
- mişcarea maxilarului inferior de la stânga la dreapta şi invers;
- ridicarea şi coborârea maxilarului;
- muşcătura.
- exerciţii de mobilitate a limbii:
- pisicuţa bea lapte;
- limba şterge dinţii;
- limba şterge buzele;
- scoaterea ritmică şi rapidă a limbii şi retragerea ei în cavitatea bucală;
- mişcări la dreapta şi la stânga ale limbii, astfel încât limba să atingă colţurile buzelor;
- mişcări în sus şi jos ale limbii;
- scoaterea limbii în formă de lopată;
- scoaterea limbii în formă de săgeată;
- scoaterea limbii în formă de jgheab.
- exerciţii pentru buze şi obraji:
- acoperirea alternativă a unei buze prin cealaltă;
- formarea unei pâlnii (limba ca un jgheab);
- strângerea buzelor şi suflarea aerului cu putere, ca la pronunţarea sunetelor “b” şi “p”;
- umflarea buzelor prin reţinerea aerului în cavitatea bucală;
- mişcări de sugere-umflare a obrajilor;
- mişcări de ţuguiere-întindere a buzelor (surâs).
- exerciţii pentru vălul palatin:
- imitarea căscatului;
- imitarea înghiţitului;
- imitarea tusei.
2. Educarea respiraţiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir.
- exerciţii pentru dezvoltarea muşchilor toracelui şi a capacităţii pulmonare:
- inspiraţie pe gură- expiraţie pe nas şi invers;
- inspiraţie şi expiraţie numai pe nas şi apoi numai pe gură; - inspiraţie scurtă şi expiraţie
lungă şi invers;
- stingerea unei lumânări;
- exerciţii de inspir pe nas şi expir pe gură, respectiv inspir pe gură şi expir pe nas;
- învârtirea moriştei prin suflu;
- suflarea de balonaşe;
- suflarea cu paiul într-un pahar cu apă;
- stingerea lumânărilor de pe tort (creioanele sunt imaginate a fi lumânări);
- suflarea pufului unei păpădii (creionul galben sau cel alb e ales să fie păpădie);
- mirosirea unei flori (un creion colorat).
3. Educarea auzului fonematic (capacităţii de a deosebi sunetele limbii).
- exerciţii de imitare a sunetelor din natură:
- şarpele: s – s – s – s
- albina: z – z – z – z
- trenul: ş – ş – ş – ş
- avionul: j – j – j – j
- musca; bzzz – bzzz – bzzz
- morişca: vjjj – vjjj – vjjj
- cântecelul: la-la-la
- căţelul: ham – ham – ham
- lupul: hau – hau – hauuu
- pisica : miau – miau – miau
- oaia: beee – beee
- vaietul: vai! vai! vai!
- oftatul: of! of! of!
- cucul : cu-cu! cu-cu!
- gâsca: ga – ga – ga – ga
- raţa: lipa-lipa
- găina: cot – cot –cot – cotcodac!
- curcanul: glu – glu – glu
- broasca: oac – oac – oac
- raţa: mac – mac – mac
- vaca: mu – mu – muuu!
- păunul: chiau – chiau!
 - măgarul: i – ha, i – ha
- bătaia din aripi: fâl-fâl
- maşina: brrrrum, brrrrum
- senzaţia de frig: brrrrrrr-brrrrrrr!

Pozitiile corecte de emitere a sunetelor ( II )

Asa cum promiteam anterior, de data aceasta vom vorbi despre emiterea corecta a
sunetelor pe care le deformeaza cu precadere prescolarii mici sau anteprescolarii (este vorba
de sunetele "M", "N", "T", "D", "P", "B", "C", "G", "F", "V" etc.). In general, nu intalnim
dificultati de emitere ale acestor sunete la scolari, adolescenti sau adulti, tocmai pentru ca ele
se corecteaza in prescolaritate, prin adaptarea limbajului la vorbirea celorlalti. Uneori
deformarea acestor sunete sau inlocuirea lor cu perechile pe care le au ("G" cu "C", "V" cu
"F", "B" cu "P, "D" cu "T", "H" cu "C") se poate datora unei deficiente auditive sau unor
dificultati la nivelul auzului fonematic (a capacitatii de discriminare intre sunete
asemanatoare).

 Pronuntia corecta a sunetului "M":

- limba este retrasa in cavitatea bucala; sta relaxata pe planseul bucal;
- dintii sunt usor departati;
- buzele sunt strans lipite; suflul expulzat deschide brusc buzele, cu o miscare de coborare a
mandibulei.

 Pronuntia corecta a sunetului "N":

- varful limbii atinge baza incisivilor superiori; marginile limbii sunt alipite maselelor
anterioare;
- dintii sunt usor indepartati;
- buzele sunt usor intredeschise;
- in momentul emisiei, coardele vocale vibreaza, aerul trece liber prin nas, iar limba se
dezlipeste de dinti.

 Pronuntia corecta a sunetului "T":

- varful limbii atinge baza incisivilor superiori; marginile limbii sunt alipite maselelor
anterioare;
- dintii sunt usor indepartati;;
- buzele sunt usor intredeschise;
- in momentul emisiei, aerul expulzat trece printre limba si baza dintilor.

 Pronuntia corecta a sunetului "D":

- varful limbii atinge baza incisivilor superiori; marginile limbii sunt alipite maselelor
anterioare;
- dintii sunt usor indepartati;;
- buzele sunt usor intredeschise;
- in momentul emisiei, aerul expulzat trece printre limba si baza dintilor, iar corzile vocale
vibreaza (aceasta constituie diferenta dintre sunetul "D" si perechea sa, "T").

 Pronuntia corecta a sunetului "P":

- limba este retrasa in cavitatea bucala; sta relaxata pe planseul bucal;
- dintii sunt usor indepartati;
- buzele sunt strans lipite; suflul expulzat puternic deschide brusc buzele, cu o miscare de
coborare a mandibulei, producand un sunet exploziv.

 Pronuntia corecta a sunetului "B":

- limba este retrasa in cavitatea bucala; sta relaxata pe planseul bucal;
- dintii sunt usor indepartati;
- buzele sunt strans lipite; suflul expulzat deschide brusc buzele, cu o miscare de coborare a
mandibulei; la sunetul "B", explozia produsa de desprinderea buzelor este mai slaba decat la
"P".
 Pronuntia corecta a sunetului "C":
- varful limbii sta la baza incisivilor inferiori;
- dintii sunt usor departati;
- buzele sunt usor intredeschise;
- in momentul emisiei, curentul de aer expirat trece printre dosul incovoiat al limbii si cerul
gurii.

 Pronuntia corecta a sunetului "G":

- varful limbii sta la baza incisivilor inferiori;
- dintii sunt usor departati;
- buzele sunt usor intredeschise;
- in momentul emisiei, curentul de aer expirat trece printre dosul incovoiat al limbii si cerul
gurii, iar corzile vocale vibreaza (aceasta constituie diferenta dintre sunetul "G" si perechea
sa, "C").

 Pronuntia corecta a sunetului "F":

- limba este asezata pe planseul bucal; varful limbii se sprijina pe incisivii inferiori;
- maxilarele sunt usor intredeschise;
- buza de sus este putin ridicata si nu o atinge pe cea de jos; buza inferioara atinge dintii de
sus;
- aerul suflat printre dintii de sus si buza de jos produce sunetul "F".

 Pronuntia corecta a sunetului "V":

- limba este asezata pe planseul bucal; varful limbii se sprijina pe incisivii inferiori;
- maxilarele sunt usor intredeschise;
- buza de sus este putin ridicata si nu o atinge pe cea de jos; buza inferioara atinge dintii
superiori;
- aerul suflat printre dintii de sus si buza de jos, cu vibrarea corzilor vocale, determina sunetul
"V"; vibrarea corzilor vocale constituie diferenta dintre sunetul "V" si perechea sa, "F".

 Pronuntia corecta a sunetului "H":

- varful limbii sta la baza incisivilor inferiori;
- dintii sunt usor departati;
- buzele sunt usor intredeschise;
- in momentul emisiei, curentul de aer expirat trece printre dosul incovoiat al limbii si cerul
gurii, cu suflu prelungit.
Pentru a putea diagnostica corect eventualele tulburari de pronuntie despre care am mentionat
anterior, este necesara cunoasterea pozitiilor corecte de articulare a diferitelor sunete din
vorbirea noastra. Prima parte a acestui articol aminteste sunetele cele mai frecvent deformate,
omise sau inlocuite in vorbirea dislalicilor. Partea a doua va avea in vedere emiterea corecta a
sunetelor pe care le deformeaza cu precadere prescolarii mici sau anteprescolarii (este vorba
de sunetele "M", "N", "P", "B", "C", "G", "F", "V" etc.).

 Pronuntia corecta a sunetului "S":

- limba sta culcata pe planseul bucal; varful limbii atinge usor baza incisivilor inferiori;
- intre dinti este o distanta de aproximativ usor intredeschise (1,5-2 mm);
- jetul de aer se scurge cu intensitate prin spatiul interdental, pe varful limbii;
- obrajii (comisurile labiale) sunt usor trasi inapoi, spre urechi (ca la un zambet);
- atentie!: a nu se lasa varful limbii sa iasa printre dinti.

 Pronuntia corecta a sunetului "Z":

- sunetul "Z" este un "S" sonor; ca si la "S", buzele trebuie sa fie deschise, cu colturile retrase
in parti, ca la un zambet; dintii sunt usor intredeschisi;
- diferenta dintre "S" si "Z" este data de vibrarea corzilor vocale; pentru diferentierea celor
doua sunete, atingeti-va gatul cu mana, pentru perceperea vibratiei;
- atentie!: a nu se lasa varful limbii sa iasa printre dinti.

 Pronuntia corecta a sunetului "Ţ":

- gura este usor intredeschisa (3 mm);

- colturile buzelor sunt usor retrase in parti (ca la un zambet);
- varful limbii este apropiat de incisivii superiori; la expulzarea aerului, varful limbii se
indeparteaza spre incisivii inferiori;
- atentie!: a nu se lasa varful limbii sa iasa printre dinti.

 Pronuntia corecta a sunetului "Ş":

- limba capata o mica incordare si are forma de cupa; varful ei este usor ridicat, dar fara sa
acopere spatiul interdental;
- jetul de aer se scurge tot spre spatiul interdental, cu intensitate mai mare; aerul este mai cald
si concentrat, comparativ cu "S" (tineti dosul mainii in dreptul gurii, fara a o atinge, pentru a
simti aerul cald);
- comisurile labiale sunt stranse in fata (gura este rotunjita).

 Pronuntia corecta a sunetului "J":

- sunetul “J” se emite corect in aceeasi maniera ca sunetul “Ş”, cu constientizarea vibratiei
laringiene;
- se emite corect prin rotunjirea buzelor; limba capata o forma de cupa, fiind putin incordata;
varful ei este usor ridicat, dar fara sa acopere spatiul dintre dinti;
- pentru diferentierea intre sunete "Ş" si "J", atingeti-va cu mana gatul, pentru perceperea
vibratiei.

 Pronuntia corecta a grupurilor "CE", "CI":

- grupurile "CE" si "CI" se emit corect prin rotunjirea buzelor (rotunjirea este mai
proeminenta decat la "Ş"; limba atinge palatul dur (partea osoasa a cerului gurii); marginile
laterale ale limbii ating molarii superiori;
- la expulzarea aerului, limba se desprinde brusc de cerul gurii, ocupand pozitia relaxata pe
planseul bucal;
- atentie!: a nu se lasa varful limbii sa iasa printre dinti.

 Pronuntia corecta a grupurilor "GE", "GI":

- emiterea corecta a acestora presupune aceeasi pozitie ca la "CE" si "CI", cu diferenta data de
vibrarea corzilor vocale;
- pentru diferentierea intre grupurile "CE", "CI" si "GE", "GI", atingeti-va cu mana gatul,
pentru perceperea vibratiei;
- atentie!: a nu se lasa varful limbii sa iasa printre dinti.

 Pronuntia corecta a sunetului "R":

- varful limbii este ridicat spre gingia incisivilor superiori (atingand-o); limba este relaxata;
- jetul de aer se proiecteaza cu putere pe varful limbii, determinand vibrarea acesteia de cca 3-
5 ori;
- distanta dintre dinti este de aproximativ 0,5 cm;
- comisurile labiale sunt incordate, foarte putin trase spre urechi.

 Pronuntia corecta a sunetului "L":

- maxilarele sunt deschise;

- varful limbii se ridica spre alveolele incisivilor superiori, dupa care se desprinde, coborand
brusc; marginile laterale ale limbii se sprijina pe valul palatului, sunt usor coborate, permitand
scurgerea laterala a suflului de aer.