Dragă Moş Crăciun,

Se apropie vremea colindelor şi, mai ales, noaptea magică a mult aşteptatei tale
călătorii prin casele şi sufletele prichindeilor lumii.
Magie!...Mister!...De mică auzeam aceste cuvinte despre tine şi nu reuşeam să le
descifrez sensul. Erai în cărţile de poveşti sau în filme, dar niciodată de-adevăratelea în casa
mea. Şi câte pregătiri făceam cu mama! Îţi desenam o inimă cu numele meu şi o puneam la
fereastră ca să ştii cât de mult ţin la tine. Ştiam că eşti înfrigurat şi îţi pregăteam un lapte cald
cu miere sau un ceai fierbinte cu scorţişoară. Aflasem că îţi plac dulciurile şi speram ca
aroma prăjiturilor pe care le preparam cu ajutorul mamei să îţi încânte nările şi să te aducă
cât mai repede la mine. Pe toate le puneam pe o măsuţă lângă brad şi…şi începea aşteptarea!
Când eram mică, mii de întrebări pentru părinţi…Cine eşti?...Cum arăţi?...Când
vii?...Pe unde vii?...Pe urmă, mai mare fiind, mă chinuiau mii de gânduri…Am fost suficient
de cuminte? Poate eşti supărat că am luat nota aceea? Uite ce ninge! Sigur ai rămas înzăpezit
pe undeva! Mă mai liniştea tata care îmi povestea despre sania ta fermecată şi despre renii tăi
năstruşnici. Ce mi-ar fi plăcut să-i mângâi şi să mă joc un pic cu ei! Mă gândeam să mă
interesez şi pentru ei să văd ce mănâncă, dar tot tata m-a liniştit, spunându-mi că, înainte de
marea călătorie, li se dă o masă copioasă care le e suficientă pentru întreaga noapte.
De la poveştile tatei, trebuie să recunosc că am adormit de fiecare dată şi, nu ştiu cum
se face, mă trezeam exact cu o secundă după plecarea ta. Lacrimi, nedumeriri…toate treceau
pe măsură ce desfăceam cadourile aduse de tine. Şi îmi promiteam de fiecare dată că, la
anul, sigur nu o să îţi mai pierd vizita. Ştii prea bine că nu mi-am ţinut niciodată
promisiunea.
M-am supărat tare şi pe cei mari care tot încercau să ne mintă cu un Moş pe care-l
aduceau la grădiniţă. Mi-am dat seama că nu eşti tu, când un copil a tras mai tare de barbă şi
a rămas cu ea în mână.
Uite că m-am luat cu amintirile şi am uitat să-ţi spun cine sunt. Dar ce vorbesc? Nu ai
tu listele tale de la spiriduşi? Ştii prea bine că sunt Carla şi de 12 ani sunt lumina părinţilor
mei. Ştii…că învăţ bine şi că mă străduiesc ca prin tot ceea ce fac, ai mei să fie mândri de
mine…că îmi iubesc familia mai mult decât orice pe lume, şi când spun familie mă gândesc
şi la bunici, la mătuşi şi unchi, şi mai ales, la verişorul meu, Rareş, de 4 ani, pe care, te rog,
să nu-l uiţi!...că îmi place să îi ajut pe ceilalţi şi să le aduc bucurie (vezi, aici semăn cu tine!).
Mai ştii şi că sunt timidă, deşi unii spun că e doar mult bun-simţ. Lista, cu siguranţă,
continuă şi cu bune, şi cu rele, dar ştiu cât e de preţios timpul tău!
De ce ţi-am scris anul acesta? Am vrut să-ţi spun că, de ceva timp, ţi-am descifrat
misterul. Stai liniştit, nu-l divulg nimănui, nici măcar părinţilor. Ar însemna să-mi şterg
copilăria din amintiri şi din suflet. N-o s-o fac niciodată, căci fără îndoială n-o să mai trăiesc
niciodată magia şi freamătul nopţilor în care te aşteptam cu nerăbdare.
Până acum, dragă Moşule, în fiecare an îţi ceream câte ceva doar pentru mine. Anul
acesta nu mai vreau şi ştii de ce? Am înţeles că tu ţi-ai trimis mesagerii pentru mine încă de
la începuturile mele în această lume. Ei sunt părinţii mei care, în fiecare zi, caută să-mi
îndeplinească dorinţele şi să nu-mi lipsească nimic. Sunt o norocoasă pentru că prin ei simt
spiritul tău, al Crăciunului, în fiecare clipă a vieţii mele.
Chiar dacă nu-ţi mai cer nimic pentru mine, am totuşi nişte rugăminţi. Să ai grijă de
toţi copiii lumii. Să aduci lumină în casele întunecate, bucurie în sufletele triste, sănătate în
trupuşoarele bolnave, jucării şi dulciuri pentru cei care nu au parte de ele în restul anului.
Spiritul tău să-i cuprindă pe toţi în triunghiul fermecat al celor trei M: Miracol…Magie…
Minune! Să vină aceşti M de la Moş (Crăciun)?!
Vorbeam de timpul tău preţios. Sper că nu te-am plictisit, că nu te-am supărat sau că
nu ţi-am cerut prea mult! Îţi doresc să ajungi la toţi şi… vânt în aripile renilor!

Cu drag şi dor,
Carla

P.S.: Am o veste bună pentru tine! Am vorbit cu colegii mei şi am hotărât ca de anul
acesta să te ajutăm şi noi, şi nu doar de Crăciun, ci ori de câte ori se va ivi ocazia.
În privinţa secretului, stai liniştit!…La mine, e în siguranţă. Pe curând şi pentru
totdeauna!