Disciplina: Botanica și zoologia cu elemente ecologice

Tema: Acţiunea factorilor biotici şi antropogen asupra organismelor vii

1. Identificarea/ descrierea acţiunii factorilor biotici asupra organismelor vii
2. Descrierea acţiunii factorului antropic asupra organismelor vii.
3. Prezentarea acţiunilor directe şi indirecte, pozitive şi negative a factorilor antropoici asupra
organismelor vii.
Acțiunea factori lor biotici ai mediului asupra organismelor vii
Orice organism nu se întâlneşte separat, ci este în permanentă legătură cu alte organisme vegetale şi
animale. Acţiunea tuturor celorlalte organisme vii ale aceluiaşi sau altei specii asupra organismului
constituie factorii biotici.
Organismele, fiind grupate în diferite comunităţi, se influienţează reciproc prin acţiuni complexe,
prin raporturi de dependenţă, de ajutor reciproc şi de concurenţă, de nutriție, reproducere etc. Între plantele
şi animalele ce populează acelaşi habitat pe parcursul dezvoltării istorice a speciilor s-a stabilit o
îndependenţă, care s-a conservat ca adaptări indispensabile existenţei lor actuale. Acestea pot avea pentru
organism consecinţe atât pozitive cât şi negative. Pe de o parte, influienţa reciprocă este o condiţie necesară
pentru
nutriţia organismelor, pentru apărarea lor, pentru atenuarea acţiunii condiţiilor nefavorabile ale mediului
înconjurător. Pe de altă parte independenţa poate aduce organismelor daune şi deseori să ameninţe direct
fiinţarea individiumului.
Factorii biotici pot să aibă relaţii atât intraspecifice cât şi interspecifice. Varietatea lor poate fi redusă
la câteva grupări de bază: neutralismul, concurenţa, rapacitatea, parazitismul, simbioza. Difirenţierea
acestor tipuri de relaţii are numai o valoare relativă.

Acțiunea factorilor antropici asupra organismelor vii

Omul, între factorii biotici, este cel mai activ şi cel mai puternic agent transformator al naturii. Timp
îndelungat el se află în dependenţă de mediul extern. Omul conştient sau inconştient a schimbat şi continue
să schimbe flora şi fauna sălbatică. El a transportat specii de plante de cultură şi animale domestice dintr-o
regiune în altă, a dispus unele plante spontane şi animale sălbatice în mod voluntar, a modificat şi selecţionat
soiuri de plante şi rase de animale, le-a extins arealul de răspândire etc.
Dereglând legităţile create între organismele din natură, omul influenţează asupra biosferei în
întregime. Intensitatea exploatării resurselor naturale şi creşterea intensă a populaţiei Terrei a condiţionat
problema relaţiilor dintre om şi natură, foarte actuală şi acută la ora actuală. Poluarea aerului şi apei,
eroziunea solului, utilizarea neraţională a ale resurselor funciare, rezervelor de petrol, gaz, cărbune - toate
acestea au devenit fapte reale. Experienţele nucleare, avariile la staţiile atomice (Cernobâl), înmormântarea
greşită a deşeurilor radioactive, creşterea radioactivităţii aerului, solului şi apei - toate duc la boli genetice şi
de cancer. Eliminările emisiilor industriale, eşapamentul de gaze duc la mărirea concentraţiei de CO2, cea ce
poate provoca topirea gheţarilor, creşterea nivelului de apă în Oceanul Planetar, inundarea terenurilor
agricole. În afară de aceasta, odată cu eliminările de la întreprinderile industriale se acumulează în atmosferă
SO2, caree duce la formarea ploilor acide ( H2SO4 , H2SO3) şi care distrug vegetaţia. În rezultatul
agrotehnicii greşite are loc eroziunea gravitaţională şi eoliană a solului, scade fertilitatea lui, fiind cunoscut
faptul, că în nu mai puţin de 100 ani sunt necesari pentru formarea 1 cm de sol. Creşte suprafaţa pustiurilor
Sahara, Gobi, Caracum. Spontan se distrug pădurile. În multe ţări (şi în Moldova) devine reală insuficienţa
de apă potabilă. Omenirea ajunge treptat la hotarul catastrofei ecologice.
În prezent rezolvarea problemei ecologice este problema lumii întregi. Misiunea celor ce muncesc
este de a găsi metodele cele mai eficiente, care asigură utilizarea raţională a tuturor resurselor naturale,
refacerea şi sporirea resurselor naturale recuperabile, totodată, păstrarea condiţiilor naturale bune pentru
viaţa tuturor organismelor de pe planeta noastră.
 Prezentarea acţiunilor directe şi indirecte, pozitive şi negative a factorilor antropici asupra

mediului.

Încă dîn timpurile străvechi (preistorice) se observa micşorarea naturală a populaţiilor şi dispariţia
unor specii sub influienţa schimbărilor condiţiilor climaterice şi a landşafturilor geografice. Acest proces
îndelungat continuă şi-n prezent. Multe animale au dispărut în rezultatul distrugerii lor în masă de către
omul străvechi şi vechi. Astfel se explică dispariţia mamutului, rinocerului cu lână, ursului de peştră, şi a
altora. Acest proces ia o amploare tot mai mare, atingând apogeul său odată cu dezvoltarea furtunoasă a
progresului tehnico-ştiinţific de azi. În rezultatul activităţii administrative a omului numărul unor animale se
măreşte, a altor se micşorează, iar altele dispar complet. Omul acţionează asupra animalelor prin două căi:
directă şi indirectă. Prima constă în urmărirea nemijlocită a animalelor, încălcarea structurii populaţiilor,
nimicirea lor în masă, separarea lor etc. Cea de-a doua constă în schimbarea condiţiilor de viaţă. Multe
animale sunt supuse unor acţiuni concomitente atât pe cale directă cât şi indirectă, rezultatul fiind pozitiv sau
negativ.
Acţiunii directe sunt supuse animalele de vânătoare şi de pescuit, care se vânează (pescuieşte) în
cantităţi mari pentru blănuri, carne, grăsimi etc. Drept rezultat numărul multor dintre ele se micşorează
considerabil, iar unele specii chiar dispar complet.
Introducerea şi aclimatizarea, de asemenea sunt considerate ca acţiuni directe asupra animalelor şi
locurilor de trai, de multe ori are loc şi migrarea spontană. Drept consecinţă multe ţări şi continente s-au
îmbogăţit cu specii noi de animale, îndeosebi dăunătoare. Multe din speciile aclimatizate s-au adaptat atât de
bine la condiţiile noi, încât au început să se extindă pe locurile speciilor aborigene. Îndeosebi multe specii
noi au fost duse în America, Australia, Noua Zeelandă şi insulele oceanice în perioada migraţiei în masă a
europenilor. În scopul combaterii insectelor dăunătoare (68 de specii) în Canada au fost aduse din anul 1910
până în anul 1955 aproape un miliard de insecte parazite şi răpitoare, care reprezentau 220 specii. În ţările
noi au fost aduse şi multe animale vertebrate - 49 de specii de parocopitate, 36 - rozătoare, 34 - răpitoare. În
Noua Zeelandă au fost aduse din Europa, Asia, Australia, America 37 de specii noi de păsări şi 34 - de
mamifere.
Însă, nu toate animalele aduse în locurile noi se aclimatizează, multe din ele pier. Dar sunt cunoscute
multe cazuri, când speciile aduse se adaptează bine la condiţiile noi de viaţă, se înmulţesc foarte repede şi se
transformă în dăunători extrem de periculoşi şi în transmiţători de boli. Odată cu dezvoltarea furtunoasă a
transportului avansează răspândirea speciilor dăunătoare în locuri noi. Tocmai din acest motiv în toate ţările
civilizate ale lumii au fost create staţii speciale de carantin, scopul principal al cărora constă în prevenirea
pătrunderii animalelor dăunătoare dintr-o ţară în alta. De exemplu, în aeroporturile din S.U.A. şi din insulele
Havaj în anii 1952 - 1961 au fost găsite în avioane circa 50 000 specii de insecte dăunătoare. Tot în calitate
de acţiuni directe asupra animalelor pot fi considerate şi substanţele chimice otrăvitoare care se folosesc
pentru combaterea insectelor dăunătoare din agricultură şi contra plantelor ruderale. În rezultat de multe ori
mor nu numai dăunătorii, dar şi o mulţime de animale utile (albinile, bondarii, furnicile etc.). Tot acestei
categorii de fenomene se plasează şi otrăvirea peştilor şi a altor animale acvatice cu chimicatele nocive ce se
conţin în apele reziduale, aruncate în fluvii, râuri, lacuri, mări, oceane de către întreprinderile industriale.
Acţiunea indirectă a omului asupra animalelor pe an ce trece devine tot mai pronunţată. Din această
categorie de fenomene fac parte - defrişarea pădurilor, aratul stepelor, desecarea mlaştinilor, construirea
digurilor, a drumurilor, a caselor de locuit, poluarea atmosferei, apei, solului etc. Toate aceste varietăţi de
activitate a omului schimbă esenţial suprafaţa planetei şi a condiţiilor de viaţă a animalelor. O mare parte din
speciile de animale se adaptează la aceste schimbări, îşi măresc numărul de indivizi, găsesc condiţii
favorabile de viaţă, lărgindu-şi mult arealul de răspândire. Aşa sunt speciile de vrăbii de casă şi de câmp,
care împerună cu lărgirea suprafeţelor de creştere a plantelor de cultură au înaintat mult spre nord, aproape
până la zona tundrei. Cu înaintarea câmpiilor spre nord s-a lărgit mult arealul ciocârliei de câmp. Cu mărirea
suprafeţelor de păduri tăiate a înaintat mult spre nord - şi arealul iepurelui-rusesc.
Sub influienţa activităţii omului a luat naştere landşaftul antropogenic cu o faună specifică lui.
Deseori speciile de animale au găsit în landşaftul antropogenic condiţii de viaţă atât de favorabile, încât
aproape că nu-l schimbă. Din astfel de specii fac parte porumbelul-de-sticlă (sălbatic), vrabia-de-casă,
vrabia-de-câmp, rândunica-de-sat, rândunica-de-câmp, graurul- comun, şoarecele-de-casă, guzganul-cenuşiu
etc. Fauna landşaftului antropogenic este săracă din punct de vedere specific, în schimb, numărul indivizilor
din specie este foarte mare. Aceşti indivizi nu prezintă interes de vânătoare. Experienţele arată, că în
landşaftul antropogene pot fi atrase cu succes şi o serie de specii de vânătoare - elanii, căprioarele,
veveriţele, găinuşele şi cocoşii-de-munte, raţele sălbatice etc., dacă ele nu vor fi speriate.
Însă activitatea omului de multe ori poate duce la schimbări negative, în rezultatul cărora arealul
multor specii de animale se restrânge. Numărul indivizilor unor specii se micşorează, a altor devine rar sau
pe cale de dispariţie. În sfârşit, sunt specii care dispar complet. Astfel, dee exemplu, conform datelor
aproximative, până-n prezent au dispărut de pe suprafaţa Terrei 150 specii de păsări. Aproape 233 de specii
de mamifere sălbatice şi 503 specii de păsări se află pe cale de dispariţie. S-a micşorat considerabil numărul
animalelor sălbatice pentru blănuri, păsări sălbatice pentru vânătoare, peşti etc. Procesul de sărăcire a
resurselor naturale de animale folositoare se observă în mai multe ţări şi poartă un caracter global.
Urmările negative, rezultate din activitatea omului sunt cauzate de atitidinea neconştiincioasă, rapace
faţă de resursele naturale şi de loc nu progresului tehnico-ştiinţific.

Fișă de lucru
Completaează tabelul

Tipul de relații Descrierea

Intraspecifice
Interspecifice
Neutralism
Concurența
Rapacitatea
Parazitism
Simbioza