În atenţia Doamnei Renate Weber

Avocat al Poporului

Subsemnaţii (...) cetăţeni români

Subscrisele (...) persoane juridice române fără scop lucrativ

formulăm prezentul

MEMORIU

Prin care vă solicităm să formulaţi o acţiune în contencios administrativ în vederea anulării

HG nr 782/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de
15 septembrie, precum şi interzicerea emiterii unei alte hotărâri de prelungire a stării de alertă.

Potrivit art.3 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004, Avocatul Poporului,
în urma controlului realizat, potrivit legii sale organice, dacă apreciază că ilegalitatea actului
sau refuzul autorităţii administrative de a-şi realiza atribuţiile legale nu poate fi înlăturat decât
prin justiţie, poate sesiza instanţa competentă de contencios administrativ de la domiciliul
petentului. Petiţionarul dobândeşte de drept calitatea de reclamant urmând a fi citat în această
calitate. Dacă petiţionarul nu îşi însuşeşte acţiunea formulată de Avocatul Poporului la primul
termen de judecată, instanţa de contencios administrativ anulează cererea.

Starea de alertă este un temei (insuficient, mai ales că nu este prevăzut în Constituţie) pentru
restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale şi libertăţi cetăţeneşti.

Potrivit art.53 din Constituţie, orice restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi
trebuie să fie adoptată prin lege şi numai dacă se impune pentru scopuri punctuale, cum ar fi
momentele de criză acută în care sunt necesare apărarea sănătăţii publice sau prevenirea unor
calamităţi naturale, a unui dezastru sau a unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea
exerciţiului unor drepturi şi libertăţi este esenţialmente temporară şi trebuie să fie
proporţională cu situaţia care a determinat-o. De asemenea, această restrângere trebuie să fie
necesară într-o societate democratică şi să nu afecteze însăşi substanţa dreptului.

Or, restrângerile de drepturi şi libertăţi aferente stării de alertă se dispun, în România anului
2020, prin hotărâri de guvern şi nu prin lege.

Prelungirea de 4 ori (până acum) a stării de alertă nu mai respectă condiţia temporalităţii
restrângerii exerciţiului drepturilor şi libertăţilor. De altfel, din declaraţiile oficialilor
guvernamentali dar, mai ales, din declaraţiile premierului şi ale preşedintelui, rezultă că starea
de alertă se va prelungi „atât cât va fi necesar” sau „până la apariţia unui vaccin”, ceea ce nu
numai că arată intenţia prelungirii pe o perioadă nedefinită a restricţiilor aferente stării de
alertă, ci şi afectarea substanţei însăşi a drepturilor şi libertăţilor al căror exerciţiu este
restrâns. Or, asemenea măsuri nu pot fi considerate necesare într-o societate democratică.
Dimpotrivă, sunt indicii clare ale unei societăţi autocratice şi totalitare.
În sine, noţiunea de stare de alertă îşi relevă atributul fundamental de a fi temporară. Un
individ sau (cu atât mai puţin) o întreagă societate nu pot fi în stare permanentă de alertă.
Prelungirea pe termen nedefinit a acestei stări esenţialmente temporare este, în sine, un non-
sens juridic.

Restrângerea pe termen nedefinit a drepturilor şi libertăţilor are efecte profund nocive în plan
economic,social şi psihologic.

(i) Din punct de vedere economic, comerţul, circulaţia persoanelor şi a capitalului,

ocuparea, utilizarea infrastructurii şi valorificarea resurselor materiale sunt reduse
la strictul necesar, ceea ce duce la reducerea consumului, falimente, reducerea
colectării de venituri la bugetul public sau local şi, incremental, la prăbuşirea
încrederii în viitor. O societate austeră şi blazată este condamnată la sărăcie şi
chiar la dezasamblare.
(ii) Din punct de vedere social, restrângerea prelungită la nesfârşit a exerciţiului
drepturilor şi libertăţilor determină scăderea interesului pentru educaţie sau chiar
abandonul, limitarea sau chiar interdicţia de facto a accesului la sistemul public de
sănătate şi distrugerea treptată, dar inexorabilă, a actului cultural. Din această
perspectivă, omul conştient şi informat poate să pună sub semnul întrebării
sistemul de taxe, impozite şi contribuţii, efortul personal de a le susţine putând fi
calificat drept inutil şi samavolnic, de vreme ce statul nu mai utilizează aceste
venituri pentru a reda societăţii prestaţiile sociale promise. Or, o astfel de atitudine,
de apariţia căreia se face vinovat guvernul, ar însemna anarhie, o stare pe care nu
şi-o poate dori nimeni.
(iii) Psihologic, cei vizaţi de aceste restrângeri de drepturi şi libertăţi prelungite la
infinit pot fi afectaţi întrucât impactul emoţional al pierderii locului de muncă, al
separării de cei apropiaţi, al sărăciei care le afectează persoana sau familia,
frustrarea faţă de limitarea libertăţii de mişcare, teama de sancţiuni şi panica
permanentă faţă de o molimă ale cărei efecte sunt excesiv de mult amplificate prin
diverse tehnici de manipulare. Afecţiunile psihologice amplifică sau determină
afecţiuni fizice grave, faţă de care sistemul public de sănătate nu are răspuns
prompt şi adecvat, fiind concentrat excesiv şi artificial pe „prevenţia” şi
combaterea epidemiei de Covid. De asemenea, aceste stări psihologice negative
reduc sau neutralizează sentimentul de apartenenţă socială şi familială, încrederea
în viaţă şi în viitor şi deci utilitatea socială a individului care poate acuza ratarea şi
care poate fi pierdut societăţii.

În privinţa proporţionalităţii măsurilor cu situaţia care le-a determinat, măsuri luate repetitiv şi
cu anunţarea posibilităţii repetării viitoare, pe perioade nedeterminate, vom observa că:

- epidemia nu a fost declarată oficial în România, ci doar recunoscută formal ca pandemie

după intrarea în vigoare a Legii nr 130/2020 (august)

- morbiditatea şi fatalitatea Covid sunt mai reduse decât în cazul unei gripe obişnuite
- testele care se fac pentru depistarea virusului Sars-Cov-2 nu sunt precise; un test care să facă
diferenţa efectivă între gripe obişnuite şi Covid a fost omologat abia în septembrie în Austria;
aşadar, orice persoană cât de cât avizată se poate întreba ce anume s-a testat până acum dacă
virusul care provoacă această boală (Covid) nu a fost identificat şi nici nu a putut fi diferenţiat
cu precizie de alte virusuri;

- eficienţa purtării măştii de „protecţie” nu a fost probată ştiinţific, dimpotrivă, producătorii au

grijă să insereze pe eticheta produsului că masca nu protejează de Covid; în plus, oficialităţile
au atras în mod repetat atenţia că multe măşti sunt neconforme (cu toate acestea sunt în
continuare comercializate în farmacii)

- nici eficienţa termoscanării şi a distanţării sociale nu a fost probată ştiinţific, dimpotrivă, în

marile aglomerări urbane sau aferente concediilor, rata de infectare este aproape zero în timp
ce rata de infectare în zonele de risc epidemiologic (spitale, instituţii publice sanitare, azile de
bătrâni, orfelinate) este ridicată, mai ales că anumite persoane sunt retestate periodic.

Un aspect esenţial al lipsei de proporţionalitate este faptul că, în comunicatele oficiale ale
Grupului de Comunicare Strategică din data de 18 septembrie 2020 au fost anunţate 44.991 de
vindecări, ceea ce denotă fie o gestiune neîndemânatecă a cifrelor statistice, fie o exagerare
voită, pe canale oficiale, a cifrelor morbidităţii Covid.

Pentru toate aceste motive, vă solicităm să demaraţi procedura prevăzută de art.1 alin.3 din
Legea contenciosului administrativ nr 554/2004.