APROVIZIONAREA MATERIALĂ ŞI MANAGEMENTUL APROVIZIONĂRII

poate fi definită ca fiind activitatea (procesul) cu ajutorul căreia se asigură resursele materiale
necesare desfăşurării în condiţiuni optime a productiei, în volumul, dinamica şi structura care
să permită realizarea obiectivelor generale ale firmei (întreprinderii, unităţii sau agentului
economic) în condiţiile unor costuri minime şi ale unui profit cât mai mare.

1.1. Noţiuni de bază privind aprovizionarea materială

reprezintă un act de comerţ prin care se obţin bunuri economice şi titluri de valoare în
condiţiile convenite de părţi. reprezintă un sistem complex ce constă în aceea că implică
acţiunile de completare a bazei materiale necesare procesului de producţie cu resurse
provenite atât de pe piaţă, cât şi cu resurse interne. înseamnă a aproviziona cu combustibil,
cu materie primă, cu energie etc. instalaţii, întreprinderi, localităţi etc. înseamnă a obţine un
lucru plătind preţul lui este un termen general ce integrează aprovizionarea în sistemul de
ansamblu al firmei, dar care conţine aprovizionarea drept componentă şi nu se poate confunda
cu aceasta. îl constituie asigurarea firmei cu resurse materiale, tehnice si energetice în volumul,
structura, dinamica, la locul şi termenele solicitate, cu un efort financiar minim,

Activitatile ce conduc la realizarea acestui obiectiv sunt: identificarea şi stabilirea volumului

şi structurii materiale şi energetice destinate desfăşurării activităţii productive; fundamentarea
tehnicoeconomică a planului şi programelor de aprovizionare materială a firmei; dimensionarea
corectă, pe bază de documentaţie tehnico-economică, a consumurilor de resurse; elaborarea la
timp de bilanţuri materiale şi energetice; dimensionarea, pe criterii economice, a stocurilor şi a
loturilor de resurse materiale, tehnice şi energetice pentru comandă şi aprovizionare;
prospectarea pieţei (interne şi externe) de resurse materiale; alegerea resurselor materiale şi
energetice ce răspund cel mai bine cererilor pentru consum; alegerea furnizorilor; elaborarea
strategiilor în cumpărarea de resurse în raport cu piaţa de furnizare; testarea credibilităţii
furnizorilor selectaţi; negocierea şi concretizarea relaţiilor cu furnizorii aleşi; urmărirea şi
controlul derulării contractelor de aprovizionare; analiza periodică a stadiului realizării
programelor şi a planurilor de aprovizionare, a contractelor economice pe total şi distinct pe
furnizorii principali la resurse materiale şi energetice de importanţă strategică; asigurarea
condiţiilor normale de primire-recepţie a partizilor de materiale sosite de la furnizori; stabilirea
anticipată a spaţiilor de depozitare, dotarea lor cu mobilier adecvat, organizarea internă a
fluxurilor de circulaţie, alegerea sistemului de depozitare, efectuarea operaţiilor de dezasamblare
şi de aranjare etc.; organizarea raţionala a sistemului de servire ritmică cu resurse materiale şi
energetice a punctelor de consum; controlul evoluţiei stocurilor efective, în raport cu limitele
estimate; urmărirea şi controlul utilizării resurselor materiale şi energetice pe destinaţii de
consum; conceperea şi aplicarea unui sistem informaţional simplu şi operativ, aşezat pe baze
informatice; selectarea şi angajarea personalului de specialitate în structura profesională
specifică, formarea şi perfecţionarea lucrătorilor prin diferite forme de pregatire.
Aprovizionarea poate avea rolul de:
 sursa de informare strategica
 subsistem cu participare efectiva la elaborarea strategiilor de dezvoltare a firmelor

Rolul aprovizionării se manifestă pregnant în următoarele faze:

- faze de pasivitate
- faza de autonomie
- faza de participare
- faza de integrare