Diagnostic

Abcesul cardiac în evoluție se poate extinde la structurile cardiace

învecinate sau chiar la aorta ascendentăƒ. Aceastムevoluție poate
determina anumite complicații, ca de exemplu:
 tulburări de conducere cardiacă;
 o comunicare anormală între camerele inimii;
 pericardită (inflamația pericardului);
 ischemie miocardicム(în mod excepțional). [1]

Aceste complicații sunt, de fapt, semnele clinice de formare a unui

abces cardiac la pacienții cunoscuți cu endocarditムinfecțioasăƒ. [1]
În cazul localizării aortice a abcesului, pot fi prezente semne
de insuficiență cardiacă și de deteriorare hemodinamică, datorită
disfuncției de valvă aortică. [1]
Prezența unui abces cardiac este un factor de prognostic
nefavorabil în evoluția unei endocardite infecțioase. [1]
Localizări extracardiace ale abceselor din cadrul endocarditei
infecțioase sunt observate mai ales în teritoriile cerebral și splenic.
[1]
În mod ideal, diagnosticul ar trebui să fie într-un stadiu precoce, atunci
când tratamentul chirurgical este optim. [1]

Modalități de diagnostic pentru abcesul cardiac:

 Ecocardiografia transesofagiană;
 Angiografia;
 Computer Tomograf;
 Imagistică prin rezonanță magnetică. [1]

Dintre modalitățile posibile de investigație, cea mai valoroasă

este ecocardiografia transesofagiană. [2] Această investigație este
practicată de rutină la toți pacienții cu endocardită, cu scopul de a
diagnostica formarea unui abces cardiac într-un stadiu incipient. [2]
Ecocardiografia transesofagiana se realizează prin introducerea
unui tub flexibil care prezintă un traductor (sondă) în esofag, și nu
prin plasarea acestuia pe torace, ca în ecocardiografia uzuală. Prin
această metodă imaginile preluate sunt mai detaliate, deoarece
esofagul este situat în spatele inimii. [2]

Anterior de realizarea ecocardiografiei transesofagiene, este indicat ca

pacientul să nu consume alimente sau lichide pentru câteva ore. De
asemenea, protezele dentare se vor îndepărta în cursul intervenției.
[8]
În cursul procedurii, există un disconfort resimțit de către pacient.
Această senzație poate persista câteva ore după inchierea procedurii.
[8] Există posibilitatea administrării de medicamente în scopul
relaxării pacientului. În acest caz, este indicat ca după procedură,
acesta să nu conducă, deoarece medicația produce somnolență. [8]

Alte tehnici de diagnosticare, cum ar fi angiografia, CT și imagistica

prin rezonanță magnetică au o serie de dezavantaje și nu sunt mai
sensibile decât ecocardiografia transesofagianム[1]
Tratamentul abcesului cardiac
Abcesul cardiac se tratează chirurgical. [1] Tehnicile chirurgicale
depind de locul și de extinderea abcesului cardiac. În general, are
loc îndepărtarea abcesului, a țesuturilor distruse din jurul cavității
și înlocuirea țesutului rezecat cu bucăți de pericard, care este suturat
la țesuturile inimii. Apoi are loc implantarea unei proteze valvulare,
care să asigure funcționalitatea valvei. [4]

Cea mai mare mortalitate operatorie se observムîn cadrul

endocarditei pe o protezムvalvulară cu abces. [1]

Riscul de dehiscențムvalvulară secundară este crescut în cursul

intervenției chirurgicale pentru un abces cardiac. [1]

Concluzii
Abcesul cardiac este o complicație severă a endocarditei infecțioase.
Aceasta se datorează infecției inimii cu bacterii care au pătruns în
sânge. Frecvent, poarta de intrare a bacteriilor este cavitatea orală (de
exemplu, în timpul intervențiilor stomatologice), dar există și
posibilitatea introducerii bacteriilor în sânge în timpul administrării
drogurilor intravenos. [1]

Prevenția poate fi realizată prin păstrarea unei igiene orale,

inclusiv folosirea aței dentare și control stomatologic periodic. [6] În
cazul persoanelor cu boli cardiace, este recomandată urmarea
unui tratament antibiotic atunci când sunt supuse unor intervenții
stomatologice sau chirurgicale. [6]