31.Efectele stresului asupra sanatatii si performantei.

Factori care influenteaza stresul si

susceptibilitatea la stres.
Stresul este o reactie naturala a corpului(la nivel fizic si psihic)la experiente,fie ele pozitive
sau negative.Pe termen scurt,stresul poate fi benefic pentru sanatatea si siguranta
noastra,ajutandu-ne sa facem fata situatiilor dificile.Pe termen lung,cand situatiile de viata
sunt sub continuu stres,apare cronicizarea si,astfel,stresul devine extrem de periculos.
Cand devine cronic,stresul poate cauza o multitudine de simptome,afectiuni si dezechilibre la
toate nivelurile:fizic,mental si emotional. Ne pierdem concentrarea, tonusul, optimismul,
viziunea şi spiritul analitic. Devenim tot mai mult epuizaţi, speriaţi şi agitaţi și nu mai reuşim
să ne ţinem sub control sănătatea. Ne îngrăşăm, ni se accelerează iremediabil procesul de
îmbătrânire, ne pierdem dinții, obosim, facem ulcere, infecții, boli autoimune, cancere etc.
Bolile favorizate de stres sunt:
- Bolile cardiovasculare
- Diabetul
- Tulburarile de somn
- Tensiunea musculara si durerile de cap
- Obezitatea
- Cancerul
- Starile depresive si de anxietate
- Bolile inflamatorii
Factorii ce favorizeaza stresul sunt:
1. Factorii de mediu:
 mediul fizic: agenţi fizici, chimici (căldură, temperatură, vibraţii, zgomot, iluminat,
emanaţii de fum sau vapori etc.);
 mediul psihosocial (stres relaţional): calitatea raporturilor cu superiorii şi cu colegii
(competiţie, rivalitate), conflictele la locul de muncă pot constitui o sursă de stres.
2. Sarcina de muncă:
 suprasolicitarea: de natură cantitativă sau calitativă (considerarea unei munci ca fiind
prea grea) se asociază cu comportamente disfuncţionale;
 caracterul muncii: munca devine stresantă acolo unde activitatea este repetitivă, puţin
stimulativă, rutinieră; plictiseala şi dezinteresul diminuează capacitatea de reacţie a
persoanelor;
 pericolul fizic: sursă de stres în profesiile de mare risc (minerit, poliţie, pompieri, armată
etc.);
 responsabilităţile la locul de muncă: responsabilitatea faţă de oameni este mai stresantă
decât cea faţă de echipamentele de lucru.
3. Factorul uman:
 adecvarea persoanei la locul de muncă: inadecvarea determină în timp apariţia stărilor
de nemulţumire, frustrare, anxietate, depresie;
 ambiguitatea rolului: se referă la lipsa de claritate în ceea ce priveşte rolul individului la
locul de muncă, perceperea ambiguă a sarcinilor profesionale, a obiectivelor şi
responsabilităţilor;
 teama de a nu obţine avansări în carieră, teama de sancţiuni;
 recompensarea inechitabilă a muncii;
  subutilizarea competenţei;
 accesul scăzut la luarea deciziilor în grupul de muncă;
 posibilităţi scăzute de exercitare a autorităţii;
 lipsa de experienţă profesională;
 nesiguranţa locului de muncă legată de schimbările sociale şi de progresul ştiinţific cu
apariţia unor noi profesiuni şi dispariţia altora;
 apropierea de vârsta pensionării.

32.Gestionarea furiei si a stresului.Stresul la locul de munca si sanatatea la locul de

munca.
Furia și stresul sunt experiențe naturale. Modul în care ne confruntăm cu condițiile poate face
diferența între o viață sănătoasă și nesănătoasă.
Cu stresul, de exemplu, nu putem preveni mereu apariția unor evenimente stresante. Cu toate
acestea, gestionarea stresului prin exerciții de respirație, jurnalizare sau alte tehnici de gestionare a
stresului, putem învăța să neutralizăm efectele stresului.

Nu putem întotdeauna să prevenim furia, dar putem lucra prin furia noastră în moduri sănătoase,
astfel încât să nu devină o problemă. De exemplu, exprimarea sentimentelor noastre în moduri
respectuoase, atunci când acestea sunt încă ușor de gestionat, le pot împiedica să înnebuneze în
sentimentele de a fi înfuriate sau copleșite. Cealaltă opțiune este să încerci să "furi" furia sau să o
exprimi în moduri negative și nesănătoase. Atunci furia devine o problemă.

Sfaturi de combatere a furiei si a stresului:

- gestionarea timpului
- gandirea pozitiva
- comunicarea
- stilul de viata sanatos
- exercitiile de relaxare

Stresul la locul de muncă este un factor extrem de răspândit și o cauză a numeroaselor boli
întâlnite.
Primul pas pentru evitarea îmbolnăvirii din cauza stresului este înțelegerea cauzelor.
Reducerea stresului la locul de muncă este o sarcină provocatoare și, de aceea, este esențială
raționarea factorilor, a reacțiilor la nivel psihic și fizic, respectiv aplicarea metodelor de
ameliorare a factorilor declanșatori.

Cele mai comune surse ale stresului sunt:

 Salariul mic
 Supra-aglomerarea sarcinilor de serviciu
 Puține oportunități de avansare
 Cultură organizațională dură
 Lipsa susținerii din partea managementului
 Termene limite strânse
 Conflicte cu alți colegi sau superiori
  Cerințe neclare legate de performanță la job

Identificarea factorilor de stres și înțelegerea motivelor din spatele efectelor reprezintă primul
pas în diminuarea stresului. Odată identificate, pot fi găsite soluții pentru gestionarea optimă:

1. Alege acțiunea în detrimentul reacției

2. Controlează-ți respirația ori de câte ori te simți depășit de situație
3. Acordă cele 50 de minute task-ului și elimină întreruperile
4. Creează o planificare a zilei și urmărește-o
5. Evită situațiile conflictuale
6. Prioritizează task-urile
7. Acordă-ți 10 minute de pauză după munca intensă de cel mult o oră
8. Practică activități relaxante în afara biroului
9. Nu sări cele 3 mese ale zilei și mergi pe jos atunci când este posibil
10. Vorbește despre problemele de la serviciu

Lipsa somnului, a unui program alimentar clar și diversificat, preocupările zilnice și agitația
sunt, de cele mai multe ori, factorii pe care mulți angajați nu le consideră importante.

33.Trauma psihica.Tulburarile asociate traumei si factorilor de stres.

Trauma psihica – este un tip de deteriorare a psihicului care se produce ca urmare a

producerii unui atac din punct de vedere psihologic.

Traumele psihologice pot însoți traume fizice sau pot exista independent. Cauzele tipice și
pericolele de traume psihologice sunt:

 Abuzurile grave din partea altor indivizi: abuzul sexual, hărțuirea, violența

domestică sau amenințările verbale. Abuzurile din copilărie sunt o sursă foarte amplă de
traume la nivelul psihicului minorilor, care sunt mai puțin echipați în a face față factorilor
stresori.
 Evenimentele catastrofice, cum ar fi cutremurele și erupțiile vulcanice, războiul sau
alte violențe în masă , de asemenea, pot provoca traume psihologice.
 Expunerea pe termen lung la situații extreme, cum ar fi sărăcia sau formele mai ușoare
de abuz, cum ar fi abuzul verbal, abuzul de tip alienator, poate fi traumatizantă. În cazul
abuzului verbal, pentru un copil mai ales, acesta poate avea potențial traumatic deosebit,
doar într-un singur eveniment. De asemenea chiar și violențele relativ ușoare, acceptate
încă de societatea românească ca parte a mecanismului de disciplinare a copilului, pot
avea repercusiuni foarte ample asupra psihicului copilului, mai ales că ele vin din partea
unor persoane din interiorul familiei.
Traumele psihologice pot însoți traume fizice sau pot exista independent. Cauzele tipice și
pericolele de traume psihologice sunt:
  Abuzurile grave din partea altor indivizi: abuzul sexual, hărțuirea, violența
domestică sau amenințările verbale. Abuzurile din copilărie sunt o sursă foarte amplă de
traume la nivelul psihicului minorilor, care sunt mai puțin echipați în a face față factorilor
stresori.
 Evenimentele catastrofice, cum ar fi cutremurele și erupțiile vulcanice, războiul sau alte
violențe în masă , de asemenea, pot provoca traume psihologice.
 Expunerea pe termen lung la situații extreme, cum ar fi sărăcia sau formele mai ușoare
de abuz, cum ar fi abuzul verbal, abuzul de tip alienator, poate fi traumatizantă. În cazul
abuzului verbal, pentru un copil mai ales, acesta poate avea potențial traumatic deosebit,
doar într-un singur eveniment. De asemenea chiar și violențele relativ ușoare, acceptate încă
de societatea românească ca parte a mecanismului de disciplinare a copilului, pot avea
repercusiuni foarte ample asupra psihicului copilului, mai ales că ele vin din partea unor
persoane din interiorul familiei.

34.Tulburarile de adaptare.Factori de risc si consecinte functionale ale tulburarilor de

adaptare.

Tulburarea de adaptare reprezintă o reacție emoțională sau comportamentală semnificativă

clinic față de un stimul stresor. Reacția este disproporționată în raport cu natura stimulului,
care face parte din gama experiențelor de viața normale – căsătorie, nașterea unui copil,
schimbarea locului de muncă.

Cel mai frecvent se întalnește în perioada adolescenței dar poate apărea la orice vârstă.

Cauze:

 Factori genetici -  temperamentele cu anxietate ridicată sunt mai predispuse la reacții

exagerate la un eveniment stresant și către dezvoltarea unei tulburări de adaptare.

 Factori biologici – există o vulnerabilitate mai mare la cei care au o dizabilitate

medicală severă.

 Factori psihosociali – sunt mai predispuse persoanele care au pierdut un părinte în

prima copilărie sau care au avut experiențe negative de îngrijire parentală. Capacitatea de a tolera
frustrarea în viața adultă se corelează cu satisfacerea nevoilor bazale în copilărie.

Consecintele:

- instalarea simptomelor conduce la deteriorarea semnificativa in functionarea sociala sau

profesionala

-risc crescut de tentative de suicid si de suicid complet,uz excesiv de o substanta si acuze

somatice

-poate complica evolutia maladiei la indivizii care au o conditie medicala generala(poate reduce
complianta la regimul medical recomandat,ori creste perioada sederii in spital)
 35.Tulburarea de stres posttraumatic(PTSD) si consecintele sale asupra sanatatii
mentale si somatice.
Tulburarea de stres posttraumatic este o suferință care se instalează la individul aparent
sănătos și care a fost expus timp de cel puţin o lună la un agent stresor extrem: un accident
serios sau un dezastru natural, o agresiune criminală sau un viol, participare la un război în
regim de combatant, abuz sexual sau fizic la un copil sau părăsirea acestuia de către părinţi,
martor la un accident impresionant, moartea neaşteptată a cuiva foarte drag.

O persoană cu stres posttraumatic prezintă următoarele simptome:

 retrăirea repetată a evenimentului traumatic iniţial (prin amintirea nedoritã a

evenimentului sub formã de secvenţe, prin coşmaruri şi prin reacţii exagerate, fizice sau
emoţionale, la persoane sau locuri legate de evenimentul iniţial);

 lipsa de reacţie la ceea ce se întâmplă în jur, manifestată prin evitarea oricărei

activităţi, pierderea interesului pentru ceea ce este în jur;

 tulburări ale somnului;

 iritabilitate sau accese de mânie;

 dificultate de concentrare.

Toate aceste simptome se pot manifesta împreună sau sub forma unor reacţii specifice, cum ar
fi:

 Atacul de panicã – apare atunci când ceva sau cineva îi reaminteşte pacientului trauma
prin care a trecut. Se manifestã cu anxietate intensă, însoţită, de regulã, de manifestări fizice sau
psihice;

Evitarea premeditată a oricărei situaţii cotidiene care ar putea să-i reamintească de trauma
anterioară;

 Depresia – manifestată prin diminuarea interesului și a plăcerii, ideație nejustificată de

vinovăţie sau autoblamare;

 Ideație suicidară, ca formã mai gravă a depresiei (studiile aratã cã peste 50% dintre
victimele violurilor au avut în minte gândul sinuciderii);

 Utilizarea de substanţe de tipul drogurilor, alcoolului, ca o metodã de diminuare a

durerii (aceasta determinã o agravare a situaţiei deja existente şi face tratamentul psihiatric mult
mai dificil);

 Tendința la izolare, provocată de convingerea că ceilalţi nu sunt în stare să-l înţeleagă

şi să-l ajute, situaţie care poate produce disfuncţii sociale;

 Ideație delirantă (convingerea de posibilitatea de a comunica cu cel drag, decedat),

iluzii, halucinaţii.