Sursele stresului: Ce ne stresează și de ce?

„Nu contează ce ţi se întâmplă, ci cum reacţionezi la ceea ce ţi se întâmplă”

H. Selye
Introducere
În zilele noastre este imposibil să ai o viață lipsită de stres. Stresul a devenit un fenomen
obișnuit în viață omului contemporan. Astăzi, întreagă societate suferă schimbări esențiale în
cele mai diverse domenii, toate aceste transformări fiind însoțite de un stres pe care individul îl
suportă la nivel psihic, fizic dar și spiritual. Evenimentele mai mici sau mai mari, schimbările
mai dure sau mai blânde din viaţa oamenilor exercită toate o anumită acţiune stresantă. Numărul
factorilor stresori este practic nelimitat, iar diversitatea lor, extrem de mare.
Volumul de stres indus de factorii stresori depinde nu doar de percepția individului, cât şi
de factori precum tipul de stresori și intensitatea şi durata acestora.
Unul dintre oamenii de ştiinţă care au cercetat răspunsul organismului la solicitări,
începând cu evenimentele relativ obişnuite ale vieţii şi continuând cu stresorii care acţionează în
cele mai extreme condiţii, a fost dr. Richard Rahe.1
O situație poate deveni stresantă în următoarele condiții consideră J. Weitz:
 solicitările sunt atît de numeroase încît împiedică prelucrarea adecvată a informației,
supraâncărcarea traducîndu-se de cele mai multe ori prin degradarea performanțelor;
 situația este percepută ca fiind potențial periculoasă, motiv pentru care subiectul se simte
amenințat;

 în cazul în care subiectul este izolat, acesta resimţind restrângerea libertății;

 cînd subiectul este împiedicat să-şi desfăşoare activitatea și are sentimentul de frustrare;
 cînd presiunea grupului se exercită de aşa natură încât trezeşte teama de eşec, de
dezaprobare.2
Cauzele stresului
Analizând cauzele stresului am identificat că există două surse care îl produc, în primul
rând, agenții stresori provin din împrejurări exterioare ca: mediu, loc de muncă, familie sau
școală, aceștia îi putem numi factori externi care influențează stresul.
În al doilea rând, noi înșine putem produce stres. Felul cum fiecare caută să-și  soluționeze
problemele, personalitatea proprie, temperamentul sau nivelul autocontrolului pot fi factori de

1
NĂDĂSAN, V., Faţă în faţă cu stresul: o aventură în lumea stresului cu Robinson Crusoe. Bucureşti: Ed. Viaţă şi
Sănătate, 2009.260 P. [online] [citat 23.03.2019]. Disponibil:
file:///C:/Users/user/Downloads/Fata_in_fata_cu_stresul_de_Robinson_Crus.pdf
2
BRICEAG, S., CANȚER, N., CUȘNIR D., [et al.], Managementul stresului ocupațional în mediul educațional.
Bălți: Ed. Univ. de Stat Al. Russo, 2008. 290 p., p.34
stres. Gradul de sănătate fizică și mintală pe care îl avem influențează cantitatea de stres pe care
o suportăm - aceștia pot fi factori interni ai stresului.

După anumite trăsături comune cauzele, factorilor stresori pot fi grupate în următoarele
categorii:

1. Cauze obiective de apariție a stresului

2. Cauze subiective de apariție a stresului

Cauze obiective de apariție a stresului

Exista o serie de factori de stres ce pot duce la stres excesiv și sunt cel mai des întâlniți
în viața de zi cu zi.
Stresori fizici. Prima categorie este aceea a stresorilor fizici. Iată câteva exemple:
accidente rutiere, aviatice, navale sau accidente de muncă, boli organice, intervenții chirurgicale
alte tratamente sau proceduri diagnostice invazive, vremea, aglomerația urbană, poluarea
atmosferică, aerisirea deficitară a încăperilor, efortul fizic excesiv la locul de muncă sau la
sportivii profesionişti, poziția defectuoasă a corpului etc.
Stresori senzoriali. Există studii care au arătat că muncitorii care lucrează în mediu
zgomotos au o durată medie de viaţă mai mică decât cei care lucrează în locuri liniştite. În
categoria stresorilor senzoriali se mai încadrează: zgomotul produs de aspirator, muzica de la
etajul superior, din mijloacele de transport în comun sau manelele din piață, reclamele
luminoase, farurile maşinilor, orice stimuli sonori sau luminoşi de intensitate excesivă care cresc
fondul stresor al vieții.
Stresori informaționali. Factorii stresori de natură informaţională sunt tipici pentru
societatea în care trăim. Prin mijlocirea unor canale mai clasice cum sunt presa scrisă, radioul,
televiziunea, sau al unor canale relativ noi, cum ar fi internetul şi telefonia mobilă, omul zilelor
noastre este bombardat aproape fără întrerupere cu știri și informații din cele mai diverse
domenii. Publicitatea agresivă, aproape sufocantă, merită menționată în mod special ca o sursă
semnificativă de frustrare. Cu referire la stresul informațional se mai folosesc și termeni ca
„poluare informațională" sau tehnostres.
Stresori decizionali. În acelaşi context al dinamicii mileniului trei, o altă categorie
importantă și strâns legată de explozia informațională, sunt stresorii de natură decizională.
Multitudinea și mai ales condițiile extreme în care oamenii trebuie să ia hotărâri importante, pot
fi o sursă importantă de stres. Stresorii decizionali pun la încercare resursele de adaptare ale
politicienilor, guvernanților, oamenilor de afaceri dar şi ale oamenilor simpli care astăzi se
confruntă cu o serie de hotărări cu consecințe importante pentru cariera profesională, bunăstarea
familiei şi calitatea vieții în general.
 Stresori relaționali. Relațiile interpersonale par să fie cea mai importantă sursă de stres.
Specialiştii apreciază, de exemplu, că ruperea unei relații romantice intime și decesul unui
membru al familiei sunt două dintre cele mai frecvente cauze ale stresului psihologic şi social al
adulților. Pe de altă parte însă nu trebuie să uităm că în multe cazuri izolarea socială, lipsa
interacțiunilor cu ceilalți, poate fi și ea un factor stresor cu urmări profunde.
Printre cele mai familiare exemple de stresori relaționali se numără: certurile şi
neînțelegerile din cuplul marital, tensiunile şi conflictele dintre părinți și copii, relațiile de
suspiciune și ostilitate cu rudeniile, relațiile concurențiale cu colegii de muncă, hărțuirea sexuală,
abuzul fizic sau psihic, duşmăniile cu vecinii, tensiunile și tulburările interetnice, discriminarea
rasială sau religioasă, ete.
Odată ce ați reperat semnalele de avertizare ale organismului și ați delimitat din mulțimea
lor acei factori care constituie o reală amenințare pentru echilibrul dvs. mental cea mai simplă
măsură pe care o puteți lua este să reduceți sau chiar să evitați stresorii care se pot reduce,
respectiv evita. Desigur, multe evenimente nu depind de noi, scapă de sub controlul nostru, dar,
dacă suntem atenți, putem identifica numeroase surse de stres care depind de noi şi putem astfel
să reducem nivelul general de expunere la stres. De exemplu, depinde de noi dacă ascultăm
radioul la puterea maximă a difuzoarelor sau dacă îl reglăm la un volum mai redus. Depinde de
noi câte emisiuni urmărim la televizor. Depinde de noi dacă luăm fiecare decizie la timp și astfel
evităm aglomerarea lor și exemplele ar putea continua.3
În dependență de natura agenților stresori, stresul se clasfică in urmatoarele forme:
1. În funcție de forța sau magnitudinea
2. În funcție de numărul agenților stresori în acțiune;
3. După numărul persoanelor afectate;
4. După natura lor;
5. În funcție de conexiunea cu problemele vieții
6. După natura lor apar sub forma conflictelor
1. În funcție de forța sau magnitudinea lor pot fi:
- Stresori traumatici. Evenimentele stresante cu impact extrem, cum ar fi de exemplu
cutremurele, inundațiile și alte catastrofe naturale, accidentele aviatice sau feroviare, atacurile
teroriste, violențele sociale, agresiunile fizice sau sexuale, fac parte dintr-o categorie aparte
numită stresori traumatici. Aceştia se caracterizează prin faptul că pun în pericol integritatea
fizică a persoanelor afectate și sunt însoțite de reacții puternice de panică și disperare .
- Stresori majori. Cercetările și observațiile lui Thomas Holmes au dus la conturarea
ipotezei că răsunetul evenimentelor stresante este influențat de magnitudinea sau forța stresorilor
3
BRICEAG, S., CANȚER, N., CUȘNIR D., [et al.], Managementul stresului ocupațional în mediul educațional.
Bălți: Ed. Univ. de Stat Al. Russo, 2008. 290 p., p.34-36
şi de numărul acestora. Cu alte cuvinte, impactul stresorilor depinde de cât de intens sau de
puternic este stresorul și de cât de multe evenimente stresante au acționat asupra persoanei într-o
perioadă de timp.
Este interesant că, potrivit observațiilor lui Holmes, la apariția stresului excesiv nu
contribuie doar evenimentele majore negative, neplăcute ci și cele pozitive cum ar fi, de
exemplu, căsătoria, naşterea unui copil, câștigarea unor premii importante etc. Susceptibilitatea
la stres crește într-o măsură însemnată atunci când mai multe astfel de întâmplări se succed într-o
perioadă scurtă de timp.4
Împreună cu Richard Rahe, un alt om de știință, Thomas Holmes a interogat mai multe
mii de persoane cu privire la evenimentele importante trăite în ultimele 12 luni. Persoanele care
au totalizat cele mai înalte scoruri la chestionar au suferit cele mai dese îmbolnăviri în anul
următor. Aceste cercetări au dus la conceperea unuia dintre cele mai populare teste de evaluare a
stresului: scala de readaptare socială care poartă numele celor doi autori.
Lista include o serie de evenimente şi schimbări importante cu care ne confruntăm în
viață, așezate ierarhizat, în funcție de impactul stresor pe care îl au asupra individului.
Evenimentele cele mai stresante au fost considerate, de exemplu, moartea soțului sau soției și
divorțul. Inventarierea principalelor evenimente ale vieții unui individ pe parcursul ultimului
evidențiază gradul de expunere la solicitări.5
Tabelul 1. Scala de Stres a lui Holmes si Rahe
Evenimentul Puncte
1. Decesul partenerului de viaţă 100
2. Divorţ 73
3. Separarea conjugală 65
4. Timp petrecut în închisoare(detenţie) 63
5. Moartea unei rude apropiate 63
6. Îmbolnăviri sau accidente 53
7. Căsătorie 50
8. Concediere 47
9. Reluarea vieţii conjugale 45
10. Pensionarea 45
11. Schimbări în starea de sănătate a familiei 44
12. Graviditatea 40
13. Probleme sexuale 39
14. Sosirea unui nou membru în familie 39
15. Dificultăţi cu un şef 39
16. Modificarea situaţiei financiare 38
17. Moartea unui prieten 37
18. Schimbarea de situaţie la locul de muncă 36
4
BRICEAG, S., CANȚER, N., CUȘNIR D., [et al.], Managementul stresului ocupațional în mediul educațional.
Bălți: Ed. Univ. de Stat Al. Russo, 2008. 290 p., p.36-37
5
[online] [citat 26.03.2019]. Disponibil: https://ru.scribd.com/doc/271989560/Carte-Stres
19. Creşterea frecvenţei certurilor între soţi 35
20. Pierderea unei sume foarte mari de bani 31
21. Preluarea unei ipoteci sau a scadenţei unui împrumut 31
22. Schimbarea responsabilităţilor profesionale 30
23. Părăsirea domiciliului de către unul din copii 29
24. Probleme de natură juridică 29
25. Dificultăţi în propria realizare 29
26. Soţ/Soţie angajată în serviciu sau disponibilizată 28
27. Început sau sfârşit de şcolarizare 26
28. Schimbarea condiţiilor de viaţă 26
29. Modificarea obiceiurilor personale 25
30. Probleme de afaceri 24
31. Schimbare de orar sau de condiţii de lucru 23
32. Schimbarea domiciliului 20
33. Schimbarea şcolii 20
34. Modificarea timpului liber 19
35. Schimbare în petrecerea timpului liber 19
36. Schimbarea de activităţi sociale 18
37. Împrumutul unei sume medii de bani 17
38. Schimbarea programului de somn 16
39. Schimbarea ritmului reuniunilor de familie 15
40. Schimbarea obiceiurilor alimentare 15
41. Vacanţe, concedii 13

- Stresori minori. Cu toate că evenimentele majore și întâmplările traumatizante

contribuie evident la nivelul ridicat de stres, nu trebuie scăpată din vedere contribuția stresorilor
aparent minori. Prin stresori minori se înțeleg mărunţişurile care ne deranjează zi de zi, micile
iritări și frustrări pe care le întâmpinăm pe parcursul activității noastre cotidiene şi în relațiile
noastre cu ceilalți.
Printre ,picăturile" de stres, nebăgate în seamă se numără de exemplu: creşterea
necontenită a prețurilor, aglomerația din mijloacele de transport în comun, criza permanentă de
timp și întârzierile, fermoarul care nu se închide perfect, pierderea unor obiecte personale,
ascensorul aglomerat, calculatorul care se blochează frecvent, vremea nefavorabilă şi o mulțime
de alte lucruri.
Mulți specialiști consideră că la majoritatea oamenilor, stresul se datorează efectului
cumulat al mărunțișurilor de fiecare zi care acționează ca veritabilă picăturăvchinezească”.
Efectul acestor stresori minori este comparat cu picăturile de apă care umple un pahar, pe
neobservate și care în cele din urmă fac ca ,paharul" stresului să se reverse.
Cumularea stresorilor minori poate avea efecte semnificative. Studiile făcute de psihologi
au pus în evidență că frecvența crescută a iritanților psihici banali nu compromite numai starea
de dispoziție ci duce la creșterea nivelului de stres psihic şi chiar la apariția unor probleme de
sănătate.
 2. În funcție de numărul agenților stresori în acțiune, aceştia pot fi:
- stresori unici, precum un zgomot puternic cu tendința de a se prelungi sau un zgomot
puternic survenit brusc în plină noapte

- stresori multiplii, de exemplu zgomotul asociat cu căldura și cu noxele.

3. După numărul persoanelor afectate, pot fi identificați:
- stresori cu semnificație strict individuală. Aceştia sunt regăsiți în insatisfacția
prelungită a unor trebuințe fiziologice, cum ar fi: setea intensă și lipsa perspectivei de a o potoli,
foame, somn.

- stresori cu semnificație colectivă, „de grup" familial sau profesional. Sunt

evenimente precum: nereuşita unui copil la examen, decesul părinților, divorțul, perspectiva
şomajului într-o organizație etc. Aceşti stresori forțează într-o mare măsură capacitatea de
adaptare a persoanei.

- stresori cu semnificație generală care afectează orice individ. In această categorie sunt
incluse evenimentele subite dezastruoase specifice unor situații de calamitate naturală, și anume:
inundație, cutremure, război, etc. Ca exemplu ne putem referi la cutremurul din martie 1977,
soldat cu foarte multe decese, răniri, distrugeri materiale. Astfel de evenimente întrerup viața
unei persoane făcând-o să se simtă neputincioasă, inutilă. Deoarece cataclismele afectează
populații întregi în acelaşi timp, astăzi în lume tind să se formeze adevărate rețele de lucru ce îşi
propun pregătirea populației în fața acestui gen de stres.
4. După natura lor, agenții stresori pot fi clasificați în:
- stresori fizici. Stresorii ce induc oamenilor un disconfort fizic forţînd organismele să se
adapteze. Zgomotele, vibrațiile, radiațiile, efortul fizic prelungit, traumatismele, hemoragiile
externe, arsurile, stimulii luminosi, boala, durerile de cronice, temperaturile extreme, cât și
umiditatea, sunt doar câteva exemple. Aceştia cât și alți stresori fizici pot deteriora performanțele
și productivitatea persoanei cât şi sănătatea şi bunăstarea acesteia.

- stresori chimici. Aceştia sunt noxele chimice ce au acțiune toxică asupra organismului și
care pot induce si un stres psihic atunci când sunt percepute ca un pericol iminent pentru
sănătatea persoanei. stresori biologici. Din această categorie fac parte viruşii, bacteriile, paraziții
prin care se instalează diferite boli, stresori ce sunt conştientizați ca surse de pericol pentru
funcționarea organismului.
- stresori psihologici. Sunt stimuli cu o semnificație nocivă, interpretați subiectiv de
psihicul uman la nivelul operațiilor gândirii.
 5. În funcție de conexiunea cu problemele vieții, putem vorbi de:
- stresori periferici, ce sunt materializați în dificultăți trecătoare, cum ar fi: vremea urâtă,
aglomerația, blocajele rutiere, etc.
- stresori centrali. Aceştia sunt cei regăsiţi în problemele importante ce pot provoca
perturbări în viața unei persoane.
6. După natura lor apar sub forma conflictelor ce pot fi:
- Conflicte familiale:
 conflictul copilului cu autoritatea părinților, din care poate rezulta fie frustrarea ca
urmare a excesului de autoritate exercitată de părinți, fie depresia ca urmare a dezinteresului
părinților față de copil;

 conflictul copilului cu ceilalți frați datorită concurenței afective existente între ei, a
intereselor divergente etc.;

 conflictul conjugal generat de exercitarea autorităţii unuia dintre soți, diverse probleme
maritale, educația și îngrijirea copiilor etc.;

 conflictul paraconjugal cu socrii, părinții sau rudele apropiate;

 pierderi sau prejudicii concretizate în boli ale membrilor familiei, decese, divorțuri;
- Conflicte profesionale ce sunt generate de activitățileprofesionale excesive: lipsa
relaxării; odihnă insuficientă; diferiți factori perturbatori ai activității, cum ar fi cei sonori sau
termici; raporturile inadecvate cu superiorii, subalternii sau colegii; responsabilități profesionale
care depăşesc posibilitățile; insuccese; nerespectarea termenelor limită;
- Conflicte sociale rezultate din: probleme legate de locuință, criza de timp, poluarea
sonoră, accidentele, şomajul, unele programe TV şi chiar terorismul, care poate produce stres
psihic social;
- Conflicte din sfera vieții intime: complexe de inferioritate, dificultăți de integrare socio-
familială, insatisfacția legată de unele trebuințe biologice, tristețe datorită subsolicitărilor sau
monotoniei din viața personală.6

Cauze subiective de apariție a stresului

Orice nerealizare de scop, chiar și minoră, produce o frustrare care generează fenomene
de compensare. Efortul acesta de compensare sau redresare consumă energie psihică (dacă este

6
BRICEAG, S., CANȚER, N., CUȘNIR D., [et al.], Managementul stresului ocupațional în mediul educațional.
Bălți: Ed. Univ. de Stat Al. Russo, 2008. 290 p., p.37-41
un proces conștient), fizică sau psihosomatică (dacă se petrece la nivel subconștient), (R.S.
Lazarus, 1991).
      Teoriile cognitive ale emoției vorbesc despre trei tipuri de reacții ale omului la orice
amenințare a armoniei și echilibrului sau interior: frică, rușinea, vină.
      Frică, rușinea, vina sunt trezite de comentariile celor din jur, sau de comentariile proprii, sau
uneori depășite rapid, dar alteori persistă cât persistă și amenințarea.
      De fiecare dată când avem de ales între două sau mai multe opțiuni, se naște o anumită
tensiune, o cantitate de stres mai mare sau mai mică.7
Exista o serie de factori de stres subectivi ce pot duce la stres excesiv și sunt cel mai des
întâlniți în viața de zi cu zi sunt:
1. Percepţia
2. Experiențele trecute
3. Gândirea
4. Simţământul controlului situaţiei
1. Percepţia
Exemplu : Acelaşi pahar umplut parţial cu apă poate fi considerat de unii pe jumătate
gol, iar de alţii, pe jumătate plin. Explicaţia se ascunde chiar în persoana care priveşte paharul,
în perspectiva subiectivă pe care o adoptă relativ la lealitatea observată.
La fel este şi în ce priveşte stresul cotidian. Acelaşi eveniment poate fi o sursă de stres
pentru unii, un factor neutru sau chiar un factor stimulent, pentru alţii. Ceea ce diferă este felul în
care fiecare individ înţelege sau interpretează evenimentul respectiv.
Multe dintre efectele nedorite ale unor evenimente nu sunt reproșabile în primul rând
factorilor obiectivi care le definesc, ci mai ales felului în care noi le percepem. Percepţia noastră
face ca anumite situaţii, în sine neutre, lipsite de riscuri, să fie considerate periculoase. Percepţia
noastră face alteori ca o ameninţare relativ minoră să fie supradimensionată. Dacă o situaţie este
stresantă sau nu, depinde în mare măsură de perspectiva din care o trăim, de percepţia care o
avem asupra acelei situaţii.
Ceea ce complică lucrurile este faptul că, la rândul ei, percepţia este influenţată de o
multitudine de factori. Printre aceştia se numără: experienţele din trecut, tipul de personalitate şi
temperamentul, familia de origine, nivelul de cultură, valorile morale şi religioase, educaţia
primită, sugestiile persoanelor din jurul nostru, mesajele care ne parvin prin mijloacele de
comunicare în masă şi, mai important decât orice, gândirea.
2. Experiențele trecute

7
[online] [citat 26.03.2019]. Disponibil: https://ru.scribd.com/document/64818090/STRESUL
 Percepţia noastră este marcată de experienţele anterioare. Pentru multă lume, un câine
înseamnă un simplu câine. Pentru iubitorii acestor patrupede, imaginea unui câine poate declanşa
reacţii de bucurie şi admiraţie. Pe de altă parte însă, în organismul unei persoane care a fost
atacată de un câine agresiv, aceeaşi imagine poate să declanşeze o reală şi intensă reacţie de
stres. Un studiu făcut în Israel, în timpul războiului din Golful Persic a arătat că pericolul unui
eventual atac inamic a fost resimţit mai acut printre supravieţuitorii Holocaustului. De asemenea,
aceştia au acuzat simptome de stres şi anxietate mai intense decât concetăţenii lor care nu au
trecut prin experienţele dramatice ale lagărelor naziste. Fără îndoială, dramele trecutului îşi pun
amprenta asupra percepţiei noastre.
3. Gândirea
Gândirea este unul dintre factorii interiori cu implicaţii complexe în geneza stresului.
Gândirea are un rol important în prelucrarea informaţiilor recepţionate prin organele de simţ
(văz, auz etc). Ea influenţează în mod profund percepţia, atitudinea mentală şi întreaga noastră
personalitate. 0 parte dintre gândurile care se nasc în conştiinţa noastră se subordonează logicii şi
raţiunii. Alte gânduri provin din prejudecăţi pe care ni le formăm datorită lipsei de informaţii, a
informaţiilor incomplete sau denaturate. Ne vom opri asupra câtorva exemple de gândire
iraţională, atitudini mentale care predispun la o percepere stresantă a realităţii.
- Generalizarea excesivă creează condiţii favorabile apariţiei stresului cu toate că
generalizarea, corect aplicată, este una dintre operaţiile elementare ale gândirii fără de care nu
am putea funcţiona. De exemplu, de la realita lua particulară a unei muşcături de câine, prin
generalizare nejustificată, se poate ajunge la concluzia că „toţi câinii sunt agresivi, periculoşi".
Datorită generalizării nejustificate, individul poate fi stresat continuu, trăind sub imperiul fricii
de câinii agresivi.
- Filtrarea constă în eliminarea aspectelor pozitive ale unei situaţii şi păstrarea sau chiar
amplificarea celor negative. De exemplu, după o zi de lucru extraordinară în care un muncitor şi-
a îndeplinit toate sarcinile cu brio, dar a avut şi o scăpare măruntă, se va concentra exclusiv
asupra acestei erori, simţindu-se mizerabil, neputându-se bucura de realizările semnificative ale
muncii sale.
- O altă formă de gândire iraţională este autoblamarea. Când seîntâmplă ceva rău, mă
consider automat vinovat. De exemplu, am aflat că ieşirea în oraş împreună cu prietenii a fost
anulată şi, imediat, fără să încerc să aflu mai multe informaţii despre motivele anulării, presupun
că schimbarea a intervenit din cauză că nimeni n-a vrut să-şi petreacă timpul cu mine.
- Polarizarea constă într-o tendinţă accentuată spre simplificarea materialului gândirii,
spre reflectarea schematică a realităţii. Datorită acestei forme de gândire iraţională, lucrurile sunt
considerate ori bune, ori rele, situaţiile sunt văzute ori în alb, ori în negru. Nu există cale de
mijloc, nu există nuanţe sau griuri intermediare. Realitatea este încadrată exclusiv în două
categorii extreme. De exemplu, un loc de muncă nu poate fi decât ideal sau, dacă nu e ideal, e
mizerabil. Mecanismul mental al polarizării este înrudit cu cel al exagerării, acesta fiind o formă
şi mai răspândită a aceleiaşi deficienţe de gândire.
- Un alt exemplu de gândire iraţională este fatalismul, sau convingerea iraţională că,
indiferent de dovezile contrare, lucrurile vor merge prost. De exemplu, oricât de bine ai fi
pregătit, vei pica examenul. întotdeauna te aştepţi la ce e mai rău în dreptul tău. Obişnuinţa
mentală de a vedea lucrurile prin prisma deznodământului celui mai catastrofal este una dintre
cele mai păguboase deprinderi de gândire.
- Egocentrismul, preocuparea excesivă cu propriile probleme, mai ales cu aspectele
negative, este o atitudine mentală nefastă în raport cu problema stresului. Prin bombardamentul
cu reclame care creează false nevoi şi ne dirijează atenţia spre ceea ce nu avem, pentru a
developa dorinţa de a le dobândi, societatea consumatoristă accentuează şi alimentează această
tendinţă umană.
4. Simţământul controlului
Un alt factor psihologic care influenţează geneza stresului, la fel de important ca
percepţia, este aşa-numitul simţământ al controlului situaţiei. Cu cât o situaţie este resimţită ca
fiind mai necontrolabilă, cu atât va avea tendinţa de a fi mai stresantă. Şi invers, cu cât
simţământul că suntem stăpâni pe situaţie este mai puternic, cu atât reacţia de stres va fi mai
neînsemnată. 0 ameninţare reală şi conştientizată, chiar importantă, poate să nu fie însoţită de
reacţia de stres dacă persoana respectivă se simte în stare să facă faţă ameninţării respective.
Exemplu: O ilustraţie mai apropiată de experienţa zilelor noastre a rolului
simţământului de control în apariţia reacţiei de stres ne este oferită de traversarea cu
autoturismul a străzilor aglomerate ale unei localităţi urbane. Riscurile reale ale deplasării cu o
maşină prin traficul aglomerat nu sunt stresante pentru şoferii care se simt stăpâni pe volan şi
pe maşina lor. în schimb, persoana care stă pe scaunul din dreapta şoferului este, de regulă,
mult mai stresată decât dacă ar conduce ea însăşi autoturismul. Acest lucru se datorează tocmai
rolului pe care îl joacă simţământul controlului în reacţia de stres.8

8
NĂDĂSAN, V., Faţă în faţă cu stresul: o aventură în lumea stresului cu Robinson Crusoe. Bucureşti: Ed. Viaţă şi
Sănătate, 2009.260 P. [online] [citat 23.03.2019]. Disponibil:
file:///C:/Users/user/Downloads/Fata_in_fata_cu_stresul_de_Robinson_Crus.pdf
 Concluzie
Cu toţii trecem prin experienţa stresului. El face parte din viaţa noastră de zi cu zi. Până
învăţăm să-l recunoaştem şi, uneori, să ne ferim de urmările lui, de cele mai multe ori severe
asupra stării noastre de sănătate i-am dat diverse denumiri: enervare, supărare, plictiseală,
oboseală, furie, ruşine, teamă, dezgust, anxietate, panică, groază, toate aceste stări predominant
psihice nefiind decât măşti ale stresului. Sancţiunile stresului – iar sursele sunt practic
inepuizabile şi inevitabile – sunt nefericirea şi bolile. Hans Selye, cel care a consacrat termenul
de stres, afirma: „ Ar fi iluzoriu să ne închipuim că am putea evita stresul de-a lungul întregii
noastre vieţi; tot ce ne rămâne de făcut este să cunoaştem felul în care putem reduce la minimum
efectele lui vătămătoare, deoarece numeroase boli sunt datorate în mare măsură erorilor
răspunsurilor adaptative la stres, mai curând decât microbilor sau altor agenţi externi.”
Conform concepţiei lui Selye, tensiunile care produc stresul fac parte din viaţa cotidiană.
Stresul caracterizează o reacţie psihologică complexă extrem de intensă şi relativ durabilă a
individului confruntat cu noi şi dificile situaţii existenţiale, fiind, prin excelenţă, o caracteristică
a materiei vii, lipsa totală a stresului fiind echivalentă cu moartea.9
Putem concluziona că stresul reprezintă un aspect normal şi necesar al vieţii, aspect de
care omul nu poate scăpa. Poate genera un disconfort temporar şi de asemenea poate induce
consecinţe pe termen lung. În timp ce prea mult stres poate altera starea de sănătate a unui
individ cât şi bunăstarea acestuia, totuşi, un anumit volum de stres este necesar pentru
supravieţuire. Stresul se poate concretiza în diminuarea normalităţii funcţiilor sau chiar în
apariţia bolilor, dar poate ajuta persoana aflată într-o stare de pericol şi contribuie în accentuarea
achiziţiilor.

9
[online] [citat 26.03.2019]. Disponibil: https://ru.scribd.com/doc/271989560/Carte-Stres
 Bibliografie

1. BRICEAG, S., CANȚER, N., CUȘNIR D., [et al.], Managementul stresului ocupațional
în mediul educațional. Bălți: Ed. Univ. de Stat Al. Russo, 2008. 290 p.
2. NĂDĂSAN, V., Faţă în faţă cu stresul: o aventură în lumea stresului cu Robinson
Crusoe. Bucureşti: Ed. Viaţă şi Sănătate, 2009.260 P.[online] [citat 23.03.2019]. Disponibil:
file:///C:/Users/user/Downloads/Fata_in_fata_cu_stresul_de_Robinson_Crus.pdf
3. [online] [citat 26.03.2019]. Disponibil: https://ru.scribd.com/doc/271989560/Carte-Stres
4. [online][citat26.03.2019].Disponibil:https://ru.scribd.com/document/64818090/STRESL