Shank Prakshalana

Importanţa sănătăţii colonului

Una dintre cheile sănătăţii constă în menţinerea unei stări de curăţenie a intestinului. Organismul fizic se intoxică în
mod sistematic şi fără întrerupere pe întreaga durata a vieţii mai ales în cazul unei alimentaţii dezechilibrate. De
aceea, una dintre cauzele principale ale îmbătrânirii premature şi ale senilităţii este acumularea de toxine în
organism prin autointoxicare. Orice celulă în viaţă produce toxine. Există însă o sursă de autointoxicare extrem de
periculoasă, fiind alcătuită din otrăvurile care se filtrează prin peretele intestinal pentru a îmbâcsi întregul organism.
Chiar şi aceia care nu sunt constipaţi, sau cel puţin cred că nu sunt, au totuşi o sursă permanentă de autointoxicare în
intestinul gros.
Evacuarea, chiar cotidiană, a intestinului nu exclude faptul că mucoasa poate fi acoperită cu o coajă de sedimente,
ele încrustându-se acolo puţin câte puţin şi nefiind niciodată eliminate. Aici ele suferă procese de fermentaţie şi
putrefacţie din care rezultă substanţe toxice care difuzează în întregul organism. Iritaţia permanentă a mucoasei
intestinale se află la originea a numeroase forme de cancer.
Cazurile de cancer al intestinului bat toate recordurile în comparaţie cu ale altor organe ale corpului. Dacă examinăm
localizarea lor predominantă, constatăm că, exact cum virajele şi curbele drumurilor favorizează accidentele, există
de asemenea locuri predilecte pentru cancerul de intestin, acestea fiind mai ales zonele în care curbura colonului
antrenează o anumită încetinire a “curentului” materiilor fecale.
Este deci evident faptul că majoritatea cazurilor de cancer apar în locurile cele mai predispuse încrustării cu
sedimente ale mucoasei intestinului gros. Această boală nu este însă singurul rău de temut pentru persoanele cu
colonul acoperit cu o coajă de materii fecale neeliminate.
Efecte nedorite ale constipaţiei
Bolile direct imputabile autointoxicaţiei sunt: ciroza, reumatismul, dizenteria, artrita, nevritele, psihozele, maladiile
inimii, bolile pielii, litiazele, insomniile, sciatica, anemia, halena (mirosul neplăcut al gurii). Toate acestea se
datorează recirculării toxinelor.
Iată într-o sinteză semnificativă principalele consecinţe ale constipaţiei, la diversele etaje ale corpului:
– stomac: pierderea tonusului stomacal, ptoze stomacale, ulcere, cancer; de multe ori constipaţia se află şi la originea
mirosului urât al gurii;
– colon: hemoroizi, cancer;
– ficat: congestii hepatice, calculi ai vezicii biliare, intoxicaţii de origine hepatică;
– apendice: apendicită cronică sau acută;
– partea inferioară a abdomenului: staze sanguine diverse, infecţii cronice ale organelor genitale feminine (uter,
ovare, trompe), deplasarea uterului;
– rinichi: litiaze (calculi), colici nefritice;
– sistem nervos: insomnii, depresii, iritabilitate, isterie;
– sânge: anemie, modificări patologice ale compoziţiei sanguine (ceea ce influenţează toate organele şi toate celulele
corpului);
– piele: erupţii de diferite naturi;
– picioare: sciatica, staze venoase ce conduc la formarea varicelor.
Veritabila dramă a acestei constipaţii însoţită de încrustarea materiilor reziduale este că nu există organe
purificatoare între mucoasa colonului şi circulaţia sanguină: toxinele pătrund direct în sânge şi se repartizează în
întregul organism înainte de a ajunge în zonele amintite (piele, rinichi, plămâni, etc.). Dacă otrăvurile rezultate astfel
în colon filtrează în sânge mulţi ani, aşa cum se petrece adeseori la omul modern, se pot imagina efectele lor profund
negative asupra organismului, accelerând procesul de îmbătrânire. Permeabilitatea colonului este foarte mare; din
acest motiv multe medicamente sunt administrate sub forma de supozitoare, pentru că astfel ele ajung direct în
sânge.
Prezentarea procedeului
O metodă ideală de purificare este o tehnică tradiţională ayurvedică, numită Shank Prakshalana. Se absoarbe apa
pe gură, ea ajunge în stomac de unde, condusă prin mişcări simple, parcurge tot intestinul până la ieşire. Exerciţiul
se continuă până ce apa iese tot aşa de curată şi limpede ca şi la intrare. El nu prezintă nici un fel de dificultăţi
majore, nu implică nici un pericol şi de aceea este recomandat oricui, cu condiţia ca tehnica să fie corect executată.
Pregătire. Lăsăm să se încălzească apa sărată într-un dozaj de 15-16 grame de sare la litru (o lingură de supă, rasă,
cu sare, la 1 litru de apă), ceea ce reprezintă mai puţin decât concentraţia serului fiziologic. Este obligatoriu ca apa
să fie sărată, căci dacă este pură, va fi absorbită prin osmoză, străbătând mucoasa intestinului şi fiind apoi evacuată
pe calea obişnuită, ca urină, şi nu prin anus.
Dacă apa ni se pare prea sărată la gust, putem să-i reducem concentraţia până când ni se va părea acceptabilă.
Momentul propice. Momentul cel mai potrivit pentru realizarea acestei tehnici este dimineaţa, pe nemâncate. Vom
ţine cont că tehnica durează mai mult de o oră. În acea zi nu vom face eforturi fizice, nici exerciţii violente (şi nici a
doua zi).
Modul de execuţie. Iată schema desfăşurării complete a acestei tehnici de purificare, în afară de mişcările necesare
pentru a asigura trecerea apei de-a lungul tubului digestiv, care vor fi descrise ulterior:
1) bem un pahar (250 g) cu apă sărată caldă (temperatura va fi precum a unei supe calde). În cazurile de intoleranţă
la sare, apa cu sare se poate înlocui cu o fiertură de praz, morcovi sau alte legume şi chiar cuburi de bulion.
2) imediat după aceea vom executa toate mişcările prescrise;
3) bem apoi încă un pahar de apă caldă sărată, după care vom executa întreaga serie de mişcări.
Se va continua astfel absorbţia a câte unui pahar de apă sărată urmată de exerciţiile indicate.
În timpul efectuării acestei tehnici, datorită grupajului de mişcări, apa parcurge aproape imediat tubul digestiv, fără a
cauza senzaţie de greaţă. Se va continua alternanţa: absorbţie apă – mişcări indicate, până ce vom bea 6 pahare în
total.
3) În acest moment trebuie să ne ducem la toaletă. În mod normal, o primă evacuare se produce aproape instantaneu,
fecalele normale muiate sunt urmate de scaune şi mai moi, apoi lichide (gălbui). Dacă aceasta nu se produce imediat,
sau cel puţin după un interval de 5 minute, vom executa din nou mişcările indicate, fără a mai absorbi apă, apoi ne
reîntoarcem la toaletă. Dacă, în mod cu totul excepţional, rezultatul nu se produce, va trebui să amorsăm evacuarea,
eventual printr-o clismă cu 1/2 l apă, cu mijloace obişnuite (irigator).
Odată ce sifonul a fost amorsat, sau de îndată ce primele scaune au apărut, restul urmează în mod automat.
După fiecare trecere la toaletă, după folosirea hârtiei uzuale, se va spăla anusul cu apă călduţă, se va şterge şi se va
unge cu ulei, pentru a preveni o iritaţie datorată sării. După această primă trecere la toaletă trebuie să continuăm
astfel:
– bem din nou un pahar de apă caldă sărată;
– efectuăm toate mişcările şi mergem iar la toaletă, căci de fiecare dată va avea loc o nouă evacuare.
Continuăm astfel alternanţa băut apă caldă sărată – exerciţii – toaletă până când apa va ieşi la fel de curată ca şi la
intrare ceea ce, după gradul de acoperire cu sedimente încrustate a colonului, corespunde absorbţiei a 10 – 14 pahare
de apă sărată, rareori necesitând mai mult.
Atunci când suntem satisfăcuţi de rezultat sau, cu alte cuvinte, de îndată ce apa evacuată va fi îndeajuns de curată,
după cum dorim, putem:
a) să nu mai facem nimic – şi în această situaţie vom mai merge încă de câteva ori la toaletă în ora care va urma,
acesta fiind singurul inconvenient;
b) să bem 3 pahare de apă caldă nesărată şi să declanşăm reflexul vomitiv (Vamana Dhauti, tehnică prezentată
anterior). Aceasta dezamorsează sifonul şi goleşte complet stomacul.
Cauze ale unui eventual eşec. După ce au fost consumate 4 pahare de apă dacă, de exemplu, simţim că, conţinutul
stomacului nu trece în mod normal în intestin, ceea ce produce o senzaţie de supraîncărcare ce poate ajunge până la
greaţă, aceasta înseamnă că sfincterul piloric (dintre stomac şi duoden) nu se deschide cum ar trebui. Odată însă ce
sifonul este amorsat nu mai există nici un fel de dificultate şi putem continua liniştiţi tehnica.
Este posibil ca la unele persoane un dop de gaze, datorat fermentaţiei, să împiedice amorsarea normală a sifonului.
În acest caz este suficient să se apese în mod ferm abdomenul cu mâinile realizând un uşor masaj abdominal sau să
se facă, în afara seriei de exerciţii indicate, “poziţia lumânării” (aşa cum e cunoscută de cei mai mulţi de la orele de
sport; ea presupune ca fiind la sol, să ne sprijinim pe ceafă şi umeri şi să aducem picioarele drept către în sus).
În cazul cel mai nefavorabil, când apa nu părăseşte deloc stomacul, avem de ales între două soluţii:
1) – să facem purificarea stomacală declanşând reflexul vomitativ;
2) – să nu facem nimic, apa evacuându-se de la sine, progresiv, sub formă de urină.
După această tehnică de purificare este absolut necesar să ne odihnim şi să evităm să ieşim în frig.
Prima masă. După Shank Prakshalana trebuie în mod imperativ să se respecte următoarele indicaţii:
– să mâncăm, dar nu mai devreme de o jumătate de oră după exerciţiu şi nu mai târziu de o oră după terminarea
acestuia; este categoric interzis să se lase tubul digestiv gol mai mult de o oră;
– prima masă va fi alcătuită din: orez alb (nu orez complet sau cu coajă, care ar irita mucoasa intestinală) fiert foarte
bine în apă, astfel încât boabele să se topească în gură. El poate fi servit însoţit de morcovi bine fierţi. La această
primă masă este absolut necesar să consumăm cel puţin 40 grame de unt. Acesta poate fi topit chiar deasupra
orezului, fie să-l mâncăm direct dintr-o lingură.
Important! În nici un caz orezul nu va fi fiert în lapte. Timp de 24 de ore care urmează după această tehnică este
absolut interzis să se bea lapte sau să se mănânce iaurt, chefir, etc. Mai mult chiar, în timpul aceloraşi 24 de ore
alimentele sau băuturile acide (aceasta este una din raţiunile interzicerii iaurtului), fructele şi legumele crude sunt
interzise. Pâinea este permisă numai la a doua masă care urmează după exerciţiu. Toate brânzeturile cu pastă tare sau
semitare sunt permise. Sunt absolut interzise brânzeturile fermentate.
După 24 de ore de la încheierea procedeului putem reveni la regimul normal specific, evitând totuşi orice exces de
carne.
Băuturi. Apa sărată absorbită va antrena cu sine, prin osmoză, o parte din lichidele organismului către tubul
digestiv. Este deci normal să resimţim o sete accentuată după această tehnică. Este absolut necesar să nu se consume
nici o formă de lichid, nici măcar apă curată, căci vom continua să alimentăm sifonul şi vom merge fără încetare la
toaletă.
După prima masă însă, putem bea moderat apă sau infuzii uşoare (tei, mentă), apă minerală deloc sau puţin gazoasă.
Alcoolul, deja nerecomandat în mod normal, este strict interzis în intervalul de 24 de ore ce urmează după exerciţiu.
Dacă scaunele nu vor apare decât după 24 sau 36 de ore, acest lucru nu trebuie să ne surprindă. Ele vor fi acum
galben – aurii şi inodore, precum acelea ale unui bebeluş.
Frecvenţa de execuţie. Această tehnică trebuie efectuată de cel puţin două ori pe an, momentele cele mai favorabile
fiind la echinocţiul de primăvară şi la echinocţiul de toamnă. Cei care vor însă să se purifice foarte bine o pot realiza
o dată pe lună, iar în cazurile unor afecţiuni în care este în mod special recomandată, chiar mai des.
Persoanele care suferă de constipaţie cronică pot să realizeze Shank Prakshalana în fiecare săptămână, dar numai cu
6 pahare de apă, respectând strict alimentaţia menţionată. În acest caz tehnica se realizează într-o jumătate de oră.
Aceasta este cel mai bun reeducator al intestinului şi are avantajul că nu slăbeşte pereţii colonului.
Efecte binefăcătoare
Primul efect este de ordin eliminatoriu prin evacuarea totală a sedimentelor încrustate în mucoasa intestinului gros.
Efectele benefice nu vor apare neapărat imediat, dar ele nu vor întârzia să se manifeste după 2-3 zile, prin
prospeţimea mirosului răsuflării, printr-un somn mai bun, prin dispariţia erupţiilor sau a coşurilor de pe faţă sau de
pe corp. Toate acestea se menţin, cu condiţia de a alege un regim alimentar hipotoxic, fără exces de carne. Se
constată, de asemenea, dispariţia rapidă a mirosurilor corporale. Transpiraţia devine inodoră, putând astfel să
renunţăm la deodorante cu efecte nocive. Pielea în general, şi mai ales tenul, devine luminoasă, privirea devine
strălucitoare şi magnetică.
Acest procedeu este în acelaşi timp şi tonic. Prin Shank Prakshalana se stimulează profund ficatul, aceasta
constatându-se după culoarea primelor scaune. El acţionează de asemenea şi asupra celorlalte glande anexe ale
tubului digestiv şi în special asupra pancreasului. Glandele lui Langerhans, situate în pancreas, vor secreta mai multă
insulină ca efect al stimulării generale a pancreasului. Curăţirea completă a tubului digestiv antrenează o asimilare
corectă a hranei şi deci îi face pe cei slabi să se împlinească armonios fizic şi pe cei cu kilograme în plus să piardă în
greutate.
Contraindicaţii
În cazul acestui procedeu interdicţiile sunt puţin numeroase: persoanele suferind de un ulcer gastric (la stomac) în
formă gravă trebuie să aştepte vindecarea înainte de a o practica. Persoanele suferind de afecţiuni acute ale tubului
digestiv: dizenterie, diaree, colită pronunţată, apendicită acută sau afecţiuni grave ca tuberculoza intestinală sau
cancer, trebuie să nu o practice. Cazurile de colită cronică pot fi totuşi ameliorate, executând Shank Prakshalana în
afara perioadelor de criză. Această metodă este foarte eficientă pentru a completa tratamentul oxiurozei.
Grupajul de mişcări necesare în Shank Prakshalana
Pentru a conduce apa prin tubul digestiv până la ieşire este suficient să se execute mişcările descrise mai jos; fiecare
mişcare trebuie să fie repetată de 4 ori pe fiecare parte, în mod alternativ, într-un ritm suficient de rapid. Seria
completă nu ia mai mult de 2 minute şi jumătate.
 Prima mişcare
Poziţia de pornire: în picioare, tălpile depărtate la aproximativ 30 cm, degetele înlănţuite cu palmele orientate în sus;
ne vom îndrepta spatele bine şi vom respira normal, de voie.
Fără a face să se răsucească bustul, ne înclinăm mai întâi spre stânga, apoi, fără să ne oprim în poziţia finală,
revenim pentru a ne înclina pe cealaltă parte (dreapta). Vom repeta de 4 ori această mişcare dublă, făcând deci 8
înclinări alternative la stânga şi la dreapta. Aceste mişcări deschid pilorul şi la fiecare înclinare o parte din apă
părăseşte stomacul trecând în duoden şi intestinul subţire.

A doua mişcare
Această mişcare face să înainteze apa prin intestinul subţire. Poziţia de pornire este aceeaşi: în picioare, cu tălpile
depărtate. Întindem braţul drept la orizontală şi vom îndoi braţul stâng până ce arătătorul şi degetul mare ating
clavicula dreaptă.
Vom efectua apoi o rotaţie a trunchiului spre dreapta, îndreptând braţul întins către spate, cât mai departe cu putinţă.
Vom privi vârful degetelor de la mâna dreaptă. Nu ne oprim la sfârşitul cursei ci revenim imediat la poziţia de
plecare. Executăm apoi mişcarea în cealaltă parte. Această dublă mişcare va fi repetată de 4 ori, se vor face deci 8
mişcări de rotaţie.

A treia mişcare
Apa continuă să înainteze în intestinul subţire datorită următoarei mişcări. Se va efectua o postură în care numai
degetele de la picioare şi palmele ating solul, spatele fiind cât mai bine relaxat şi flexat.
Foarte important! Picioarele sunt depărtate la 30 cm.
Când poziţia este luată, vom face să pivoteze capul, umerii şi trunchiul până ce ajungem să privim călcâiul opus
(deci dacă începem rotaţia spre dreapta, se va privi călcâiul stâng). În continuare nu rămânem nemişcaţi, ci revenim
la poziţia de plecare şi reîncepem pe cealaltă parte.
Vom repeta de 4 ori această dublă mişcare. În total 8 rotaţii.

A patra mişcare
Apa ajunsă la extremitatea intestinului subţire şi începutul intestinului gros trebuie să fie condusă apoi prin colon
datorită celei de-a patra mişcări, cea mai complicată din serie, cu toate că este accesibilă oricui, cu excepţia
persoanelor cu afecţiuni ale articulaţiei genunchiului sau ale meniscului. Aceste persoane vor recurge la varianta de
înlocuire a acestei mişcări.
Poziţia de pornire: pe vine, picioarele depărtate la 30 cm, călcâiele fiind orientate către exteriorul pulpelor şi nu sub
fese. Mâinile sunt aşezate pe genunchi, care sunt depărtaţi la aproximativ 50 cm. Vom roti trunchiul spre dreapta şi
vom aşeza genunchiul stâng la sol în faţa piciorului opus. Palmele împing pulpa dreaptă către partea stângă şi pulpa
stânga către partea dreaptă, astfel încât să comprime jumătatea dreaptă a abdomenului pentru a apăsa colonul.
Vom privi cât mai mult în spate, răsucind capul spre dreapta pentru a se accentua torsiunea trunchiului şi pentru a
mări presiunea asupra abdomenului. Apoi se realizează din nou mişcarea completă în sens opus, aşezând de data
aceasta genunchiul drept la sol şi rotind trunchiul spre stânga; în acest fel pulpele vor comprima alternativ cele două
jumătăţi ale abdomenului.
Aici este absolut necesar să se înceapă prin punerea genunchiului stâng la sol, pentru a se comprima mai întâi partea
dreaptă a abdomenului, apăsându-se astfel mai ales colonul ascendent. Această dublă mişcare se va executa de 4 ori
(se vor executa 8 torsiuni).

În caz că nu se va putea executa cea de-a patra mişcare, se

va recurge la ovariantă de înlocuire.
Poziţia de plecare: aşezat la sol, picioarele întinse, trunchiul ridicat, sprijin pe braţele întinse. Se îndoaie piciorul
drept şi se trece peste stângul, punându-se în acelaşi timp palma dreaptă pe talpa piciorului şi se răsuceşte mult
trunchiul spre stânga, privind înapoi. Se revine imediat şi se execută mişcarea alternă. Se fac 4 torsionări duble.
Sinteză – rezumatul procedeului
1) bem un pahar cu apă (250 g) caldă sărată în proporţie de o lingură de sare la un litru de apă;
2) efectuăm ciclul complet de mişcări;
3) bem un al doilea pahar, urmat de toate exerciţiile;
4) procedăm la fel în continuare, până la îngurgitarea completă, gradată a 6 pahare de apă caldă sărată;
5) mergem la toaletă şi aşteptăm să se producă o primă evacuare; dacă aceasta nu se produce într-un interval de 5-7
minute refacem mai amplu, mai dinamic tot ciclul de exerciţii, fără a mai bea apă sărată. Dacă rezultatul se lasă încă
aşteptat, o clismă uşoară va declanşa peristaltismul intestinal şi va amorsa sifonul;
6) bem încă un pahar cu apă, executăm exerciţiile, mergem la toaletă;
7) urmăm astfel alternanţa absorbţie apă – exerciţii – toaletă, până când rezultatul ne satisface. Cei perseverenţi
continuă curăţirea până când apa iese la fel de curată întocmai ca la intrare;
8) pentru a încheia – facultativ – evacuăm toată cantitatea de apă conţinută în stomac declanşând reflexul vomitiv,
după ce am băut mai întâi două pahare cu apă caldă, nesărată. Aceasta goleşte stomacul, decongestionează ficatul,
vezica biliară şi splina şi totodată dezamorsează sifonul. Dacă nu procedăm astfel, ne putem aştepta să mai mergem
la toaletă încă de câteva ori în ora următoare.
9) aşteptăm cel puţin o jumătate de oră înainte de prima masă, dar în orice caz nu lăsăm să treacă mai mult de o oră
după ce am terminat tehnica de curăţire, înainte de a realimenta tubul digestiv;
10) trebuie să rezistăm ferm senzaţiei de sete cel puţin până după prima masă, căci în caz contrar vom continua să
mergem la toaletă fără oprire.