MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ A MOLDOVEI

FACULTATEA BIOMEDICINĂ ȘI ECOLOGIE

TEHNOLOGII FARMACEUTICE

REFERAT
La Bioetică
Tema: Conflictul, cauzele şi
soluţionarea acestuia

Elaborat: Verificat:

Cobîlaș Alina , TF-161 Soltan Natalia

Chișinău,2018
Conflictul este unul dintre cele mai răspândite fenomene în viaţa, în procesul de
comunicare al oamenilor. De-a lungul întregii istorii oamenii nu au putut trăi fără a
avea conflicte, începând cu certuri nesemnificative şi terminând cu războaie. Oare
chiar sunt conflictele un atribut necesar al societăţii umane?
Dacă analizăm caracterul contradictoriu şi diversitatea naturii umane, devine clar
că viaţa oamenilor este imposibilă fără conflicte, dar oare toate conflictele sunt
necesare în viaţa noastră? Conflictele pot fi împărţite în două categorii:
 
 reale,
 inventate (ireale).
În cazul conflictelor reale, are loc o contradicţie, o divergenţă de interese,
dorinţe, tendinţe, care împiedică interacţiunea normală a oamenilor, împiedică
atingerea scopurilor şi duce la apariţia conflictelor. Soluţionarea unui astfel de
conflict este orientată spre obţinerea unui anumit rezultat – înlăturarea
divergenţelor.
În cazul conflictelor inventate (ireale), scopul părţilor care se află în conflict
este exprimarea emoţiilor negative, clarificarea relaţiilor, dar nu înlăturarea unui
obstacol real, a divergenţelor. Conflictul, în astfel de cazuri, este doar un motiv
pentru a jigni, a ofensa, a umili interlocutorul; deseori, dacă întrebi persoanele
aflate în conflict: "Ce anume vreţi să clarificaţi, ce vreţi să obţineţi prin
aceasta?", acestea nu vor putea da un răspuns clar, adică vor spune: "Aşa, pur şi
simplu – de ce mi se bagă în suflet atunci când mă doare capul?!"
Din ce cauză apar conflictele? Motivele pot fi următoarele:
o Divergenţa de scopuri, interese, opinii, concepţii de viaţă, modalităţi
de atingere a scopurilor, particularităţi individuale ale oamenilor. De la bun
început toţi suntem diferiţi. Dar acesta nu este un motiv pentru conflict – de
cele mai multe ori conflictul are loc din cauza incapacităţii noastre de a ne
înţelege cu ceilalţi, de a ajunge la un compromis.
o Conflictogenii - cuvinte sau acţiuni care pot duce la conflict, fără ca
persoana să aibă o astfel de intenţie. Nu vrei să jigneşti pe cineva, o spui fără
să te gândeşti… iar el s-a simţit ofensat. Întotdeauna trebuie luată în
consideraţie reacţia pe care o pot provoca cuvintele tale, să te gândeşti dacă
merită să faci sau să spui ceva.
Cauze  mai frecvente ale conflictului

 Diferente reale sau percepute (aflate doar în imaginatia unei parti) dintre doua sau
mai multe persoane: trasaturi de personalitate (ex.: mobil vs. inert; extravertit
versus introvertit etc.), opinii (ex.: rolul principal în educatia copilului îi revine
tatalui vs. mamei /întregii familii), atitudini (ex.: toleranta vs. intoleranta fata de
greselile fiului), credinte, valori, nevoi (ex.: unul este mai termofil, celalalt prefera
racoarea) etc.

Valorile sunt acele credinte care au importanta pentru individ si se constituie ca

factori energizatori si directionali ai comportamentului acestora. Ex.: credinte
religioase, politice si morale. Valoarea este ceea ce pretuieste individul si, prin
urmare, constituie un vector ce-i orienteaza conduita, actiunile si sentimentele:
"banul" poate fi o valoare, "cultura" etc.

În afara nevoilor fizice exista nevoi legate de bunastarea psihologicasi

emotionala si de stima de sine, de identitatea de grup si acceptanta.Conflictul este
deseori legat de status, putere, prestigiu, stima de sine, "principii".  

În mod "normal", ideal, dezirabil diferentele dintre noi nu ar trebui sa produca

disconfortul cauzator de conflict, sa ne deranjeze. Starea de facto este însa alta: de
cele mai multe ori nu le acceptam. Înainte ca ratiunea sa intervina, un impuls
egocentric ne determina sa ne instituim în etalon al corectitudinii si echitatii: "Cum
sunt, gîndesc si fac eu este bine, corect si frumos; cum esti, simti, gîndesti sau
faci tu, daca este altfel, e gresit". În psihosociologie se recunoaste fenomenul
numit  paradigma imaginii în oglinda (Bronfenbrener, 1961[1]): ne atribuim virtuti
si atribuim altora vicii. Apare pentru început dezacordul, verbalizat sau nu; este
prima forma a conflictului. De regula, conflictul datorat diferentelor are o forma
usoara si incipienta, desi nu întotdeauna el este cel mai inofensiv (daca ne gîndim la
intoleranta religioasa, de exemplu).

·        Incompatibilitati (interferente) de asemenea reale sau iluzorii, imaginare,

percepute între nevoi, interese, valori, perceptii. Doua elemente sunt
incompatibile daca fiecare îl contrazice /se opune celuilalt (de ex., credinta
ca avortul este întotdeauna o crima si credinta ca avortul nu este crima),
daca obstructioneaza, interfereaza sau face mai putin  probabila realizarea
celuilalt elemment (de ex. doi oameni care concureaza pentru acelasi post).

·        Nerespectarea normelor, explicite sau implicite. Normele sociale sunt

standarde sau comportamente comune, acceptate de membrii grupului si
asteptate de ei. Unele norme sociale sunt explicite si pot fi afisate: "Fumatul
interzis", "În aceasta mânastire se intra numai cu capul acoperit". Altele sunt
nerostite si nescrise, dar si ele influenteaza comportamentul.
De ex., probabil ca nu exista nici un motiv functional sau vreo interdictie ca un
profesor sa se prezinte în fata elevilor în papuci si halat în loc de costum, în afara
de aceea ca este o norma sociala nerostita si asa se asteapta ceilalti sa te vada;
exista, apoi, reguli nescrise pentru comportarea în medii aglomerate (lift, mijloace
de transport în comun), asezarea la rînd, salut (prin forme încetatenite la nivel de
cultura ori subcultura).

Constient sau nu, sistematic sau accidental, noi încalcam norme si în felul
acesta lezam, facem atingere confortului celuilalt. Este una din cele mai
raspândite cauze ale conflictelor.

Caministul vine noaptea târziu în camera comuna si aprinde lumina; sotia nu

accepta sa gateasca; sotul are program individual în afara locuintei, în week-end-
uri; în restaurant, un individ se aseaza la masa la care tu îti serbezi ziua cu
invitatii; este caldura torida si o femeie iese la promenada în costum de baie.

Omul respecta normele sub imperiul a doua forte fundamentale care modeleaza
comportamentul: presiunea la conformare, pe de o parte, si dorinta de a se
supune, pe de alta parte. Individul se conformeaza  din mai multe motive:

1.      Comportamentul de conformare (ascultare, disciplina, respect al cerintelor

ce-i sunt adresate) este întarit începînd din copilarie. Copilul este
recompensat atât de frecvent pentru actul de a se conforma, încât
conformitatea lui tinde sa se generalizeze la noi situatii.

2.      Rezultat al compararii sociale. De obicei ne comparam cu alti oameni, în

special cu cei ca noi, ca mod de evaluare a acuratetei atitudinilor noastre,
dorintelor si convingerilor. Ne conformam nu la orice grup, ci la grupul de
referinta, adica la oamenii asemanatori noua, sau la cei pe care-i luam ca
model spre care tindem. În consecinta, tindem sa fim "în rând cu lumea" si
sa ne comportam ca cei din jur.

3.      La rîndul lui, grupul face presiuni asupra persoanei deviante sa se

schimbe, conformeze. Daca nu reuseste, o respinge. În felul acesta grupul îsi
pastreaza standardele si continuitatea.

·        Comunicarea: absenta sau defectuoasa (care duce la întelegere eronata).

·        Agresivitatea

·        Resursele limitate.

·        Sensibilitate /jignire. O persoana se simte imediat tinta criticilor, datorita fie

structurii de personalitate, fie unei conjuncturi temporare: slaba încredere în
sine, susceptibilitate, se confrunta cu anumite probleme stresante.
Modalităţile de comportament în situaţiile de conflict pot fi următoarele:
o presiunea (insistenţa, constrângerea, agresivitatea, folosirea autorităţii,
atingerea scopului prin orice modalitate);
o retragerea (evitarea conflictului);
o supunerea (adaptarea, cedarea, refuzul de a lupta, renunţarea la
interesele proprii);
o compromisul (cedări reciproce, căutarea căii de mijloc);
o colaborarea (luarea în consideraţie a intereselor reciproce şi găsirea
unei soluţii reciproc acceptabile).
E important să ştii: oricât de dificilă ar fi comunicarea cu o anumită
persoană, întotdeauna există o soluţie.