Scopul lucrării:

Verificarea legii de dependență a perioadei pendulului gravitațional, de lungimea sa. În partea a

doua lucrării determinăm accelerația gravitațională din locul experienței măsurînd cu o eroare cît mai mică
firului de care se suspendă corpul și raza corpului cu o eroare cît mai mică.
Aparate și accesorii:
Pendul gravitațional (matematic), stativ, cronometru, caliper, rigla milimetrică.
Scurt teoretic:
În natură regăsim oscilații în aproape orice domeniu:de la sunete pînă la cele mai mici particule ce
alcătuiesc materia, de la bătăile inimeii pînă la ticăitul ceasului. La baza tuturor acestor mișcării oscilatorii,
care pot avea forme foarte complexe, stă oscilația armonică. Orice sunet, vibrație sau mișcare periodică este
de fapt suma multor oscilații armonice. Oscilație sau mișcarea oscilatorie se numește orice mișcare sau
schimbare de stare , în care valorile mărimilor fizice ce le caracterizează se repetă în timp.
În dependență de natura mărimilor fizice ce se repetă, deosebim oscilații mecanice,
electromagnetice, electromecanice etc. În cazul oscilațiilor mecanice se repetă coordonata, viteza,
accelerația și alte mărimi fizice ce determină starea mecanică a corpului. Oscilațiile mecanice pot efectua
atât corpuri macroscopice (clădiri, tunuri, poduri), cât și sisteme microscopice (moleculele substanțelor,
atomi). În cazul oscilațiilor electromagnetice, se repetă valorile mărimilor fizice ce caracterizează circuitele
electrice de curent alternativ: intensitatea, tensiunea, sarcina electrică acumulată pe plăcile unui
condensator. Important este faptul că legile ce descriu oscilațiile mecanice sunt analoage legilor ce descriu
oscilațiile electromagnetice. Adică, aparatul matematic aplicat este unic pentru toate oscilațiile, în
dependență de natura lor.
Pendulul gravitațional este format dintr-un corp de masă m și de dimensiuni mici (punct material)
suspendat de un fir inextinsibil, cu masa neglijabilă, de lungimea l. Dacă pendului este scos din poziția sa
de echilibru, și este lăsat liber, el oscilează într-un punct vertical, datorită forței de greutate. În fig. 1 este
reprezentat un astfel de pendul care formează cu verticala un unghi θ numit elongație unghiulară.
Componența greutății în lungimea firului (normală la traiectoria arcului de cerc a pendulului), Gn = mg cos
θ, este compensată de tensiunea din fir, T. Componența tangențială la traiectorie Gt = mg sin θ, este forța de
revenire (de rapel), care acționează asupra pendulului spre a-l readuce în poziția de echilibru.

Se observă că forța de revenire nu este proporțională cu elongația unghiulară, deci oscilațiile

pendulului nu sunt armonice, în general. Însă pentru unghiuri θ suficient de mici, sin θ ≅ θ exprimat în
radiani, astfel că forța de revenire devine proporțională cu elongația unghiulară, iar oscilațiile pot fi
considerate armonice.
 Din fig. 1, se vede că elongația unghiulară θ = x/l, unde x este lungimea arcului de cerc
corespunzător, astfel că forța de revenire se poate scrie:

x mg
F = Gt = mg sinθ ≅ mgθ = mg = x = kx, (1)
l l

în care mărimea
k = mg/l (2)

reprezintă constanta elastică a sistemului. Din (1), se observă că forța de revenire a sistemului este
proporțională cu elongația x, iar din fig. 1 se vede că este mereu de sens opus elongației (când elongația este
spre dreapta, forța de revenire este orientată spre strânga, și invers). O asemenea forță de revenire este
denumită de tip elastic, iar sistemul supus unei astfel de forțe efectuează oscilații armonice cu perioada dată
de expresia:

m
T=2π (3)
k

Ținând seama de (2) și (3), rezultă că perioada de oscilații a pendulului gravitațional este dată de
formula:

l
T=2π (4)
g

Din (4) rezultă că perioada oscilațiilor mici a pendulului gravitațional este dependentă de masa
pendulului și amplitudinea oscilațiilor, ea depinde numai de lungimea pendulului (g fiind costant pentru
locul dat al experimentului).
În lucrarea de față ne propunem, în prima parte, să verificăm legea de dependență a perioadei
pendulului gravitațional de lungimea lui, iar în partea a doua să determinăm accelerația gravitațională,
observând din (4) că, dacă se măsoară cu o eroare cât mai mică lungimea l și perioada proprie T, se poate
calcula accelerația gravitațională g.

Dacă reprezentăm pe un grafic poziția centrului sferei pendulului în funcție de timp obținem
următoarea curbă:

Fig.2
 Această curbă reprezintă o mișcare oscilatorie armonică. O oscilație armonică este caracterizată de
frecvența (cât de repede vibrează) și amplitudine (cât de amplă, largă este variația).
Accelerația gravitațională (notată cu g) reprezintă accelerația impusă de Pământ asupra corpurilor
situate în apropierea acestuia. Accelerația gravitațională nu este constantă, ci virează la latitudine și
altitudine. În această lucrare se va măsura valoarea accelerației gravitaționale la paralela de ⁓ 450.
Scoțând pendulul din echilibru și punându-l în mișcare circulară, astfel că amplitudinea unghiului de
oscilație să nu depășească 50, putem determina accelerația gravitațională (g). Se va folosi un unghi mai mic
de 50, deoarece cosinusul acestui unghi tinde spre 1.
Pendulul gravitațional oferă unul din ccele mai precise și ușor de utilizat metode de determinare a
accelerației gravitaționale.

Mersul lucrării :
1. Folosind materialele din laborator, se realizează un pendul gravitațional cu lungimea 1 = 0,2 m ;
2. Se scoate pendulul din poziția de echilibru și, după ce este lăsat liber, se măsoară timpul t în care se
efectuează n = 50 de oscilații de amplitudine mică ;
3. Se calculează perioada oscilațiilor T = t/n ;
4. Se mărește succesiv lungimea pendulului cu câte 0,1 m, măsurând perioada pendulelor astfel
formate, ca la pct. 2 și 3 ;
5. Cu datele măsurate se completează tabelul de mai jos și apoi se realizează grafic : T = f ( √ l).
6. Se interpretează rezultatul obținut.
7. Folosind relația (4) pentru fiecare din pendulele formate, se calculează accelerația gravitațională g,
precum și valoarea sa medie iar datele se trec în tabel.

Exemplu de calcul :
 gt =4π2l1/T12 = ( 4,13)2*l1/T12≈ 39,44*1/1,982=10,06(m/s2)

 gt =4π2l2/T22=39,44*0,62/1,572=9,92(m/s2)

 gt =4π2l3/T32=39,44*0,80/1,822=9,52(m/s2)

 gt =4π2l4/T42=39,44*0,50/1,442=9,51(m/s2)

 ḡ=1/g(g1+g2+g3+g4)=9,75(m/s2)-valoarea medie ;

Calculul erorilor absolute: