Sunteți pe pagina 1din 2

FERRARI

povestea căluţului cabrat

Istoria maşinilor FERRARI se confundă întru totul cu aceea a curselor de automobile.


Prima victorie a unei maşini FERRARI într-o cursă va fi consemnată la 25 mai 1947, când
bolidul roşu cucereşte Marele Premiu al oraşului Roma. De atunci şi până în prezent, la volanul
monoposturilor sale si-au dovedit măiestria şi curajul o pleiadă întreagă de piloţi, printre cei mai
talentaţi şi mai faimoşi numărându-se argentinianul Fangio, francezul Prost şi germanul
Michael Schumacher.

Un căluţ negru pe fond galben

Aşa cum o enunţă Enzo Ferrari, povestea căluţului cabrat e într-adevăr „simplă şi
fascinantă”. Căluţul a fost mai întâi pictat pe fuzelajul avionului pilotat de Francesco Baracca,
un aviator erou din primul război mondial.
„În 1923, povesteşte Enzo Ferrari, când am câştigat prima mea cursă, la Ravenna, contele
Enrico Baracca, tatăl pilotului, a venit să mă vadă. << Enzo, mi-a zis el, de ce n-ai pune pe
maşinile tale calul cabrat născocit de fiul meu ? S-ar putea să-ţi poarte noroc >>”.
În 1923, cu ocazia cursei de 24 de ore de la Spa (Belgia), emblema apare pentru prima
dată pe o maşină, dar, la acea dată, Enzo lucra încă pentru Alfa Romeo. Marca nu se va impune
însă decât după terminarea celui de-al doilea război mondial, în 1947, când va apărea gravată pe
prima sa maşină de curse, un 125, pe circuitul de la Plaisance. De atunci, căluţul negru pe fond
galben va figura pe toate maşinile, publicaţiile sau alte produse ale firmei FERRARI.

În curse de mai bine de 50 de ani

Pasionat de automobil, această mare invenţie a secolului al XX-lea, Enzo Ferrari a rămas
toată viaţa un pilot de curse. Născut în 1897 la Modena (Italia), Enzo participă la prima sa cursă
la vârsta de 21 de ani. Zece ani mai târziu, fondează FERRARI – Scuderia, pentru ca la 51 de
ani să fie patronul unei firme dintre cele mai prospere. De astfel, Enzo şi-a început cariera ca
pilot de încercare, apoi a devenit pilot, înainte de a fi angajat la Alfa Romeo (unde va deţine
postul unuia dintre directori). Atras de competiţiile automobilistice, în 1939 demisionează de la
Alfa Romeo şi îşi întemeiază în 1943,propria firmă de maşini. În mai puţin de patru ani, punând
la capăt modelul 125, prima sa maşină de curse care îi va aduce, în 1947, şi prima sa victorie
dintr-un lung şir de succese. În 1949, un bolid roşu câştigă cursa de 24 de ore de la Le Mans
(cursă la care maşinile FERRARI participă şi azi, după o jumătate de secol).
Prima maşină de turism cu numele său va fi comercializată în 1946. Succesul acesteia şi
pasiunea sa pentru lumea curselor îl fac să se dedice, din 1947 şi până în 1988 (anul morţii
sale), maşinilor de acest tip.
În 1951 şi 1952, Alberto Ascari aduce Scuderiei primele două titluri mondiale. Patru ani
mai târziu, Juan Manuel Fangio cucereşte cel de-al patrulea titlu al său de campion al lumii la
piloţi, la volanul unei D50 (de 256 CP).
Din acest moment FERRARI devine practic o Scuderie de campioni : Mike Hawthorne
(1958), Phil Hill (1961), John Surtees (1964), Niki Lauda (1975) şi Jody Scheckter (1979), care
vor fi încoronaţi rând pe rând, drept campioni ai lumii la volanul maşinilor FERRARI.
Începând din anii ’80, mai mulţi piloţi francezi, între care Jacky Icks, Didier Pironi,
Patrick Tambay, Rene Arnoux şi Alain Prost, vor contribui la sporirea prestigiului maşinilor
FERRARI, participarea lor fiind mai mult decât meritorie. În 1990, de pildă, deşi cucerise cinci
mari premii, Alain Prost nu-l poate împiedica pe eternul său rival, Ayrton Senna, să-i răpească
titlul. Din 1947 şi până în 1989, maşinile FERRARI vor câştiga nu mai puţin de 5000 de curse
şi 25 de titluri de campioni, la toate categoriile.

Lumea fanilor FERRARI

Achiziţionarea unei maşini FERRARI te înscrie automat într-o altă lume, cea a fanilor
căluţului cabrat. Pentru a-şi putea împărtăşi pasiunea pentru lux şi viteză, pe care automobilele
FERRARI le oferă din plin, fericiţii proprietari ai acestor maşini sunt reuniţi în cluburi – peste
40000 în toată lumea. Unul dintre acestea, din Marea Britanie, şi-a sărbătorit anul acesta cea de-
a 39 aniversare.
Începând din 1993, pentru a permite clienţilor să utilizeze la maximum capacităţile
bolizilor roşii, firma FERRARI a inaugurat şi o competiţie rezervată amatorilor din toată lume –
FERRARI CHALLENGE. Aceştia se confruntă în 5 curse, care se dispută în Europa, America
de Nord, Venezuela şi Japonia. Ca un privilegiu suplimentar, Scuderia le oferă „gentleman –
driver” posibilitatea de a face cursuri de conducere pe circuitul de la Mugello, acordându-le
asistenţă tehnică, precum şi o diplomă de pilotaj. În plus, elevii au ocazia de a pilota o maşină
de Formula 1 – F355.
Pentru clienţii săi, FERRARI propune modele de felul lui Inter 195 (din 1951), maşini tot
mai evoluate şi mai apropiate, ca putere şi performanţă, de cele utilizate la curse. Ultimul model
ieşit pe piaţă FERRARI F340, dispune de un motor de 450 CP şi poate atinge o viteză de 350
km/h.
În câteva cifre, uzina de la Maranello (de lângă Modena), produce anual peste 3600 de
maşini, distribuite în 45 de ţări, 90% din producţie fiind destinată exportului (în principal în
SUA, Germania, Marea Britanie, Elveţia), pentru fiecare maşină existând 50 de opţiuni posibile.
O dată cu victoria lui Michael Schumacher, de acum doi ani, Scuderia FERRARI şi-a
adjudecat cel de-a zecelea titlu de campion mondial la clasa piloţi şi cel de-al nouălea la
constructori. Un bilanţ cu adevărat excepţional.

S-ar putea să vă placă și