Tulburările diagnosticate de regulă pentru prima dată

100 în Perioada de Sugar, în Copilărie sau în Adolescentă

313.81 Tulburarea Opozi ţionismul Provocator

Elemente de diagnostic
Elementul esenţial al tulburării opoziţionismul provocator îl constituie un
pattern recurent de comportament negativist, sfidător, disobedient si ostil fată de
persoanele reprezentând autoritatea, care persistă c el puţin 6 luni (criteriul A) si
este caracterizat prin apariţia frecventă a cel puţin patru din următoarele
comportamente pierderea cumpătului (criteriul Al), certuri cu adulţii (criteriul
A2), sfidarea sau refuzul activ de a se supune regulilor adulţilor (criteriul A3),
comiterea deliberată a unor lucruri care vor supăra alţi oameni (criteriul A4),
blamarea altora pentru propriile sale erori sau purtare rea (criteriul A5), a fi
susceptibil si uşor de agasat de către alţii (criteriul A6), a fi coleros si p lin de
resentimente (criteriul A7) ori a fi ranchiunos si vindicativ (criteriul A8) Pentru a fi
desemnate pentru tulburarea opoziţionismul provocator, comportamentele trebuie
să survmă mai frecvent decât se observă de regulă la indivizii de etate si nivel de
dezvoltare comparabile si trebuie să ducă la o deteriorare semnificativă in
funcţionarea socială, şcolară sau profesională (criteriul B) Diagnosticul nu este pus
dacă perturbarea în comportament survine exclusiv în cursul unei tulburări
psihotice sau afective (criteriul C), ori dacă sunt satisfăcute criteriile pentru
tulburarea de conduită sau pentru tulburarea de personalitate antisocială (la un
individ în etate de peste 18 ani)
Comportamentele negatniste si sfidătoare se manifestă prin obstinaţie
persistentă, rezistentă la îndrumări si refuzul de a face compromisuri, de a ceda ori
de a negocia cu adulţii sau egalii Sfidarea poate include, de asemenea, testarea
deliberată sau persistentă a limitelor tolerantei, de regulă prin ignorarea ordinelor,
ceartă si incapacitatea de a accepta blamul pentru relele cornişe Ostilitatea poate ti
îndreptată spre adulţi sau egali si este manifestată prin enervarea deliberată a altora
ori prin agresiune verbală (de regulă, fără agresiunea fizică serioasă \ăzută în
tulburarea de conduită) Manifestările tulburării sunt aproape constant prezente
acasă si pot să nu fie evidente la scoală sau în comunitate Simptomele tulburării
sunt de regulă mai evidente în interacţiunile cu adulţii sau cu egalii pe care
individul îi cunoaşte bine si ca atare pot să nu fie evidente în timpul examinării
clinice. De regulă, indivizii cu această tulburare nu se consideră ei înşişi ca
opoziţionisti sau provocatori si îşi justifică comportamentul ca fund un răspuns la
cereri sau circumstanţe absurde

Elemente si tulburări asociate

Elementele si tulburările asociate variază în funcţie de etatea individului si
severitatea tulburării opoziţionismul provocator La bărbaţi, tulburarea s -a arătat a
fi mai frecventă printre cei care în anii preşcolari au avut temperamente
problematice (de ex , reactivitate crescută, dificultate în a fi calmaţi) sau activitate
motorie crescută în timpul anilor de scoală, poate exista o stimă de sine scăzută,
labilitate afectivă, toleranţă scăzută la frustrare, hcentiozitate, uz precoce de alcool,
de tabac ori de droguri ilicite Adesea există conflicte cu părinţii, profesorii sau cu
egalii Poate exista un cerc vicios în care părintele si copilul arată tot ce este mai rău
în fiecare Tulburarea opoziţionismul provocator este mai fr ecventă în familiile în
care îngrijirea copilului este fărâmiţată de o succesiune de infirmieri diferiţi sau în
313 81 Tulburarea Opozitionismul Provocator 101

familiile în care metodele de educare a copilului, aspre, inadecvate sau neglijente,

sunt frecvente Tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie este comună la copiii cu
tulburarea opozitionismul provocator De asemenea, tulburările de învăţare si de
comunicare tind a fi asociate cu tulburarea opozitionismul provocator

Elementele specifice etăţii si sexului

Deoarece comportamentul opozitionist tranzitor este foarte frecvent la copiii
preşcolari si la adolescenţi, se impune precauţie în punerea diagnosticului de
opozihomsm provocator, mai ales în cursul acestor perioade ale dezvoltăm
Numărul simptomelor de opozitionism tinde să crească cu etatea Tulburarea este
mai frecventă la bărbaţi decât la femei înainte de pubertate, dar ratele devin
probabil egale după pubertate Simptomele sunt în general similare la ambele sexe,
cu excepţia faptului că bărbaţi i pot avea un comportament mai conflicrual si
simptome mai persistente

Prevalentă
Au fost raportate rate ale tulburăm opozitionismul provocator între 2% si 16%,
în funcţie de natura eşantionului populational si metodele de stabilire

Evoluţie
Tulburarea opozitionismul provocator devine evidentă de regulă înainte de
etatea de 8 ani si în mod uzual nu mai târziu de începutul adolescentei Simptomele
de opozitionism apar adesea în mediul familiar, dar cu timpul apar si în alte locuri
Debutul este de regulă gradu al, survemnd habitual în decurs de luni sau ani Intr -
o proporţie semnificativă de cazuri, tulburarea opozitionismul provocator este un
antecedent evolutiv al tulburănni de conduită Deşi tulburarea de conduită, tipul
cu debut în copilărie, este precedată ad esea de opozitionismul provocator, mulţi
copii cu opozitionism provocator nu vor prezenta ulterior tulburarea de conduită

Pattern familial
Tulburarea opozitionismul provocator pare a fi mai frecventă în familiile în care
cel puţin unul dintre părinţi are u n istoric de tulburare afectivă, opozihomsm
provocator, hiperactivitate/deficit de atenţie, personalitate antisocială ori de
tulburări în legătură cu o substanţă în afară de aceasta, unele studii sugerează că
mamele cu tulburare depresivă sunt mai predispu se la a a\ea copii cu
comportament opozitionist, însă nu este clar în ce măsură depresia maternă rezultă
din, ori cauzează comportamentul opozitionist la copii Tulburarea opozitionismul
provocator este, de asemenea, mai frecventă in familiile în care exist ă o discordie
maritală serioasă

Diagnostic diferenţial
Comportamentele dibruptive ale indivizilor cu tulburarea opozitionismul
provocator sunt de natură mai puţin sev eră decât cele ale indivizilor cu tulburare de
conduită, si de regula nu includ agresiune a fată de oameni sau animale, distrugerea
proprietăţii on un pattern bngantesc sau defraudativ Deoarece toate elementele
tulburăm opozitionismul provocator sunt de regulă prezente în tulburarea de
 Tulburările diagnosticate de regulă pentru prima dată
102 în Perioada de Sugar, în Copilărie sau în Adolescenţă

conduită, tulburarea opoziţionismul provocator nu este diagnosticată, dacă sunt

satisfăcute criteriile pentru tulburarea de conduită. Comportamentul opoziţionist
este un element asociat comun al tulbură rilor afective şi al tulburărilor psihotice
prezente la copii si la adolescenţi si nu trebuie diagnosticat separat, dacă simptomele
survin exclusiv în cursul unei tulburări afective sau psihotice. Comportamentele
opoziţioniste trebuie, de asemenea, distins e de comportamentul disruptiv care
rezultă din inatenţie si impulsivitate în tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie.
Când cele două tulburări survin concomitent, trebuie puse ambele diagnostice. La
indivizii cu retardare mentală, un diagnostic de tu lburare opoziţionism provocator
este pus numai dacă comportamentul opoziţionist este cu mult mai evident decât se
observă la indivizii de etate, sex si severitate a retardării mentale comparabile.
Tulburarea opoziţionismul provocator trebuie distinsă, de a semenea, de
incapacitatea de a executa ordinele date, care este rezultatul deteriorării înţelegerii
limbajului (de ex., pierderea auzului, tulburarea mixtă de limbaj receptiv si
expresiv). Comportamentul opoziţionist este un element tipic al anumitor stadi i de
dezvoltare (de ex., mica copilărie si adolescenţa). Un diagnostic de opoziţionism
provocator trebuie avut în vedere, numai dacă comportamentele survin mai
frecvent si au consecinţe mai serioase decât se observă de regulă la alţi indivizi cu
stadiu de dezvoltare comparabil si duc la o deteriorare importantă în funcţionarea
socială, şcolară sau profesională. Debutul comportamentelor opoziţioniste în
adolescenţă poate fi datorat procesului de individuaţie normală.

Criteriile de diagnostic pentru

313.81 Opoziţionismul Provocator
A. Un pattern de comportament negativist, ostil şi provocator care durează cel
puţin 6 luni, în timpul cărora sunt prezente patru (sau mai multe) dintre
următoarele:
(1) adesea îşi pierde cumpătul;
(2) adesea se ceartă cu adulţii;
(3) adesea sfidează sau refuză în mod activ să se conformeze cererilor sau
regulilor adulţilor;
(4) adesea enervează în mod deliberat pe alţii;
(5) adesea blamează pe alţii pentru propriile sale erori sau purtare rea;
(6) adesea este susceptibil ori uşor de enervat de către alţii;
(7) adesea este coleros şi plin de resentimente;
(8) adesea este ranchiunos şi vindicativ.
Notă: Un criteriu se consideră satisfăcut, numai dacă comportamentul
survine mai frecvent decât se observă de regulă la indivizii de etate şi nivel
de dezvoltare comparabile.
B. Perturbarea în comportament cauzează o deteriorare semnificativă clinic în
funcţionarea socială, şcolară si profesională.
C. Comportamentele nu survin exclusiv în cursul evoluţiei unei tulburări psiho
tice sau afective.
D. Nu sunt satisfăcute criteriile pentru tulburarea de conduită, şi dacă individul
este în etate de 18 ani sau mai mult, nu sunt satisfăcute criteriile pentru
tulburarea de personalitate antisocială.