UNIVERSITATEA POLOTEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMEOR BIOTEHNICE

Program de studii: Ingineria si Managementul Sistemelor
Biotehnice

CALCULUL UNUI SISTEM DE TRANSPORT PENTRU O

STATIE DE EPURARE A APELOR UZATE

Coordonator stiintific:
S.I. Dr. Ing. Dutu Iulian Claudiu

Masterand: Mioara-Daniela Taifas

(Mot)

3
 Cuprins

Cuprins 3
Capitolul I. Managementul deșeurilor destinate instalațiilor de reciclare 5
1.1. Noțiuni generale privind deșeurile 5
1.1.1. Definiții 5
1.1.2. Clasificarea deşeurilor 6
1.1.3. Deşeuri municipale 10
1.1.3.1. Deşeuri menajere 11
1.1.4. Deşeuri industriale 12
1.1.5. Gestionarea deșeurilor municipale și industrial 13
1.1.5.1. Colectarea deşeurilor 14
1.1.5.2. Sortarea deşeurilor municipale şi industrial 15
1.1.5.3. Transportul deșeurilor 18
1.1.5.4. Depozitarea deşeurilor 21
1.1.5.5. Tratarea deşeurilor 24
1.1.5.6. Valorificarea deşeurilor 25
1.1.5.7. Reciclarea și reutilizarea deşeurilor 27
1.1.6. Efectele deşeurilor asupra mediului înconjurator 32
1.2. Baza legislativă privind activitățile de management al deşeurilor 33
1.2.1. Obligațiile detinătorilor de deşeuri îndustriale reciclabile 34
1.2.2. Gestionarea ambalajelor și deşeurilor de ambalaje 35
1.3. Principalele activităţi din managementul deşeurilor reciclabile 36
1.4. Sănătatea și securitatea muncii în managementul deșeurilor 37
Capitolul II. Instalații de reciclare a deșeurilor 39
2.1. Tipuri de instalații de reciclare 39
2.1.1. Instalaţii de ardere a deşeurilor 39
2.1.1.1. Instalaţie cu grătare mobile fără autorăscolire 42
2.1.1.2. Instalaţie de ardere cu grătar cilindric Dusseldorf 43
2.1.1.3. Sistem de ardere cu grătare cu împingere răsturnată (Martin) 44
2.1.2. Instalaţii utilizate în uzinele de obţinere a compostului 45
2.1.2.1. Separator magnetic 49
2.1.2.2. Buncăr de separare 51
2.1.2.3. Separatorul cu bandă înclinată 51
2.1.2.4. Uzine de compostare 52

4
 2.1.3. Mori pentru reducerea dimensiunilor deşeurilor solide 56
2.1.3.1. Moară cu ciocane 56
2.1.3.2. Moară cu ciocane și nicovală 59
2.1.4. Presă de balotat de deşeuri 60
2.1.5. Instalaţii de separare a deşeurilor 63
2.1.5.1. Separator balistic pentru sortarea deseurilor menajere (sortare dimensională) 63
2.1.5.2. Separatorul rotativ cu curent de aer (sortare densimetrică) 64
2.1.5.3. Separator magnetic (sortarea magnetică) 67
2.1.5.4. Separatorul radiometric cu bandă (sortare optică) 68
2.1.5.5. Stații de sortare 68
2.1.6. Instalaţii pentru reciclarea maselor plastice 71
2.1.6.1. Instalație de măcinare fină la temperatura mediului ambiant a SMP1 73
2.1.6.1. Instalaţie Alpine-Messer pentru măcinarea criogenică a SMP1 75
2.1.6.3. Instalație Pallmann de aglomerare a SMP1 75
2.2. Principalele echipamente de tratare a deșeurilor din componența uneiinstalaţii de reciclare
77
2.2.1. Sisteme de cernere 77
2.2.1.1. Sita tambur 77
2.2.1.2. Sita cu vibraţie 78
2.2.1.3. Sita plată cu disc 78
2.2.2. Desfăcătoare de saci 79
2.2.3. Benzi transportoare 80
2.3. Condiții tehnice și de mediu privind funcționarea instalațiilor de reciclare 82
2.3.1. Impactul potenţial asupra componentelor mediului, măsuri de reducere a acestuia 82
2.3.1.1. Apa 82
2.3.1.2. Aer 83
2.3.1.3. Solul şi subsolul 84
2.3.1.4. Mediul economic și social 84
2.4. Alegerea unui tip de instalație de reciclare a deșeurilor 85
Bibliografie 86

5
 Capitolul I. Managementul deșeurilor destinate instalațiilor de reciclare

1.1. Noțiuni generale privind deșeurile

1.1.1. Definiții

DEŞEU
- rest dintr-un material rezultat dintr-un proces tehnologic de realizare a unui anumit
produs, care nu mai poate fi valorificat direct pentru realizarea produsului respectiv [1];
- orice substanță sau orice obiect pe care deținătorul îl aruncă, are intenția sau
obligația de a le arunca [2].
DEȘEUL SOLID – fracția solidă eliminată din produsele activităților domestice,
comerciale, industriale, agricole, miniere, instituționale și a serviciilor publice.
DEŞEURI MUNICIPALE – deşeuri menajere de la populație, deşeuri asimilabile din
comert, industrie și instituții, deşeuri din grădini și parcuri, deşeuri din piețe, deșeuri stradale,
deşeuri voluminoase [3].
DEȘEUL INDUSTRIAL – provenit din industria minerala poate fi descris ca un
material solid sau lichid, cu o compoziție complexă, care îl face impropriu pentru utilizarea
inițiala. Deșeul are valoare economică nulă sau negativă pentru producător (detinator) la un
moment și un loc dat.
Pentru a evacua deșeul deținatorul trebuie să platească. Dacă dimpotrivă, pentru un
deșeu rezultat dintr-un proces industrial, se plătește achiziționarea lui de către un utilizator,
atunci denumirea corectă este de materie primă secundară. Pentru producator, deșeurile
destinate recuperării și comercializarii devin subproduse industriale sau produse secundare
[4].
FRACȚIE ORGANICĂ – fracție biodegradabilă.
GOSPODĂRIREA DEŞEURILOR – înseamnă asigurarea condiţiilor de reciclare a
lor şi depozitarea în deplină siguranţă, de protecţie a mediului și neutralizare a deşeurilor
nocive.
REBUT – produs din activitatea industrială care nu iți poate îndeplini scopul pentru
care a fost realizat (mașini, utilaje, rebuturi de produse).
RECICLARE – operaţiunea de refolosire a deşeurilor recuperabile. Reciclarea este
un proces care asigură păstrarea rezervelor naturale, economisirea materiei prime și a

6
energiilor. Reciclarea presupune implementarea strategiei celor „4R-uri”, privind
valorificarea deşeurilor şi a reziduurilor de diverse feluri, care constă din următoarele
operaţiuni: recuperare; refolosirea ca atare; recondiţionarea (inclusiv repararea sau
regenerarea în vederea refolosirii) şi reciclarea tehnologică, dacă deşeurile nu mai pot fi
folosite ca atare sau prin recondiţionare, reparare sau regenerare [5].

1.1.2. Clasificarea deşeurilor

La nivel european s-a încercat elaborarea unor criterii de clasificare ale deşeurilor
precum și metode standard de gestionare a deşeurilor, sarcină ce întâmpină dificultăţi
datorită unor cauze cumulative, printre care se pot enumera: lipsa unei baze de date complete,
a unui sistem de monitoring integrat, stadiile diferite de dezvoltare socio-economică a unor
state. Ca un exemplu concludent, în România pâna în anul 2007, anul aderării la UE, nu a
existat o bază credibilă de date, pentru monitoringul deşeurilor la nivel naţional.
Deşeurile pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii.
A. După proveniență:
- deşeuri provenite din sectorul gospodăresc și public (deşeuri alimentare, deşeuri
combustibile, deşeuri de la demolari și șantiere);
- deşeuri provenite din sectorul îndustrial (îndustrie alimentară, îndustrie chimică,
îndustrie textilă);
- deşeuri provenite din sectorul minier și petrol;
- deşeuri provenite din activități agrozootehnice;
- deşeuri municipale;
- deşeuri medicale.
A. Dupa posibilitățile de valorificare:
- deşeuri care se pretează la o valorificare superioară (deşeuri din lemn, deşeuri
metalice);
- deşeuri ce nu pot fi valorificate și care trebuie distruse sau neutralizate.
B. Dupa compozitie:
- deşeuri organice de origine animală și vegetală;
- deşeuri minerale sau metalice;
- deşeuri provenite din transformări chimice;
- deşeuri radioactive.

7
 Deșeurile își fac apariția din anumite cauze și anume: biologice, chimice,
tehnologice, economice, comerciale, accidentale, ecologice. [6]
Deșeurile solide pot fi clasificate, conform Ghidurilor pentru gestionarea deșeurilor
solide municipale, după cum urmează:
- deșeuri menajere/rezidentiale: acest tip de deșeuri provene de la gospodării unice
sau multifamiliale. Aceste deșeuri sunt generate din activitățile casnice, cum ar fi gătitul
(cenușă), curățenie (praf), reparații (reziduuri), hobby-uri, redecorare, containere goale,
pachete de ocazie, haine vechi, cărți, ziare vechi, sticlă spartă, plastic, mobilier dezafectat și
inutil;
- deșeuri municipale: deșeurile municipale includ deșeuri rezultate din activități și
servicii, cum ar fi măturatul stradal, animale moarte, deșeurile din piețe și vehiculele
abandonate. În general, acest termen "deșeuri municipale" este utilizat într-un sens mai larg
care include deșeurile menajere, deșeurile din instituții și deșeurile comerciale;
- deșeuri comerciale: această categorie include deșeurile solide care provin din
birouri, piețele en-gros și cu amănuntul, restaurante, hoteluri, depozite și alte unități
comerciale.
- deșeuri înstituționale: acestea sunt acele deșeuri provenite din instituții, cum ar fi
școli, colegii, universități, spitale și institute de cercetare. Unele dintre aceste deșeuri (cum
ar fi cele din spitale) pot fi periculoase;
- gunoaie: gunoiul este termenul aplicat deșeurilor animale și vegetale generate de
manipularea, depozitarea, vânzarea, pregătirea, prepararea și servirea alimentelor. Astfel de
deșeuri conțin materie organică putrescibilă (ușor și rapid biodegradată, cu miros urât). Acest
lucru atrage șobolani, muște, țânțari și alte însecte, de aceea este necesară o intervenție
imediată;
- reziduuri: acesta este un termen general aplicat pentru deșeurile solide provenind din
gospodării, unități comerciale și instituții cu excepția gunoiului și cenușii;
- cenușile: acestea sunt reziduuri de la arderea lemnului, cărbunelui, cocs și alte
material
combustibile pentru gătit și încălzire în instituții, case și industriile mici. Atunci când este
produsă în cantități mari în centralele termice (cenușa zburătoare), acestea sunt cunoscute
ca deșeuri îndustriale. Cenușa este formată din reziduuri pulverulente fîne, zgură și clinker
adesea amestecat cu bucăți foarte mici de metal și sticlă;

8
 - deșeuri voluminoase: deșeurile voluminoase sunt deșeuri de uz casnic de mari
dimensiuni, care nu pot fi depozitate în containerele de depozitare normale ale gospodăriei
și prin urmare au nevoie de colectare special;
- deșeuri stradale: deșeurile colectate de pe străzi, trotuare, parcuri, etc. sunt cunoscute
sub numele de deșeuri stradale. Acestea includ, în principal praf, murdărie, pungi de plastic
(subțire), frunze uscate, materiale inutile, carton, cârpe, anvelope, legume, etc;
- animale moarte: acest termen include animalele care mor în mod natural sau prin
accidente pe drumurile publice. Aceasta nu includ animale de la abatoare, care sunt
considerate deșeuri industriale. Există două tipuri de animale moarte, mari și mici. Cele mai
mici, cum ar fi pisicile, șobolanii, câînii, iepurii, etc., sunt consumate de către alte animale
sau pot fi ușor ridicate și eliminate. Cele mari, cum ar fi vacile, caii, oile, caprele, etc.,
necesită o atenție deosebită și imediată, deoarece traficul este afectat și emit un miros
neplăcut;
- deșeuri din construcții și demolări: acestea sunt deșeuri generate de reziduuri din
construcții, reparații și demolări de case, clădiri comerciale și alte structuri;
- deșeuri îndustriale: materialul solid aruncat din procesele de fabricație și
operațiunile industriale intră în această categorie. Există o gamă largă de substanțe care sunt
unice pentru fiecare industrie, astfel încât acestea sunt considerate separat de deșeurile
municipal;
- deșeuri periculoase: deșeurile periculoase sunt definite ca deșeuri de origine
industrială, instuțională sau din consum care, din cauza caracteristicilor lor fizice, chimice
sau biologice sunt potențial periculoase pentru ființele umane și mediu. În unele cazuri,
agenții activi pot fi lichizi sau gazoși, ele sunt clasificate ca deșeuri solide, deoarece acestea
sunt limitate în containere solide;
- deșeuri de epurare: produse solide rezultate din tratarea apelor reziduale sunt
clasificate ca deșeuri de epurare. Acestea sunt în majoritate organice și produse din tratarea
nămolului organic din apele reziduale brute și tratate. Fracția anorganică a apelor reziduale
brute, cum ar fi nisipul, este separată în etapa preliminară a tratamentului, și pentru că
antrenează materiile organice putrescibile, care pot conține bacterii (agenți patogeni) și
produc boli, trebuie să fie îngropată sau eliminată rapid;
Analizând cele prezentate mai sus, am considerat ca fiind relevant pentru lucrarea de
licență să prezint în continuare categoria deşeurilor solide din care fac parte și deseurile
municipale (inclusiv deşeuri menajere și deşeuri comerciale) și deseurile industriale.

9
 Deșeurile solide includ deșeuri menajere, deșeuri municipale, deșeuri comerciale,
gunoaie (deșeuri animale și vegetale), reziduuri (anorganice), cenușă și deșeuri industriale,
nămolul de la stațiile de epurare a apelor uzate, etc. În zilele noastre, populația care locuiește
în principal în mediul urban produce deșeuri solide mult mai mult decât cea care locuiește
în mediul rural.
Compoziția și caracteristicile deșeurilor solide nu sunt aceleași în întreaga lume, și
chiar și în aceeași țară se schimbă de la regiune la regiune și din timp în timp.Compoziția
depinde de nivelul de trai, obiceiurile sociale, locație, climat și de condițiile meteorologice,
etc. Acolo unde nivelul de trai este mai ridicat, cantitatea de deșeuri produse este mai mare.
Pe lângă cantitatea totală de deșeuri produse, compoziția deșeurilor este, de asemenea,
diferită pentru diferitele grupe de venit.
Tabelul 1.1 prezintă compoziția, caracteristicile și cantitățile de deșeuri solide
generate pentru diferite grupe de venit [7].

Tabelul 1.1. Compoziția, caracteristicile și cantitățile de deșeuri solide pentru diferite

grupe de venit [7]

10
1.1.3. Deşeuri municipale

Deşeurile municipale sunt generate de către gospodării, activităţi comerciale şi alte

surse ale căror activităţi sunt asimilate cu cele din gospodării și a societăţilor comerciale. Ele
nu includ alte deşeuri precum cele provenite din minerit, procese industriale, de contrucţie
şi demolări.
Deşeurile municipale sunt alcătuite din deşeuri reziduale, deşeuri voluminoase,
materiale secundare de la colectarea selectivă (de ex., hârtie şi sticlă), deşeuri menajere
periculoase, deşeuri de la curăţarea străzilor şi litiere. Ele sunt alcătuite din materiale precum
hârtie, carton, metale, textile, organice (resturi alimentare şi de grădină) şi lemn. Figura
1.1.subliniază compoziţia tipică a deşeurilor municipale. După cum se poate vedea, cea mai
mare fracţie este formată din hârtie şi carton cu un procent de 35% din fluxul de deşeuri,
urmată de materialele organice cu 25%.

Fig 1.1. Compoziția tipică a deşeurilor municipale.

Deşeurile municipale reprezintă aproximativ 14% din totalul deşeurilor generate.

De cele mai multe ori sunt depozitate pe rampa de deşeuri. Totuşi, unele ţări au luat
măsuri de delimitare faţă de depozitare. Alternativele oferite includ incinerarea (într-un
procent crescător cu recuperare de energie), recilarea sticlei, hârtiei, metalelor, plasticului
și a altor materiale, precum şi compostarea.
Există multe impacturi potenţiale asociate cu depozitarea deşeurilor, inclusiv cu
generarea levigatului și a gazelor (cu puternic efect de seră), mirosurilor, insectelor,
paraziţilor şi modului de folosire a terenurilor în cazul depozitelor de deşeuri. [8]

11
1.1.3.1. Deşeuri menajere

Sunt deşeuri provenite din activități casnice sau asimilabile cu acestea și care pot fi
preluate cu sistemele de precolectare curente din localități;
Compoziţia deşeurilor menajere din punct de vedere fizic este eterogenă și variază
în funcţie de mărimea localității, și dependența de timp, de poziția geografică, de sistemul
de încălzire al locuințelor, de nivelul de trai și de dezvoltarea industriei ambalajelor. În
perspectiva calitativă, la o îmbunătățire a nivelelor veniturilor din Romania se așteaptă o
creștere a “părții valoroase” (hârtie, carton, materiale plastice) în deșeurile din locuințe.
Componentele principale ale deşeurilor menajere sunt: metale, hârtie, materiale
plastice, cauciuc, textile, piele, resturi alimentare, veselă spartă, sticle şi geamuri sparte,
moloz de la reparaţiile interioare, frunze, paie, cenuşă, diverse.
În funcţie de procesele fizico-chimice ce pot avea loc în timp după acumularea lor,
deşeurile se pot grupa astfel:
- materiale combustibile (hârtie, cartoane, plastice, textile, lemn, oase, etc);
- materiale fermentabile (resturi alimentare, fructe, legume, zarzavaturi, carne, etc);
- materiale inerte (metale, sticle, ceramică, etc);
- materiale fine (cenuşă, zgură, pământ, etc).
O astfel de grupare a părților componente ale reziduurilor, dă posibilitatea ca pe baza
ponderii cu care intervîne fiecare categorie să se stabilească direcțiile către care trebuie
îndreptate eforturile, în vederea valorificării superioare a acestora. Valorificarea deşeurilor
menajere trebuie să ţină seama atât de cunoaşterea compoziţiei acestora cât și de modificarea
în timp a acestei compoziţii.[9]

Figura 1.2.Compoziția generală a deșeurilor menajere în țara noastră.[10]

12
Compoziţia aproximativă a deşeurilor menajere relevantă în România este următoarea:
lemn 1 - 1,5%; hârtie 8 – 10%; plastic 12 – 16%;
metale 3 – 5%; sticlă şi ceramică 1 – 3%;
materii organice 50 – 60%; diverse 5 - 8% .

În tabelul 1.2 este prezentată variaţia compoziţiei medii a deşeurilor menajere în anul
2003 din Regiunea 2 Sud Est, pe baza datelor primite de la agenţii de salubritate, calculată
în funcție de compoziția medie a deșeurilor din județele componente [9].

Tabelul 1.2. Compoziția medie a deșeurilor menajere colectate de la populație

1.1.4. Deşeuri industriale

Deşeurile industriale sunt în medie de 5 până la 20 ori mai mari faţă de deşeurile
municipale și sunt depozitate în gropi comune cu cele municipale sau separat, existând alte
probleme legate de managementul ineficient al acestora, în afara de cele enumerate mai sus
sunt:
- rata reciclării deşeurilor este foarte mică;

13
 - stocarea în curtea întreprinderilor fără masuri de protecţie și control;
- efectul poluator asupra factorilor de mediu;
- existenţa unor substanţe periculoase pentru mediu şi sănătatea populaţiei.
În România principalele tipuri de deşeuri industriale produse sunt:
- sterilul din exploatările miniere şi cariere, judeţele care produc mari cantităţi de steril
minier din subteran sau din cariere de suprafaţă sunt: Gorj, Vâlcea, Alba, Covasna,
Hunedoara, Maramureş, Sălaj, Prahova;
- cenuşile provenite din procesele termice din cadrul marilor termocentrale, judeţele
care produc mari cantităţi din acest tip de deşeuri sunt: Gorj, Hunedoara, Dolj, Bihor;
- deşeurile metalurgice (zguri metalice, praf și cenuşi metalice, material refractare,
cruste,
miezuri și forme de turnare), judeţul care se remarcă prin producerea celor mai mari cantităţi
este Galaţi;
- nămolurile îndustriale,
- deşeurile metalice (feroase, neferoase şi în amestec). [11]

1.1.5. Gestionarea deșeurilor municipale și industrial

Cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la educația privind colectarea,

transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor.De obicei, termenul se referă la
materialele rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor asupra sănătății
oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat.
Gestionarea deșeurilor are ca scop și economisirea unor resurse naturale prin
reutilizarea părților recuperabile. Deșeurile gestionate pot fi atât solide, cât și lichide sau
gazoase, precum și cu diverse proprietăți (de exemplu radioactive), necesitând metode de
tratare specifice fiecărora.
În România activitatea de gestionare a deșeurilor este fundamentată pe Legea
211/2011, care implementează o serie de directive ale Consiliului Europei. Coordonarea
acestei activități cade în sarcina Ministerului Mediului și a Agenției Naționale pentru
Protecția Mediului(ANPM).

14
1.1.5.1. Colectarea deşeurilor

Reprezintăstrângerea, sortarea și/sau regrupareadeşeurilor (depozitarea temporara a

deşeurilor) în vederea transportului lor. Colectarea se face cu ajutorul unor recipiente de
colectare a deşeurilor, de diferite marimi și tipuri, și anume: tomberoane de gunoi, coşuri de
gunoi, pubele,containere.
Deşeurile de ambalaj sunt depozitate în containerele specifice fiecărui tip de material.

Fig 1.3. Containere specifice fiecărui tip de material.

Containerul Albastru – Ambalaje din hârtie, ambalaje din carton și ambalaj de

carton
pentru lapte și suc.
Ambalajele din hârtie carton sunt obţinute din celuloza, reciclarea lor salvand
milioane de copaci anual. Fibra celulozică se deterioreaza dupa 4 cicluri de reciclare deci
prin colectare selectiva se poate introduce acelaşi material în circuitul economic de 4-5 ori.
Ambalajul din carton utilizat pentru lapte și suceste un ambalaj compozit fabricat
din hârtie-carton de cea mai bună calitate, conținând folii protectoare din aluminiu și material
plastic. Luând în considerare calitatea excepțională a fibrei celulozice din care sunt fabricate
aceste ambalaje, colectarea selectivă și reciclarea lor fiind deosebit de importantă.Este
nevoie de un copac de 15 ani pentru a produce 700 de pungi de hârtie.Fiecare tonă de hârtie
reciclată poate salva 17 copaci.
Containerul Galben – Ambalaje din material plastic, containerele tip PET sau din
alte materiale plastice, doze din aluminiu pentru băuturi, și alte recipiente metalice.

15
 Ambalajul tip PET. Prescurtarea acestui tip de ambalaj vine de la polietilena
tereftalată, un polimer obţinut din petrol. Proprietăţile sale îl fac deosebit de util pentru
ambalarea lichidelor, înlocuind în multe cazuri sticla. Cantitățile din ce în ce mai mari de
PET folosite la ambalare și rezistență foarte mare la acțiunea factorilor naturali, impun
colectarea selectivă a acestor deşeuri de ambalaje.Pentru fabricarea unui kg de material PET
se utilizează aproximativ 2 kg de petrol și importante cantități de energie.Dozele metalice
pentru băuturi sunt fabricate din alumîniu, un material deosebit de valoros pentru
industrie.Pentru fabricarea unei tone de aluminiu sunt necesare 4 tone de minereu de bauxită.
Reciclarea unei cutii de aluminiu reduce consumul de energie echivalent cu energia
consumată de un televizor timp de trei ore.

Containerul Verde – Ambalaje din sticla pentru bauturi (vin, bere, alcool, sucuri).
Ambalajele de sticlă se obţin din dioxid de siliciu în amestec cu silicați ai unor
metale.Sticla este un material amorf, fără punct de topire definit, și se poate recicla la
infinit.Prin reciclarea unei tone de sticlă se economisesc 1,2 tone de materii prime (sodă,
nisip, feldspat).[12]

1.1.5.2. Sortarea deşeurilor municipale şi industrial

Pentru a putea înțelege importanța colectării selective a deșeurilor, trebuie să știm

mai întâi care este legătura foarte importantă dintre mediu și gunoiul pe care omul îl produce,
și ce înseamnă reciclarea deșeurilor.
Toate speciile de pe Pământ, fie ele animale sau vegetale, trăiesc în armonie cu
mediul înconjurător, cu planeta pe care se desfășoară ciclul vieții lor.Singura excepție o
reprezintă omul. Prin multe din acțiunile omului, mediul, planeta noastra are de suferit. Una
dintre importantele acțiuni care dăunează mediului este reprezentată de producerea gunoiului
și reintroducerea acestuia în mediu.
Deși România nu este încă la nivelul altor țări mai dezvoltate unde gunoiul nu este
ridicat de către compania responsabilă dacă nu este deja sortat, și țara noastră face progrese
în acest sens. În specialmarile orașe au dezvoltat strategii de management al deșeurilor,
printre cele mai reciclate fiînd PET-urile, hartia și fierul. Pe lângă acestea se pot recicla și la
noi în țară anvelopele, aluminiul, sticla, becurile ecologice fluorescente (CFL), uleiul uzat,
aparatele electrice și electronice, acumulatorii/bateriile etc. Dacă aceste materiale nu sunt
sortate și colectate separat, vor ajunge alături de celelalte gunoaie fie într-o groapă de gunoi,

16
așteptând să se descompună (atenție: unele se descompun greu și foarte greu iar unele conțin
substanțe toxice care ajung astfel în mediu), fie vor ajunge într-un încinerator, unde vor fi
arse. Arderea deșeurilor în incineratoare este o sursă de poluare a atmosferei și distrugere a
calității aerului locuitorilor din apropierea incineratorului.
Sortarea deşeurilor se face în majoritatea cazurilor dupa colectarea lor. În rarele
cazuri în care deseurile sunt deja sortate dupa categorie (ex: sticla, plastic, metale etc), ele
sunt duse direct la stațiile de procesare și reciclare. Sortarea deşeurilor în centrele
specializate presupune de obicei mai multe etape, din care majoritatea sunt automatizate,
permițând sortarea rapidă a unor cantități impresionante de deșeuri.
Pe scurt, sortarea decurge în modul următor: încarcătura camioanelor este plasată pe
o bandă rulantă de unde bucăţile mari de plastic, cartoane etc. sunt eliminate manual pentru
a nu bloca dispozitivul de sortare. Următorul aparat separă deşeurile în funcție de greutate,
apoi urmează separarea pe tip de deșeu (inițial se facea manual acest pas, dar încep să fie
deja folosite la scară largă scanerele automate). Materialele feroase sunt sortate folosind
magneți. Aluminiul este scos din amestec folosind câmpi magnetici cu poli ce se rotesc, ce
creează câmp magnetic în interiorul cutiilor de aluminiu ce se respinge cu cel din exterior.
Sticla este sortată în final manual în funcție de culoare.
Printrebeneficiile sortării deșeurilorse află:
- reducerea cantității de resurse exploatatedin mediu;
- reducerea costurilor de fabricație a diferitelor produse și deci reducerea costurilor
acelor produse ca beneficiu pentru consumator;
- reducerea cantității de materiale nebiodegradabile care ajung în mediu, deci
reducerea poluării mediului;
- reducerea cantității de deșeuri care ajunge în gropile de gunoi sau în incineratoare
(deci reducerea poluării atmosferice) etc. [13]
Sortarea deșeului municipal
Problema deşeurilor municipale devine din ce în ce mai urgentă datorită:
- lipsei gropilor de gunoi sau întreținerii inadecvate a acestora;
- capacitate limitată a gropilor de gunoi;
- costuri de investiție și de operare mari pentru gropile de gunoi controlate;
- necesității de reciclare a metanului și celorlalte gaze provenite din gropile de gunoi.
Avantajele sortării:

17
 - reducerea volumului deșeului urmată de compactarea produselor reciclabile,
facilitează
și reduce nevoile de transport;
- vânzarea produselor reciclabile către industriile interesate permite câstiguri
financiare;
- reducerea cantității deşeurilor duse la gropile de gunoi;
- obținerea unui deșeu rezidual curat, organic, ce poate fi compostat.
Etapele sortării deșeului municipal
a. Sortarea preliminară – deșeul urban amestecat este descărcat într-o zona de
descarcare specială, unde produsele de dimensiuni mari și elementele inadecvate (roți,
baterii, pietre, biciclete, etc.) sunt îndepartate. Deșeul rămas se încarcă într-o pâlnie care
alimentează linia de sortare.
b. Sortarea mecanică – este întreprinsă de către un ciur rotativ staționar. Selectarea
sitei dar și mărimea acesteia sunt facute în funcție de felul deșeului de sortat.
c. Sortarea magnetică – această sortare este facută cu ajutorul unei benzi superioare
conveioare care îndepartează maximul de materiale feroase reziduale. Odată îndepartat acest
material contaminat, deșeul rămas este trimis catre al 4-lea stagiu de procesare: masa de
sortare.
d. Sortarea manuală – pe masa de sortare, operatorii separă prodesele reciclabile.
Caracteristicile unității de sortare (numărul de operatori, de produse îndepartate, opțiuni)
sunt determinate în funcție de nevoile clientului, stabilite împreună cu tehnicienii proiectanți.
Este recomandată o masă de presortare pentru a îndeparta sticla care este inclusă în
deșeu din greșeală. Linia de sortare poate fi echipată cu benzi conveioare recuperatoare
pentru a alimenta direct în presele de compactare sau către alte tipuri de procesare. Pâlnia
poate fi pusă la nivelul solului sau mai jos. [14]
Sortarea deşeului industrial
Principiul de tratare a deșeului industrial este de fapt o adaptare a procesului de
sortare. Desi principiul este similar, aici rezumăm selecția deșeului cu valoare energetică.
Mai mult decât atât, procedurile de tocare sunt făcute atât cu tocatoare de joasă viteză cît și
cu tocatoare de viteză mare pentru a reduce volumele și pentru a salva spațiu și costuri de
transport.
Etapele sortării deșeului industrial

18
 a. Tocarea preliminară – tot deseul este introdus într-un tocător de viteză joasă care
produce fracții între 0 și 300mm. Acest stagiu schimba dimensiunile deşeurilor pentru a
favoriza procesul de sortare generală, iar apoi este gata pentru a fi alimentat pe banda de
sortare dar și pentru sortarea magnetică, mecanică și manuală.
b. Sortarea magnetică – se face cu ajutorul unei benzi superioare care îndepartează
maximul de materiale feroase. Odată ce aceste metale sunt îndepartate, deșeul rămas este
trimis la un al treilea stagiu: masa de sortare.
c. Sortarea mecanică – se face cu ajutorul unui ciur rotativ staționar. Alegerea sitei
și mărimea acesteia se face în funcție de deșeul ce urmează a fi sortat.
d. Sortarea manuală – Pe masa de sortare, operatorii separă produsele reciclabile și
cele cu valori energetice. Caracteristicile acestei unități de sortare (număr de operatori,
număr de produse de îndepărtat, opțiuni, etc.) sunt determinate în funcție de nevoile
clientului, cu ajutorul tehnicienilor proiectanți.
e. Înlaturarea plasticului – datorită unei unități speciale pentru plastic, ale cărei
componente de sucțiune cu aer sunt instalate în locuri variate de-a lungul procesului,
plasticul este separat de restul deșeului, care poate fi apoi reciclat sau folosit ca și combustibil
pentru crearea de energie.
f. Încheierea – în urma sortării descrise mai sus, deșeul este terminat cu ajutorului
unui tocător electric de viteză mare și materialul rezultat este apoi dus la incinerare pentru
crearea de energie. [15]

1.1.5.3. Transportul deșeurilor

Prin transportul deşeurilor se înțelege totalitatea proceselor care încep după

colectarea deşeurilor și se încheie cu predarea acestora la instalațiile de reciclare, tratare și
sau eliminare a acestora. După colectarea deşeurilor de la locul la care acestea au fost
generate urmează transportul la distanță mica la instalația de reciclare tratare și/sau eliminare
a deşeurilor care se găsește în apropiere sau la o stație de transfer. De la stația de transfer
deșeurile ajung prin transportul la distanță mare la o înstalație centrală de reciclare, tratare
și/sau eliminare.
După modul în care sunt încărcate şi transportate deşeurile în prezent se practică două
moduri de transporturi:

19
 - sistem semi-închis: încărcare deschisă – transport închis, prezintă un nivel tehnic
foarte scăzut, inacceptabil în zilele noastre;
- sistem închis: încărcare închisă - transport închis, este cel mai modem sistem ce se
bazează pe colectarea gunoaielor la locul de producere în recipienţi de construcţii unitare
amplasaţi în spaţii de stocare corespunzătoare sau în saci de hârtie sau de plastic.
Cel mai ecologic transport se face cu mașini specializate, care să respecte exigentele
riguroase privnd protecţia sănătăţii publice și a mediului, printr-un transport complet închis,
eficient, sigur, cu o încărcare şi o descărcare rapidă a gunoaielor. În acest sens, Comunitatea
Europeana a elaborat norme pentru producătorii de Maşini de construcţii și Gospodărire
Comunală, care conţin exigențele fundamentale ce trebuiesc satisfăcute. [11]
Transportul deşeurilor pe căi feroviare
Toate transporturile feroviare au în comun faptul ca deșeurile după colectarea lor cu
autovehicule rutiere trebuie să ajungă la o stație de transfer. Acolo, de cele mai multe ori,
după compactare se încarcă în vagoane și se transportă la diferite înstalații de reciclare,
tratare și/sau eliminare a deşeurilor. Transportul feroviar se poate face în containere de
comprimare, în containere cu sistem rotativ de comprimare, sau în cazul deşeurilor
necomprimate, în vagoane deschise la partea superioară acoperite cu prelate sau plase.
Un avantaj în cazul transportului feroviar este îndependența acestui tip de transport
de condițiile meteorologice și faptul că circulația rutieră nu este îngreunată. De aceea trebuie
acordată o atenție deosebită accesului la cale ferată în cazul planificarii unei stații de transfer
sau a unei înstalații de reciclare, tratare și/sau eliminare a deşeurilor.
Datorită cantitaților mari și gradului de încarcare mare care se poate transporta numai
cu un tren, transportul feroviar este indicat în special în cazul deşeurilor masive cu densitate
mare ca de exemplu fier vechi, zgură, deşeuri din construcții și demolări sau nămoluri
orașenești. Transportul feroviar al deşeurilor menajere și al celor asimilabile din comert,
îndustrie și instituții devine interesant și fezabil numai atunci când trebuie transportate la
distanțe foarte mari, sau cand nu există depozite de deşeuri în apropierea orașelor.
Transportul deşeurilor pe căi navale
Deșeurile pot fi încărcate în stațiile de transfer și pe nava de transport sau în
containere pe diferite nave. De asemenea, pe calea apei se pot transporta cantități mult mai
mari de deşeuri în comparație cu transportul pe cai rutiere. Transportul naval al deşeurilor
se întalnește relativ rar.Nivelul ridicat sau scazut al apei și înghețurile pot îngreuna
transportul naval regulat. În astfel de cazuri navele transportoare pot juca rol de tampon

20
pentru câteva zile. De asemenea trebuie avute în vedere perioadele de transport mari uneori,
chiar săptămani sau chiar luni de transport, perioade care sunt admisibile doar în cazul
deşeurilor nealterabile.

Fig.1.4. Trasportul naval al deşeurilor.

Transportarea în stații de transfer

Transportul deşeurilor implică transportarea acestora de la locul de colectare la
centrele de reciclare, tratare și/sau eliminare, iar în cazul distanțelor foarte mari, deșeurile
pot fi duse la stațiile de transfer unde vor fi transportate în autovehicule de capacități mari și
apoi transportate la centrele de reciclare, tratare și/sau eliminare.
Transportarea deşeurilor la o stație de transfer se poate face fie direct din
autovehiculul de colectare într-un alt mijloc de transport fie indirect prin stocarea
intermediara într-un buncăr. În cazul folosirii unor prese pentru deşeuri este nevoie de
buncare de stocare intermediare. Acestea îndeplinesc și rolul unui depozit tampon, prin care
se asigură o funcționare continuă, în cazul livrării în etape a deşeurilor. De acolo deșeurile
sunt transportate, de exemplu, cu ajutorul podurilor rulante cu benzi zimțate, cu ajutorul
platbenzilor sau a utilajelor de împingere către dispozitivele de încărcare.
În principiu, într-o stație de transfer se desfasoară 3 operațiuni principale:
- predare (tipul de predare);
- pregătire (transbordare cu sau fară comprimare);
- încărcare (corespunzător tipului de mijloc de transport folosit în continuare).
Predarea deşeurilor se poate face doar cu ajutorul autovehiculelor administrației
locale sau, în unele cazuri, cu autovehicule private. Daca autovehiculele private au
permisiunea de a livra direct deșeuri, este necesar să se prevadă, pe langă un cantar și o casa

21
de marcat, locuri de descărcare suplimentare corespunzatoare autovehiculelor private care
au dreptul să livreze.
Prin pregătire în cadrul operațiunii de transportare a deşeurilor se înțelege manipularea
deşeurilor după predare în cadrul stației de transfer. Deșeurile pot fi încarcate direct sau dupa
ce au fost în prealabil stocate temporar într-un buncar și compactate sau nu în mijloacele de
transport pentru distanțe mari.
Modul de încarcare depinde de mijlocul de transport folosit. Transportul la distanță se
poate face pe cai rutiere, navale sau feroviare. Predarea deşeurilor se face de regula cu
autovehicule rutiere. Și transportul la distanță a deşeurilor este indicat a se face de regulă pe
cai rutiere. În cazul transportului rutier containerele de capacitate mare montate pe vehicul
se încarcă direct.

Fig.1.5. Încarcarea și descărcarea mijloacelor de transport.

1.1.5.4. Depozitarea deşeurilor

Pănă în prezent, în practica mondială ca și în tara noastră, predomină evacuarea

reziduurilor menajere, în aşa zisele ”gropi de gunoi”, care de fapt sunt niște gropi provenite
fie din depresiuni geografice naturale, fie rezultate în urma unor descopertări de teren sau
cariere de construcție .
În ultimul timp aceste gropi din jurul localităților urbane rămân tot mai puţine, iar
distanța până la cele ce au mai rămas este din ce în ce mai mare și deci și cheltuielile cu
transportul reziduurilor colectate se măresc. De aceea se mai folosesc și alte terenuri care nu
sunt în totalitate gropi sau maidane, terenuri mai puțin fertile pentru agricultură, din care o

22
parte sunt amenajate în asa fel încât depozitarea reziduurilor menajere să se facă pe vertical,
în adâncime și înălțime, raportate la nivelul suprafeței terenului respectiv. Din această cauză
locurile de depozitare a reziduurilor menajere mai poartă denumirea și de rampe sau halde,
iar depozitarea reziduurilor, după modul în care se asigură protecția mediului înconjurător,
poartă denumirea de depozitare simplă sau depozitare controlată.
Tipuri de depozitare

a. Depozitarea simplă
Depozitarea simplă constă în descărcarea simplă, neorganizată a reziduurilor
menajere pe maidane, în diverse gropi, foste cariere, sau pe alte terenuri, fără a se lua unele
măsuri speciale pentru protecția mediului înconjurator. Acest sistem de depozitare, este
sistemul cel mai larg folosit, pentru că este și cel mai ieftîn, mai comod, dar și cel mai
neigienic. Substanțele organice existente în componența reziduurilor menajere constituie
locul prielnic de adăpostire și înmulțire a tot felul de insecte, muște și sobolani. În același
timp, resturile alimentare prin conținutul lor atrag turme de porci și alte animale (oi) care,
consumându-le odată cu microorganismele infestate, se pot îmbolnăvi și pot răspândi diferite
boli și la populație.
Aceste sistem de colectare simplă este recunoscut ca periculos pentru igiena publică,
este inestetic și răspândește mirosul neplăcut. Când bate vantul din direcția acestor depozite
ajung odată cu mirosul urat, tot felul de hârtii, textile, plastic și praf până în localitatea
apropiată. Aceste depozite simple este cazul sa dispară și să devină depozite de reziduuri
controlate, acceptate pe plan mondial.

b. Depozitarea controlată
Depozitarea controlată este folosită din ce în ce mai mult în lume și ramane înca
sistemul principal de depozitare și neutralizare de reziduuri menajere până când sistemele
de prelucrare a reziduurilor menajere, în scopul selectării și valorificării materialelor
refolosibile și a energiei potențiale, se vor dezvolta și vor câștiga prioritate în aplicare, dar
și atunci vor mai fi anumite depozite pentru ”refuzuri” care apar chiar și în urma incinerării
(cenușa) .
Pentru alegerea amplasamentului rampei de gunoi se va ține seamă de urmatoarele
condiții:
- distanța față de periferia centrelor populate - 1000 m;
- poziția rampei față de vânturile dominante;

23
 - evitarea zonelor în care se pot produce inundații .
În funcție de tehnologia adoptată, realizarea rampelor de depozitare controlate, se pot
utiliza urmatoarele procedee:
- rampe de depozitare controlate obișnuite (fără executarea unor prelucrări speciale ale
reziduurilor) ;
- rampe de depozitare controlate compactate;
- rampe de depozitare controlată a reziduurilor, în prealabil măcinate.
Înainte de începerea depozitării se decupează stratul vegetal, care să fie folosit la
acoperirea fînală a unui depozit mai vechi sau să fie depozitat în apropiere pentru acoperirea
fînală a depozitului. Aducerea reziduurilor și descărcarea pe teren, depozitul urmând să
ocupe o suprafață miăa, strict necesară pentru operațiile de împraștiere (repartizarea pe
zone), eventual compactate. Umplerea locului de depozitare prin inaintarea frontală sau
inelară, fiecare nou strat de reziduuri de 0,25 - 0,3 m urmând să fie început din același loc
ca și precedentul.
Se vor efectua amenajările indicate în studiul hidrogeologic privind protecția apelor
subterane și de suprafață și șanțuri de gardă pentru protecția reziduurilor împotriva scurgerii
apelor meteorice care ar putea veni din amonte, de pe versanți și eventualele îndiguiri ale
rampei de depozitare .
Suprafaţa de teren trebuie să fie imparțită în parcele de 1000 - 10000 mp. , în funcție
de cantitatea zilnică de reziduuri care se depozitează.
Reziduurile trebuie să fie:
- depozitate în straturi de 1,5 - 2m înălțime separate prin straturi intermediare de
material inert, în grosime de 0,2 - 0,3 m ;
- descărcate cât mai aproape de locul de depozitare de unde să fie împrăștiate
șicompactate cu buldozerul zilnic, atingand înălțimea de 1,5 m - 2 m , după care se acopera
cu material inert, 0,2 - 0,3 m. Zilnic se va amenaja ca depozit o suprafață corespunzatoare
înălțimii de 1,5 - 2 m strat de reziduuri .
După depozitarea ultimului strat de reziduuri se face acoperirea fînală cu un strat de
pământ vegetal de 0,6 - 1,2 m grosime împraștiat și compactat cu aceleași mijloace care sunt
folosite pentru reziduuri .
Rampele de depozitare ale reziduurilor trebuie să fie împrejmuite cu garduri
demontabile care trebuie să limiteze, de regulă, suprafețele pe care se face depozitarea pe o
perioada de 1 - 2 ani. Depozitul trebuie să fie dotat cu tractoare pe șenile echipate cu lama

24
cu buldozer pentru împrăștiat și compactat zilnic. Pentru o bună exploatare a rampelor de
depozitare controlate este necesar să se realizeze drumuri de acces corespunzătoare și
grupuri de exploatare care să cuprinda: cântar basculă, remiza pentru tractoare, depozit
pentru scule, depozit de carburant pentru tractoare, grup sanitar cu spalator și WC,
echipamente de stins incendiile, depozit de nisip.
Gropile de gunoi sunt o componență vitală a oricarui sistem bine proiectat de
G.D.S.O. (Gospodărire a Deşeurilor Solide Orășenești). Ele sunt ultimul loc de depozitare a
DSO (Deşeuri Solide Orășenești) după ce au fost aplicate toate celelalte variante de GDSO.
În multe cazuri, groapa este ultima variantă aflată la dispoziție după colectarea DSO. [16]

1.1.5.5. Tratarea deşeurilor

Tratarea deşeurilor - reprezintă totalitatea proceselor fizice, chimice și biologice

care schimbă caracteristicile deşeurilor, în scopul reducerii volumului și a caracterului
periculos al acestora, facilitând manipularea sau valorificarea acestora.
Tratarea deșeurilor în țările europene. În medie, în UE, depozitarea deșeurilor,
care înclude eliminarea, dar și tratarea terenurilor și eliberarea în corpurile de apă, a
reprezentat puțin peste 50% din modul de tratare a deșeurilor. Celelalte moduri principale
de tratare a deșeurilor sunt incinerarea, recuperarea energiei, valorificarea materialelor și
toate operațiunile care duc la recuperarea materialelor, de exemplu, reciclarea.
Eliminarea prin depozitare este încă primul mod de tratare a deșeurilor în opt țări.
Bulgaria și România depozitează mai mult de 98% din deșeurile lor, ceea ce poate fi explicat
parțial prin faptul că cele mai mari volume de deșeuri generate de aceste țări au fost în
sectorul minier și extractiv.
Figura 1.7.sintetizează că o parte din deșeurile totale sunt tratate prin cele patru tipuri
principale de tratament: eliminare, încinerare, recuperare de energie și recuperare.
În unele țări, de exemplu Austria, Olanda, Germania, Belgia și Danemarca, o mare
proporție din deșeuri sunt acum recuperate sau incînerate. Acest lucru se datorează faptului
că aceste țări au impus restricții privind depozitele de anumite fluxuri de deșeuri și au pus în
aplicare politici care vizează reciclarea și recuperarea pentru cele mai multe dintre fluxurile
de deșeuri. [7]

25
 Fig.1.6. Tratarea deșeurilor periculoase, 2006 (% din totalul deșeurilor tratate). [17]

Eliminarea deşeurilor reprezintă totalitatea metodelor şi tratamentelor fizice,

chimice și biologice aplicate deşeurilor periculoase rezultate din activităţile medicale, care
vizează eliminarea pericolelor şi riscurilor potenţiale asupra mediului și asupra stării de
sănătate a populaţiei, precum și reducerea volumului de deşeuri. [18]
Incinerarea reprezintă operaţiunea de distrugere termică a deşeurilor. [19]
Recuperarea energiei reprezintă utilizarea deşeurilor de ambalaje combustibile ca
mijloc de producere a energiei prin incinerarea directă cu sau fara alte deseuri, dar cu
recuperare de caldură.
Recuperarea deşeurilor reprezintăcolectare în vederea reutilizării și, respectiv, a
reciclării acestora.[20]

1.1.5.6. Valorificarea deşeurilor

Reprezintă orice operațiune menționată în Anexa II B a Legii nr.426 / 2001 pentru

aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.78/2000 privind regimul deşeurilor -
efectuată asupra unui deșeu prin procedee industriale în vederea transformării sale într-o
materie primă secundară sau sursa de energie.
Materialele valorificabile colectate selectiv sunt supuse mai întâi
valorificăriimateriale. La valorificarea materială nu se produce o modificare fizica. Deşeul
separat, pe cât posibil pe sortimente pure, este supus unui proces de prelucrare mecanică,
pentru a fi transformat din nou într-un produs din acelaşi material. Fracţiunile de deşeu care

26
pot fi valorificate material sunt:sticla, metalele feroase,metalele neferoase, materiale
plastice, substanţe minerale.
Pentru obţinerea materialelor din deșeu (sticlă, plastic, substanţe minerale) cu o
calitate adecvatăvalorificării materialelor (puritatea sortimentelor), trebuie neapărat săse
realizeze o colectare selectivăa acestor deşeuri. O separare ulterioarădin gunoiul amestecat
se poate face numai cu eforturi mariși conduce în general la un rezultat nerentabil.
La valorificareamateriilor primedin fracţiunea de deşeu plastic se produce mai întai
transformarea chimicăa materialului de bazăpetrochimic, din care se pot obţine ulterior noi
produse din plastic. În acest caz, materialele nu trebuie săfie sortate pe sortimente pure, iar
micile impurităţi care se mai întalnesc nu sunt un motiv de excludere a materialului de la
utilizare.
La valorificarea materialăa deşeurilor, sarcina întreprinderilor publiceși private de
gospodărire a deşeurilor începe cu colectareași se terminăcu predarea deşeurilor, prelucrate
corespunzător sau împachetate (în funcţie de tipul de deşeu și destinaţia utilizării), către
unităţile de producţie, respectiv întreprinderile industriale prelucrătoare.

Valorificarea hârtieiși a cartonului

Dupăcolectarea fracţiunii HCC în containere depozit, în alte recipiente sau
subformăde baloturi, se realizeazăconfecţionarea formelor optime în vederea transportului.
Cu ajutorul unei prese pentru baloturi, materia primăsecundară este predatămai departe unui
întreprinzător specializat de reciclare şi transport sau direct la întreprinderea de valorificare
a deşeurilor.

Valorificarea sticlei
Pe lângătehnicile colectăriiși transportului, la reciclarea sticlei mai existăpuţine
cerinţe (în privinţa tehnicii metodologice) impuse întreprinderii de gospodărire a deşeurilor.
Astfel, la colectarea în containere depozit, acestea sunt golite în vehicule de colectare, iar
sticla este predatădirect industriei prelucrătoare. La colectarea în recipiente sau în pubele
mari de 240 l, acestea sunt golite de obicei de un vehicul cu încărcare spate și cu umplere
corespunzătoare. Mai nou, se folosescşi autoîncărcătoare cu basculare peste cap pentru
sistemele de colectare a sticlei vechi în aceste recipiente.Aceste vehicule sunt dotate cu
recipiente de schimb, care pot fi containere cu mai multe compartimente pentru diferitele
culori ale sticlei. Containerele de schimb pot fi încărcate într-un alt camionși transportate

27
direct la beneficiarul lor. Astfel se renunţăla un proces de reîncărcare într-un buncăr, care
duce adesea la impurificarea sticlei vechi. [21]

1.1.5.7. Reciclarea și reutilizarea deşeurilor

Reutilizarea deşeurilor - reprezintă orice operațiune prin care ambalajul care a

fostconceput șiproiectat pentru a realiza în cadrul ciclului sau de viață un număr mînim de
parcursuri sau rotații este reumplut sau reutilizat pentru acelasi scop pentru care a fost
conceput.
Reciclarea– reprezintă operațiunea de reprelucrare într-un proces de producție a
deşeurilor pentru scopul original sau pentru alte scopuri, definiție conform Legii 426/2001.

Fig 1.7. Ciclul de reciclare al deșeurilor. [22]

Reciclarea materialelor din deșeurile municipale

Reciclarea materialelor din deseurile municipale implică:
- prelucrarea intermediară precum sortarea, mărunțirea și/sau compactarea;
- transportarea;
- valorificarea materialelor;
- prelucrarea finală.
Avantajele reciclării sunt conservarea resurselor naturale și reducerea spațiului de
depozitare. Totuși colectarea, transportul, valorificarea și prelucrarea finală a materialelor

28
necesită energie suplimentară, iar cele mai multe programe de reciclare sunt subvenționate
economic.
Problemele fundamentale în reciclarea materialelor sunt legate de:
- identificarea materialelor reciclabile;
- identificarea oportunităților de reutilizare și reciclare;
- identificarea piețelor de desfacere pentru materialele valorificabile.

Plastice
Infrastrucura. Înfrastructura de colectare și prelucrare pentru plastice nu trebuie
stabilită la nivel național. În general, aceasta este limitată la zone locale. Însă, mulți
consumatori care doresc să recicleze deșeurile din plastic constată că nu există centre
specializate de preluare a acestor deșeuri. În multe zone au fost realizate proiecte pilot de
colectare separată a deşeurilor din plastic, în special a sticlelor PET, acestea având un rezultat
destul de bun.
Greutate specifică mică. Raportul volum/greutate pentru deșeurile din plastic este
foarte mare, în special pentru produsele cu polistiren (PS). Din acest motiv, comunitățile
isolate nu-și pot permite să colecteze și sa transporte plasticele separat.
Potențialul de contaminare. Deșeurile din plastic aduse la unitățile de procesare
sunt, în general contaminate cu materiale străine. Materialele străine, cum ar fi alimentele
cauzeazăuzarea granulatorilor și a altor echipamente utilizate în sortarea și reciclarea acestor
materiale. Oportunități de reutilizare și reciclare. Dezvoltarea infrastructurii de colectare
trebuie să urmarească cerințele pieței, astfel încât valoarea materialelor valorificate să poată
acoperi costurile de colectare, prelucrare și transport. Centrele de colectare pot asigura o
compactare și balotare a deşeurilor din plastic în vederea reducerii costurilor de transport.
De asemenea, în cazul mai multor tipuri de deşeuri din plastic cu destinații diferite pentru
fiecare, centrele de colectare pot asigura o sortare a acestor deşeuri în funcție de cerintele
unităților de procesare și apoi o compactare și balotare a deşeurilor gata sortate. Astfel de
prelucrări pot fi dezvoltate în funcție de evolutia pieței de desfacere a produselor din
materiale reciclate.
Unitățile de procesare ale materialelor reciclabile iși stabilesc în general înstalațiile
de prelucrare în zone dens populate, în care se generează cantități mari de materiale
valorificabile. Reciclatorii trebuie să platească costurile de transport la unitățile centralizate.

29
Produsele realizate din plasticul reciclat au un cost de fabricație mai ieftin față de cele
realizate din materii prime.
Doze metalice
Infrastructura. Nu există o infrastructură separată de colectare a deşeurilor din doze
metalice. Acestea sunt colectate în amestec cu deșeurile menajere. Alte deşeuri metalice pot
fi duse la centrele de colectare a materialelor reciclabile, însa numai în cantități mari.
Centrele se pot regasi în anexele Planului National de Gestionare a Deşeurilor, plan aflat pe
site-ul MMGA. Infrastructura de colectare și prelucrare pentru dozele metalice poate fi
dezvoltata doar la nivel local.
Greutate specifică acceptabilă. Raportul volum/greutate pentru dozele metalice este
acceptabil, însă pentru dozele de aluminiu este destul de mare. Cantitatea generată de astfel
de deşeuri este estimată a fi destul de mică, dar pe viitor se asteaptă o creștere semnificativă.
Potențialul de contaminare. Deșeurile de doze metalice aduse la unitățile de
reciclare pot fi contaminate cu alimente care conduc la uzarea echipamentelor utilizate în
sortarea și prelucrarea acestor materiale.
Oportunități de reutilizare și reciclare. Dozele metalice trebuie acceptate la punctele
cu plată contracost și la centrele de colectare a deşeurilor reciclabile din diferite centre
comerciale. Dozele aduse la centrele de colectare sunt concasate, balotate și transportate la
unitățile centrale de procesare sau instalațiile de recuperare. La instalațiile de recuperare,
cutiile zdrobite sunt în primul rand încalzite pentru îndepartarea umidității și apoi sunt
încarcate într-un cuptor de retopire. Metalul topit este transformat în lingouri care apoi sunt
transferate la alta unitate de procesare și trase în foi subțiri. Foile pot fi refolosite în industrie
pentru diferite utilități, în funcție de cererea pieței. Astfel, în procesul de obținere a
lingourilor, respectiv foilor metalice se va reduce semnificativ utilizare resurselor naturale.
Infrastructura pentru colectare. Centrele de colectare și firmele interesate în
cumpararea deşeurilor din doze metalice trebuie să accepte toate dozele care sunt lipsite de
contaminanți. Acestia trebuie să compacteze și să baloteze materialele conform
specificațiilor cu privire la dimensiuni, greutate și numarul de benzi al centrelor de reciclare
la care se livrează aceste deşeuri în vederea prelucrării.

Hârtie și carton
Infrastructura. Agenţii de salubritate deja colectează separat deșeurile din hârtie și
carton, în special de la agenţii economici și mai putîn de la populație. Aceasta colectare

30
separată trebuie sa se extindă și la nivelul populației, deoarece o foarte mare cantitate de
hârtie și carton poate fi recuperată din acest sector. În prezent există pubele de capacități de
1,1 m3 și chiar mai mici asezate în diferite zone de catre agenţii de salubritate. Acolo unde
au avut rezultate bune, adica pubelele speciale pentru hârtie nu conțineau și alte tipuri de
deșeu menajer, aceste pubele au ramas în continuare, iar în celelalte zone au fost ridicate.
Greutate specifică mare. Raportul volum/greutate pentru deșeurile din hârtie și
carton este mic. Deșeurile din hârtie și carton constituie o componentă foarte raspandită din
deșeurile municipale. Deoarece acest procent este destul de mare, se asteaptă ca reciclarea
hârtiei și cartonului să reprezinte o oportunitate pentru a evita depozitarea ei, reducând astfel
impactul asupra pădurilor și implicit asupra mediului.
Potențialul de contaminare.Reciclarea hârtiei depinde foarte mult de calitatea
deşeurilor de hârtie colectate. Hârtia și cartonul pot fi foarte usor contaminate cu alte tipuri
de deşeuri menajere, în special cu lichide. De aceea este îndicată colectarea deşeurilor de
hârtie și carton în containere special amenajate cu o deschizatură mai îngustă, care să
îngreuneze întroducerea și altor tipuri de deşeuri menajere. Principalele tipuri de deşeuri din
hârtie și carton reciclabile: ziare și reviste, carton gofrat, hârtie de calitate și hârtie mixtă.
Oportunități de reutilizare și reciclare.Toate fabricile de hârtie din țara noastră
acceptă deşeuri de hârtie și carton în vederea reciclarii, în funcție de capacitățile existente
(pentru mai multe detalii puteți accesa site-ul MMGA, respectiv Planul National de
Gestionare a Deşeurilor).
Principalele utilizări ale hârtiei reciclate: substituirea pastei de hârtie, realizarea unor
produse pentru construcții: peretii din gips-carton, combustibili obţinuti din deşeuri (în
amestec cu deșeurile din plastic și lemn).

Sticla
Infrastructura.În centrele comerciale deja se colectează deşeuri din sticla. Acestea
fac un discount la cumpărăturile realizate în cadrul centrului comercial, în funcție de numărul
deşeurilor din sticlă returnate. Această colectare trebuie extinsă la cât mai multe centre
comerciale și chiar adoptata și de agenţii de salubritate. Aproape toată sticla reciclată este
utilizată pentru producerea de noi recipient din sticlă. O cantitate mică de sticlă este utilizată
la producerea vatei de sticlă sau fibrelor de sticlă pentru izolare, materialelor de pavat și
materialelor de construcții precum caramizi, tigle, ceramică și beton de greutate mică.

31
 Greutate specifică mare. Raportul volum/greutate pentru deșeurile din sticlă este
mic. Deșeurile din sticlă constituie o componentă raspandită a deşeurilor municipale.
Deoarece acest procent este destul de mare, reciclarea sticlei reprezinta o oportunitate
importantă pentru a evita depozitarea și reutilizarea ei într-un mod ecologic.
Potențialul de contaminare. Deșeurile din sticlă pot fi foarte ușor contaminate cu
alte tipuri de deşeuri menajere, dar sunt usor de curatat, respectiv sortat prin introducerea
unei etape în plus în procesul de reciclare. Însă, pentru a reduce costurile de reciclare este
îndicată colectarea deşeurilor din sticlă în containere corespunzator amenajate cu o
deschizatură specială care sa îngreuneze întroducerea și altor tipuri de deşeuri menajere.
Oportunități de reciclare. Producătorii de recipiente din sticlă preferă să încludă
cioburile în materialul brut (nisip, cenușăa de soda, calcar), deoarece temperatura din cuptor
se reduce semnificativ. Chiar dacă cerințele pentru cioburile de sticlă transparentă sunt mari,
reciclarea variază de la o regiune la alta datorită costurilor de colectare, prelucrare și
transport. Piața pentru sticla colorată variază de asemenea în funcție de instalațiile de
fabricare a recipientelor din sticla colorată. Sticla care nu este sortată dupa culoare este
acceptată pentru fabricarea materialelor de constructie, chiar dacă contaminanți precum
metalele feroase și aluminiul trebuie să fie îndepartate magnetic. Praful de sticlă care nu mai
poate fi utilizat la fabricarea altor recipiente poate fi valorificat prin realizarea vatei de sticla,
material foarte utilizat în izolarea termică și fonică. Sticla ce trebuie folosită pentru recipiente
noi trebuie să fie în general sortată dupa culoare și trebuie să nu conțină contaminanți cum
ar fi murdărie, roci, ceramică, farfurii rezistente la temperaturi mari sau alte produse din
sticlă. Aceste materiale cunoscute ca materiale refractare, au o temperatură de topire mare.
Sticla auto laminata este înterzisă deoarece conține urme de plastic. Platourile de sticlă, chiar
daca nu sunt materiale refractare, afectează temperatura de topire a amestecului și nu sunt
acceptate. Capacele de aluminiu și etichetele de hârtie sunt permise dacă sunt îndepartate în
procesele de prelucrare ulterioara, înainte ca cioburile să fie aduse la cuptorul de topire. Când
cioburile sunt utilizate pentru recipiente noi sunt trimise la instalațiile de fabricare unde sticla
este separată de contaminanți și materiale refractare. Prezența materialelor interzise într-o
cantitate mare este un motiv de refuzare a întregii încărcături.

Fracțiile biodegradabile din deșeurile municipale

Infrastructura. Componentele care constituie fracții biodegradabile ale deşeurilor
municipale sunt deșeurile alimentare, hârtia și cartonul de calitate proastă, deșeurile din

32
grădini și parcuri, deseurile din piețe, și deșeurile din lemn necontaminate. Toate aceste
materiale pot fi reciclate, fie separat fie combinat.Ele pot fi valorificate din deseurile
municipale în forma combinată prin îndepartarea substanțelor anorganice.
Alegerea metodei de valorificare depinde de utilizarea materialului sau produsului
final. În funcție de metoda aleasa se va stabili și infrastructura de colectare a acestor tipuri
de deșeuri. De exemplu, pentru obținerea unui compost de calitate bună este îndicată
colectarea separată a deşeurilor biodegradabile de restul de deşeuri municipale. Pentru
obținerea unui combustibil alternativ cu putere calorică mare este îndicată colectarea
deşeurilor biodegradabile în amestec cu alte tipuri de deşeuri municipale, din care vor fi
separate deșeurile inerte ca sticla, rocile, deșeurile metalice feroase și neferoase, deșeurile
periculoase ca bateriile și acumulatorii etc.
Potențialul de contaminare. În funcție de metoda aleasă va varia și potentialul de
contaminare. În general se urmărețte o colectare de calitate ridicată în cazul compostării
deşeurilor.Oportunitățile de reutilizare și reciclare. Principalele oportunități de reutilizare și
reciclare pentru materialele care fac parte din fracțiile organice ale deşeurilor municipale
sunt:
- producerea compostului;
- producerea metanului;
- producerea combustibililor alternativi. [11]

1.1.6. Efectele deşeurilor asupra mediului înconjurator

● Răspândirea bolilor și înfecţiilor. Reziduurile conţin o serie de agenţi 84 patogeni ce

pot produce o serie de boli infecţioase și parazitare: viruşi, bacterii, ciuperci, protozoare, ouă
de viermi care fără o neutralizare corespunzătoare a deşeurilor pot rezista timp îndelungat în
acest mediu. Transmiterea către populaţie se poate face fie direct prin pătrunderea acestora
prin sol, în apele freatice și apele de suprafaţă care ajung la populaţie, fie prin gazdele
intermediare, în special insecte și rozătoare. Muştele, ţânţarii și şobolanii sunt organismele
care se proliferează în jurul gunoaielor și care sunt purtători de agenţi patogeni periculoşi.
● Poluarea solului, a apelor freatice și de suprafaţă. Reziduurile necorespunzator
tratate, prin produşii lor de descompunere, în special cloruri, nitraţi, sulfaţi, metale grele
poluează solul și apele din apropiere răspândindu-se pe suprafeţe mari prin intermediul

33
apelor şi ducând la perturbarea echilibrelor naturale din apă și sol, sau chiar pot ajunge în
organismul uman prin procesul de circulaţie a materiei în ecosistemele în care ajung.
● Poluarea atmosferei. Procesul de descompunere anaerobă a substanţelor organice din
gropile de gunoi este însoţit de degajarea unor gaze rău mirositoare (metan, amoniac,
hidrogen sulfurat), procesul de autoaprindere şi ardere incompletă a deşeurilor poluează
atmosfera cu turn, funingine, cenuşa, vântul ridică în atmosferă praful şi hârtiile
împrăştiîndu-le pe suprafeţe mari.
● Deprecierea aspectului estetic al cadrului natural. Gropile de gunoi prin natura lor nu
reprezintă un loc de atracţie, fiînd de obicei amplasate departe de zonele de circulaţie, de
acces. În schimb, aruncarea întâmplătoare, ocazională a deşeurilor în special în locurile de
agrement, în spaţiile naturale creează un aspect dezolant, provoacă disconfort psihic
diminuând funcţia de bază a acestor peisaje naturale, aceea de recreare. [23]

1.2. Baza legislativă privind activitățile de management al deşeurilor

La baza gestionării grupelor de deşeuri îndustriale reciclabile care fac obiectul

O.U.G. 16/2001, cu modificările ulterioare, stau următoarele principii generale:
- principiul utilizării numai a acelor procedee de
gestionare a deşeurilor industriale reciclabile care nu
constituie un risc pentru sănătatea populaţiei și pentru
mediul înconjurător;
- principiul „poluatorul plăteşte”;
- principiul „responsabilităţii producătorului”;
- principiul utilizării celor mai bune tehnici disponibile, fără antrenarea unor costuri
excesive.
Grupe de deşeuri industriale reciclabile:
- deşeuri metalice feroase;
- deşeuri metalice neferoase;
- deşeuri de hârtie/carton;
- deşeuri de sticlă (spărturi de sticlă);
- deşeuri de mase plastice;
- deşeuri de cauciuc (anvelope uzate, camere de aer şi
articole din cauciuc uzate).

34
 Pentru atingerea obiectivului gestionării raţionale din punct de
vedere ecologic a acestor categorii de deşeuri, legea stabileşte
obligaţii speciale, diferenţiate în funcţie de deţinător.
Astfel, deţinătorii de deşeuri industriale reciclabile, persoane
juridice, sunt obligaţi să asigure strângerea, sortarea şi depozitarea
temporară a acestora, cu respectarea normelor de protecţie a
mediului și a sănătăţii populaţiei, precum și reîntroducerea lor în
circuitul productiv prin:
- reutilizarea în propriile procese de producţie;
- valorificarea, și comercializarea materiilor prime secundare și respectiv, a produselor
reutilizabile obţinute prin reciclare;
- predarea către agenţii economici specializaţi, autorizaţi pentru valorificare, a
deşeurilor industriale reciclabile, pe baza documentelor de provenienţă.

1.2.1. Obligațiile detinătorilor de deşeuri îndustriale reciclabile

Deţinătorii de deşeuri industriale reciclabile, persoane fizice, sunt obligaţi:

a. să nu depoziteze și să nu abandoneze deşeurile industriale reciclabile în condiţii
care contravin normelor de protecţie a mediului și a sănătăţii populaţiei;
b. să depună separat deşeurile industriale reciclabile acolo unde există recipiente sau
incinte special destinate acestui scop.
c. alte obligaţii:
- agenţii economici specializaţi în activităţi de valorificare a deşeurilor industriale
reciclabile sunt obligaţi să livreze materiile prime secundare sau produsele reutilizabile
obţinute, numai însoţite de documente de certificare a calităţii sau de certificate de garanţie,
după caz, conform reglementărilor în vigoare;
- agenţii economici care deţin, colectează şi/sau valorifică deşeuri industriale
reciclabile sunt obligaţi să ţină evidenţa lor, să raporteze și să furnizeze informaţii la
cererea persoanelor cu drept de control, conform prevederilor prezenței ordonanţe de
urgenţă şi ale celorlalte reglementări în vigoare. [24]

1.2.2. Gestionarea ambalajelor și deşeurilor de ambalaje

35
 Autorităţile și instituţiile administraţiei publice locale asigură colectarea selectivă a
deşeurilor de ambalaje de la populaţie, prin:
a. servicii publice de salubrizare;
b. spaţii amenajate și dotate prin amplasarea de containere adecvate.
Instituţiile publice, asociaţiile, fundaţiile și persoanele fizice deţinătoare de deşeuri
de ambalaje au următoarele obligaţii:
a. să depună selectiv deşeurile de ambalaje în containere diferite, inscripţionate
corespunzător, amplasate special de autorităţile administraţiei publice locale;
b. să predea deşeurile de ambalaje la operatorii economici specializaţi să colecteze
şi/sau să valorifice deşeuri.
Containerele și recipientele folosite în cadrul serviciilor publice de salubrizare pentru
colectarea separată a diferitelor tipuri de materiale se inscripţionează cu denumirea
materialului/materialelor pentru care sunt destinate și sunt:
a. fabricate în culoarea specifică pentru respectivul tip de material;
b. marcate în culoarea pentru respectivul tip de material, prin vopsire, prin aplicare
de folie adezivă sau prin alt procedeu similar, pe minimum 20% din suprafaţa totală vizibilă.
Înscripţionarea și aplicarea marcajului colorat trebuie să fie durabile și vizibile, astfel
încât să se asigure identificarea destinaţiei containerelor şi recipientelor de colectare
selectivă.
Culorile pentru identificarea containerelor şi recipientelor destinate colectării
separate a diferitelor tipuri de materiale conţinute în deşeurile municipale și asimilabile celor
municipale, sunt prezentate în tabelul de mai jos. [25]

Tabel 1.3.Culorile pentru identificarea containerelor şi recipientelor destinate colectării.

[25]
Deşeuri Deşeuri Sticlă Metal
Tip Hârtie/ Deşeuri
nerecuperabile compostabile albă/ și
deseu Carton periculoase
/ nereciclabile /biodegradabile colorată plastic

Culoare Negru/gri Maro Albastru Alb/Verde Galben Roșu

1.3. Principalele activităţi din managementul deşeurilor reciclabile

36
 a. Transferul responsabilității – legea prevede ca persoana desemnată ca responsabilă
pentru activitatea de gestiune a deşeurilor sa fie un angajat instruit, sau poate fi o terță
persoană.
b. Identificarea problemelor - un specialist se va deplasa la sediul firmei și eventual
în toate punctele de lucru, pentru a identifica locurile unde se generează deşeuri și procedeele
prin care se generează deseuri.
c. Clasificarea problemelor - deșeurile sunt de mai multe tipuri și conform Legii 211
din 2011 deșeurile pot fi periculoase (explozive, oxidante, inflamabile, iritante, nocive,
toxice, cancerigene, corozive, infectioase, mutagene, sensibilizante, toxice pentru
reproducere, ecotoxice) și nepericuloase (deşeuri biodegradabile, deşeuri de ambalaje,
deşeuri menajere). Tot conform legii trebuie facută clasificarea deşeurilor și codarea lor.
d. Îndepartarea deşeurilor
- alegerea colectorilor autorizați care vor prelua deșeurile șistabilirea frecvenței și
modalității cu care se va face transportul, precum și încheierea de contracte cu aceștia;
- dotarea firmei cu recipiente pentru colectarea separata a hârtiei, sticlei, plasticului,
metalului și deşeurilor menajere;
- încheierea de contracte cu firme specializate. Lipsa acestor contracte de colectare
selectivă și necolectarea separată a hârtiei, sticlei, plasticului, metalului și deşeurilor
menajere poate duce la amendarea agentului economic.
e. Pregătirea actelor și predarea raportarilor - personalul specializat din cadrul
societății
va aduna toate actele referitoare la managementul deşeurilor, pe care organismele statului le
cer în timpul controalelor, într-un singur dosar.
Acest dosar va cuprinde identificarea, clasificarea și raportarea diferențiată a tipurilor
de deşeuri generate, contractele cu colectorii, autorizațiile de mediu ale acestora, evidența
lunară și raportarile, precum și registrul intern de evidență a deşeurilor predate. De asemenea,
va întocmi și va preda, conform legii, raportarea lunară catre Administrația Fondului pentru
Mediu și raportarea anuală către Agentia Naționala pentru Protecția Mediului.
Procesul de administrare a deşeurilor poate include și alte etape, în funcție de
activitatea economică pe care firma o desfasoară. Astfel pot fi facute rapoarte de activitate,
studii privind optimizarea costurilor de eliminare a deşeurilor, instruirea de personal,
urmarirea sistemelor de monitorizare. (A se vedea Anexa 1.1)[26]

37
1.4. Sănătatea și securitatea muncii în managementul deșeurilor

Securitatea și sănătatea în muncă reprezintă în prezent unul dintre domeniile cele mai
importante și mai dezvoltate ale politicii Uniunii Europene referitoare la ocuparea forței de
muncă și afaceri sociale.
Acest domeniu este parte integrantă a conceperii organizării și desfașurării proceselor
de muncă și are rolul ca prin maăsuri și mijloace specifice să previna disfuncțiile din cadrul
sistemului de muncă astfel încât acesta să se desfasoare în condiții de maximă eficientă.
Scopul final al activității de securitate și sănătate în muncă este protejarea vietii,
integrității și sănătății lucratorilor împotriva riscurilor de accidentare și îmbolnavire
profesională care pot aparea la locul de muncă.
Angajatorul are obligația generală de a asigura starea de securitate și de a proteja
sănătatea angajaților. Evaluarea riscurilor are drept obiectiv să permită angajatorului
adoptarea măsurilor de prevenire și protecție adecvate, cu referire la:
- prevenirea riscurilor profesionale;
- formarea angajaților;
- informarea lucrătorilor;
- implementarea unui sistem de management care sa permită aplicarea efectivă a
masurilor necesare.
Evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnavire profesională trebuie să fie
structurată astfel încat să permită angajaților și persoanelor care răspund de protecția muncii:
- să identifice pericole existente și să evalueze riscurile asociate acestor pericole, în
vederea stabilirii masurilor destinate protejarii sănătății și asigurării securității angajaților,
în conformitate cu prescripțiile legale;
- să evalueze riscurile în scopul selectării optime, în cunoștință de cauză, a
echipamentelor,
substanțelor sau preparatelor chimice utilizate, precum și a amenajării și a organizării
locurilor de muncă;
- să verifice dacă masurile adoptate sunt adecvate;
- să stabilească atât prioritățile de acțiune, cât și oportunitatea de a lua măsuri
suplimentare, ca urmare a analizării concluziilor evaluării riscurilor;
- să confirme angajatorilor, autoritatilor competențe, angajaților și/sau reprezentanților
acestora ca toți factorii relevanți, legați de procesul de muncă, au fost luați în considerare;

38
 - să vegheze ca masurile de prevenire și protecție, considerate necesare și adoptate în
baza evaluării riscurilor, să contribuie efectiv la ameliorarea stării de securitate și sănătate
în muncă.[27]

39
 Capitolul II. Instalații de reciclare a deșeurilor

2.1. Tipuri de instalații de reciclare

2.1.1. Instalaţii de ardere a deşeurilor

Camerele de ardere industriale utilizate pe platformele industriale chimice și

petrochimice sunt adaptate distrugerii deşeurilor industriale nerecuperabile.
Arderea lor reprezintă o oxidare exoternă.În procesul de ardere umiditatea din
deşeuri se transformă în vapori de apă iarsubstanţele organice în substanţe volatile, gaze de
ardere, zgură și cenusă.
Procesele de ardere se desfăşoară cu parcurgerea următoarelor etape caracteristice:
a) perioada de uscare – are loc sub acţiunea căldurii radiate în focar, a aerului introdus
cat și a gazelor de ardere fierbinţi recirculate, partea cea mai mare a umidităţii
transformându-se în vapori de apă care se elimină în amestec cu gazele de ardere;
b) perioada de transformare – are loc prin aplicarea uniformă a căldurii din deşeuri,
eliminându-se diferite substanţe volatile și gaze care sunt în cantitate relativ mare.
Caracteristica acestor gaze este că se aprind la temperaturi relativ joase (~250 ºC). Arderea
va începe imediat după aprinderea gazelor degajate;
c) perioada de ardere – viteza de ardere a gazelor degajate depinde de conductibilitatea
termică, capacitatea de încasare a grătarului de ardere dar și de cantitatea de aer introdusă în
focar;
d) perioada de post-ardere – reprezintă ultima parte a procesului de ardere în care
particulele de materii căzute de pe grătarul de ardere îşi continuă arderea pe un grătar
suplimentar (grătar de post-ardere) montat în prelungirea celui principal.
O altă variantă constă în introducerea particulelor de materie căzuta de pe grătarul de
ardere într-un puţ vertical, montat la capătul inferior al grătarului de ardere, iar prin stratul
de material se introduce de jos în sus un curent de aer.
Cea mai importantă parte a instalaţiilor de ardere, este reprezentată de focar, care are
rolul de a asigura o ardere continuă, bine reglată și cât mai completă. Condiţia de bază o
constituie asigurarea unei cantităţi de aer introdus sub grătarul de ardere și reglarea ei
corespunzătoare. Temperatura de ardere trebuie menţinută la valori cuprinse între 800-1000
ºC.
Tipuri de instalaţii de ardere:

40
 A. instalaţii de ardere cu grătare:
- sisteme de grătare fixe sau mobile fără răscolirea materialului;
- sisteme de grătare mobile cu răscolirea materialului care se deplasează continuu
împreună cu grătarele asigurându-se astfel o bună amestecare a acesteia.
A1. sisteme fără autorăscolire:
- sisteme cu grătare fixe;
- sisteme cu grătare mobile.
A2. sisteme cu autorăscolire
B. instalaţii de ardere fără grătare:
- cuptorul cu tambur rotativ;
- cuptor cu ciclon;
- cuptor cu pat fluidizat.
Procedee termice uzuale de tratare a deşeurilor
Incinerarea – constă în eliminarea unui deşeu prin arderea sa, într-o instalaţie de
incinerare la temperatură > 860 ºC.
Piroliza – constă în degradarea termică a materiei organice în absenţa oxigenului.
Permite distrugerea tuturor materiilor organice.
Coincinerarea – reprezintă valorificarea energetică a anumitor tipuri de deşeuri în
industrie (cum ar fi deexemplu valorificarea anvelopelor uzate în cuptoarele de ciment).
Procedeul de uscare – tamburul de uscare este legat frontal printr-un şnec cu
buncărul pentru materialul umed.Este prevăzut cu un ventilator cu ciclon care absoarbe
vaporii și praful.
Avantajele incinerării:
- se reduce cantitatea de deşeuri organice;
- se generează energie termică;
- se sterilizează componentele periculoase;
- este un proces rapid astfel se pot distruge cantităti mari într-un timp relativ scurt.
Dezavantajele incinerarii:
- metoda controversată din cauza emisiilor de poluanţi gazosi;
- metoda scumpă-costuri ridicate;
- emisiile rezultate în urma arderii pot conţine: apă, cenusă, halogeni, sulf, fluor,
s.a;

41
 - incinerarea produce particule fine, toxice care se emit în atmosfera chiar și de
lainstalaţiile moderne.
O instalaţie de incinerare a deşeurilor presupune următoarele activităţi:
- preluarea deşeurilor;
- stocarea temporară, pretratarea;
- alimentarea în unitatea de incinerare;
- eliminarea și tratarea cenuşei reziduale;
- tratarea și valorificarea emisiilor.
Procesul de ardere propriu-zis presupune mai multe faze:
⮚ faza de uscare – cea mai mare parte a umidităţii se transformă în vapori de apă, care
se elimină în amestec cu gazele de ardere.
⮚ faza de transformare – din deşeuri se elimină diferite substanţe volatile și faze
combustibile,
care se aprind la temperaturi relativ joase.
⮚ faza de ardere propriu-zisa – deşeurile ard continuu fără adaos de combustibil
auxiliar;
⮚ faza de post-ardere – particulele de material căzute de pe grătarul de ardere, isi
continua
arderea astfel:
- pe un grătar suplimentar de post-ardere montat în prelungirea grătarului
principal;
- într-un puț vertical montat la capătul inferior al grătarului de ardere, prin stratul
de
material introducându-se un curent de aer de jos în sus;
- într-un tambur rotativ de post-ardere care se roteşte cu turaţie mică (4-8 rot/min).
Incinerarea este influenţată de doi factori:
- calitatea materiei prime:
o umiditatea totală;
o puterea calorică inferioară;
o conţinutul de cenusă;
o conţinutul de materii combustibile de deşeuri (min. 25%).
- tehnologia de ardere.

42
2.1.1.1. Instalaţie cu grătare mobile fără autorăscolire

In figura 2.1 se exemplifică schema unei instalaţii, cu grătare mobile fără

autorăscolire. Este o instalaţie utilizată în SUA și conţine mai multe trepte cu grătare rulante.
Corespunzător fazelor de ardere, materia se deplasează pe grătare dispuse unul sub
altul în cascadă. Căderea de pe un grătar pe altul asigură și amestecarea corespunzătoare a
materiei. Viteza fiecărui grătar se poate regla independent, corespunzător cerinţelor
procesului. Prima treaptă de grătar este montată înclinat.

Fig.2.1 Sistem cu grătare mobile fără autorăscolire.

In figura 2.1 s-au notat:

a - dozarea materiilor; b - evacuarea gazelor de ardere;

43
 1 - pâlnie de alimentare; 2 - grătar;
3 - evacuare cenușă fină; 4 - evacuare zgură.

2.1.1.2. Instalaţie de ardere cu grătar cilindric Dusseldorf

Din categoria sistemelor cu răscolire A2 se prezintă în figura 2.2 schema unei

instalaţii de ardere cu grătar cilindric Dusseldorf.
Grătarul propriu-zis este realizat din cilindrii rotativi dispusi în cascadă, aceştia fiind
într-un număr de 6-8 montaţi în pantă de ~30%, cilindrul constând dintr-un tambur montat
pe lagăre pe suprafaţa căreia sunt montaţi segmenţi de grătar.
Viteza de rotaţie poate fi reglată independent la fiecare tambur (n = 0,5÷6 rot/h).
Deasemenea poate fi reglat și sensul de rotaţie. La fiecare cilindru există un circuit separat
de aer.
Avantaje:
- viteza unghiulară diferită a tamburilor asigură o amestecare foarte bună;
- efectul de răscolire poate fi mărit prin schimbarea sensului de rotaţie al
cilindrilor;
- introducerea aerului de jos în sus poate fi reglată foarte bine.
Dezavantaje:
- costuri de investiţie și exploatare ridicată.

44
 Fig. 2.2 Sistem cu autorăscolire.

Instalaţia din figura 2.2 reprezintă una din instalaţiile de mare capacitate cu rezultate
bune în arderea deşeurilor menajere și în ea s-a notat:
a - alimentare cu deşeuri; b - evacuare gaze arse;
1 – dozator de deşeuri; 2 – cilindru rotativ;
3 – gura de control; 4 – colector zgură;
5 – evacuator zgură; 6 – introducere de aer;
7 – arzător de gaze naturale sau păcura.

Datorită soluţiei tehnice destul de complicate și pretenţioase, costurile de investiţie

și de exploatare sunt ridicate, însă pentru arderea deşeurilor cu proprietăti și compoziţie
eterogene este un tip de instalaţie adecvat.

2.1.1.3. Sistem de ardere cu grătare cu împingere răsturnată (Martin)

Un astfel de sistem de ardere este constituit în totalitate din elemente mobile acţionate
mecanic având mişcare oscilatorie astfel încat treptele vecine se mişcă în sensuri opuse.
Ca urmare a mişcării în sens opus a barelor de grătar, avem de-a face atât cu un
transport ascendent al stratului de material aprins cât și cu o alimentare spre aval, în special
a materialului aflat în straturile superioare care nu este aprins.
Datorită acestui proces cea mai mare parte a materiei arse revine la partea superioară
unde asigură uscarea și aprinderea deşeurilor proaspete. Amestecarea și mişcarea sunt
deosebit de intense asigurând un randament de ardere foarte bun. Aerul de ardere primar
suflat pe la partea superioară se poate regla pe zone.

45
 Fig.2.3 Sistem de ardere cu grătare cu impingere răsturnată.

În figura 2.3 este prezentat un astfel de sistem de ardere în care s-au notat:
1, 2 – elemente acţionate;
3, 4 – dispozitive (mecanisme) de acţionare.

2.1.2. Instalaţii utilizate în uzinele de obţinere a compostului

La elaborarea tehnologiei de compostare se au în vedere:

- sortimentele de materiale ce urmează a fi compostate;
- cantitatea, calitatea și ritmul de producere a deşeurilor;
- tipul compostului ce se doreste a se produce;
- posibilităţile economice și tehnice.
Operaţiile care se desfăsoară pentru obţinerea compostului pot fi repartizate în 3
grupe:
- pregătirea materiei prime;
- maturizarea( producerea compostului crud);
- compostarea propriu-zisă;
Procesul de compostare se desfăsoară în 3 faze:

46
 ⮚ faza 1: stadiul de fermentare mezofilă, este caracterizat prin creşterea
bacteriilor temperaturilor între 25-40 ºC);
⮚ faza 2: stadiul termofil în care sunt prezente bacteriile și ciupercile la o
temperatură de 50-60 ºC), în această fază se descompun celuloza, lumina, și alte materiale
rezistente. Limita superioară a stadiului termofil este 70 ºC și este necesar să se menţină
temperatura ridicată cel puţin o zi pentru a asigura distrugerea patogenilor și contaminaţilor.
⮚ faza 3: stadiul de maturizare, temperatura se stabilizează și au loc unele
procese
fermentative. Materialul degradat, se transformă în humus, prin reacţii de condensare și
polimerizare. Daca se întrerupe fluxul de aer în masa de deşeuri biodegradabile, activitatea
micorbiană anaeroba devine nesemnificativă. Restabilirea condiţiilor aerobe printr-o aerare
și porozitate corespunzătoare compostării poate dura între 2-6 zile.
Pregătirea materiei prime
Recomandări privind alegerea și utilizarea materiilor pentru realizarea compostului:
- structura compostului să cuprindă cât mai multe straturi de materiale deoarece în
procesul
de compostare acestea se completează reciproc fizic, chimic și biologic, asigurând creşterea
valorii de utilizare a produsului finit;
- materialele dăunătoare sau de inhibare a descompunerii sa fie sortate și înlăturate,
eventual comportate separat.
- procesul de compostare este ajutat prin adăugarea de îngrăşăminte chimice în
proporţie de 1-2%.
Principalele operaţii de pregătire a materiilor prime sunt:
a. cântărirea – are drept scop introducerea controlată în flux a unei cantităţi
corespunzătoarecapacităţii de lucru nominale a uzinei. Se utilizează cântare tip bascule;
b. stocarea – se face pe perioade limitate în buncare tampon care să asigure alimentarea
continuă autilajelor de pregătire;
c. cernerea (ciuruirea) – reprezintă o operaţie de bază a procesului de pregătire și are
drept scop sortarea după dimensiuni (granulaţie) a materialelor. Se utilizează:
- ciururi rotative cu tambur cilindric, care au o construcţie de înăltime relativ mare,
datorată montării în cascadă a mai multe secţii în funcţie de numărul de fracţiuni ce se
realizează;

47
 - ciururi plane, formate din site oscilante plane care prezintă pericol mare de înfundare
(obturare a orificiilor).
d. separarea materialelor feroase – se utilizează diverse tipuri de separatoare
magnetice.Soluţia cea mai utilizată este aceea în care, pe tamburul de acţionare a benzii de
transport se găsesc montate elemente magnetice (magneţi permanenţi).
e. separarea altor tipuri de material - materialele dure (pietre, sticlă, ceramică, metale
neferoase) chiar și în formă sfărâmată înrăutăţesc calitatea compostului. Prin ciuruire se pot
elimina numai cele cu dimensiuni relativ mari, astfel că a fost necesară realizarea unor
instalaţii cu ajutorul cărora să poată fi extrase și fracţiunile mai mărunte ale acestor materiale
dure. Se utilizează: buncăre de separare, separator aruncător și separator cu bandă înclinată;
funcţionând pe principiul diferenţelor între proprietaţile fizice ale materialelor separate faţă
de cele ale restului materialelor.

48
 Fig 2.4. Schema unei uzine de compostare care prelucrează reziduuri menajere solide.

În schema de mai sus (fig.2.4) se prezintă fazele de lucru ale unei uzine de
compostare care prelucrează în comun reziduuri menajere solide și nămoluri de epurare a
apelor reziduale orăşeneşti.

49
 In care: I – Pregătirea materiei prime; II – Maturizare (producerea compost crud);
a - gunoaie proaspete solide;
b - mâluri și ape fecalo-menajere;
c - bucăţi metalice feroase;
d - fracţiune fină;
e - gunoaie cu granulaţie medie;
f - fracţiune grosieră;
g - mâluri deshidratate;
h - cenusă;
i - compost crud.
Maturizarea materiei prime pregătite
Reprezintă cea mai importantă operaţie a procesului de compostare, ea constând din
descompunerea substanţelor organice pe cale biochimică. Acest proces se desfăşoară pe mai
multe faze și este influenţat decisiv de compoziţia, omogenitatea și umiditatea substanţelor
organice folosite, cât și de cantitatea de aer utilizată în procesul de descompunere.
Faza de început a maturitătii o reprezintă producerea compostului proaspăt (crud),
scopul operaţiei fiind pe de o parte aerisirea, iar pe de altă parte amestecarea materiilor prime
aflate în diferite stadii de descompunere. Cele mai bune dispozitive de întoarcere-amestecare
sunt cele care asigura și o destrămare-sfărâmare a materialelor.
Pierderile de umiditate apărute ca urmare a evaporării în timpul dezagregării pot
îngreuna procesul de descompunere. Aceste pierderi sunt cel mai bine compensate prin
stropirea uniformă în timpul operaţiei de întoarcere-destrămare. Dacă materiile supuse
compostării sunt prea uscate trebuie asigurată și o stropire în timpul procesului de
descompunere.

50
2.1.2.1. Separator magnetic

Sunt utilizate la separarea corpurilor feroase, conţinute de reziduurile ce urmează a

fi supuse procesului de compostare.
Materialele ce urmează a fi supuse procesului de compostare ajung pe bandă de
transport 1, bucăţile de materiale feroase sunt atrase din gunoi, de magneţi montaţi pe
tamburul cilindric 5. În procesul de transport în zona nemagnetică materialele feroase, ajung
prin cădere liberă în buncărul de sortare 4a, în timp ce, materialele neferoase ajung în
buncarul 3b.
Se mai folosesc pentru extragerea bucăţilor de materiale feroase și benzi magnetice
de lungime mică montate deasupra benzii principale de transport a reziduurilor. În partea din
mijloc a benzii sunt montaţi electromagneţi puternici ficşi, care atrag fierul din gunoi,
urmând ca în procesul de transport în zona nemagnetică, acesta să fie separat pe un alt traseu
prin cădere liberă.
Benzile magnetice pot fi longitudinale (fig. 2.6.) sau transversale (fig. 2.7.) în raport
cu bandă principlă. In figurile 2.5, 2.6., 2.7., a reprezintă traseul corpurilor metalice feroase
iar b traseul materialelor neferoase.

51
 Fig.2.5. Separator magnetic.

Fig.2.6. Bandă magnetică longitudinală.

52
 Fig.2.7. Bandă magnetică transversală.
Cu aportul separatoarelor menţionate, nu pot fi extrase toate reziduurile feroase.
Unele, cum ar fi cele de dimensiuni mici (lame, ace etc.) fiind înglobate în masa celorlalte
componente, ele nefiind prinse de bandă. Pentru acestea se prevede o nouă etapă de separare
cu electromagneţi rotativi după afânarea deşeurilor când acestea sunt transportate cu
transportoare vibratoare.

2.1.2.2. Buncăr de separare

Buncărul de separare este alimentat de transportorul cu bandă 1 care aduce

materialele sfărâmate în coşul de alimentare 2, de unde rotorul aruncător cu palete 3 le aruncă
cu viteză periferică relativ mare. Datorită densităţii, formei și coeficientului de rezistenţă a
aerului diferite, particulele sunt aruncate la distanţe diferite ajungând în compartimente
diferite ale buncărului:
a - materiale organice (fracţie uşoară);
b - fracţie grea.

Fig.2.8. Buncăr de separare.

2.1.2.3. Separatorul cu bandă înclinată

53
 Separatorul cu bandă înclinată este format din transportorul de separare 2 montat
înclinat sub transportorul cu bandă 1 care aduce materialul în stare afânată aproximativ în
zona centrală a separatorului 2.
Unghiul α se alege între valorile unghiurilor de frecare ale materialelor dure (grele)
și materialelor organice (uşoare). In acest fel, materialele grele, cu coeficient de frecare mai
mic, se deplasează în jos prin alunecare sau rostogolire, iar materialele uşoare cu coeficient
de frecare mai mare se deplasează odată cu bandă în sens ascendent și sunt deversate în
compartimentul a).
Viteza de deplasare a benzii de separare și unghiul α pot fi reglate în funcţie de natura
materialelor ce trebuiesc separate. Pentru extragerea din gunoaie a materialelor foarte uşoare
(hârtie, plastic, folii) sunt utilizate instalaţii de separare pneumatică prin aspiraţie sau
refulare.

Fig. 2.9. Separator cu bandă înclinată.

2.1.2.4. Uzine de compostare

Pot fi grupate în 3 categorii principale:

a. sistem de compostare deschis – întregul proces de compostare are loc pe teren
deschis în aer liber.

54
 Sistemele de compostare deschise se pot clasifica în 2 grupe:
- cu tratare prealabilă a deşeurilor;
- fără tratare prealabilă a deşeurilor (Procedeul Van Maanen).
b. sistem de compostare închis– întregul proces și toate operaţiile compostării au loc
în spaţii închise;
c. sistem de compostare parţial închis – o parte din proces, cu o durată de timp limitată,
are
loc în spaţii închise, în continuare compostul facându-se pe teren deschis, în aer liber.
Sistem deschis cu pregătirea materiei. Sistemul Baden-Baden
Deşeurile colectate sunt descărcate din mijloacele de transport în bazine de stocare
construite din beton. De aici sunt încărcate cu o macara greifer pe o bandă rulantă și
transportate într-o clădire închisă unde sunt ciuruite. Fracţiunea fină (< 40 mm) este
transportată parţial la terenul de compostare realizat în aer liber, unde sunt folosite la
acoperirea haldelor prismatice realizate din materialul prelucrat în continuare (fracţiunea
medie și grosieră).
Cealaltă parte din fracţiunea fină se amestecă cu fracţiunile obţinute după
îndepărtarea materialelor mari necompostabile și obiectelor metalice feroase. Din fracţiunea
> 40 mm se sortează manual reziduurile de dimensiuni mari (textile, pet-uri, plastic, cutii
etc.) iar fierul este extras cu electromagneţi și presat în baloturi.
Materialele compostabile rămase sunt amestecate cu nămoluri fecalo-menajere
fermentate și uscate și cu fracţiunea fină. Amestecul este transportat cu vehicule pe terenul
de compostare și depozitat în halde prismatice înalte de 3,5 m și late de 8 m. Maturizarea
durează 8 luni fără întoarcerea materialului, temperatura în halde ajungând la 65 ÷ 75˚C. În
partea inferioară a haldelor, pe direcţie longitudinală, sunt montate o serie de conducte din
beton, perforate, în scopul aerisirii.
Prin aceste conducte sunt preluate gazele toxice rezultate în procesul de
descompunere cu ajutorul unor ventilatoare și evacuate într-un cos „de fum” de 25 m
înălţime.

55
 Blocuri componente:
1 – buncăr deşeuri;
2 - melc de alimentare;
3 - ciur;
4 - sortare manuală;
5 - separare fier;
6 - presă balotat fier;
7 - amestecător;
8 - rezervor mâluri fecalo-
menajere;
9 - uscător;
10 - compostare pe teren liber
în halde prismatice aerisite;
11 - instalaţie de sfărâmare-
concasare (mori cu ciocane);
12 - ciuruire posterioară;
a - mâluri de ape fecalo-
menajere;
b - gunoi proaspăt;
c - materiale rezultate la sortarea manuală (mari);
d - fier;
e - materii reziduuale (nefărâmiţate);
f - compost maturizat.

Fig. 2.10. Schema tehnologică a procedeului Baden – Baden.

După maturizare materialele din terenul de compostare sunt măcinte cu un concasor

cu ciocane și cernute. Ca urmare a timpului mare necesar desfaşurării procesului de
compostare, procedeul necesită o supafaţă mare de teren. Distanţa minimă faţă de localităţi
este de 1000 m. Prima uzină de acest fel a fost realizată în Germania.

Procedeul DORR-OLIVER

56
 Esenţa procedeului este reprezentată de ciurul special de sfărâmare construit de Dorr
(Olanda), cu ajutorul căruia, înainte de maturizare, materia prima este ciuruita și sfaramata.
In cadrul uzinei gunoaiele sunt transportate cu doua benzi transportoare paralele și sunt
sfaramate în doua ciururi. Cantitatea de reziduuri ramase pentru ciuruire (dupa separarea
fractiilor de dimensiuni foarte mari și a fierului) este mare, ca și suprafata de teren necesara.
Tehnologia este simpla dar implică multe operații manuale. Costurile cu invesțitiile și
exploatarea sunt reduse. Ciururile speciale de sfărâmare, datorita calitaților dovedite în
procesul de lucru sunt folosite și în alte tipuri de uzine ca instalaţii de sfărâmare.

Blocuri componente:

1 - buncăre primire;
2 - bandă sortare manuală;
3 - separator magnetic;
4 - ciur de sfărâmare;
5 - buncăr separare materiale
dure;
6 - instalaţie sfărâmare
cilindrică;
7 - bandă transportoare cu
mişcare de rotaţie;
8 - halde prismatice de
compost.
a- gunoaiele proaspete;
b- materii sortate (eventual
utilizabile);
c - fier;
d - compost maturat;
e - rest de ciur;
f - materii dure;
g - compost crud;

57
 Fig 2.11. Procedeul Dorr-Oliver.

Pe parcursul maturizării, ca urmare a procesului de aerisire insuficient realizat, se

poate produce descompunerea anaerobă, caz în care se intervine și se intoarce materialul în
halde sau se realizează orificii de aerisire prin străpungere. [6]

2.1.3. Mori pentru reducerea dimensiunilor deşeurilor solide

Reducerea mărimii deşeurilor solide se realizează în scopul obţinerii unui material

relativ uniform ca mărime.
Mărunţirea materialelor solide se realizează prin operaţii tehnologice de:
- concasare – operaţia de sfărâmare a unui material dur, în bucaţi mai mici cu
ajutorul
utilajelor numite concasoare;
- măcinare – operaţia de mărunţire fină a materialelor cu ajutorul morilor;
- granulare – operaţia de sfărâmare a unui material dur, în bucaţi mărunte, având
forme
geometrice rotunjite;
- tăiere – operaţia de desprindere/detaşare a unei porţiuni dintr-un material solid
prin
strivire locală, forfecare, despicare sau aşchiere.

2.1.3.1. Moară cu ciocane

Clasificarea morilor cu ciocane

1. După tipul camerei de măcinare:
- cu camera închisă, alimentarea făcându-se frontal;
- cu camera deschisă, alimentarea făcându-se tangenţial.
2. În funcţie de orientarea rotorului:
- cu ax vertical (fig. 2.12. a);
- cu ax orizontal (fig. 2.12 b).
La morile cu ax vertical, deşeul este sfărâmat, prin lovirea de carcasă, în urma
impactului cu ciocanele aflate în mişcarea de rotaţie cu viteza mare.

58
 Reducerea mărimii deşeului este controlată de spaţiul dintre ciocane și carcasă.
Carcasa are forma tronconică cu baza mică la partea inferioară.
Rotaţia ciocanelor produce un curent de aer de sus în jos care împreună cu gravitatea
atrage deşeurile în moară. Deşeul va ramâne în moară până la reducerea sub dimensiunea
cerută.
Morile orizontale cu ax orizontal sunt mai des întâlnite decât primele. La acest tip de
moară mărimea deşeurilor măcinate este controlată de grătarul aflat la ieșire.

Fig. 2.12.a. Rotor cu ax vertical

59
 Fig. 2.12.b. Moară cu ciocane.

3. După modul de eliminare a deşeurilor mărunţite:

- mori cu colectare prin cădere liberă;
- mori cu colectare cu transportor elicoidal;
- mori cu transportor pneumatic:
o cu ventilator propriu;
o auxiliar.
4. Dupa modul constructiv:
- cu plăci striate pentru măruntire;
- cu una sau mai multe plăci striate.
5. Dupa numărul suprafeţelor perforate:
- cu o singură suprafaţă de trecere;
- cu mai multe suprafeţe de trecere.
6. După sistemul de acţionare:
- mori cu arborele central cuplat direct la electromotor;
- mori cu arborele central cuplat la un angrenaj dinţat pentru amplificarea turaţiei;
- mori cu acţionare de la electromotor printr-o transmisie cu curele trapezoidale.
Mărunţirea deşeurilor cu ajutorul morilor cu ciocane se realizează în 4 etape:
- deşeul este alimentat în camera de măcinat;

60
 - deşeul este lovit de ciocane care sunt ataşate de un arbore ce se roteşte cu viteză
mare
în interiorul camerei;
- deşeul este zdrobit sau spulberat de ciocan, prin loviri repetate, coliziuni/ciocniri
cu
pereţii camerei de măcinare precum și prin impactul dintre particule;
- sitele metalice sau grătarele care acoperă gura de descărcare a morii reţin deşeul
grosier pentru o nouă mărunţire, permiţând în acelaşi timp trecerea deşeurilor mărunţite în
mod corespunzător;
- deşeurile grele (sticla, piatra, metale) ies din moară datorită gravitației. Aspiraţia
pneumatică se foloseşte la descărcarea deşeurilor mai uşoare (lemn, hârtie, produse cu
densitate mică).

2.1.3.2. Moară cu ciocane și nicovală

Este prevazută cu unul sau doi arbori orizontali având sensuri opuse de rotaţie, pe
care sunt montate ciocanele și o nicovală de care sunt izbite particulele lovite de ciocane.
Această moară necesită putere mică de antrenare și realizează o reducere accentuată
a mărimii particulelor.

Fig. 2.13.Moară cu ciocane şi nicovală.

2.1.1.1.Moară cu discuri tăieroare

61
 Constă din 2 rotoare, pe care sunt montate discuri tăietoare ce acţionează ca o
foarfecă,
ele având sensuri opuse de rotaţie.

Fig. 2.14.Moară cu discuri tăietoare.

Deşeul este tăiat, când este captat între dinţii discurilor sau este crăpat/rupt. Cuţitele
îşi schimbă automat sensul de rotaţie, pentru a elibera materialul blocat, între dinţii
discurilor. Mărimea deşeurilor care ies din moară poate fi reglată prin modificarea distanţei
dintre rotoare [28].

2.1.4. Presă de balotat de deşeuri

Una dintre cele mai uzuale și eficiente metode de reducere a suprafetei ocupate de
deşeuri, este presarea sau compactarea acestora sub formă de baloturi care vor fi depozitate
până la introducerea în diverse procese de prelucrare în vederea valorificării.
În funcţie de caracteristicile deşeurilor și de provenienţa acestora, se folosesc diferite
tipuri constructive de prese:
- orizontale;
- verticale.
În funcţie de forţa de presare, presele de balotat se folosesc pentru reciclarea
cartonului, hârtiei, ambalajelor PET, a plasticului, cutii de lemn, etc.
Presele automate de balotat deşeuri sunt capabile să îndeplinească cele mai
importante cerinţe de presare ale industriei de reciclare.
Prese verticală de balotat deșeuri HSM V605

62
 Presa verticală model HSM V-Press 605 este destinată presării si balotării diferitelor
tipuri de deşeuri reciclabile: hârtie, carton, sticle tip PET, folii din plastic, deşeuri textile,
deşeuri menajere de birou precum și alte materiale similare.
Dintre cele mai importante caracteristici tehnico-funcţionale se pot enumera:
- nivel scăzut de zgomot;
- amprenta redusă la sol;
- funcţiile sunt gestionate de microprocesor-taste cu membrană tip "touch" și afisaj cu
led-uri;
- program de selectare a tipului de material balotat: cartoane / folii-legare cu trei
rânduri de
bandă;
- ejector mecanic;
- pornire automată la închiderea uşii de alimentare-oprire automată când se atinge
dimensiunea optimă a balotului. [29]
1 – camera de presare;
2 – uşa de alimentare;
3 – cilindru hidraulic de presare;
4 – panoul de comandă;
5 – roata de mână pentru blocare;
6 – placă de presare;
7 – uşa pentru ejectarea balotului;
8 – senzor de siguranţă;
9 – suport role de bandă.

Fig. 2.15.Presa verticala de balotat deşeuri HSM V605. [29]

Mod de funcţionare
Pentru alimentarea presei, este necesar ca uşa de evacuare a baloţilor să fie închisă,
iar placa de presare să fie în poziţie de START. Pentru ca balotul să aibă o bază care să
împiedice căderea bucăţilor mici de deşeuri, se recomandă să se aseze, o bucată de carton,
pe fundul camerei de presare, iar după terminarea balotului, să se așeze un carton și pe partea
superioară a acestuia.
Se deschide uşa de alimentare şi se umple uniform camera de presare, cu deşeuri,
deoarece în cazul în care presa este încărcată neuniform exista riscul înclinării plăcii de
presare în timpul compactării.

63
 În cazul presării cartonului, placa de presiune va coborî și va comprima materialul
apoi aceasta va reveni automat în poziţia de START dupa ce timpul de presare a expirat. În
cadrul presării carbonului, placa de presiune va coborî și va comprima materialul apoi acesta
va reveni automat în poziţia de START după ce timpul de presare a expirat.
La presarea foliei, după coborâre, placa de presiune se opreşte în poziţia de presare
maximă, iar motorul se opreşte automat. Pentru revenirea în poziția iniţială trebuie apăsată
tasta de ridicare a plăcii. Momentul în care balotul ajunge la dimensiunea finală, este
semnalizat de un indicator. După atingerea dimensiunii maxime a balotului, placa de
presiune se ridică, şi activează dispozitivul de evacuare a balotului. Acesta este ridicat în
partea din spate şi înclinat în afara presei pentru a putea fi legat. După evacuarea balotului,
dispozitivul de evacuare revine în condiţia initială. Se deschide uşa de evacuare a balotului
și de deblochează piedica pentru rolele de material de legare. [6]
Ca echipamente auxiliare, pe instalaţia de balotat deşeuri se pot monta benzi
transportoare.

Fig. 2.16. Presă orizontală cu bandă transportoare. [30]

64
2.1.5. Instalaţii de separare a deşeurilor

Sortarea reprezintă procesul de separare și clasare a deşeurilor în funcţie de

diferenţele dintre caracteristicile lor fizice.
Sortarea poate fi:
- sortarea dimensională;
- sortarea densimetrică (gravimetrică) ;
- sortarea optică;
- sortarea magnetică;
- flotarea;
- sortarea manuală.

2.1.5.1. Separator balistic pentru sortarea deseurilor menajere (sortare dimensională)

Sortarea dimensională
Prin cernere se separă materiale de granulaţie diferită, în diverse clase granulometrice
propuse. Acest proces se mai denumeşte și clasare. Prin cernerea cu sită se realizează
separarea în funcţie de dimensiunea caracteristică a granulelor, cu ajutorul unei suprafeţe
de separaţie, prevazută cu orificii aşezate geometric.
Granulele care, la alunecarea peste sită, sunt intr-o poziţie potrivită și au dimensiuni
mai mici decat orificiile sitei, cad prin aceasta și formează astfel materialul cu granulaţie
fină. Restul granulelor rămân în sită și formează materialul cu granulaţie mare.
Materialele cu granulaţie fină, umede, fibroase și lipicioase obturează uşor sitele.
Astfel, se micsorează suprafaţa de cernere, iar debitul de cernere scade. Pentru a evita
obturarea sitelor, sunt folosite pentru materiale greu de cernut sisteme de site speciale sau
ajutoare pentru site. Cele maiimportante ajutoare pentru site sunt periile, lanţurile,
încălzitoarele de site, jeturile de aer și apasuplimentară pentru anularea forţelor dintre
particulele lipite una de cealaltă.
Sunt folosite, în special, două tipuri de site pentru sortarea dimensională:
- site cilindrice;
- site cu vibrație.
O sită este considerată eficientă dacă 70% din materialele cu dimensiunea particulelor
mai mică, decât ochiurile plasei pot trece prin acestea.

65
 Separatorul balistic a fost realizat pentru separarea deşeurilor municipale în trei
fracții: grea, usoara și fină.

2.17. Separator balistic pentru sortarea deşeurilor menajere.

Separatorul balistic este format din pâlnia de încărcare și puntea formată din mai
multe benzi metalice perforate și care vibrează în contrasens una faţă de cealaltă. Puntea are
o mică înclinaţie pentru a imprima fracţiei grele o anumită acceleraţie.
Deşeurile mărunţite, în funcţie de forma și gravitatea specifică fiecărei particule, se
deplasează în susul sau în josul punții. Particulele mai grele au tendinţa să se deplaseze în
jos odata cu mişcarea benzilor și astfel se separă fracţia grea. Datorită mişcării de vibraţie și
de rearanjare continuă a deşeurilor pe puntea separatorului, particulele uşoare cum ar fi
hârtia, cartonul și foliile de plastic se deplasează către marginea superioară a separatorului,
astfel formându-se fracţia uşoară. Fracţia fină reprezintă particulele care au trecut prin
orificiile benzilor metalice.
Procentajul de fracţie grea și fracţie ușoară se determină prin modificarea înclinaţiei
punții. Înclinaţia se află, în general, între 15-20%; această înclinaţie este proiectată pentru o
rată de încărcare de aproximativ 10 t/h sau 90 m3/h. [6]

2.1.5.2. Separatorul rotativ cu curent de aer (sortare densimetrică)

Sortarea densimetrică
Sortarea densimetrică este o metodă de clasare care se bazează pe echivalenţa
specifică a materialelor asemănătoare într-un curent de aer ascendent. Acest proces se mai
denumeşte și clasare. Echivalenţa înseamnă că diferite particule vor atinge aceeaşi viteză

66
finală de cădere. Dacă particulele sunt echivalente, atunci acestea ar trebui sa aibă în aceleaşi
condiţii iniţiale aceeaşi traiectorie, respectiv aceeaşi viteză de coborâre.
Sortarea densimetrică se poate realiza și cu ajutorul apei. Separarea se realizează în
funcţie de viteza de cădere a particulelor. Viteza de cădere depinde de forma granulei și de
greutatea specifică a fiecarui material. Debitul este influenţat de masa volumetrică, de
umiditate, de compoziţia deşeurilor și de marunţirea prealabilă a deşeurilor de sortat.
O serie de tipuri de separatoare cu ajutorul curentului de aer s-au testat în Uniunea
Europeana. Din multitudinea de instalaţii de separare existente, în prelucrarea deşeurilor se
folosesc cu precădere 2 tipuri: separatorul cu aer rotativ și instalaţia de aspirare. Separatorul
rotativ cu curent de aer are trei elemente principale: un tambur rotativ, o cameră de separare
și decantare și un sistem de aer comprimat. Tamburul rotativ este înclinat cu aproximativ 15
grade faţă de orizontală și are forma conică cu baza mare în sus (figura 2.18).

Fig. 2.18. Vederea unui separator rotativ cu curent de aer.

Deşeurile marunţite și deja cernute sunt transportate cu ajutorul unei benzi rulante
către partea superioară a tamburului. Prin duze de aer comprimat se suflă aerul, paralel cu
axa tamburului. În acest fel materialele uşoare sunt antrenate în sus către camera de
decantare. Materialul greu este transportat prin tambur în continuare și iese prin baza mică a
tamburului.
Pentru a asigura un curent de aer continuu de-a lungul întregului tambur, se sufla aer
suplimentar prin baza mică a tamburului. Mărimea granulaţiei și selectivitatea pot fi variate
prin schimbarea volumului de aer, schimbarea presiunii aerului comprimat, prin modificarea

67
unghiului de înclinatie al tamburului și prin modificarea modului de încărcare a materialului
mărunţit.
Instalaţia de aspirare
Componentele uşoare din deşeuri sunt aspirate de obicei de pe o bandă transportoare,
de pe o sita cu vibraţie sau dintr-o sită tambur și sunt eliminate printr-un ciclon.
Componentele uşoare pot fi: bucăți de hârtie, pungi de plastic, bucăți de plastic, etc. (figura
2.19).

Fig. 2.19. Vederea unei instalaţii de aspirare.

Hidrociclonul
Separarea diferitelor fracţiuni de materiale plastice dintr-un amestec de granule se
realizează în cazul hidrociclonului într-un câmp de forţe centrifugal.

Fig. 2.20. Vederea unei instalaţii cu hidrociclon

68
 Geometria ciclonului realizează un vârtej interior ascendent prin care este eliminată
fracţiunea uşoară a amestecului și un vârtej exterior descendent cu ajutorul căruia se elimină
fracţiunea grea.
Hidrociclonul a fost proiectat special pentru separarea diferitelor tipuri de deşeuri din
plastic.
Calitatea separării tipurilor de materiale cu ajutorul hidrociclonului sunt determinate
de tipul și calitatea mărunţirii în prealabil a deşeurilor din plastic.

2.1.5.3. Separator magnetic (sortarea magnetică)

Sortarea magnetică
O sortare magnetică eficientă se realizează atunci când elementele feromagnetice
sunt preluate de magneţi în urma unei marunţiri a deşeurilor și a unei afânări, eliberându-se
astfel, de alte impurităti. Mărimea elementelor feroase nu este limitată, dat fiind faptul că
magneţii pot atrage orice fel de greutăti. Acest tip de magneţi sunt utilizaţi în principal pentru
presortarea magnetică grosieră a deşeurilor mărunţite sau nemărunţite.
Sortarea magnetică se face în mare măsura cu magneţi asezaţi deasupra benzilor
rulante de transport a deşeurilor care sortează materialele feroase din curentul de deşeuri și
le elimină, ori perpendicular, ori paralel cu direcţia transportorului de deşeuri (figura 2.21).
Sortarea magnetică s-a dovedit a fi eficientă după mărunţire. Pană în prezent, au eşuat
toate încercările de obţinere a unui produs feromagnetic de bună calitate prin sortarea
metalelor feroase înainte de a utiliza un agregat de mărunţire. În cazul sortării magnetice a
deşeurilor casnice, mărimea optimă a elementelor este în jur de 10 pana la 100 mm.

Fig. 2.21.Vedere separator magnetic.

69
2.1.5.4. Separatorul radiometric cu bandă (sortare optică)

Sortarea optică
Are rolul de a separa materialele valorificabile în funcţie de culoare, iar cu ajutorul
echipamentelor cu infraroșu se pot sorta și în funcţie de tipul de material din care este
confecționat.
Separatorul radiometric cu bandă
Lumina care trece prin materialul reciclabil este preluată de un senzor. Un conductor
de lumină din materialul plastic conduce semnalul catre unitatea de evaluare. Semnalul
luminos este descompus în culorile roșu, verde și albastru iar separarea se face după culoare.
Cu ajutorul echipamentelor cu infraroșu se realizează forma curbei caracteristice
pentru fiecare tip de material, iar după evaluarea cu ajutorul unui program urmează activarea
mecanismului de comandă al clapetelor de evacuare, iar deşeurile cărora nu le sunt
recunoscute curbele caracteristice sunt eliminate din circuit. Această sortare este, în
principal, utilizată pentru separarea diferitelor tipuri de material plastice: PET, PS, PP,
HDPE, LDPE, PVC, etc. [28]

2.1.5.5. Stații de sortare

Stațiile de sortare a deșeurilor sortează, de obicei, deşeuri menajere colectate selectiv

de către populație în pubele personalizate și deşeuri în amestec: deșeu reciclabil amestecat
cu deșeu biodegradabil.
În general, o stație de sortare a deșeurilor cuprinde următoarele echipamente,
indispensabile realizării scopului dorit, acela de a separa și recicla deşeurile:
- desfăcător de saci;
- benzi transportoare de alimentare si transport deșeuri;
- ciur rotativ sau sită vibratoare, cu rolul de a separa deşeurile reciclabile de deșeul
biodegradabil;
- cabina de sortare complet climatizată si ventilată, unde își desfășoară activitatea
mai mulți operatori, care efectiv selectează deşeurile pe sorturi diferite;
- separator magnetic pentru separarea deșeurilor metalice, iar în unele cazuri se
poate

70
integra și un separator de metale neferoase pentru eliminarea automată a acestora;
- presa de balotat automată care realizează baloții pe categorii de material (hârtie,
carton, PET, etc).
Deşeurile pot fi sortate pe următoarele categorii:
- hârtie/carton;
- materiale plastice de diferite tipuri;
- sticlă;
- PET;
- doze de aluminiu.
Descriere flux tehnologic
În prima fază, deşeurile menajere sunt aduse cu mașini speciale de colectare a
deșeurilor și sunt depozitate în zona de stocare temporară a acestora. Din zona de stocare
temporară a deșeurilor, acestea sunt transferate către zona de deversare (buncăr de primire)
pe bandă de alimentare a fluxului de sortare, cu ajutorul unui încărcător frontal, sau se
alimentează desfăcătorul de saci, în cazul în care sunt deşeuri în pungi de plastic.
Restul deșeurilor sunt procesate într-un ciur rotativ (sita vibratoare), de unde se
separă deșeul biodegradabil de deșeul reciclabil. De aici, deşeurile sunt transportate către o
alta zona de sortare a deșeurilor, unde are loc separarea magnetică a deșeului feros de restul
materialului de sortat. Restul de deșeu rezultat, în urma separării magnetice, trece în zona de
separare manuală, pe cel puțin 4 tipuri de deșeu reciclabil (hârtie, carton, plastic, sticlă, PET,
etc.), iar aceste deşeuri selectate se depozitează in containere care se află sub cabina de
sortare sau în buncăre special create sub aceasta pe fracții diferite.
Deșeul rezultat, adică refuzul de sortare, este evacuat cu ajutorul unei benzi
transportoare către zona de evacuare unde se gasește un container, iar de aici deșeul rezultat
se depune pe groapa de gunoi. Deşeurile de hârtie, carton, plastic, sticlă, PET, odată sortate
pe categorii, sunt trimise către zona de balotat, unde o presa va compacta deşeurile sub formă
de baloți cu o greutate specifică fiecarui tip de deșeu.
După realizarea baloților, aceștia se vor depozita într-o alta zonă, de unde vor lua
calea reciclării. Toate aceste echipamente sunt organizate într-o hală acoperită, uscată,
iluminată si bine ventilată. O stație de sortare deşeuri poate fi dimensionată in funcţie de
cantitatea de deşeuri ce trebuie sortate si de tipul acestora. [31]
La ora actuală, sortarea manuală este totusi cea mai de încredere metodă de separare
voită și de foarte bună calitate a produselor secundare dintr-un amestec de deșeuri.

71
 Din deşeurile casnice sau din mica industrie, comerț și instituții, dar și din fracțiunile
de deşeuri colectate separat, personalul de sortare poate separa diferite calități de hârtie
recuperată, sticle dediferite culori sau amestecate, folii din polietilenă albă sau colorată etc,
dar poate îndeparta șiimpurități sau componente dăunatoare.
Prin conducerea direcționată a sortării manuale se poate acționa rapid și fără
intervenții tehnice asupra fluctuațiilor prețurilor de pe piață a materiilor prime secundare.
Datorită faptului ca sortarea manuală este foarte costisitoare, trebuie mărit randamentul de
selectare cu ajutorul utilajelor speciale. Pentru a mări productivitatea sortării manuale,
materialele cu granulație mică sunt îndepartate prin sitare. Separatoare magnetice, suflătoare,
benzi înclinate, mașini de împins, au toate scopul de a pregati deşeurile pentru sortarea
manuală și de a mări productivitatea personalului de sortare.

Fig. 2.22. Schema unei staţii de sortare manuală.[32]

În figura 2.22 , s-au notat:

1 - bandă rulantă orizontală pentru instrări de deşeuri menajere şi industriale;
2 – bandă rulantă ascendentă;
3 – bandă rulantă de sortare;
4 – al doilea pas de sortare;
5 – bandă magnetică pentru materiale feroase;
6 – container pentru materiale voluminoase;
7 – container pentru textile;
8 – container pentru sticle;
9 – container pentru materiale plastice;

72
10 – rampă basculantă duală pentru resturi;
11 – sisteme de ambalare a resturilor;
12 – benzi transportoare de înmagazinare a trei tipuri de hârtie;
13 – bandă transportoare pe un singur tip de hârtie;
14 – bandă transportoare ascendentă;
15 – sistem de ambalare a hârtiei.

Există două tipuri de sortare: negativă și pozitivă. În cazul sortării pozitive este extras
materialul recuperabil din fluxul de deşeuri și este aruncat în sertarele corespunzatoare. În
cazul sortării negative materialele care sunt considerate impurități care deranjează sunt
extrase din fluxul de materiale, pe bandă transportoare rămânând doar fracțiunea dorită.
Prin sortare negativă se obțin productivități mai mari, dar de calitate mai scazută, în
timp ce în cazul sortării pozitive se obține calitate foarte bună cu productivitate însa mult
mai mică. Colectarea separată a materialelor recuperabile crește considerabil randamentul
operațiunii de sortare.

2.1.6. Instalaţii pentru reciclarea maselor plastice

Resturile plastice sunt atât din gunoiul municipal cât și din cel industrial.
Dezvoltarea continuă a producției și consumului de materiale plastice a determinat,
așa cum s-a arătat, o creștere considerabilă a cantităților de materiale secundare de acest tip.
Acestea din urmă se caracterizează printr-un conținut energetic ridicat și capacitate mare de
poluare a mediului ambiant, factori care justifică preocupările intense pentru valorificarea
lor.
Pentru a se ajunge la o evaluare corectă a posibilităților practice și economice de
valorificare a SMP1, este necesar să se ia în considerare sursele acestora, natura chimică a
polimerilor ce stau la baza lor, deosebirile dintre diferitele tipuri de produse din MP1, toți
acești factori contribuind la alegerea procedeelor de valorificare și domeniilor de utilizare a
produselor care încorporează SMP1 sau sunt fabricate exclusiv din acestea. Atunci când se
iau în discuție căile de valorificare a SMP1, trebuie avut în vedere atât cele rezultate în
instalațiile de sinteză a polimerilor destinați prelucrării de MP1 și cele rezultate în instalațiile
de prelucrare-formare MP1, cât și pe cele sub formă de produse uzate din MP1.

73
 La prelucrarea MP1 prin aceste procedee în afară de produsele finite se formează și
o cantitate apreciabilă de SMP1 ale caror principale surse pot fi considerate SMP tehnologice
și rebuturile.
Materialele polimerice secundare tehnologice se consideră toate materialele rezultate
la prelucrarea MP1, inerente procedeului în stadiul respectiv, tehnologiei și construcției
instalației și care nu pot fi evitate, chiar în conditii perfecte de lucru. Ca exemplu de astfel
de SMP1 menționăm:
- culeele, materialul din canalul de injecție și bavurile formate la prelucrarea prin
injecție;
- bavurile formate la prelucrare prin presare, suflare și turnare;
- materialele rezultate la decuparea produselor fabricate prin termoformare sau alte
procedee secundare de prelucrare, confecție etc.
Ambele aceste tipuri de materiale, colectate și păstrate în condiții adecvate, se
caracterizează printr-o structură unitară și lipsa contaminării. Drept urmare, cea mai adecvată
cale de valorificare a lor se consideră a fi recircularea directă în instalaţii de prelucrare.
Din instalaţiile de prelucrare a MP1 mai rezultă și alte tipuri de SMP1 cum ar fi:
- măturătură provenită de la spargera sacilor în care se transportă polimerul sau
amestecul ce urmează a fi prelucrat (cel mai adesea sub formă de granule);
- corzi sau baghete din procesul de granulare și refuzul de la sitele de sortare a
granulelor;
- filme, plăci, epruvete distruse etc., rezultate în urma pregatirii și încercării
epruvetelor în cadrul controlului de calitate;
- materiale rezultate la pornirea și oprirea instalațiilor de prelucrare sau de la curățirea
utilajelor.
Aceste SMP1 se caracterizează, de obicei, printr-un grad mai mare sau mai mic de
degradare și grade variate de contaminare. Pentru valorificarea lor poate fi luată în
considerare și recircularea în procesul de prelucrare dar, cel mai adesea SMP1 de acast tip
sunt colectate și vândute unor întreprinderi specializate în recircularea MP1 sau pentru alte
cai de valorificare.
Principala dificultate a operației de măcinare fină derivă din faptul că majoritatea
SMP1, la temperatura mediului ambiant, se găsesc în stare vâsco-plastică. Aceasta face ca,
la măcinarea în aceste condiții, dimensiunile particulare obținute să nu poata fi reduse sub
100μm, iar tendința de aglomerare a acestora să fie mare.

74
 O oarecare rigidizare a SMP1 supuse măcinării poate fi realizată folosind mori
percutante răcite cu aer. Prin reglarea vitezei curentului de aer se poate menține continuu
temperatura cu puțin sub cea de înmuiere a SMP1, asigurându-se prin aceasta obținerea unei
granulații mai fine. În cazul în care se urmarește obținerea unor particule cu dimensiuni sub
200μm, este necesară folosirea unor mori cu discuri.

2.1.6.1. Instalație de măcinare fină la temperatura mediului ambiant a SMP1

Măcinarea fină
În cazul formării prin formare rotațională sau sintetizare se folosescMP1 subformă
pulverulentă. Aceași situație se întalnește și în cazul fabricării țevilor sau a altor profile din
PVC-U, folosind extrudere cu doi melci. Pentru reintroducerea în circuitul de producție a
SMP1 rezultate în urma unor asemenea procedee de prelucrare este necesar ca acestea să fie
aduse tot pană la faza de pulbere.
Morile cu cuțite care asigură formarea unui material granular cu dimensiuni minime
ale particulelor de 2 – 3 mm, nu pot fi folosite pentru aducerea SMP1 la stadiul de pulbere.
În astfel de cazuri este necesară o a doua treaptă de marunțire – măcinarea fină – după cea
realizată în mori cu cuțite. Aceasta a două treaptă se realizează în mori de construcții diferite,
la care se produc viteze de lovire de până la 100m·s-1.

Fig. 2.23. Instalație de măcinare fină la temperatura mediului ambiant a SMP1.

În figura 2.23, s-au notat:

1 – buncăr pentru SMP1 mărunțit; 2 – jgheab vibrator; 3 – moară;

75
4 – ciclon; 5 – sită vibratoare; 6 – linie de transport; 7 – filtru;
8 – suflantă; 9 – sac pentru pulbere.

Măcinarea fină a SMP1 până la particule având dimensiuni cuprinse între 100μm și
500μm poate fi realizată la temperatura mediului ambiant, folosind mori convenționale (mori
cu știfturi, cu bile , cu ciocane etc.). Aceste mori pot fi prevăzute cu site de sortare proprii,
dar cel mai adesea ele sunt incluse într-o instalație de măcinare care funcționează în circuit
inchis (figura 2.23). În cadrul acestor instalații, produsul obținut în urma măcinării este trimis
la o sită vibratoare cu ajutorul căreia se separă materialul grosier care se recircula la moară.
În funcţie de tipul morii și a polimerului care stă la baza SMP1 măcinat, proporția de refuz
la sita de sortare poate să ajungă până la 25%, pulberea constituită din particule având
dimensiuni corespunzătoare scopului urmărit, se colectează în saci și se trimite la prelucrare.
Un calcul privind nivelul cheltulielilor specifice, implicate în procesul de măcinare
fină la temperatura mediului ambiant a SMP1, a evidențiat faptul că acestea sunt cu atat mai
mici cu cât capacitatea morii este mai mare, iar timpul de funcționare al instalației mai
îndelungat.În cazul în care se urmareşte obținerea unei pulberi foarte fine (dimensiunile
particulelor sub 100μm) din MP1 sensibile la acțiunea căldurii (PVC, PA, PP etc.) se recurge
la măcinarea joasă (criogenică). Utilizarea acestui principiu a întarziat mult timp datorită
lipsei unor utilaje adecvate de răcire și măcinare, precum și din motive economice.
Ca agent și mediu de răcire se poate folosi aer lichid, băi de răcire cu metanol și
dioxid de carbon solid, dioxid de carbon lichid sau azot lichid, importanță deosebită căpătând
răcirea cu azot lichid.Prin răcire la temperaturi joase a SMP1, acestea devin rigide și casante,
fapt ce ușurează mai mult măcinarea fină a lor.Pe lângă morile pendulare și morile
percutante, pentru măcinarea fină a SMP1 rigidizate prin răcire se folosesc și morile cu
ciocane.
Indiferent de agentul de răcire folosit, pentru măcinarea criogenică a SMP1 se
recomandă trei tehnici de lucru:
- introducerea directă a azotului în camera de măcinare;
- răcirea preliminară a materialului într-un buncăr;
- răcirea preliminară a materialului pe o bandă de răcire sau într-un transportor cu
melc.

76
2.1.6.1. Instalaţie Alpine-Messer pentru măcinarea criogenică a SMP1

Spre exemplu de tehnică de răcire preliminară a materialului într-un buncăr se

menționează instalația realizată la Alpine-Messer (Griessheine, Germania), prezentată în
figura 2.24. SMP1, în prealabil mărunțite, sunt depozitate în buncarul 1, de unde sunt
preluate de către transportorul cu melc 2 și trecute în buncarul de răcire 3.
În partea de jos a acestuia se găsește azot lichid care asigură răcirea materialului
granular până la – 196 ºC. Azotul se evaporă și determină o răcire a părții superioare a
buncărului, în acest spațiu având loc o prerăcire a materialului. Melcul transportor 4 asigură
alimentarea materialului răcit la moara percutantă 5. O parte din azotul evaporat se
reintroduce în circuitul de măcinare, folosind în acest scop filtrul cu saci 6 și ventilatorul 7.
Pulberea de SMP1 se trimite la sortare, refuzul de la sită fiind readus la măcinare.
Instalaţii ce folosesc acest tip de măcinare la temperaturi joase pot fi folosite în cazul
SMP1 având la baza PE și PA, asigurând obținerea unui material pulverulent cu dimensiuni
ale particulelor sub 80μm.

Fig 2.24. Schema de principiu a unei instalaţii Alpine-Messer pentru măcinare

criogenică a SMP1.

2.1.6.3. Instalație Pallmann de aglomerare a SMP1

Instalația de aglomerare, din figura de mai jos, puțin deosebită de celelalte, a fost
pusă la punct de firma Pallmann (Germania).

77
 În cadrul acestei instalații, SMP1 sub formă de folii, fibre sau produse cu structura
celulară, în prealabil marunțite, sunt trimise cu ajutorul unui melc dozator într-un turbo-
compactor. Sub acțiunea forțelor de frecare are loc încălzirea și aglomerarea materialului,
după care acesta este obligat să treacă prin orificiile unei filiere. Filierele astfel obținute sunt
granulate prin tăiere în stare fluid-vâscoasă, iar granulele obținute sunt răcite cu aer în timpul
transportului acestora. Dacă este necesar, instalația poate fi completată cu dispozitive de
dozare a unor noi cantități de aditivi (coloranți, lubrifianți, stabilizatori etc.).

Fig. 2.25. Schema de principiu a instalației Pallmann de aglomerare a SMP1.[32]

În figura 2.25, s-au notat:

1 – moară cu cuțite;
2 – dispozitiv de aglomerare;
3 - suflantă;
4 – ciclon;
5 – container.

78
 2.2. Principalele echipamente de tratare a deșeurilor din componența
uneiinstalaţii de reciclare

2.2.1. Sisteme de cernere

Sistemele de cernere sunt alegerea eficientă și durabilă pentru stații de sortare, stații
de tratare mecanică și nu numai, fiind indicate pentru cernerea atât a deșeului solid municipal
cât și a deșeului verde provenit din toaletarea parcurilor, a grădinilor sau din piețe,
restaurante, etc.

2.2.1.1. Sita tambur

Este o sită cilindrică; aceasta reprezintă un agregat de clasare verificat care poate fi
utilizat într-o instalație de preparare a deșeurilor, atat în prima treaptă de preparare, cât și
dupăprocesul de mărunțire.
Debitul și performanțele la separare ale unei site tambur sunt determinate de mărimea
orificiilor, diametrul, turația, elementele interiorului tamburului și înclinația acestuia.
Dat fiind faptul că suprafața de cernere a unei site tambur este relativ mică, se
încearcă prin diferite construcții ale peretelui interior (sita poligonală) ridicarea cât mai mult
a materialului de cernut pe peretele tamburului rotativ, pentru a obține o cernere mai
eficientă. [33]

Fig. 2.26. Vedere şi secţiune schematică a unei site tambur. [6]

79
 Pentru a reduce și mai mult timpul de prelucrare a deșeurilor, sita tambur poate avea
pe pereții interiori diferite accesorii cu ajutorul cărora să taie sacii în care sunt colectate
deşeurile. Astfel, sacii de deşeuri menajere colectați de agenții de salubritate pot fi desfăcuți
și sortați rapid și automat cu ajutorul sitei tambur.

Fig. 2.27. Vedere în interiorul unei site tambur (cuțite pentru desfacerea sacilor de
deșeuri).[28]

2.2.1.2. Sita cu vibraţie

Aceasta sită face parte din categoria mașinilor de cernere dinamice și s-a dovedit a fi
eficientă ca agregat de cernere a deșeurilor care nu se înfundă.
Pentru acest gen de cernere se folosesc site maleabile din cauciuc sau materiale
plastice, montate pe un sistem de bare care basculează în contratimp. Această mișcare de
basculare antrenează sita într-o miscare de tip undă, cu o amplitudine considerabilă de 30
până la 50 mm pentru frecvențe de oscilație de 600 până la 800/min și imprimă materialului
de cernut accelerații considerabile. [28]

2.2.1.3. Sita plată cu disc

O sită cu disc este un aparat de clasare în cascadă care constă dintr-un grătar de
clasare cu mai multe site parțiale asezate în trepte formate dintr-o multitudine de arbori
paraleli plasați la distanțe egale unul de altul cu discuri de antrenare hexagonale. Fiecare
dintre aceste discuri de antrenare se rotește în golul dintre două corpuri de discuri învecinate.

80
 Fig. 2.28.Schema de funcționare a unei site cu disc. [32]

Distanțele dintre aceste discuri determină mărimea orificiilor de cernere ale fiecărui
nivel de cernere. De exemplu, deşeurile presortate din construcții se introduc printr-un
dispozitiv de încărcare către primul nivel de separare și sunt accelerate și separate în procesul
de cernere prin așezarea discurilor de antrenare pe arbori precum și prin creșterea turației
arborilor pe fiecare nivel în direcția de antrenare a materialului către celelalte nivele de
separare. Arborii rotunjiți dintre discurile de antrenare și colțurile rotunjite impiedică
ințepenirea materialului de separat.

2.2.2. Desfăcătoare de saci

Desfăcătoarele de saci menajeri sunt echipamente proiectate și construite special

pentru industria reciclării deșeurilor menajere și au rolul de a desface, distruge sacii menajeri
care conțin deşeuri colectate de la populație în pungi de plastic.
Desfăcătoarele de saci garantează o deschidere optimă a pungilor de plastic și
realizează o dozare foarte bună la evacuarea din desfacator pentru continuarea corectă a
fluxului tehnologic de procesare a deșeurilor menajere, reciclabile. Acestea pot fi adaptate
din punct de vedere al construcției sale modulare, în funcţie de cerința fiecărui client și a
capacității de prelucrare care se dorește. În general desfăcătoarele de saci au atașat un buncăr

81
cu un volumul de stocare care poate fi marită în orice moment prin adăugarea unui modul
suplimentar.
Desfăcătorul de saci constă dintr-o podea mișcătoare, robustă și modulară și o unitate
de desfacere a sacilor menajeri, care constă din trei componente funcționale:
- limitare mecanic-electrial de ajustare a sacilor menajeri;
- limitare la ridicarea sacilor menajeri transportați;
- unitate de desfacere a sacilor menajeri este un patent, marcă inregistrată.
Prin utilizarea acestor combinații de elemente constructive ale mașinii ajunge la
performanțe ridicate și o rată de deschidere foarte mare a sacilor menajeri. Echipamentul
poate fi adaptat pentru materiale diferite prin simpla apăsare a unui buton. Monitorizarea
desfăcătorului de saci, se face automat de către sistemul siguranță și control care asigură o
funcționare continuu a acestuia, fără opriri repetate datorate volumul de saci menajeri si a
gabaritului acestuia, adică se adaptează automat în funcţie de încărcarea buncărului de
primire.
Avantaje:
- materialul din saci nu va fi zdrobit;
- pregătește deșeul reciclabil pentru procesul continuu de sortare;
- reglabil printr-o simplă apăsare de buton;
- posibilitatea de cântarire automată a deșeului care trece prin desfăcător;
- dozarea perfectă a materialul pentru continuarea procesului de sortare.
Caracteristici:
- buncăr de primire modular și expandabil;
- podeaua buncărului este robustă și mișcătoare;
- unitate de deschidere a sacilor perfect adaptată;
- sistem de monitorizare a deșeurilor;
- cuțite de tăiere/rupere interschimbabil;
- construcție cu costuri de întreținere redusă.

2.2.3. Benzi transportoare

Transportorul cu bandă este unul din cele mai răspândite tipuri de instalaţii de
transport continuu. El este destinat atât pentru deplasarea sarcinilor granuloase cât și pentru
deplasarea celor individuale.

82
 Transportorul cu bandă se întrebuințează pentru deplasarea orizontală sau inclinată,
sub un unghi care nu trebuie să fie mai mare decât unghiul pentru care sarcinile granuloase
sau individuale ce se deplasează încep să alunece pe bandă.
Banda trebuie să asigure funcționarea instalațiilor în condiții de securitate și de
eficiență economică maximă. Pentru aceasta banda transportorului trebuie să fie flexibilă,
rezistentă și durabilă. Banda necesită o întindere prealabilă, nu suportă încărcări unitare prea
mari, nu pot transporta materiale fierbinți și materiale chimic agresive. Cea mai mare
răspândire la transportoarele cu bandă, o are bandă textilă cauciucată. Ea se confecționează
din straturi de panză de bumbac, unite între ele prin vulcanizare cu cauciuc natural sau
sintetic.
Benzile fără acoperire de cauciuc se pot întrebuința numai în condiții de utilizare
deosebit de favorabile. Dupa felul de așezare al pânzelor în bandă se deosebesc benzi din
pânze separate și benzi din pânze înfășurate. Numarul straturilor intermediare din bandă de
care depinde rezistența ei se alege în funcţie de lățimea benzii, crescând odată cu aceasta.
Banda trebuie să aibă un anumit grad de elasticitate, să nu fie prea mare, pentru ca
marginile ei să nu se înconvoaie în jos.
Din motive tehnologice cât și din cauza condițiilor de transport, benzile se
confecționează în funcţie de necesități și astfel rezultă diferite lungimi care pot fi cuprinse
între 3 – 50 m lungime în special în plan orizontal.

Fig. 2.29.Bandă transportoare din cadrul stațiilor de transfer. [32]

83
 În ultima vreme au început să fie produse și la noi în țară benzi de construcție specială
care conduc la creșterea indicatorilor de exploatare ai transportoarelor și anume:
- cu profile transversal;
- cu racleți;
- cu bare longitudinale și transversale, care permit mărirea unghiului de înclinare
atransportorului pana la 30°;
- cu bordură ondulată;
- cu bordură ondulată și profile transversale.
Transportorul cu bandă conține și organe auxiliare, cum ar fi:
- jgheab de alimentare sau pâlnie;
- ștergator de bandă;
- dispozitive de siguranță. [32]

2.3. Condiții tehnice și de mediu privind funcționarea instalațiilor de

reciclare

Construcția unei stații de reciclare mase plastice, ca orice proiect se supune

reglementărilor privind autorizarea din punct de vedere a protecției mediului.
Astfel raportul la studiul de evaluare a impactului asupra mediului pentru punerea în
funcțiune a instalației de reciclare va fi elaborat în conformitate cu OUG nr. 195/2005
aprobată cu modificări şi completări prin Legea 265/2006 privind protecţia mediului,
Ordinul nr. 1037/2005 privind modificarea Ordinului nr. 860/2002 al MAPM pentru
aprobarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de
mediu cu modificările ulterioare, Ordinul nr. 863/2002 al MAPM privind aprobarea
ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii cadru de evaluare a impactului asupra
mediului, Anexa 2, Partea a II-a – Structura raportului la studiul de evaluare a impactului
asupra mediului, şi cu H.G. nr. 1213/2006 pentru stabilirea procedurii cadru de evaluare a
impactului asupra mediului pentru anumite proiecte publice sau private.

2.3.1. Impactul potenţial asupra componentelor mediului, măsuri de reducere a

acestuia

2.3.1.1. Apa

84
 Din activitățile ce se vor desfașura rezultă urmatoarele categorii de ape uzate:
- ape uzate fecaloid-menajere provenite de la grupurile sanitare;
- apele pluviale cevor fi colectate în reţeaua internă şi evacuate în reţeaua de canalizare
orăşenească;
- nu se preconizează existența apelor uzate tehnologice ca urmare a procesului
desfășurat.
Impactul produs asupra apelor se poate manifesta în două etape distincte:
- etapa de construcţie a noilor clădiri si punere in funcțiune a instalațiilor;
- etapa de funcţionare.
Activităţile desfăşurate în cadrul etapei de construcţie vor avea un impact
nesemnificativ asupra calităţii apelor subterane şi de suprafaţă.
În etapa de funcţionare a stației de reciclare, apele uzate menajere vor fi evacuate în
comun cu apele uzate neimpurificate chimic şi apele pluviale în reţeaua de canalizare
municipală prin intermediul reţelei proprii de canalizare.

2.3.1.2. Aer

Sursele de poluare a atmosferei caracteristice pentruperioada de efectuare a

lucrărilor de construcţie aferente realizării stației de sortare vor fi reprezentate de:
- pregătirea platformelor şi suprafeţelor de teren pentru executarea construcţiilor noi;
- manevrarea materialelor solide generatoare de praf (moloz, pământ, materiale de
construcţie);
- sudarea unor componente;
- vopsirea suprafeţelor;
- traficul intern asociat acestor lucrări.
Poluanţii posibil a fi emişi în această perioadă vor fi: particule (pulberi totale în
suspensie
– TSP şi PM10) generate de operaţiile de manevrare a materialelor (inclusiv pământ) şi de
sudură, precum şi de traficul intern, mici cantităţi de oxizi de azot şi de ozon generate de
operaţiile de sudură, oxizi de carbon, de azot şi de sulf, compuşi organici volatili şi alţi
poluanţi specifici generaţi de sursele mobile (utilaje şi vehicule).
Toate aceste categorii de surse sunt nedirijate, fiind considerate surse de suprafaţă cu
impact strict local, temporar şi de nivel redus.

85
 Sursele de poluarea a atmosferei caracteristice pentruperioada de funcţionare a
stației de reciclare vor fi reprezentate de:
- surse dirijate asociate activităţilor de producţie;
- dozarea materiilor prime solide. Poluanţi: particule;
- surse mobile reprezentate de vehiculele din dotare, de vehiculele utilizate pentru
aprovizionarea cu materii prime şi transportul produselor, precum şi de motostivuitoarele
pentru manevrarea materiilor prime şi a produselor. Poluanţii conţinuţi în gazele de
eşapament sunt reprezentaţi de: oxizi de azot, oxizi de sulf, oxizi de carbon, compuşi organici
volatili şi condensabili (inclusiv hidrocarburi aromatice policiclice în cazul
motostivuitoarelor), particule cu conţinut de metale grele (Cd, Cu, Cr, Ni, Se, Zn).

2.3.1.3. Solul şi subsolul

Sursele potenţiale de contaminare a solului/subsolului vor fi specifice etapei de

construcţie şi etapei de funcţionare.
Sursele potenţiale de poluare a solului/subsolului specifice etapei de construcţie vor
fi:
- scurgeri accidentale de carburanţi şi/sau de ulei de la utilaje sau de la vehicule;
- împrăştierea accidentală pe solul neprotejat a substanţelor periculoase (vopsele,
mixturi
asfaltice);
- depozitarea necorespunzătoare a deşeurilor de construcţie;
- depozitarea necorespunzătoare a deşeurilor de tip menajer rezultate de la operatorii
lucrărilor de construcţie.
Sursele potenţiale de poluare a solului/subsolului specifice etapei de funcţionare vor fi:
- transportul, manevrarea şi stocarea materii prime reprezentate de deşeuri şi produse
rezultate in urma procesarii;
- colectarea şi evacuarea apelor uzate şi a celor pluviale;
- scurgeri din instalaţii ca urmare a unor posibile neetanşeităţi;
- depozitarea deşeurilor.

2.3.1.4. Mediul economic și social

86
 Proiectul va avea un impact pozitiv asupra mediului economic şi social, prin:
- ocuparea locurilor de muncă, având un grad ridicat de certitudine privind stabilitatea
pe
termen lung;
- creşterea investiţiilor în zona de amplasare a statiei de reciclare;
- creşterea calităţii vieţii angajaţilor, atât prin crearea unor condiţii bune la locurile de
muncă, cât şi prin certitudinea unor salarii;
- creşterea nivelului de calificare a angajaţilor prin crearea posibilităţii de operare a
unor echipamente şi utilaje moderne.

2.4. Alegerea unui tip de instalație de reciclare a deșeurilor

Incinerare versus reciclare

Referitor la alternativele privind proiectul, au fost analizate două variante. Prima
alternativă a constat în valorificarea energetică a deșeurilor prin incineratoare. A doua
alternativă, selectată, a constat în valorificarea prin reciclare a deșeurilor.
Prima alternativă: tehnologia actuală este departe de a elimina poluarea şi de a
reutiliza eficient energia produsă prin ardere. Cenuşa, zgura extrem de toxică sunt fie
înglobate în materiale de construcţii, fie depozitate la rampă. La rândul ei, energia obţinută
din arderea deşeurilor municipale nu este doar poluantă, ci şi foarte costisitoare, compromite
politicile de evitare a producerii deşeurilor, programele de reciclare şi încurajează în schimb
extragerea de resurse. Mai mult, incinerarea susţine un sistem economic liniar bazat pe
exploatare, producţie, consum, distrugere şi, în consecinţă, pe consumul nelimitat al
resurselor finite ale planetei.
A doua alternativă: principalul avantaj al reciclării este economiserea de materii
prime, energie si apă.

87
 Bibliografie

[1] – Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al limbii
române (ediția a II-a revăzută și adăugită), Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009.
[2] – Ordonanţa de urgență a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor.
[3] – HG 856/2002 privind Evidenţa gestiunii deşeurilor.
[4] – Proiect “Managementul integrat al deseurilor generate in activitati industriale”,Universitatea
Ecologică din Bucuresti, Facultatea de Inginerie Managerială, master: Ingineria si Managementul
Integrat al Mediului in Activităţi Industriale, 2014.
[5] - http://www.ghidmanagement.ro/resurse/DEFINITII-deseuri , 2001.
[6] – Dilea Mirela Nicoleta , Note de curs “Instalaţii de reciclare a deşeurilor”, Universitatea
Politehnica Bucureşti, Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice, An Universitar 2014-2015
[7] – George Ipate, Note de curs “Ingineria și Calitatea Mediului” , Universitatea Politehnica
Bucuresti, Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice, An Universitar 2014-2015.
[8] - http://www.twinning-waste-bacau.ro/
[9] – Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor din România, “Planul regional de gestiune a
deșeurilor – Regiunea 2 – Sud Est - 2006-2013”, 2013.
[10] - http://ec.europa.eu/eurostat
[11] - http://www.omg.ugal.ro/om/ro/personal/hm/desc/curs/Protectia%20mediului/6%20DESEURI.pdf
[12] - http://icash.ro/eco/final/cum_colectam_selectiv_deseurile.php
[13] - https://ro.scribd.com/doc/127179307/Sortarea-deseurilor
[14] - http://www.schuster-teh.ro/prod?id=140
[15] - http://www.schuster-teh.ro/prod?id=141
[16] - Fometescu Gheorghe, Depozitarea si neutralizarea reziduurilor menajere, Ing. Inspectoratul
pentru protectia mediului,Târgu Jiu 2002.
[17] - http://ec.europa.eu/eurostat/web/environment/waste
[18] – Act normativ, Ordinul MSF/2002 privind Evidenţa gestiunii deşeurilor
[19] – Act normativH.G. 662/2001 privind Evidenţa gestiunii deşeurilor
[20] - Act normativ H.G. 349/2002 privind Evidenţa gestiunii deşeurilor
[21] - B.Bilitewski, G.Härdtle, K.Marek, A.Weissbach, H.Boeddicker: “WASTE MANAGEMENT”
– Springer Edition
[22] - https://sfaturieco.files.wordpress.com/2012/10/totul-despre-reciclare.jpg, 2010
[23] - Mircea Negulescu “Protectia Mediului Inconjurator”,Editura Tehnica,Bucuresti, 1995
[24] - http://www.raportaremediu.ro/managementul-deseurilor/
[25] - http://www.anpm.ro/ro/deseuri-de-ambalaje
[26] - www.gestiunedeseuri.ro/activitati/download/5/0/ro.html

88
[27] - http://www.preventive.ro/Securitate-si-Sanatate-in-Munca
[28] - Proiect atestat - tehnician ecolog si protecţia calitătii mediului - “Tehnologii de reducere a
deşeurilor”,Grup scolar industrial “Alexandru Popp”, Reşiţa.
[29] - http://www.hsm.eu/uk/products/baling/vertical-baling-presses/hsm-v-press-605/eco/
[30] - http://www.mbt-romania.ro/oferta.html#prettyPhoto
[31] - http://www.euriteh.ro/reciclare/statii-de-sortare-transfer/?prod=statii-de-sortare
[32] - “Metode si tehnologii de gestionare a deşeurilor. Tehnici de tratare mecanică “, Institutul
Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului – ICIM Bucureşti.
[33] - http://www.euriteh.ro/reciclare/
[34] - Duţu Mihaela, Note de curs “Sisteme de transport”,Universitatea Politehnica Bucureşti,
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice, An Universitar 2013-2014.
[35] - Voicu Gheorghe, Duţu Mihaela Florentina, Duţu Iulian-Claudiu, David Ladislau,”Sisteme de
transport în agricultură și industria alimentară”, Editura PRINTECH, București., ISBN 978-606-
23-0258-0.
[36] - http://www.creeaza.com/tehnologie/tehnica-mecanica/MASINI-SI-SISTEME-DE-
TRANSPORT462.php
[37] - Mioara Hapenciuc, “Echipamente de transport în industria alimentară”, Editura Fundaţiei
Universitare “Dunărea de Jos” Galaţi, 2004
[38] - http://www.stiucum.com/management/managementul-transporturilor/Clasificarea-sistemelor-
de-tra22767.php
[40] - http://www.recycleinternational.ro/categorie/7/solutii-integrate-pentru-managementul-
deseurilor/

89