Analiza diagnostic a cheltuielilor

Activităţile economice implică consumul unor resurse materiale, umane şi financiare, în

vederea obţinerii veniturilor.
Cheltuielile, conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii, reprezintă sumele
sau valorile plătite sau de plătit pentru consumurile, lucrările executate şi serviciile prestate de
terţi, remunerarea personalului, executarea de obligaţii legale sau contractuale de către unitatea
patrimonială, constituirea amortizării şi provizioanelor, consumuri excepţionale. Cea mai mare
parte a acestor consumuri sunt transpuse în costul produselor.
Costurile reprezintă totalitatea consumurilor exprimate în formă bănească pe care le
efectuează întreprinderea în vederea realizării unei anumite producţii sau a unui singur produs.

În contabilitatea financiară, cheltuielile întreprinderii sunt grupate după natura lor în trei
mai categorii, şi anume:
a) cheltuielile de exploatare sunt ocazionate de activitatea curentă de producţie şi
comercială a întreprinderii. În această categorie sunt incluse:
 cheltuielile privind consumul de materii prime şi materiale consumabile;
 cheltuielile privind amortizările şi provizioanele;
 cheltuielile cu salariile;
 cheltuielile cu serviciile şi lucrările prestate de terţi;
b) cheltuielile financiare cuprind:
 pierderile din creanţe legate de participaţii;
 pierderile din vânzarea titlurilor de plasament;
 diferenţele nefavorabile de curs valutar;
 dobânzile plătite pentru împrumuturile primite;
c) cheltuielile excetraordinare cuprind acele cheltuieli care nu sunt legate de
activitatea curentă a unităţii economice şi se referă la operaţiile de gestiune şi
operaţiile de capital. În această categorie sunt incluse:
 amenzi, penalităţi, despăgubiri plătite;
 lipsuri de inventar;
 donaţii şi subvenţii acordate;
 pierderi din debitori diverşi;
 valoarea contabilă a imobilizărilor cedate;

Veniturile reprezintă valorile ce revin titularului de patrimoniu ca rezultat al activităţii

economice întreprinse. Conform principiului care spune că, pentru obţinerea veniturilor, este
necesară efectuarea unor cheltuieli, se poate trage concluzia că există o reciprocitate, angajarea
fiecărei cheltuieli având ca scop obţinerea de venituri. De la acest principiu există abateri, şi
anume sunt cheltuieli care nu generează venituri (de exemplu cheltuielile financiare şi o parte
din cheltuielile extraordinare); plata unor dobânzi, a unor pierderi, a unor amenzi sau penalităţi
nu generează venituri sau, invers, realizarea acestora nu a necesitat cheltuieli.
În continuare vom prezenta veniturile întreprinderii şi modul cum sunt grupate acestea:
a) venituri din activitatea de exploatare cuprind:
 venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate şi serviciilor
prestate;
 venituri din producţia de imobilizări;
 venituri din subvenţii de exploatare;
b) venituri financiare cuprind:
 venituri din participaţii;
 venituri din creanţe imobilizate;
  venituri din titluri de plasament;
 venituri din diferenţe de curs valutar;
 venituri din dobânzi;
 venituri din sconturi obţinute;
c) veniturile extraordinare sunt formate din două categorii de venituri: venituri din
operaţii de gestiune şi venituri din operaţii de capital:
 venituri din despăgubiri şi penalităţi încasate;
 valoarea bunurilor primite cu titlu gratuit;
 valoarea bunurilor rezultate din dezmembrarea imobilizărilor;
 subvenţii pentru investiţii;
 venituri din cedarea activelor;

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale întreprinderii

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale întreprinderii urmăreşte evoluţia
acestora în dinamică şi pe structură, precum şi factorii care le influenţează evoluţia, în scopul
identificării rezervelor de reducere a acestora.

Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor aferente

veniturilor totale
Analiza cheltuielilor se va efectua în conformitate cu clasificarea după natura acestora, în
conformitate cu structura utilizată în Contul de profit şi pierdere al Bilanţului Contabil:
 Analiza cheltuielilor la 1000 lei Cifră de afaceri

Pentru urmărirea şi dimensionarea cheltuielilor de producţie, în corelaţie cu cifra de

afaceri, se utilizează indicatorul cheltuieli la 1.000 lei cifră de afaceri.
Indicatorul ( Ch  1.000 CA  ) reprezintă raportul dintre cheltuielile totale efectuate de către o
societate comercială pentru producţia vândută într-o perioadă de timp (  q  c ) şi valoarea
vânzărilor în aceeaşi perioadă (  q  p ). Formula de calcul este:
 pentru întreaga producţie marfă:
Ch  1,000 CA    q  c  1.000 1,
q  p
1
C. Stănescu, A. Işfănescu, A. Băicuşi, op.cit.pag.118
  c reprezintă costul unitar al produselor;
 p reprezintă preţul mediu de vânzare (exclusiv TVA);
 g reprezintă ponderea fiecărui produs în totalul producţiei vândute. Se calculează
qp
cu formula: g 
q p
 pentru un produs:
c
Ch  1.000 CA    1.000
p
Pornind de la prima relaţie, stabilesc factorii care au o influenţă importantă asupra
cheltuielilor la 1.000 lei cifra de afaceri:
 costul unitar pe produs;
 preţul mediu de vânzare al produselor;
 structura producţiei vândute.

Analiza factorială a cheltuielilor la 1.000 lei Cifră de afaceri

Ch  1,000 CA    q  c  1.000
q  p
C  1.000 CA  
q c 1 1
 1.000 
q 0  c0
 1.000
q  p1 1 q 0  p0

1. influenţa modificării structurii producţiei vândute:

 q1  c0  1.000   q0  c0  1.000
 q1  p0  q0  p0
2. influenţa modificării preţului de producţie:
 q1  c0  1.000   q1  c0 1.000
 q1  p1  q1  p0
3. influenţa modificării costului de producţie:
 q1  c1  1.000   q1  c0  1.000
 q1  p1  q1  p1

Analiza cheltuielilor de exploatare

Cele mai importante cheltuieli, din punct de vedere al ponderii în activitatea unei
societăţi întreprinderi sunt cheltuielile de exploatare. Acestea cuprind ansamblul cheltuielilor
necesare desfăşurării unui ciclu de exploatare, respectiv achiziţionării de resurse materiale,
energetice, umane şi celelalte cheltuieli necesare procesului de producţie, pentru obţinerea,
stocarea şi livrarea produselor finite, în vederea reluării ciclului de exploatare.
Elementele componente ale acestor cheltuielilor de exploatare sunt:
 materiile prime, materialele auxiliare, energia, combustibilul, apa etc.;
 lucrările şi serviciile prestate de către terţi, inclusiv cheltuielile pentru locaţii de
gestiune;
 cheltuielile cu forţa de muncă (salarii, alte cheltuieli privind asigurările sociale şi
protecţia muncii);
 cheltuielile cu impozite şi taxe;
  alte cheltuieli de exploatare.
Cheltuielile de exploatare se înregistrează în evidenţa contabilă a fiecărei întreprinderi,
potrivit normelor legale, pe baza planului de conturi, pe grupe şi clase, care permite evidenţierea
corectă şi coerentă, astfel încât, pe baza înregistrărilor din contabilitate să se poată urmări
alocarea resurselor.
Mod de analiză a cheltuielilor de exploatare la 1.000 lei venituri din exploatare.

- mil. lei -
Cheltuieli exploatare la %
1.000 lei venituri din Mărimi absolute
Elemente de cheltuieli
exploatare
P0 Ppr P1
0 1 2 3 4 5 6
Materii prime şi materiale
Combustibil, energie, apa
Alte cheltuieli
Lucrări executate şi servicii
prestate de către terţi
Impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate
Salarii personal
Asigurări sociale şi cheltuieli
cu protecţia socială
Alte cheltuieli de exploatare
Amortizări şi provizioane