5 săptămâni

Până la viaţa pe care o dorești

Nadine Voindrouh

nadinevoindrouh.com
#zisșifăcut
 Atelierele DREAMBAORD
Înscrie-te la unul dintre atelierele mele pentru a-ți continua viața
cu un plan și o strategie. Doar așa crești șansele reușitei,
indiferent de domeniul în care vrei să îți transformi viața.

La atelierele pentru adulți vei dobândi claritate în viață și o hartă

către idealurile tale și ce îți dorești să îndeplinești.

La atelierele pentru adolescenți, adolescentul va afla ce își dorește,

la ce liceu sau facultate să urmeze cursuri, ce își dorește să devină
ca adult și ce să facă pentru a își îndeplini planul cu sine.
Totodată, adolescentul va deveni propria persoană, iar anturajul
își va pierde din influență.

La atelierul pentru seniori, seniorul va dobândi chef de viața și își

va construi mici planuri pentru viața de zi cu zi, pentru a avea o
viața cât mai activă și plină de satisfacții și bucurii.

Link inscrieri

Înscrieri: office@nadinevoindrouh.com

0722 200 517



Introducere ..........................................................4
Să începem ! ...................................................................................................................... 4

Scanarea vieţii ......................................................5

Săptămâna 1

Editarea vietii ......................................................6

Săptămâna 2

Decizii ..................................................................8
Săptămâna 3

Re-mobilează-ţi noua viaţă  ...............................11

Săptămâna 4

Motivaţia ............................................................16
Săptămâna 5

#zisșifăcut ! ........................................................19
 Introducere
5 săptămâni până la schimbarea totală a vieții !
Cred că este foarte frustrant să vezi că îndrăznesc să spun o
asemenea enormitate; doar că am dreptate. De fapt, nu ai nevoie
de 5 săptămâni, ai nevoie de o decizie, adică un gând, o secundă
pentru a-ți schimba total viața. 5 săptămâni este un timp extrem
de generos în care te invit să aprofundezi nevoia de schimbare și
acțiunile necesare.

Este simplu !
Un set de acțiuni executate ritualic, îți vor aduce rezultatul pe care
ți-l dorești. Fie că vrei bani, liniște, casă, partener de viață,
medalii și premii. Orice îți dorești, dacă faci acele lucruri, vei fi
unul dintre acei oameni care se bucură atât de viață profesională,
cât și de cea personală, în fiecare zi.

“ Nimic nu este prea dificil, dacă împarți în pași mici ce ai de făcut”

Henry Ford

Să începem !

Nu putem merge mai departe până nu iei decizia de a schimba

lucrurile pe care le vrei schimbate. Nu putem merge mai departe
până nu decizi că nu te vei opri până nu vei reuși. Nu putem
merge mai departe până nu iei decizia de a rămâne fidel(ă)
pactului cu tine însuți, de a-ți transforma viața sau acea bucată
din viața ta pe care o vrei transformată.
Ia o decizie !

 1

Scanarea vieţii
Săptămâna 1

Primul pas în a începe construcţia vieţii pe care ne-o dorim este să

ne evaluăm şi reevaluăm viaţa. Să o vedem aşa cum este. Pe cât se
poate. Nu va fi uşor, dar este un pas important. Nu poţi schimba
bâjbâind, nu poţi schimba improvizând. Trebuie să ştii exact ce nu
funcţionează şi ce funcţionează.
De multe ori, mergem prin viaţa noastră din inerţie. Când inerţia
se instalează doar dormim, ne trezim, muncim sau mergem la
școală, râdem puţin în weekend și gata !. Atunci, tot felul de
bazaconii ne intră în viaţă, în mintea noastră, luându-ne din
bucuria de a trăi în fiecare zi.
O scanare a propriei vieţi scoate la lumină bazaconiile...
Ele au multe forme şi vin din multe direcţii ale vieţii sau ale
sinelui.
Poate că îţi lipseşte un anume nivel educaţional, poate că partea
financiară a vieţii tale nu te mulțumește, poate partenerul de viaţă
este abuziv sau nu se ridică la nivelul la care tu ai nevoie, pentru a
avea o viaţă de cuplu care să te împlinească, poate că nu te
descurci cu educaţia copiilor şi te simţi copleşit(ă) sau poate
gândurile tale sunt nefericite şi îţi dau o permanentă stare de
tristeţe, de lipsă a bucuriei.
Pentru asta ne scanăm viaţa. Pentru a da perdeaua la o parte,
pentru a vedea real unde suntem şi pentru a lua decizia de a
schimba ceva.
Aici, la acest pas, vezi ce merge şi ce nu merge, şi le pui pe hârtie.
Musai le pui pe hârtie !
Avându-le pe hârtie este un semn că nu vrei să îţi uiţi viaţa prin
cotloanele minţii şi ale vieţii de zi cu zi, ci te îndrepţi către
schimbare, către soluţii, către viaţa care are exact forma pe care
tu ţi-o doreşti.
 Ce e de făcut !
Pune pe hârtie ce îţi doreşti:
visuri - dorinţe
Ce nu îţi mai doreşti
Ce vrei să schimbi
Ce nu îţi place
Aici pot intra diverse, de la prieteni, până la forma trupului. De la
culoarea pereţilor în casă, până la profesia ta.
La etapa scanării nu te preocupa cu ce pui în loc, ăsta este
următorul pas. Aici concentrează-te doar pe observaţie.
I-aţi o săptămână pentru acest proces complex de evaluare. La
sfârşit, când le-ai pus pe toate pe hârtie, este posibil să îţi placă
viaţa ta mai mult decât credeai şi să fie nevoie să schimbi doar
câteva mici lucruri sau să nu vrei să schimbi nimic sau să realizezi
că nu îţi place şi că este nevoie de o transformare totală.
În mod evident, dacă o săptămână este prea puţin, dă-ţi mai mult
timp.

Editarea vietii
Săptămâna 2

Știi cum tremură aplicațiile pe telefon atunci când vrei să le ștergi

sau să le muți. Imaginează-ți aceeași acțiune, dar cu situațiile pe
care le vrei schimbate în viața ta. Pune un deget imaginar pe ele și
dă-le X.
Dacă ai lista în față,( lista din săptămâna 1) lista cu tot ce vrei
înlocuit în viața ta, hai să începem.

Este important, așa cum facem curățenia de primăvară în casă, să

o facem și în viața noastră.
Pentru început, o dată pe an este suficient, în timp, de două ori pe
an va fi ideal.
Pentru a putea face curățenie în viață, începem prin a o scana. O
scanăm și vedem, real, ce este în ea. Bune și rele, le vedem pe
toate. Pe cât putem.
După scanare vine editarea, partea cea mai importantă în
procesul de creere a calității vieții. În etapa editării scoatem ce nu
ne priește, ce ne ține pe loc, ce ne provoacă durere și adăugăm ce
ne lipsește, ce ne dorim.
Pe lista cu ce scoatem pot fi oameni, profesii, servicii, adrese,
trăiri, gânduri, relații. Pe lista cu ce adăugăm vieții nostre pot fi
aceleași lucruri: oameni, profesii, trăiri, gânduri, relații, la care
mai adăugăm: prosperitate, sănătate, vindecare, afecțiune,
vacanțe și multe altele.
Pentru a începe procesul de scanare a propriei vieți este nevoie să
reflectăm înainte. Să investim timp în a gândi, în a ne conecta cu
noi înșine.
Tot ceea ce avem nevoie să știm despre ce se potrivește vieții
noastre și ce nu, se află în noi. În noi, în onestitea cu sinele, în
iubirea și respectul de sine se află răspunsurile.
Numai tu știi ce îți provoacă durere, numai tu știi ce ți-ar aduce
bucurie. Editarea vieții se face cu blândețe, armonios. Nu este hei
rup.

Nu este nevoie să ne sfătuim cu alții. Este mult prea intim, mult

prea personal. Îți trebuie curaj pentru a face pasul către scanarea
și editarea vieții. Sper să ai curaj să faci acest pas. Sper să nu mai
lași o zi să treacă cu acele lucruri care dor în viața ta sau fără
acele lucruri care te-ar face să te simți un om împlinit.
 Decizii
Săptămâna 3

Ţi-ai scanat viaţa, ai dat vălul la o parte şi ai văzut şi ce îţi place şi

ce nu îţi place.
Ai învăţat să faci pace cu realitatea, oricare ar fi ea, şi ţi-ai
pregătit mintea pentru nişte decizii. Decizii înţelepte care, în timp,
vor da o nouă formă vieţii tale.
Probabil că întotdeauna ai fost conșteint(ă) de ce trebuie schimbat
în viaţa ta sau ce nu functionează, însă mereu te-ai lovit de acest
moment... luatul deciziilor.
Probabil că nici nu ai nevoie să îţi amintesc eu să-ţi scanezi viaţa,
să o editezi, pentru a ajunge la decizii. Probabil sperai că este o
scurtătură...
Când vine vorba de viaţa ta, unica ta viaţă, nu accepta scurtături !

Scurtătura înseamnă ca alții să decidă pentru tine, altii să decidă

în ce direcție ar trebui să mergi, iar asta, de cele mai multe ori,
duce la vieți neîmplinite și multă suferință.

Scopul acestei săptămâni este să ajungi să spui:

De azi înainte...
De azi înainte, ce ?

De azi înainte voi mânca sănătos

De azi înainte nu mai accept să fiu jignit(ă)
 De azi înainte mă întorc la şcoală
De azi înainte mă voi odihni mai mult
De azi inainte nu mai fumez
De azi înainte am să mă fac prioritatea mea numărul unu
De azi înainte voi face economii pentru a-mi cumpăra...
De azi înainte mă apuc de sport
De azi inainte îmi voi dezvolta talentul
De azi înainte voi învăța o meserie
De azi înainte mă apuc de învăţat
De azi înainte voi investi în prosperitatea mea
De azi înainte...

Care este de azi înainte-ul tău ?

Din toate câte sunt, din câte nevoi ai, dorințe sau visuri - alege
una/unul.
În timp, vei adăuga un altul, şi tot aşa, până ce viaţa ta capătă
forma dorită.
Uneori, pentru a ne resuscita viaţa, este nevoie de nişte decizii
radicale, cum ar fi să te muţi din oraş/ ţară, să-ţi schimbi
domeniul profesional, serviciul, școala, să închizi contul de
facebook şi să faci unul nou, dar cu un alt gen de prieteni, să dai
divorţ, să te duci la terapie, să te laşi de fumat, să mănânci altfel,
să îți ceri dreptul la afecțiune, să adopți un copil, decizii care,
aparent, par greu de dus până la capăt şi care te tulbură numai
gândindu-te la ele, însă, uneori, de acest gen de acţiune radicală
este nevoie pentru a schimba macazul vieţii tale.
 Despre decizii





Deciziile sunt precum daltele sculptorului în piatră, iar uneori,

daltele sculptorului în lut. Când am nevoie să iau decizii dificile,
sunt propriul meu Brâncuşi. Iau ciocanul, dalta, cuţitul şi dau o
nouă formă, una trebuincioasă mie, unei roci. Roca fiind o situaţie
de viaţă, mare, tare, care mă blochează. Sau devin un sculptor în
lut, lutul este uşor de modelat, aşa cum, uneori, există situații
deloc dramatice, dar care dacă nu sunt modificate la timp, se pot
transforma în monștri. Atunci consider că sculptez în lut,
preîntâmpin o situație din fază incipientă. Sunt recunoscătoare că
am oportunitatea unei decizii. Erau vremuri când oamenii nu
puteau să aleagă, mulţi sunt şi acum în această situaţie. Când ai
de ales, înseamnă că eşti un om liber, eşti un om sănătos. Un
bolnav terminal nu mai poate alege, nu-i mai folosesc la nimic
deciziile, un om lipsit de libertate, asemenea. Celebrează-ţi viaţa
luând constant decizii care să te ducă doar acolo unde îţi doreşti.

Pune-te pe gânduri și ia o decizie. Încotro ?

 Re-mobilează-ţi noua viaţă 
Săptămâna 4

Deciziile luate săptămâna trecută ţi-au mutat, categoric,

viaţa într-o altă direcţie, cel puţin la nivel de intenție. Deciziile te-
au făcut să renunţi la ceva, pentru a adăuga altceva.
Locul a rămas liber şi aşteaptă să fie populat cu elemente din noua
ta viaţă, viaţa pe care ţi-o doreşti.
Voi da un exemplu din viaţa mea, pe care să îl folosim ca material
de lucru.
Eu vreau să îmi schimb forma corpului şi obiceiurile alimentare.
Modul în care mă folosesc de mâncare pentru a-mi procura
confort imediat are consecinţe care nu se potrivesc standardului
meu de viaţă.
Asadar, mi-am scanat viaţa ( asa cum ai facut si tu în urma cu 4
săptămâni) şi am văzut că există mult zahăr în ea şi deloc sport.
Am editat-o şi am scos zahărul, mâncărurile pe care le ştiam a nu
fi sănătoase şi am mai scos şi ritualurile zilnice care încurajau
sedentarismul.
Am luat decizia ca ele să nu mai existe în viaţa mea. Asta este
foarte important, de fapt, să iei decizia, pentru că mulţi dintre noi
realizează lucrurile negative care ne populează viaţa, dar nu
facem nimic. Le sesizăm, ne uităm la ele, ne văităm pe marginea
lor, mai facem două glume proaste şi mergem mai departe, lăsând
“elefantul roz în mijlocul sufrageriei”.
Decizia de a schimba este cea care schimbă, împreună cu
acţiunea… nu faptul că le conştientizăm, indiferent de cât de
nocive ar fi acele lucruri.
Aşadar, am luat decizia de a schimba !
 Remobilează-ţi viaţa !

Ce mi-a plăcut cel mai mult la această etapă a fost faptul că am

putut să îmi remobilez viaţa, dar de această dată, cu ce am vrut
eu. Toate acele ore din zi, acele zone din minte care mă făceau să
trăiesc o viaţă care nu era la nivelul la care eu voiam să îmi
trăiesc viaţa, au fost editate, șterse şi înlocuite cu comportamente
şi gânduri sănătoase. De ce am subliniat “ cu ce am vrut eu”,
pentru că mâncatul fără foame este subordonarea conştiinţei,
subconştientului/inconștientului, iar eu vreau să acţionez
conştient, în armonie cu nevoile mele de aici şi de acum, nu cu
nevoile mele de atunci şi acolo. Așadar, nu cu nevoile pe care le-
am avut odinioară, care mi-au provocat tot soiul de emoţii
negative care, 10, 20 de ani mai târziu, mă fac să mănânc fără
discernământ.
Înţeleg că înăuntrul meu există lucruri nevindecate, aşa cum
fiecare dintre noi are, însă ştiu că am abilitatea de a-mi construi
prezentul, indiferent de trecut. Şi când spun abilitate, mă refer la
toate descoperirile ştiinţifice care atestă abilitatea creierului uman
de a crea noi emoţii, noi gânduri, noi trăiri, noi comportamente,
toate pozitive, în ciuda celor negative. Dacă poate creierul nostru
asta, atunci eu voi profita din plin.
Prin urmare, am început remobilarea vieţii, cu toate elementele
care mă inspiră, mă motivează, mă disciplinează, mă informează,
pentru a avea acel stil de viaţă sănătos, pe zonele pe care le-am
semnalat ca fiind defectuoase.
De notat !
Orice decizie are nevoie de acţiune. Decizia, priveşte-o că pe o
sămânţă pe care o plantezi, iar acţiunea este soarele şi apa.

Deciziile mele:
1. Documentarea pentru fiecare decizie în parte
2. Nu mai mănânc zahăr
3. Mănânc curat şi cât am nevoie
4. Sport de 4/5 ori pe săptămână.
 5. Schimbarea ritualurilor defectuoase
6. Sa renunț la fumat ( Nu mai fumez de peste 1 an)

Acţiune, decizia 1

Documentarea 
Nu imi pot propune să renunţ la zahăr, dacă nu ştiu cu cine duc
bătălia, dacă nu ştiu cine este zahărul. Când am aflat că zahărul
este un drog, atunci nu l-am mai tratat ca pe un mic obstacol de
care scap într-o zi, două. M-am pregătit pentru sevraj, m-am
pregătit pentru stări de nervozitate, mi-am anunţat prietenii şi
familia că am renunţat la zahăr, asta pentru că studiile mi-au
arătat că aş putea avea reacţii neobişnuite, şi aşa a fost. Reacţiile
mele neobişnuite nu au fost agresivitatea, ci doar o stare generală
neplăcută. Nu am avut chef de mare, de munte, de ieşit, etc. Dar a
fost în regulă, pentru că ştiam că face parte din “program” şi nu
durează o veşnicie. Documentarea este imperios necesară. Detest
să acționez după ureche, când zeci de ani au fost investiţi în
cercetare, tocmai pentru ca nouă să ne fie mai uşor să alegem ce
ni se potriveşte cel mai bine. Aşadar, documentează-te, indiferent
de domeniul în care vrei să faci schimbarea. Nu pleca la drum
neinformat(ă).

1. Renunţ la zahăr 
a. Pentru momente de criză mi-am cumpărat dulciuri fără zahăr.
Este o cârjă de care mă voi folosi cât va fi nevoie pentru a putea
linişti sevrajul instalat în urma renunţării bruşte la drogul numit
zahăr.
b. Mi-am făcut un Dreamboard pe care am pus diverse alternative
sănătoase
c. Nu am mai mâncat dulciuri ( atât de multe… în primă fază)
d. Am înlocuit pofta de dulciuri cu fructe, doar în prima parte a
zilei, stiind că și fructele au multă fructoză

Remobilarea și acțiunea: Altfel de cumpărături, alt meniu,

altă veselă, multe casolete pentru a-mi lua mâncarea la pachet
( mănânc în mașină și în alte locuri unde mă prinde foamea,
pentru a nu risca să mănânc ce nu mi-am propus)

Și am continuat cu același set de: documentare, remobilare și

acțiune pentru fiecare dintre deciziile luate.

Asta este ceea ce funcţionează pentru mine. Fiecare dintre noi ar

trebui să aibe obligaţia de a-şi dezvolta un manual de funcţionare
personal. Numai tu ştii ce ţi se potriveşte şi cu ce eşti
confortabil(ă), aşadar, documentează-te şi dezvoltă-ţi propria
strategie. Iar de la noi, cei ce scriem sau vorbim pe aceste teme,
inspiră-te și ia doar ce ți se potrivește.

Cam asta înseamnă să îţi remobilezi viaţa în urma unor decizii

clare, a unui plan clar.
Nu te poţi aştepta să ai altfel de rezultate, rezultate susținute,
dacă nu te înconjori cu acele elemente pe care ţi le doreşti în viaţă
sau dacă nu faci niște schimbări radicale și vizibile.
De aceea cred în DreamBoard, pentru că Dreamboard-ul adună la
un loc toate acele elemente pe care tu decizi că ai nevoie pentru a-
ţi îndeplini visul sau planul.
Remobilarea vieţii înseamnă că îţi dai, în primă fază la nivel
simbolic, tot ce îţi doreşti şi tot ce ai nevoie pentru viaţa pe care ţi-
o doreşti. Odată stabilit nivelul simbolic, urmează să aduci în plan
real, unul câte unul, fiecare simbol în parte.

Datorită planificării și a unei viziuni clare asupra vieții pe care mi

am dorit-o,
fiecare etapă a vieţii mele a mers spre mai bine. Dacă prima parte
a vieţii mi-a fost definită de sărăcie, frică şi foame, din momentul
în care mi-am luat buletinul, în mod sistematic, am crescut
calitatea vieţii. A construi viaţa pe care ţi-o doreşti este ca jocul de
lego al unui copil. Tu scoţi şi tu pui în viaţa ta tot ce îţi doreşti
pentru că ea să capete forma pe care tu o visezi.
 Motivaţia
Săptămâna 5

Motivaţia are mai multe surse. În cazul meu, motivaţia, în prima

parte a vieţii, a venit din cauza lipsurilor. Asta este cea mai
necostisitoare, naturală, simplă şi puternică sursă de motivaţie,
mai ales în tinereţe. Nu ai şi vrei să ai – nu poţi şi vrei să poţi – nu
eşti şi vrei să fii. Atât de simplu. Oamenii care îşi folosesc lipsurile,
obstacolele, neajunsurile ca resurse pentru a-şi hrăni motivaţia
sunt cei mai norocoşi și isteți, totodată. Ei nu o fac pentru că
trebuie, ei o fac pentru că nu concep să facă altfel, ei o fac pentru
că e musai, pentru că “arde”, pentru că le-a ajuns la os. Ei nu se
duc la seminare şi workshop-uri care să le reamintească de ce
anume
nu au, şi ce ar putea avea, dacă ar fi mai motivaţi… ei sunt
motivaţi pentru că vor să aibe o altfel de viaţă, altfel de rezultate
etc.

Iar tu, poți deveni acel om, dacă decizi asta.

Cu cât omul înaintează în viaţă, exact cum nasul se obişnuieşte în

câteva minute cu orice miros neplăcut ( creierul schimbă percepţia
mirosului), la fel se obişnuieşte şi omul cu viaţa lui, oricât de
neplăcută ar fi ea.
Asta este una dintre marile calităţi ale creierului nostru, aceea de
a dezvolta un fel de confort, un fel de obişnuinţă, indiferent de
mizeria în care se află. În egală măsură, este şi unul dintre marile
defecte ale creierului nostru, acela de a nu mai da aceleaşi
semnale pe care le dădea în tinereţea individului: semnale de
frustrare, de disconfort, de furie pe care individul să le transforme
într-o sursă de motivaţie.
 De exemplu, faptul că m-am îngrăşat are legătură cu nivelul
crescut de confort pe care l-am dezvoltat cu trupul meu, indiferent
de mobilitatea pierdută sau riscurile crescute asupra sănătății.
Totodată are legătură şi cu nivelul de confort pe care l-am
dezvoltat cu mediul înconjurător. Adică, nu vreau să mă mai
ajustez pentru a fi pe placul mediului înconjurător, pentru că nu
mai percep mediul înconjurător că fiindu-mi ostil sau de interes.
Aşa cum, la 20 de ani, mi se părea că dacă nu arăt şi nu mă
îmbrac într-un anume fel, voi pierde ceva… nu-mi era clar ce voi
pierde, dar cu siguranţă ceva putea fi pierdut. În primă fază, la
nivel bazal, primitiv, ar fi fost pierderea atenţiei sexului opus.
Adică nu mă mai plăceau băieţii, lucru important la 20 de ani,
neimportant pentru cei mai mulţi dintre noi, după 40, când eşti
aşezat la casa ta.
La douăzeci de ani era de neconceput să îmi văd de viaţă mai
departe, după ce nu mai încăpeam în nici o haină din dulap.
Situaţie care mă determina să iau imediat măsuri. Nu mai este
cazul şi în ziua de azi. Lucru care este şi nu este tocmai util. Pot
înţelege că nu vreau să mai depun eforturi majore pentru a mai
arată ca la 20 de ani, însă, în timp, acest gen de “ relaxare”, îmi
poate îmbolnăvi corpul. Nu am de unde să ştiu cât de mult se
relaxează “relaxarea”… iar asta este o formă de lipsă a controlului
asupra sinelui. În timp, poate deveni periculoasă. Poate deveni
periculoasă pentru că nu ştii niciodată în ce direcţii alege să se
răsfrângă.
Mai mult decât atât, această “relaxare” dezvoltă noi ritualuri, noi
obiceiuri, și este știut că devenim obiceiurile noastre.
Când un om îşi da voie să renunţe la control în anumite zone ale
vieţii sale, acolo se strecoară ceva/ altceva. Niciodată ceva bun.
A fi în control cu felul în care ne percepem pe noi înşine şi ale
noastre este foarte necesar, pentru că doar aşa stai de veghe în
tine, pentru tine.

Conștinetizând zona de confort din mijlocul unei situaţii care nu

reflectă nivelul la care vrei să îţi trăieşti viaţa este un pas
important şi primordial.
 Cele mai multe abuzuri se întâmplă când victima s-a obişnuit cu
abuzul.

I-am sugerat unei cunoştinţe să îşi părăsească soţul care o bătea

săptămânal. Mi-a spus că exagerez, deoarece el nu dă cu parul…

Din cauza că sunt permanent de veghe, reacţionez la cea mai mică

mişcare a unui muşchi pe faţa oricărui om care vrea să îmi facă
un rău. Nici vorbă să am toleranţă pentru un comportament
abuziv, însă despre asta este vorba:
Obişnuinţa şi confortul din zona de război.

Te întreb ? 

Ce anume în viaţa ta nu reflectă

nivelul la care vrei să îţi trăieşti
viaţa ?
Ce anume în viaţa ta îţi coboară
standardele ?
Meriţi tu să îţi trăieşti viaţa la
nivelul la care ţi-ai propus ?
Ce ai de gând să faci pentru
asta ?

Din tot ce am citit, din tot ce am studiat şi din experienţa mea, am

certitudinea că motivaţia este doar la interior. Nimic din afară nu
te poate face să mergi la sală, să renunţi la fumat, să nu-ţi mai
baţi copiii, să investeşti în educaţia ta etc. Cel mai bun exemplu
este fumatul. Ştim că murim în chinuri, chiar vedem mortu’ pe
pachet, ba mai spune şi copilul: “ mami, tati, nu mai fumaţi”,
parcă te trăzneşte când auzi, secunda următoare, te duci pe geam
şi mai bagi o ţigară…

Motivaţia are la bază o revoluţie interioară. ” Instigatorii”, cei

care duc la revoluţie, sunt câteva acţiuni, printre care si
remobilarea vieții. Noua “mobilă”, acţionează precum nişte
aduceri aminte ale noului om care îţi doreşti să devii sau ale vieţii
pe care vrei să o ai.
Tot un instigator este şi procesul decizional. Când iei o decizie,
chimic te schimbi. Asta însă, se întâmplă la deciziile luate cu
hotărâre. Hotărâre izvorâtă din respectul şi iubirea pentru sine.

#zisșifăcut !
Știi ce ai de făcut !

De fapt, știai și înainte de a citi aceste rânduri …

Știai pentru că ne-am născut cu toții cu un radar intern. Un radar
care știe exact ce este bun sau nu pentru noi. Dacă l-am asculta,
viețile noastre ar fi ca cele la care visăm. Nu-i nimic… frumusețea
vieții este și că oricând, în orice moment, putem schimba macazul
și putem alege alte gânduri, alți oameni, alte situații, alte simțiri.

Nimeni și nimic nu te va urni din loc; doar tu o poti face, și știu că

ai să o faci.
Te invit pe grupurile mele pe facebook #zissifacut si “ Îndeplinește-
ți visurile și planul tău cu tine” ca să ai alături de tine o gașcă mai
mare de oameni care își doresc să facă, în fiecare zi, ce știu că
trebuie să facă pentru a reuși. Pe grupuri ne încurajăm, ne
susținem și ne dăm idei. Totul pentru a reuși !

Te invit la un atelier DreamBoard pentru a-ți construi un

DreamBoard și a învăța cum să îl transformi în realitate.
 Îmi poți scrie dacă nu ai claritate în viața ta sau într-o situație
anume. Împreună, cu siguranță, vom găsi o soluție. Scrie-mi și îți
voi raspunde personal, la adresa: office@nadinevoindrouh.com

Îți doresc să îți îndeplinești visurile și planul tău cu tine și să

trăiești viața pe care o dorești.

Te îmbrățișez
și abia aștept să te întâlnesc la un atelier DreamBoard !

Nadine

Mă mai găsești și aici:

https://www.instagram.com/nadinevoindrouh/

https://www.facebook.com/nadinevoindrouh

https://www.youtube.com/c/NadineVoindrouh

https://nadinevoindrouh.com

office@nadinevoindrouh.com