Din punctul meu de vedere, atat normalitatea cat si anormalitatea
difera din perspectiva. Normalitatea este comunul unei societeti, din normalitatea fac parte cei care nu au o pasiune desavarsita, cei care fac un lucru pentru ca este facut si de alti, cei care nu isi asuma ricuri pentru castiguri si multi altii care fac lucrurile asa cum au facuta de ascendentii lor, pe cand anormalitatea este cea care face diferenta, din anormalitatea fac parte oamenii care fac ceva din propria vointa si pasiune, cei care isi asuma riscuri mari pentru castiguri si mai mari si cei care au puterea sa iasa in evidenta prin caracterul si personalitatea lor.
Atat normalitatea cat si anormalitatea poate fi pozitiva sau negetiva.
Unii oameni privesc anormalitatea cu dezgust deoarece le este frica si nu pot percepe o schimbare. Totusi exista cazuri in care anormalitatea exagereaza si se ajunge la extreme. Ca intre oricare poli opusi, intre normalitatea si anormalitatea se naste un conflict. In anumite cazuri, luand ca exemplu orientarea sexuala, normalitatea (oamenii de rand) nu pot percepe ca exista mai multe de doua genuri si astfel apare conflictul. Fiind numiti homofobi, normalitatea se agita pe cand cei din anormalitatea isi ignora. Dar exista cazuri in care cei din anormalitate incep sa se interiorizeze si sa se retraga din public pentru ca se simt diferiti. Unii din anormali fiind discriminati incep sa cauta o solutie pentru a devenii normali. Totusi, poti gasi solutia pentru o problema care nu exista? Cea ce vreau sa spun este ca atat normalitatea cat si anormalitatea se afla doar in ochii privitorului. Daca tu consideri ceva normal, asta nu inseamna ca toti considera acel lucru normal. Instrumentul inducerii unei persoane anormale in normalitatea este indoctrinarea. Din moment ce fiecare om gandeste diferit, nu te astepta sa fac ce vrei si ce gandesti tu, nu incerca sa ii impui unui om sa faca ca tine. De-a lungul timpului au existat oamenii care au facut anormalul sa devina normal, adica au adus o schimbare care, cu timpul, a fost acceptat si astfel a devenit un lucru comun.
In incheiere, as vrea sa repet ca atat normalitatea cat si anormalitatea
ar trebui sa traiasca in respect reciproc, intr-o acceptare totala, in toate domeniile ( religie, orientare sexuala, rasa, mod de gandire etc) desi e foarte putin probabil.