UNIVERSITATEA TEHNICA “GH.

ASACHI” IASI
FACULTATEA DE CONSTRUCTII SI INSTALATII

Referat
Durabilitatea materialelor de constructii din metal

Hrimiuc Robert Andrei

Specializare – MPPC anul I
2017
 Introducere
Metalele sunt folosite în construcţii pentru realizarea: stâlpilor, grinzilor, planseelor sau
platformelor industriale, şarpantelor, tâmplăriei, poduri pentru căile de comunicaţie.

Construcţiile metalice utilizează metale feroase (fontă) şi neferoase (cupru, nichel, zinc,
plumb) sau aliaje (alamă, bronz, duraluminiu) cu proprietăţi îmbunătăţite faţă de cele ale materialelor
prime aliate.

ISTORIA CONSTRUCŢIILOR DIN METAL

Metalul a fost utilizat în construcţii mult mai târziu decât lemnul, piatra naturală şi blocurile de
argilă. Acesta se foloseşte pentru realizarea îmbinărilor la pisele din lemn sau la rigidizările zidăriilor
din blocuri de piatră naturală.

Primele elemente metalice mai importante s-au utilizat în secolul XVII la acoperişurile
construcţiilor civile şi la poduri. Obţinerea oţelului prin pudlare în jurul anului 1784 a deschis noi căi
pentru folosirea metalului în construcţii.

După 1821 când s-au pus bazele calculului tehnic al construcţiilor metalice, au fost indicate
modalităţi tehnice de îmbinare a elementelor metalice în structuri, s-a putut constata cu adevărat
progresul şi extensia utilizării metalului în construcţii.

In România, printre primele construcţii metalice se numără: conductele metalice pentru

aducţiunea apei la Iaşi (1843); primul pod metalic fabricat la Reşiţa şi asamblat la Lugoj; gazometre
de 9000 mc la Bucureşti; linia de cale ferată BucureştiGiurgiu (1969).

Despre metal
Metalul a fost folosit în construcţii mult mai târziu decât lemnul, piatra naturală, blocuri de
argilă. Metalul se foloseste pentru realizarea îmbinărilor la piesele din lemn sau la rigidizările zidăriilor
din blocuri de piatră naturală. Incepând cu secolul XIX constructiile de clădiri cu o structură metalică
au avut o evoluţuie lentă. In România, printre primele construcţii metalice se numără conductele
metalice pentru aducţiunea apei la Iasi, primul pod metalic fabricat la Reşiţa, linia de cale ferată
Bucureşti-Giurgiu.

Caracteristicile generale ale construcţiilor metalice

Materialele folosite pentru execuţia construcţiilor metalice sunt: oţelul obişnuit, oţelurile aliate
cu rezistenţe mecanice superioare, aliajele de cupru şi aluminiu.

Mijloacele tehnice actuale permit realizarea unor îmbinări de forme variate. In general, din
metal se execută construcţiile supuse unor condiţii grele de lucru în exploatare sau care au
dimensiuni mari. Adaptarea costrucţiilor la cerinţe pe parcursul exploatării este o calitate care dă
multă elasticitate în folosirea construcţiilor metalice.

Astfel, modificările structurale cerute de schimbare a procesului tehnologic şi chiar

consolidările se pot executa uşor, fără întreruperea procesului de producţie. Dintre elementele
strucutrale ale construcţiilor metalice se pot fixa uşor instalaţii, căi de acces pentru mijloacele de
ridicare.

Dezavantajele construcţiilor metalice sunt: rezistenţa redusă la coroziunea chimică şi la foc,

necesitând mijloace de protecţie adecvată. Metalele au fost folosite pentru realizarea stâlpilor,
grinzilor, planşeelor, tâmplăriei, poduri pentru căile de comunicaţie.

Construcţiile metalice sunt rezistente şi sigure datorită strucuturii, au modul de elasticitate

ridicat şi rezistenţe mecanice mari şi relativ constante chiar dacă încărcările nu se comportă la fel la
solicitările de întindere sau de compresiune. Elementele metalice au un grad înalt de prefabricare în
uzine şi se montează rapid pe santiere.
 Din construcţiile metalice se pot realiza elemente şi structuri uşoare compartiv cu zidăria, iar
datorită calităţilor tehnice ale metalelor ce permit utilizare integrală a materialului se pot obţine
secţiuni mici care permit o largă tipizare şi pot lucra la încărcările din exploatare imediat după montaj.

Elementele metalice au o comportare necorespunzătoare sub acţiunea focului fiind necesare

masuri suplimentare pentru execuţie protecţiei antifoc şi nu sunt întotdeauna estetice. Metalele au
anumite proprietăţi tehnice cum ar fi: structura materialelor metalice, densitatea, duritatea Brinell,
rezistenţe mecanice, deformaţii sub sarcină, conductivitatea termică.

Materialele de construcţii, din metal sunt utilizarte în construcţii inginereşti şi industriale cum
ar fi: planşee metalice, scări, acoperişuri, pereţi din tablă, uşi şi ferestre metalice, structuri metalice,
tevi, nituri, buloane, grinzi, stâlpi şi buiandrugi metalici.

Planşeele sunt utilizare pentru construcţii cu un număr mare de etaje, clădiri cu deschideri şi
încărcări mari.

Scările se folosesc la construcţii industriale cu/sau fără structură metalică.

Pereţii din tablă se folosesc la construcţii tip sala având deschideri mari.

Buiandrugii metalici se execută din profile laminate I sau U solidarizare prin buloane sau
etrieri şi înglobate în zidările sau beton.

Tâmplărie metalică (uşi, ferestre) poate fi realizată în diferite variante constructive şi se

utilizează pentru spaţii comerciale, industriale şi la construcţii social culturale.

Structurile metalice se utilizează la construcţiile industriale şi agrozootehnice de tip industrial

acolo unde procesele tehnologice o imp

Niturile şi buloanele servesc la realizarea îmbinărilor.

Grinzile se utilizează pentru construcţia planşeelor cu încărcări mari. Stâlpii sune elemente
de construcţie verticale sau înclinate care intră în alcătuirea structurilor metalice şi care susţin diferite
părţi ale construcţiei: ferme, planşee, buncăre şi instalaţii.

Stâlpii preiau încărcările din greutatea proprie şi cele transmise de alte elemente
transmiţându-le fundaţiilor de care sunt solidarizaţi la baza. Construcţiile metalice se realiezază din
elemente dispuse după anumite scheme constructive variate între ele prin foma geometrică,
deschidere, schema, destinaţie şi statică.

CARACTERISTICI GENERALE ALE CONSTRUCŢIILOR METALICE

Materialele folosite pentru executia construţiilor metalie sunt: oţelul obişnuit, oţelurile aliate cu
rezistenţe meanice superioare, aliajele de cupru şi aluminiu. Mai mereu din metal se execută
construcţiile supuse unor condiţii grele de lucru în exploatare sau care au dimensiuni mari.

Adaptarea construcţiilor la cerinţe pe pracursul exploatării este o calitate care dă multă

elasticitate în folosirea construcţiilor metalice. Astfel, modificările structurale cerute de schimbarea
procesului tehnologic şi chiar consolidările se pot executa uşor, fără întreruperea procesului de
producţie. Adaptarea la teren Datorită sensibilităţii mai reduse la tasările diferenţiate ale terenului, o
construcţie metalică este cea mai indicată pentru un amplasament pe teren slab, tasabil şi sensibil la
umezeală.

Dezavantajele construcţiilor metalice sunt rezistenţa redusă la coroziunea chimică şi la foc,

necesitând mijloace de protecţie adecvate.

PROPRIETĂŢILE METALELOR
 Structura materialelor metalice este omogenă, policristalină, grăunţoasă, fiind bune
conducătoare de căldură şi electricitate. In tehnica construcţiilor, pentru materiale,
interesează următoarele caracteristici:
a) densitatea – materialele sunt compacte, lipsite de pori;
b) duritatea Brinell ;
c) rezistenţele mecanice;
d) deformaţiile sub sarcină sunt mari, metalele deformându-se până la rupere,
întrucât sunt materiale maleabile şi ductile, fapt ce permite o varietate mare a produselor de
prelucrare;
e) conductivitatea termică.

Asigurarea durabilitate a materialelor și structurilor de construcție este una dintre principalele

probleme de creștere a eficienței construcție. Varietatea gamei de materiale și condițiile lor de
funcționare în clădiri industriale, facilități de transport și alte proiecte, inclusiv de construcții speciale,
necesită un studiu detaliat și în profunzime a stabilității chimice a acestor materiale, sub influența
mass-media corozive solide, gazoase sau lichide. Cunoașterea cauzelor și mecanismelor de
distrugere a diferitelor materiale la funcționarea lor în medii ostile, face posibilă punerea în aplicare în
mod eficient și eficace măsuri pentru a proteja și de a spori durabilitatea de a construi modele si
produse.

COROZIUNEA SI PROTECŢIA METALELOR

Coroziunea este procesul de distrugere lentă a metalelor sub acţiunea chimică sau
electrochimică a mediului. În prezenţa mediului şi a O2, CO2 , a prafului şi a agenţilor biologici se
desfăşoară procesul de coroziune chimică. Coroziunea electrochimică este datorată electroliţilor şi
este consecinţa formării unor pile electrice locale între zonele metalului. Ruginirea oţelului aflat în
teren este cauzată de prezenta curenţilor electrici vagabonzi. In proiectarea construcţiilor metalice se
au în vedere: realizarea barelor cu perimetru minim, suprafeţe laterale deschise uşor accesibile,
evitarea crearii de rosturi în zonele cu puternică coroziune, izolarea contactului dintre piesele de oţel
şi cele din alte materiale (cupru, aluminiu). Protecţia anticorozivă poate fi realizată după execuţie, prin
vopsire în trei straturi sau metalizare. Alegerea metodei depinde de gradul de coroziune al mediului
cât şi de cerinţele estetice şi de durabilitate impuse.

   PROTECTIA IMPOTRIVA COROZIUNII

La executia si montajul confectiei metalice, vor fi respectate prevederile din GP 111-2004,

“ Ghid de proiectare, executie si exploatare privind protectia impotriva coroziunii a constructiilor

din otel “.

Clasa de agresivitate a mediului conform STAS 10128-1986 -Protectia contra coroziunii a

constructiilor supraterane din otel. Clasificarea mediilor agresive- , este  de 2 m – cu agresivitate
medie. In conformitate cu SR ISO 9223 / 1996 si SR EN ISO 12944-2 /2002 la clasa de agresivitate
2m corespunde clasa de corozivitate C3

Durata de viata a acoperirii anticorozive trebuie sa fie de minim 15 ani ceea ce corespunde unei
durabilitati ridicate „R” conform pargraf 5.1.2. din GP 035-98.  Nivelurile de performanta ale sistemelor
de protectie anticoroziva vor fi in conformitate cu capitolul 4 Tabelul 4.2 din  GP 035-98; 

 Aplicarea straturilor de acoperire prin vopsire se va face inainte de montarea elementelor de

constructii. Se poate accepta ca ultimul strat sa se aplice dupa montare.  Se pot aplica inainte de
montaj numai straturile de grund si cel putin un strat de vopsea din componen|a sistemului de
acoperire pe intreaga suprafata, iar pe zonele care se suprapun se va aplica numarul total de straturi
ale sistemului de acoperire prin vopsire.

Suprafetele tuturor elementelor metalice se vor sabla la gradul 2 conform STAS 10166/1-
77.  Pregatirea suprafetei realizandu-se in conformitate cu  SR EN ISO 8501-1:2002, SR EN ISO
8504:2002 , SR EN ISO 8504-2:2002 si SR EN ISO 8504-3:2002.

Pentru aplicarea sistemelor de acoperire prin vopsire trebuie sa se creeze urmatoarele conditii de
mediu ambiant

-          lipsa de praf;

-          concentratie cat mai redusa a gazelor agresive;

-          temperatura aerului si a piesei de protejat intre 5 si 400C daca nu se specifica alte valori de

catre producatorul de materiale de protectie;

-          umiditatea relativa a aerului sub 70 %, conform STAS 10702/1-83, daca nu se specifica altfel
de catre producatorul de materiale.

Primul strat al sistemului de acoperire prin vopsire se va aplica dupa cel mult 3 ore de la pregatirea
suprafetelor elementelor din otel.

Straturile succesive ale sistemului de acoperire prin vopsire se vor aplica numai pe suprafete curate,
lipsite de apa, praf sau de impuritati.

Fiecare strat al acoperirii trebuie sa fie continuu, lipsit de incretituri, ba]ici sau exfolieri, fisuri,
neregularitati.

Culoarea fiecarui strat trebuie sa fie uniforma pe toata suprafata elementului si nuanta culorii trebuie
sa difere de la strat la strat pentru a permite verificarea numarului de straturi aplicat.

Numarul de straturi al sistemului de acoperire, aplicat pe suprafata pieselor din otel trebuie sa
realizeze grosimea totala minima prevazuta in proiect, inclusiv la colturi si muchii.

Cifra minima de aderenta admisa  la sistemele de protectie prin vopsire este 2 pentru clasele de
agresivitate 1 m si 2 m si 1 pentru clasele de agresivitate 3 m si 4 m.  Aderenta se va determina
conform SR EN ISO 2409: 2007 – Vopsele si lacuri. Incercarea la caroiaj.

  Controlul calitatii lucrarilor.

Obligatiile si raspunderile unitatilor beneficiare de investitii, de proiectare si de constructii-

montaj, in asigurarea calitatii constructiilor, sunt reglementate prin Legea nr.10/1995. In activitatea de
control tehnic al calitatii se va respecta sistemul de evidenta stabilit prin reglementarile in vigoare.

Cele mai frecvente tipuri de daune coroziune în structuri metalice sunt coroziune uniforme din
metal; daune coroziune locală sub formă de cavități; spații înguste și coroziune de contact; coroziune
în zonele de concentrare a solicitărilor. Cel mai bun mod de a proteja structurile metalice acopera:
metalizare, metalizare, urmat de culoarea lor și vopsea polimer - epoxi, poliuretan, polivinil-clorură,
cauciuc clorurat, etc.

înainte acoperirea suprafeței metalului este purificat prin mijloace mecanice, termice sau
chimice. Prin metode mecanice includ: curățare instrument manual sau mecanizat, sablare abrazive -
nisip și pietriș. Metoda termică constă în tratarea metalelor flacără de suprafață acetilena-oxigen sau
arzător kerosen. Grupul de metode de curățare chimică cuprinde tratament de suprafață: solutii acide
- pentru a elimina scară și rugina; baze, solventi organici - pentru a elimina vopseaua veche;
Convertoare de rugină - pentru tratamentul suprafetelor cu un strat subțire de produse de coroziune;
solvenți organici -. pentru degresare suprafete metalice înainte de vopsire

Principalele materiale de aplicare a acoperirilor metalizate pe deschideri de poduri metalice

utilizate zinc și aluminiu. Acoperiri metalizate de zinc asigură o protecție excelentă la coroziune sub
nici gaze industriale poluate. În medii cu prezența gazelor cu conținut de compuși de sulf, clor și
dioxid de carbon, iar volatil zincare coroda la o rată de 8-12 microni/an. Acoperiri de aluminiu sunt
deosebit de bine oțel protejat într-o atmosferă care conține gazelor industriale. Viteza de coroziune a
acestor acoperiri nu depășește 7,3 mm/an. Pentru o mai bună utilizare protecție strat de zinc-
aluminiu, care diferă în ceea ce privește rezistența la coroziune atmosferică mai mare decât cea de
aluminiu sau zinc. Acestea sunt aplicate prin topirea unui fir din aliaj al acestor metale, sau
pulverizarea simultană de zinc și aluminiu.

Metalizarea se efectuează imediat după pregătirea suprafeței pentru vopsire. Decalaj admisă
în timp între pregătirea suprafeței și placare depinde de compoziția aerului, umiditatea și temperatura
și nu trebuie să depășească în aer liber 3 ore de vreme uscată și 30 de minute. - În produsul brut
mare porozitate acoperiri metalizate limitează utilizarea lor. Pentru a depăși această limitare, utilizați o
combinație de acoperire metalizate, care sunt o combinație de două straturi separate aplicate:
metalizare cauzate de flacără pulverizare și vopsele, aplicate de strat metalizare prin periere,
pulverizare sau prin alte mijloace. Porozitatea și rugozitatea stratului de placare se un grund eficient
pentru materiale pictura face. Primul strat de vopsea, care impregnare, ar trebui să aibă
higroscopicitate mare, o bună aderență la stratul prin împroșcare și să fie suficient de fluide pentru a
umple porii din învelișul metalic. Vopsele si acoperiri, aplicate ca straturi succesive ar trebui să aibă
viscozitate normala.

Sisteme de produse de vopsire și de acoperire este selectată în funcție de condițiile de

funcționare a structurilor din diferite zone climatice și de gradul de contaminare a atmosferei agenților
corozivi. Materialul selectat și tipul de acoperire trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: 1) a
proteja în mod fiabil de metal de la influențele atmosferice în timpul funcționării și asigură o acoperire
durată de viață de cel puțin 8-10 ani; 2) a crea un film elastic dens, cu fermitate să adere la metalul
care este impermeabil la apă și gaze și nu crapă atunci cand este expusa la tensiuni alternativ; 3) au
o grosime minimă de 100-120 microni, cu unul sau două straturi de grund și unul sau două straturi de
email.

Acoperirea de obicei, constă dintr-un grund și straturi de top. Primer numit prim strat de
vopsea aplicată pe suprafața curățată a metalului pentru a crea un strat de încredere anti-coroziune,
oferind rezistență aderență a suprafeței vopsite și straturile ulterioare de vopsea.

Straturile de acoperire de vopsea pentru a oferi protecție împotriva coroziunii de poduri ar

trebui să aibă o bună aderență, rezistență mecanică ridicată și rezistență vreme, oferă durabilitate și
impermeabilitate de sistem de acoperire pentru condițiile de funcționare de mediu. Materialele de
acoperire ar trebui să fie aplicată pe suprafața în mai multe straturi subțiri. Doar un singur strat de
acoperire pentru a asigura o protecție sigură împotriva coroziunii, deoarece are un număr mare de
pori. Straturi de acoperire ulterioare suprapun porii și filmul devine continuu. Reducerea numărului de
straturi datorită creșterii inacceptabil grosimea lor, deoarece aceasta reduce calitatea acoperirii,
aceasta provoacă crăparea și formarea de pete.

Se recomandă pentru acoperiri pe metal:

-email epoxi - amestec bimetalice de pulbere de zinc și pulbere de aluminiu într-o rășină epoxidică
soluție. Primer se aplică prin pulverizare doua straturi de viabilitate email pentru cel puțin 7 ore.
Acoperire crescut rezistenta la intemperii, este recomandat pentru a proteja împotriva coroziunii a
structurilor metalice din atmosferă industriale și marine;

-perchlorovinyl smalț - rășină de clorură de vinil dizolvat într-un amestec de solvent organic volatil cu
adăugarea unui plastifiant, și pulbere de aluminiu. Acoperire crescut intemperii, destinat pentru
vopsirea structurilor metalice în condiții de umiditate mare, atmosfera marină si clima rece;

-email poliuretan - suspensie de pigmenți într-o soluție de poliester cu adaos de intaritor. Viabilitatea
gata de utilizare smalțul cel puțin 8 ore. Acoperire intemperii cu aderență mare, duritate, rezistenta la
inghet si rezistenta la abraziune. Proiectat pentru protecția vremea la umiditate ridicată, maritim și
aerian climatul rece.