Copiii agresivi - paria sistemului scolar romanesc

noiembrie 14, 2008

Am invatat in acesti ani, ca tot ceea ce fac copiii reprezinta comportamente dobindite. De

aceea, in mare parte un comportament blamabil  la un copil a aparut de fapt din vina noastra: a
parintilor, a anturajului, a genelor. Un educator dedicat (si aici nu ma refer strict la
“educatoare/invatatoare” - ci la toate modelele prezente in viata copilului nostru) este acela ce
intelege cauza comportamentului, cauta sa o indeparteze si inlocuieste prin invatare
comportamentul negativ cu unul dezirabil, pozitiv. Acest  lucru este intr-adevar simplu de
spus si de gindit si cere multa consecventa si imaginatie punerea lui in practica.

Adina Botis, psiholoaga care ne ajuta intru specializare si totodata si prietena noastra, ne-a
povestit citeva exemple din scoala romanesca, exemple ce mi-au produs firori reci pe sira
spinarii: copiii cu probleme de agresivitate sunt indepartati fara nici o urma de remuscare de
catre profesori cu sprijinul substantial al conducerii scoli, prin indepartare intelegind
disciriminare pina la a le cere sa se mute la alta scoala. Agresivitatea este o problema  a
intregului sistem scolar romansesc, si asta nu din vina copilului. Un copil in clasele 1-4 nu are
alta solutie sa se descarce dupa 45-50 de minute de stat in banca in timpul orei decit alergind
in curtea scolii sau printre banci, doar cei mai linistiti coloreaza sau isi arata fiecaruia difierite
jucarii aduse de acasa. Scoala nu le pune nimic la dispozitie in afara de scaune si masute.
Sistemul de organizare a scolii a ramas la fel ca pe vremea bunicilor nostri: orele de 45- 50 de
minte, cu pauze de 10-15 minute intre ele. S-au schimbat numai ambalajele: caietele,
stilourile, ghiozdanele.  Scoala nu se ocupa de binele copilului, de dezvoltarea lui armonioasa:
emotionala si cognitiva, la noi scoala este locul unde copilul invata sa scrie,  sa citeasca, sa
socoteasca, ceva istorie si ceva geografie,si cam atit; dezvoltarea abilitatilor emotionale si
sociale sunt lasate deoparte. Prinsi intre un sistem scolar rigid si de multe ori obtuz, intre
parinti grabiti si cu pretentii din ce in ce mai mari, copiii se vad obligati sa-si creeze singuri
mecanisme de adapatare.

Am cercetat si in alte scoli problema pe care a ridicat-o Adina: asa este, in mod absolut
incredibil directori de scoala dau afara din sistem un copil pentru ca este agresiv, fara sa se
gindeasca si la consecinte. Este vorba de aceeasi profesori care isi revendica cresteri salariale
de 50 %. Incapacitatea directoarei respective si a profesorilor din corpul didactic pe care il
conduce este inpardonabila. Nu este normal sa iti asiguri tu un job caldut, fara sa cauti solutii
la probleme ce pot distruge viitorul unei persoane. Mi se pare normal ca scoala sa implice
parintii in terapie, sa existe psiholgul scolii care sa trateze astfel de cazuri. Din pacate, chiar si
atunci cind parintii cauta psiholog care sa ii ajute, acesta nu este primit la ore alaturi de copil.
Este evident mai simplu sa il dam la o parte. Nu se pune nimeni in locul copilului, si in nici un
caz al parintilor lui.