Manuscrisele în limba slavonă au fost:

a. scrieri religioase, împărțite în:

 scrieri religioase canonice, copiile lor făcându-se în mănăstiri de către
călugării ce învățau nu numai limba slavonă, ci și arta caligrafiei;
 scrieri apocrife, adică nerecunoscute de biserică, uneori chiar erezii
împotriva doctrinei religioase oficiale;
 scrieri de drept canonic, traduse de obicei din legislația bizantină;
b. scrieri istorice, dintre care mai importante sunt:
 cronicile bizantine și sârbești;
 cronicile domnești originale, precum Cronica anonimș a lui Ștefan cel
Mare;
c. scrieri literare, de tipuri foarte variate, cum ar fi:
 imnurile religioase;
 povestirile hagiografice, în care sunt prezentate viețile sfinților;
 cărțile populare, precum Alexandria și Varlaam și Ioasaf, care au fost
cunoscute de toată lumea medievală.