Civilizația romană
La fel ca într-un spațiu, civilizația noastră a fost întru o limbă cea latină.
Vecinii de jos, din stânga, din dreapta, ne-au dat multe și admirabile cuvinte,
dar toate s-au lăsat prinse în limba aceasta de obârșie latină. Iar când,
în veacul al XIX-lea, legăturile noastre cu restul lumii s-au refăcut, latinitatea
limbii s-a regăsit nu numai ca obârșie, dar și în act, prin absorbirea, ca din
cămările proprii, a numeroase cuvinte din limba-matcă, latină și limba soră,
franceza.
(Constantin Noica, Sentimentul românesc al ființei)
Civilizația dacă
Geții cred în nemurirea sufletului în sensul că adevărata viață e
abia cea viitoare într-un fel de Walhalla, la un loc cu Zalmoxis; de aceea tot
ce e trupesc, carnea, vânatul, femeile, sunt de combătut dacă vrem să
ajungem la gândul nemuririi. Zeul e în cer, iar nu pe pământ sau sub
pământ.
(Vasile Pârvan, Getica)