MINISTERUL EDUCAŢIEI INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN BIHOR LICEUL VOCAŢIONAL PEDAGOGIC „NICOLAE BOLCAŞ”
MUNICIPIUL BEIUŞ, STR. PARCUL MIHAI EMINESCU, NR. 4 COD POŞTAL 415200, JUD. BIHOR TEL. / FAX: secretariat 0259-322529,
contabilitate 0259-322069 TEL.: secretariat 0359-800590, director 0259-323731, contabilitate 0359-800589, administrator/poartă 0259- 323719 E-MAIL:
liceulpedagogic@yahoo.com; secretarpedagogicbeius@yahoo.com CIF: 4820240; WEB: http://www.nbolcas.ro Nr. înregistrare: ……….. /
……………….. 

Latinitate și Dacism

•Elev: Lezeu Dorin Alexandru

• Clasa a XI-a B
• Profesor coordonator: Purtan Sorina
• Anul școlar 2022-2023
    Ideea latinității limbii române
                   Grigore Ureche
•     Generalizarea latinei a determinat fenomenul contrar, de regres şi de eliminare treptată a
limbii materne, traco-dacă. Durata romanizării în Dacia nu coincide cu durata stăpânirii
romane, aproximativ 170 de ani, cuprinşi între 106 – 274 / 275. Romanizarea s-a dovedit a fi
un fenomen ireversibil iar consecinţele acesteia au fost de natură etno-lingvistică.
•    Latinitatea este un curent de idei referitor la originea latină a unui neam.Ideea latinităţii,
concept imperativ de afirmare a identităţii etnice îndeosebi în Transilvania, dar receptat şi ca
o firească necesitate de cunoaştere a originilor, de legitimare a unui popor în faţa istoriei, a
avut un timp îndelungat de cristalizare şi de consolidare, începând cu marii cronicari şi
cărturari din secolele al XVI-lea şi al XVIII-lea (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce),
apoi de stolnicul Constantin Cantacuzino şi de Dimitrie Cantemir şi atingând un punct de
apogeu în epoca Şcolii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior).
•Alături de idei valoroase – unitatea şi continuitatea românilor şi combaterea teoriei
imigraţioniste, a originii sud-dunărene, necesitatea adoptării alfabetului latin – ei promovează
şi evidente exagerări – originea pur romană a poporului român şi a limbii, cu urmări în
tendinţele de purificare a limbii de elementele nelatine, perpetuate până spre sfârşitul
secolului al XIX-lea.
•    Primul care demonstrează latinitatea limbii române este Grigore Ureche, într-un capitol
din lucrarea sa „Letopiseţul Ţării Moldovei”, consacrat special acestei probleme, intitulat
„Pentru limba noastrămoldovenească”, pentru care conchide cu mândrie că „ de
la Rîm(Roma)ne tragem; şi cu ale lor cuvinte ni-i amestecat graiul”. Pentru a-şi convinge
cititorii de acest adevăr, el dă o probă de etimologii latine : „...de la rîmleni,ce le zicem latini,
pâine, ei zic panis, găină...ei zic galina,muierea...mulier [...] şi altele multe din limba latină, că
de n-am socoti pre amănuntul, toate le-am înţelege.”Lui Grigore Ureche îi urmează alţi
scriitori şi lingvişti care susţin în lucrările lor sorgintea latină a limbii române.
    Ideea latinității limbii române
•     Un alt mare cronicar romȃn, Miron Costin, a continuat spusele lui Grigore Ureche
în legătură cu ideea de latinitate a limbii române, dar mult mai detaliat și mai amplu
decât acesta. Miron Costin aduce drept argumente care să îi susțină ideea diferite
argumente arheologice, epigrafice, folclorice, lingvistice, dar și sociale. A susținut că
unii romani colonizatori din Dacia s-au retras în munți la începutul Evului Mediu și
au reapărut în secolul al XIV-lea când s-au mutat în Moldova. Conturează
asemănările existente între adresările atribuite românilor și italienilor: “Nemții
italianului zicu-i valeos şi noa moldovenilor și muntenilor valeos. Franțijii italianului
zicu-i valahos, noa şi muntenilor iară așa valahos, leșii italianului vloh, iară nouă și
muntenilor volosani. Și țării Italiei leșii zic Vlosca Zimlea, adică “ Țara Vlohului”,
iară țării noastre Volosca Zimlea.” 

•     Tot aici mai putem aduce la cunoștință și scrierile lui Naum Rȃmniceanu în care
se conturează continuitatea dacoromană la nord de Dunăre, în opinia sa,
vocabularul limbii române era structurat în următorul mod: 40% era de origine
latină, 20% era de origine italiană, 20% origine dacă, 15% origine slavonă, iar 5%
cuvinte străine. 

       
                 Miron Costin
  Aspecte ce indică dacismul limbii române
       Vasile Pârvan

•     A fost istoric, arheolog, epigrafist şi eseist român ce s-a preocupat îndeosebi de

arheologie, preistorie şi istoria civilizaţiei greco-romane. În scopul rezolvării
problemelor legate de istoria Daciei, a organizat o serie de săpături sistematice, iar
pe baza rezultatelor parţiale ale săpăturilor ascris Getica (1926), cea mai importantă
lucrare a sa,o vastă sinteză istorico-arheologică, prin care a readus în prim-planul
cercetării istorice rolul politic şi cultural al daco-geţilor. El afirma că ,,spre deosebire
de restul tracilor, careerau politeişti geţii se arată în credinţele lor henoteişti”. În
legătură cu menţiunea grecilor, că zeul geto-dacilor avea un nume, el spune că
aceştia i-au zis zeului dincer când Zamolxis, când Gebeleizis, nume care, e de părere
că sunt,,simple atribute explicative ale puterii ori înfăţişării divinităţii.”

         Mircea Eliade

           Vasile Pârvan •      Autor a 30 de volume stiințifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18
limbi și a circa 1200 de articoleși recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte
bine documentate.În lucrarea ,,De la Zalmoxis la Gengis Han” („De la Zalmoxis
laGenghis Han”)-1910, autorul a evidenţiat rolul tradiţiilor religioase
populare ,,într-o istorie cu adevărat universală a religiilor”(M. Eliade). În lucrare
sunt discutate originile religioase ale numelui etnic al dacilor, vânătoarea rituală şi
întemeierea Moldovei, mitologia morţii din ,,Mioriţa”,Cultul lui Zalmoxis.

                                                                       Mircea Eliade
  Latinitate și Dacism

•     Temelia limbii si a poporului român o reprezinta de latinitatea si dacismul, două

curente deopinie care au străbătut cultura românească de-a lungul timpului,
generate de condițiile istorice  în care au trăit românii.

•     Latinitatea este un curent apărut în lingvistica și in filologia românească în sec

XIX, care pentru a demonstra caracterul latin al limbii române, a încercat să elimine
din ea cuvintele de alte origini și să modifice astfel forma celor latine, încât să le
apropie cât mai mult de forma originală.

•     Dacismul este un curent în istoriografia autohtonă, afirmat la începutul sec al XX

lea prin absolutizarea contribuției dacilor la formarea poporului român și în general
la istoria universală.

•     Latinitatea a apărut începând cu sec XIV, începând cu cronice ale cornicarilor:

Miron Costin, Gheorghe Ureche și Ion Neculce, iar apoi in sec XVII-XVIII de Școala
Ardeleană: Samuil Micu, Gheorghe Șincai.

•     Dacismul a apărrut abia în sec XIX, odată cu preocuparea romanticilor pentru

cunoașterea etnogenezei: pașoptiștii, M. Eminescu, L. Blaga.
Peroadele formării limbii române
• Procesul de formare a limbii române contemporane din limba latină s-a simțit la
• Procesul în sine este un proces complex care a durat timp de câteva secole. Limba
română se încadrează în familia limbilor romanice, având caracteristici aduse de
către cuceritorii romani între anii 101-106 d.Hr., chiar dacă romanizarea a început
de dinaintea războaielor daco-romane. O primă fază evolutivă ar fi apariția limbii
romȃne comune din latina vulgară. Prin aşezarea slavilor şi a bulgarilor în zona sud-
dunăreană au loc strămutări de populație romȃnească, rezultatul fiind apariția celor
patru dialecte romȃnești.
fiecare nivel al limbii, atât ortografic cât şi fonetic. În limba romȃnă, cuvintele cu cea
mai mare putere de circulație sunt cele de origine latină. Cuvintele din fondul
principal lexical se caracterizează prin frecvența mare în vorbire, prin
polisemantism, prin stabilitate, majoritatea fiind de origine latină, 20% de origine
slavă, iar restul de alte origini.
Definiția latinei comune •     Latina era limba vorbită în antichitate în regiunea din jurul Romei numită Lazio
(Latium), de unde provine și denumirea de „latină” — limba vorbită în Latium. A
câștigat o importanță majoră ca limbă oficială în Imperiul Roman.

•     Toate limbile romanice provin din latina-mamă, iar multe cuvinte la baza cărora
stă limba latină sunt răspândite în alte limbi moderne, precum engleza. Mai mult, în
lumea vestică medievală, pentru mai mult de o mie de ani, latina a fost o lingua
franca, fiind limba învățată și vorbită pentru conducerea afacerilor Bisericii
Romano-Catolice și soluționarea problemelor de ordin științific, cultural și politico-
juridic. Mai târziu a fost înlocuită de franceză, în secolul al XVIII-lea, și de engleză
la sfârșitul secolului al XIX-lea. A rămas limba formală a Bisericii Romano-Catolice
chiar și în ziua de astăzi, ceea ce include și statutul său de limbă oficială a
Vaticanului.
Elemente semnificative
• Elemente semnificative pentru latinitatea şi dacismul limbii române sunt: în primul
rând, cele doua războaie dacoromane care au adus odată cu ele și cele mai mari
influențe latine, chiar dacă romanizarea Daciei an început să își facă apariția cu mult
înainte de acestea. Romanizarea a avut un impact imens atât asupra limbii și a
literaturii, dar și asupra elementelor culturale. 

• Elemente latine din structura limbii române: structura gramaticală şi vocabularul de

bază. În structura gramaticală romȃnă, conservă din latinã clasele de declinare ale
substantivului, pronumele personal, tipurile de adjective, numeralele de la 1 la 10,
clasele de conjugare ale verbelor, cele mai multe moduri şi timpuri, principalele
conjuncții si prepoziții. În vocabular sunt de origine latină cuvinte care denumesc
noțiuni, obiecte, acțiuni, însușiri fundamentale ( relații de rudenie, părți ale corpului
uman, elemente naturale, plasarea în timp şi spațiu etc. ) şi care sunt frecvente în
vorbire. 

• Elemente de substrat: dezvoltate in condiții diferite, limbile romanice au suferit

influența substratului ( limba vorbită de populațiile cucerite ) şi a altor limbi cu care
populația cucerită a venit în contact în cursul secolelor. În cazul limbii romȃne,
substratul 1l constituie limba daco-geților, din familia limbilor trace indo-
europeană), din care nu s-au consemnat cuvinte în scris. Pentru reconstituirea
elementelor de substrat s-a recurs la comparația cu albaneza ( exemple de cuvinte de
origine tracodacă: abur, brad, a se bucura, buză, căciulă, copac, moş).

                     Alfabet dacic

  Concluzie
•     Așadar, limba română modernă este un rezultat al influențelor mai multor limbi,
caracterizȃndu-se ca limbă romanică. Având ca substrat substratul dacic, acesta în
urma romanizării Daciei, se va împleti cu limba latină care va deveni un strat de bază al
limbii române, ulterior fiind aduse noi influente din diferite limbi, având influențe
latine, geto-dace, slave, maghiare, grecești, turcești, franceze, engleze, etc.
Bibliografie • Historia.ro

• limba-romana.net
• Academia.edu

• Wordpress.com

• Wikipedia.com

•    Grigore Ureche “Letopisetul Tarii Moldovei”

•   Vasile Pârvan ,,Getica”