Sunteți pe pagina 1din 2

Tema – Flori de mucigai, de Tudor Arghezi

1. Opera “Flori de mucigai”, scrisa de Tudor Arghezi, este o arta poetica moderna, iar tema
textului este definirea conditiei existentiale a creatorului. Astfel, se remarca prezenta
verbelor la persoana I “am scris”, “am lasat-o”, “nu o mai am cunoscut”, “ma durea”, “m-am
silit”, care denota implicarea eului liric, campul semantic al suferintei “intuneric”,
“singuratate”, “ma durea”, “Nepunticioasa”, care creioneaza starea de angoasa a poetului in
raport cu creatia insasi, campul semantic al creatiei care cuprinde termeni precum
„am scris”, „stihuri”, „unghia îngereasca”(metafora sugerand inspiratia divina), „sa scriu”,
dar si prezenta motivelor literare, precum unghia, ploaia, stihul.

2. Motivele literare principale in poezia data sunt unghia, stihul, ploaia, intunericul si
“paretele”. Toate aceste motive literare se afla in stransa legatura cu tema textului, dar si
unele cu celelalte, reprezentand “uneltele” pe care le foloseste eul liric in creatia artistica,
atat in momentele de inspiratie, cat si in cele lipsite de aceasta, dar si starea data de ploaie si
intuneric, de care acesta incearca sa scape prin operele sale, conturandu-se tema precizata
anterior, aceea a existentei creatorului in raport cu lumea exterioara.

3. Viziunea eului liric fata de lumea exterioara este una intunecata, lipsita de viata si ajutor,
astfel acesta este obligat sa o infrunte si sa scape din aceasta prin creatia sa.

4. Cele doua strofe inegale ale poeziei reprezinta cele doua secvente poetice. In prima secventa
poetica, se remarca ideea poetica a inspiratiei divine, a sacrificiului pentru creatie, dar si cea
a singuratatii intunecate a poetului, care il ajuta pe acesta sa scrie, mediul prielnic pentru
creatie. In cea de-a doua, se evidentiaza ideea poetica a neputintei in raport cu lipsa de
inspiratie, dar si acceptarea acesteia.

5. Marcile lexico-gramaticale prin care eul liric isi face simtita prezenta sunt verbele la
persoana I: “am scris”, “am lasat-o”, “nu o mai am cunoscut”, “ma durea”, “m-am silit” si
formele pronominale la persoana I: “mi”, “ma”, “m-“, iar eul liric isi accepta astfel
singuratatea si datoria de a se ajuta pe sine prin puterea sa creatoare.

6. Discursul liric este construit intr-un stil modernist, fiind structurat prin doua strofe inegale,
ce alcatuiesc secvente poetice in care poetul isi exprima in mod direct conceptia despre actul
creatiei, accentuand sacrificiile facute pentru creatie si dificultatile conditiei artistului in
lume.

7. Specifice modernismului, antiteza si metafora sunt doua procedee stilistice folosite in


scrierile incadrate in acest curent literar pentru a exprima incertitudinea sentimentelor eului
liric, unde, intr-o lume ca aceasta, el mai stie ce isi doreste mai mult.
8. In opinia mea, enumeratia in textul dat are rolul de a evidentia puterea extraordinara si
eternitatea creatiei poetice. Enumeratia “stihuri fara an,/Stihuri de groapa,/De sete de apa/Si
de foame de scrum,/ Stihurile de acum.” contureaza noile caracteristici ale poeziei din acele
timpuri, bazata pe “estetica uratului”, iar enumeratia “Nici de taurul, nici de leul, nici de
vulturul” sugereaza ca eul liric era complet independent in creatia sa, neavand nevoie de un
ajutor extern care nu vine de la divinitate pentru a realiza o opera literara.

9. Se remarca simetria dintre primele 4 versuri si ultima strofa, astfel se creeaza un mediu
inchis, al creatiei continue.

10.Titlul poeziei, „Flori de mucigai”, da si titlul volumului. Ea se inscrie in „estetica uratului”,


reprezentand una dintre „categoriile negative” prin care Hugo Friedrich definea poezia
moderna. Titlul este, din punct de vedere stilistic, un oximoron, amintind de „Florile raului”
a lui Charles Baudelaire, unul dintre intemeietorii poeziei europene moderne. „Florile”
sugerează lumina, viata, armonie, frumusete, pe cand „mucegaiul” da sugestia uratului, a
intunericului, a descompunerii, a mortii. Asocierea celor doua cuvinte creeaza o imagine
reprezentativa pentru „estetica uratului”. „Florile de mucigai” simbolizeaza astfel frumusetea
care poate fi descoperita chiar si intr-un mediu ostil, al damnarii şi al intunericului.

11.Metafora “unghia ingereasca” sugereaza faptul ca inspiratia poetica a eului liric are
provenienta divina, ca orice alt talent care se regaseste in natura umana.

12.In prima secventa a textului citat este predominant timpul perfect compus al verbelor, care
sugereaza finalizarea actului artistic, exprimand starea si consecintele care apar de fiecare
data in urma acestuia. Totodata, se distinge timpul prezent al verbelor, care denota faptul ca
operele sunt inca vii in zilele noastre. In a doua secventa, verbele la imperfect “Era”,
“batea”, “ma durea” scot in evidenta continuitatea starii eului poetic, cea de durere, de
tristete, data de neputinta de a scrie si lipsa inspiratiei divine.

13.In ultima secventa a operei propuse se remarca metafora “unghiile de la mana stanga” care
sugereaza lipsa inspiratiei divine, care duce in final la acceptarea inspiratiei demonice. De
asemenea, prin aceasta metafora se evidentiaza “estetica uratului” si a “scrisul altfel”, pe
care Tudor Arghezi le transforma in frumosul artei.

14. Imaginile vizuale din opera propusa sugereaza frigul si intunericul starii eului liric, aflat in
pozitia de a alege intre lipsa creatiei si inspiratia demonica ca ultim efort. De asemenea,
acestea creioneaza mediul in care eul liric reuseste sa scrie, in singuratate, in intunericul
noptii.