Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o arta poetica deoarece

autorul isi exprima in mod direct propriile convingeri despre arta literara,viziunea
asupra lumii si a atitudinii fata de „corola de minuni”-imagine a perfectiunii
lumii.Totodata,se evidentiaza si rolul poetului :relatia poet-
creatie/inspiratie;raportul cu lumea sau cu divinitatea. Atitudinea poetică în faţa
marilor taine ale Universului conform căreia cunoaşterea lumii este posibilă numai
prin iubire, prin comunicare afectivă totală este evidentiata in finalul poeziei ce are
un rol conclusiv ( folosirea conjuncţiei „căci” nu este întâmplătoare), în care
poetul reia imaginea corolei alcătuită din elementele misterului poetic: „căci eu
iubesc / şi flori şi ochi şi buze şi morminte.” Cunoaşterea poetică este atât un act de
contemplaţie (aşa cum reiese din ultimele două versuri ale celei de a doua
secvenţe: „se schimbă-n ne-nţelesuri şi mai mari / sub ochii mei”), cât şi un act de
iubire: „căci eu iubesc”.