Std.

Mihai Oana-Irina
E211C

Războiul din Vietnam

Cuprins
Cadrul: Războiul Rece................................................................................................................2
Începutul......................................................................................................................................3
Desfăşurare şi momente importante............................................................................................5
Deznodământ..............................................................................................................................8
Urmări.........................................................................................................................................9

1
Std. Mihai Oana-Irina
E211C

Cadrul: Războiul Rece

Războiul Rece (1947-1991) a fost o confruntare deschisă,

nonmilitară (deși a cauzat cursa înarmării) și limitată, care s-a dezvoltat
după al Doilea Război Mondial între două grupuri de state care aveau
ideologii și sisteme politice diametral opuse. Într-un grup se aflau
URSS și aliații ei, cărora li se mai spunea și "Blocul oriental sau
răsăritean". Celălalt grup cuprindea SUA și aliații lor, numiți și
"Blocul occidental sau apusean". La nivel militar-politic a fost o
confruntare între NATO și Pactul de la Varșovia. La nivel economic a
fost o confruntare între capitalism și socialism. La nivel ideologico-
politic, a fost o confruntare între democrațiile liberale occidentale
(așa-numita "lume liberă", "societatea deschisă") și regimurile
comuniste totalitare (așa-numita "societatea închisă"). Înfruntarea
dintre cele două blocuri a fost numită "Războiul Rece", deoarece nu s-a
ajuns la confruntări directe militare dintre supraputeri.
Din punctul de vedere al studiilor strategice, nu s-a ajuns
și nu se putea ajunge la un război "cald", la o confruntare convenţională,
datorită faptului că ambele supraputeri s-au dotat cu arme atomice și
nucleare, ceea ce a creat o situaţie strategică de descurajare și blocare
reciprocă. În caz contrar, s-ar fi ajuns la o distrugere reciprocă totală și
la o catastrofă mondială.
"Războiul Rece" a dominat politica externă a SUA și a

2
Std. Mihai Oana-Irina
E211C

URSS încă din 1947, când s-a folosit pentru prima oară termenul, și
până la colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Din punct de vedere al
mijloacelor utilizate, Războiul Rece a fost o luptă în care s-au utilizat
presiunea economică, ajutorul selectiv, propaganda, asasinatul,
operațiunile militare de intensitate mică și iminentul război pe scară
mare.

Începutul

Vietnamul a fost o colonie franceză înfiinţată în 1884, dar în

care pacea nu a existat niciodată pentru că vietnamezii au depus o
rezistenţă armată, în special în nord. În 1940, japonezii au ocupat
colonia, după ce Franţa a fost ocupată de germani. Partidul Comunist
Vietnamez a fost fondat în 1941 de către chinezi, sprijinit atunci şi de
americani. Acesta, condus de Ho Chi Minh a lansat Revoluţia din August
în 1945, alungând japonezii şi declarând independenţă. Dar, cum era şi
normal, după război aliații au declarat că Vietnamul aparține Franței. Ho
Chi Minh a câştigat însă alegerile ân nordul și centrul tarii și a început
să-și întărească puterea acolo, înainte ca francezii să-şi readucă fortele în
sud. A început un război de gherila între cele două părţi. Şansele erau
împotriva nord-vietnamezilor, dar norocul le-a surâs când comuniştii au
câştigat Războiul Civil Chinez în 1950 şi au început să le furnizeze
arme. Francezii au început să se gândească să se retragă, dar apoi s-au

3
Std. Mihai Oana-Irina
E211C

implicat americanii. Aceştia le oferă bani şi arme, urmărind de fapt

oprirea expansiunii comuniste în sud.
În 1954, francezii se retrag, iar Vietnamul este împărţit în
două. Ho Chi Minh vrea ca în cele doua părţi să organizeze un
referendum pentru unificare, dar această propunere este respinsă de
Diem, premierul Vietnamului de Sud, pentru că lumea îl dorea pe
primul. Diem a început să-și omoare opozanţii politici, dând vina mereu
pe comunişti. Astfel, a reuşit să câştige alegerile cu 98,2%, având un
procentaj de 133% în Saigon, capitala, deşi americanii îl sfătuiseră să
câștige doar cu 60-70%. După alegeri, Diem a început să abuzeze de
putere, condamnând la închisoare cam 40.000 de oponenţi politici. Nu e
de mirare că în acea perioadă a apărut Viet Cong-ul, o grupare de
comuniști din sud, care nu-i doreau binele. Ho Chi Minh a sprijinit lupta
lor din 1956, cerând însă ca aceştia să nu se atingă de populația de rând,
ci să-i ajute dacă pot. Viet Cong-ul a început să elimine toţi corupţii din
administraţia Diem, reducându-i guvernul la o fantomă. În 1961, John F.
Kennedy era presat de înfrângerile pe care americanii le sufereau în
Războiul Rece.

4
Std. Mihai Oana-Irina
E211C

Desfăşurare şi momente importante

Preşedintele J.F. Kennedy tocmai eşuase în tentativa de

răsturnare a regimului Castro. Simţea nevoia de a executa un nou
asalt împotriva comunismului. Kennedy avea de refăcut imaginea
citadelei democraţiei şi a ales ca teatru de operaţiuni junglele sud-estului
Asiei. Pana în 1963, aproximativ 16.000 de militari americani au ajuns
acolo, la început doar sa ajute armata sud-vietnameză, dar aceasta era
formată din oameni care mai mult dezertau decât luptau. Diem este
asasinat într-o lovitura de stat în 1963 sprijinita de americani, deşi
Kennedy nu dorea ca acesta sa fie ucis. În 1963, Kennedy este şi el
asasinat. Lyndon B. Johnson, vice-preşedintele, devine preşedinte. El
dorea să extindă războiul, dar avea nevoie de sprijinul publicului. Ca şi
în alte cazuri, se foloseşte de un incident în care SUA este atacată.
Pe 2 august 1964, 3 bărci care lansează torpile au fost scufundate după
ce au lansat nişte torpile asupra unor nave americane care efectuau o
misiune de spionaj, în cadrul operaţiunii Desoto, şi care au început să
tragă asupra bărcilor. După acest incident, 2 zile mai târziu, aceleaşi
nave, Maddox si Turner Joy, au primit ordine să-și desfăşoare activitatea
mai departe de ţărm, când, spun americanii, au fost atacate de nord-
vietnamezi.
Prima mişcare a noii strategii americane a fost trimiterea
în Vietnamul de Sud a 100 de militari din trupele speciale, care să se

5
Std. Mihai Oana-Irina
E211C

alăture celor 700 de consilieri militari implicaţi deja în sprijinirea

regimului Diem. Curând, după aceea s-a decis trimiterea în Vietnam a
unui corp expediţionar american numărând 150.000 de militari. În
scurt timp s-a ajuns la cifra de 250.000, iar numărul consilierilor s-a
ridicat la 16.000. Bugetul implicării, până în 1963, s-a triplat.
Locuitorii din zonele de gherilă au fost instalaţi în „sate strategice“,
încercuite de sârmă ghimpată. Cu toate acestea, acţiunile Viet-Congului
căpătau amploare. Momentul începerii celui mai controversat război din
istoria Americii nu este fixat de o declaraţie oficială de război, ci de o
rezoluţie a Congresului SUA, adoptată la 7 august 1964.

6
Std. Mihai Oana-Irina
E211C

Cu două zile înainte, două distrugătoare americane aflate în

golful Tonkin fuseseră atacate de nave nord-vietnameze. După ce a
ordonat raiduri de bombardament ca represalii, preşedintele Johnson a
cerut Congresului mână liberă pentru a acţiona. Aprobarea forului
legislativ a fost cvasiunanimă. Urmarea a fost declanşarea
bombardamentelor sistematice asupra Vietnamului de Nord şi
trimiterea, în Sud, a puşcaşilor marini cu misiuni de lupt?. Ceea ce a nu
a împiedicat ofensivele impetuoase ale Vietcongului, care a ajuns să
controleze jumătate din teritoriul Vietnamului de Sud. Puterea de la
Saigon, coruptă şi instabilă, consemna o succesiune de lideri efemeri.
Acuzaţiile la adresa preşedintelui Johnson, căruia i se reproşa că „a
pierdut“ Vietnamul, au început să devină tot mai puternice în societatea
americana.
Intre martie 1965 şi noiembrie 1968 a avut Operaţiunea
Rolling Thunder. Milioane de tone de bombe şi rachete au fost lansate
asupra nordului, mai multe decât în Al Doilea Război Mondial. Agent
Orange a fost folosit intens în aceasta perioada.
În 1968, nivelul trupelor americane în Vietnam depăşise
500.000 de militari, iar avioanele US Air Force lansaseră mai multe
bombe decât trupele aliate în cel de-al doilea Război Mondial. În zadar.
Lyndon Johnson nu a mai fost reales preşedinte, iar mişcările populare
de protest împotriva războiului din Vietnam au devenit capul de afiş al
actualităţii americane. Mai ales după ce pierderile de vieţi în rândul

7
Std. Mihai Oana-Irina
E211C

corpului expediţionar american au început să se acumuleze în mod

dramatic. Dramatic scădea şi moralul militarilor angajaţi în operaţiunile
„Caută şi distruge“ din junglele Vietnamului.

Deznodământ

Convins că America nu va câştiga războiul împotriva

partizanilor din junglă, noul preşedinte Nixon şi-a început mandatul
reducând efectivele şi intensificând bombardamentele. În ianuarie 1969,
în Vietnam erau 543.000 de militari; în decembrie, erau retraşi 75.000.
Nixon a promis că în următorii trei ani va obţine o „pace în onoare“.
Convorbirile de pace, demarate la Paris, băteau pasul pe loc. Acţiunile
antirăzboinice din America antrenau milioane de protestatari. În aprilie
1969, pierderile americane în luptă se ridicau la 33.650 de morţi,
depăşindu-le pe cele din întregul război din Coreea. Moralul

8
Std. Mihai Oana-Irina
E211C

combatanţilor se deteriora dramatic. Consumul de droguri şi dezertările

deveniseră fapt cotidian. În martie 1972, 120.000 de militari nord-
vietnamezi au pătruns în Vietnamul de Sud. Trupele americane şi sud-
vietnameze au fost luate prin surprindere. Cei numai 60.000 de militari
americani rămaşi în Vietnam, ca urmare a politicii de „vietnamizare“ (a
războiului) au demonstrat, prin neputinţa lor, eşecul acestei politici.
Nici bombardarea masivă a Vietnamului de Nord, inclusiv a
capitalei Hanoi şi a portului Haifong, nu mai putea schimba soarta
războiului. Trupele Nordului ocupaseră deja Sudul când, la 27 ianuarie
1973, pacea era semnată la Paris, pe un document ce consfinţea
acceptarea de către SUA a condiţiilor puse de Vietnamul de Nord. Nixon
a afirmat că a obţinut, în sfârşit, „pacea în onoare“. Dar – consemnează
almanahul american al secolului, „Our Times“ – „cel mai lung război al
Americii s-a încheiat cu prima sa înfrângere militar? (de către o ţară
slabă, înapoiată din
punct de vedere tehnologic) şi cu preţul a peste 57.000 de vieţi
americane“.

Urmări

Un veteran de război, colonelul David H. Hackworth,

amintea, în săptămânalul „Newsweek“ că „unele dintre greşelile pe care
le-am făcut în Somalia sunt aproape identice cu cele din Vietnam:
dependenţa excesivă de puterea de foc a armelor şi de tehnologie;

9
Std. Mihai Oana-Irina
E211C

neputinţa de a-l înţelege pe inamic; eşecul operaţiunilor serviciilor

secrete şi aroganta liderilor războiului, de la cei aflaţi la Casa Alba şi
Pentagon până la generalii de pe câmpul de lupta“.
Urmările războiului se vad şi astăzi. Copiii se nasc cu
malformaţii nu numai în Vitenam, ci şi în SUA. Nivelele de dioxina sunt
și astăzi de 100 de ori mai mari decât cele admise. Americanii nu au
învăţat însă nimic. Azi ei se războiesc în Irak, comit atrocităţi şi apoi se
plâng că populaţia locala îi urăşte. America încearcă şi astăzi să-şi
vindece rănile războiului, se străduieşte să-l uite, dar mulţi dintre cei
care au fost implicaţi direct în această aventură nu-şi pot afla liniştea
memoriei. Conştiinţa colectivă a Americii şi conştiinţele individuale ale
multor americani apelează încă destul de frecvent la lecţia Vietnamului.
În Vietnam s-au perindat, în anii războiului, 2,7 milioane de americani
sub arme.

10