MODALITĂŢI DE TERAPIE PROTETICĂ A LEZIUNILOR ODONTALE CORONARE

METODA RECONSTITUIRII CORONARE PRIN INLAY.

PREPARAREA DINŢILOR PENTRU INCRUSTAŢII SIMPLE,
METODA RECONSTITUIRII PREPARAREA DINŢILOR PENTRU INCTUSTAŢII COMPUSE ,
INCRUSTAŢIA CORONO-RADICULARA, INLAY-UL DE AGREGARE

INCRUSTAŢI

Definiţie: Incrustaţiile sunt microproteze rigide, confecţionate în afara cavităţii bucale, aplicate în cavităţi preparate
în dinte după anumite principii şi care au rolul de a reconstitui morfo-funcţional coroana dintelui.
Indicaţii:
 Leziuni coronare cu lipsă de substanţă (carie, traumatism)
 Coloraţii anormale pe porţiuni limitate ale dintelui
 Pe dinţii frontali/ dinţii laterali,
 Ca elemente de agregare în terapia conjunctă în punţi de mică amplitudine
 În protezarea scheletizată pentru:
- În protezarea scheletizată pentru:
o Sprijin (prezintă un locaş pentru un pinten ocluzal),
o Ca retenţie suplimentară pentru croşete,
- În parodontopatii pentru imobilizarea dinţilor, când mai multe incrustaţii sunt unite între ele;
- Pentru refacerea dimensiunii verticale de ocluzie (onaly ocluzal);
- Pe dinţi accesibili, vizibili, voluminoşi;
- La pacienţii cu psihic sănătos;
- Pe dinţi cariorezistenţi;
- La pacienţii cu igină bucală bună,
Contraindicaţii:
 Pe dinţii temporari (excepţie inlay Willet);
 Pe dinţii tinri, cu camera pulpară voluminoasă;
 La bolnavii psihici cu maladii generale;
 Când există predispoziţie la carie;
 Dinţii cu vizibilitate dificilă, mobilitate accentuată, cu leziuni odonale întinse;
 Microstomii;
 Igienă necorespunzătoare ;
 Hipersalivaţie rebelă;
 Dotare tehnică precară;
 Absenţa personalului instruit;
Avantaje:
1. conservarea structurii dentare;
2. Acces facil la pragul supragingival;
3. Acces pentru parodontală inexistentă;
4. Afectare parodontală inexistentă;
5. La cimentare, se evacuează/curată usor cimenul;
6. Prin acces direct este posibilă verificarea adaptării;
7. Permit testele de vitalitate;
8. Avantaj estetic;
9. Rigiditate,
10. Rezistenţă mecanică şi chimică în mediul bucal;
11. Refacere morfologică perfectă;
12. Permit obţinerea închiderii marginale;
13. Protecţie termică pentru pulpă;
14. Elemente discrete;
15. Economie de substanţă;
16. Pot fi utilizte şi ca elemente de agregare;
Dezavantaje:
1. Retenţi mai scăzută;
2. Rezistenţă inferioară;
3. Preparaţie clinică dificilă;
4. Corecţii minore ale axei de inserţie,
1
 5. Există riscul vizibiliăţii marginii metalice;
6. Exigenţă în execuţie ;
7. Determină axul de inserţie ;
8. Preţ de cost crescut;
9. Risc de destabilizare când sunt incluse ca elemente de agragare;
10. Timp de lucru crescut
11. Necesită intervenţia laboratorului de tehnică dentară,

Clasificare:
I. După întindere, profunzime si raport cu substructura preparată
1. Inlay reprezintă o microproteză care reconstituie dintele apelând la agregare intracoronară, refăcând pierderi
în profunzime ale dintelui (pătrund în dinte);
2. Onaly reprezintă o microproteză care este agregată intracoronar, dar care acoperă o porţiune, de regulă
ocluzală a dintelui refăcând pierderi de suprafaţă(acperă dintele);
3. Overlay reprezintă o incrustaţie care acoperă toată faţa ocluzală a dinţtilor cuspidaţi, putând fi un onlay de
contenţie;
4. Pinlay reprezintă o obturație din ceramică ce are un pinten radicular (utilizat în cazul dinților tratați endodontic
care necesită “întărirea” rădăcinii dentare pentru a preveni fracturile dentare coronare sau radiculare).
II. După material:
1. Metalice: Au 916%, Au 833% platinat, palliag, pallidor;
2. Ceramice;
3. Compozite;
4. Acrilice;
5. Mixte(metalo-acrilice ,metalo-compozite, metalo-ceramice);
III. După retenţie:
1. Obişnuită;
2. Suplimentară reprezentată de cavităţi suplimentare, pinteni, canale, sisteme adezive;
IV. După aspect:
1. Nefizionomice;
2. Mixte(semifizionice);
3. Fizionomice;
V. După forma cavităţii:
1. Simple;
2. Compuse;
VI. După tipul cavităţii(Incrustaţii intratisulare- Inlay - Black);
1. Clasa I-a
2. Clasa a II-a,
3. Clasa a III-a,
4. Clasa a IV-a,
5. Clasa a V-a,
VII. Numărul suprafeţelor dentare
1. Monofaţetate (clasa I-a, clasa a II-a),
2. Bifaţetate (clasa aII-a,aIII-a ),
3. Trifaţetate (MOD),
VIII. Tehnica de confecţionare
1. Turnare (aliaje metalice),
2. Arse ― sinterizate (ceramică),
3. Presare la temperaturi înalte sau joase (Empress),
4. Polimerizate (din compozit, acrilate),
5. Combinaţii,
6. Tehnica CAD/CAM (pentru metal şi ceramică);

Onlay 4/5
1. Acoperă 4 din 5 pereţi ai unui dinte cuspidat;
2. Rămâne suprafaţa vestibulară integră;
3. Retenţie bună la substructura organică;
4. Marginile preparaţiei plasate în zone autocurăţibile;
2
5. Contemţia piesei se realizează fără tendinţa de fractură intercuspidiană,
Preparaţia clinică pentru coroana 4/5 – premolari maxilari:
1. Preparerea feţei ocluzale,
2. Prepararea axială adintelui:
a) Prepararea feţei ocluzale,
b) Prepararea axială ad dintelui;
3. Plasarea şi prepararea şanţurilor de retenţie,
4. Finisare.

Principiile generale de preparare clinică a dinţilor în vederea aplicării incrustaţiilor

1. Preparaţia trebuie să fie neretentivă în sensul introducerii incrustaţiei pe dinte şi retentivă in celelalte sensuri
(preparaţie retentiv - neretentivă),
2. Pereţii verticali trebuie să fie riguros paraleli între ei şi perpendiculari pe fundul cavităţii,
3. Axul incrustaţiei trebuie să coincidă sau să coincidă sau să fie cât mai aproape cu axul dintelui sau axul de
exercitare a forţei masticatorii,
4. Pentru stabilizarea incrustaţiei se pot utiliza mijloace reprezentate de: trepte, şanţuri, puţurii dentinare, canale;
Timpii operatorii ai preparări clinice:
1. Deschiderea procesului carios – cu instrumentar de mână sau cu instrumentar rotativ;
2. Crearea formei de contur : elipsoidală, cruciformă, treflă în raport de anatomia dintelui,
3. Îndepărtarea dentinei ramolite în totalitate,
4. Extensia preventivă: plasarea marginilor cavităţii în zone accesibile autocurăţirii,
5. Asigurarea formei retentiv-neretentivă prin:
a) Paralelism între pereţii verticali,
b) Raport lungime/profunzime convenabil,
c) Unghiuri bine exprimate,
d) Unirea pereţilor laterali cu peretele parapulpar în unghi de 90°,
e) Suprafaţă de contact rugoasă care creşte frecarea,
6. Asigurarea rezistenţei – constă în scurtarea pereţilor până la o grosime convenabilă,
7. Bizotarea marginilor de smalţ în unghi de 35-45° (nu se bizotează pentru ceramică),
8. Protecţia plăgii dentinare,

INLAY DE CLASA a I-a

Rezultă din tratamentul cariilor localizate pe:
 Faţa ocluzală a premolariilor şi molariilor ;
 În şanţurile şi gropiţele de pe faţa vestibulară a molarilor;
 Gropiţele orale ale dinţilor frontali,

Preparaţia clinică
1. Deschidera cavităţii
- Trebuie să fie suficient de mare pentry a asigura o vizibilitate bună şi accesul corect al instrumentarului,
 Posibilităţi:
a) Manual (cu toporişti de smalţ, dălţi de smalţ),
b) Cu instrumentar rotativ(freze sferice mari acţionate dinspre profunzime spre exterior. Turbina nu se
utilizează deoarece există riscul de fractură,
2. Asigurarea formei de contur
- Se adaptează la forma dintelui,
- Se realizează cu instrumentar rotativ (freze cilindrice, fissure de dimensiuni adecvate),
- Se menţine freza pe o profunzime de 1,5-2 mm în cavitate, în axul preparaţiei;
3. Îndepărtarea dentinei ramolite
- Constă în exereza completă a dentinei alterate,
- Se realizează cu:
a) Instrumentar Black (linguri Black) cu care se acţionează de la periferie spre centru prin mişcări de
escavare în straturi întregi şi nu de raclare,
b) În lipsa instrumentarului manual se pot utiliza freze sferice de oţella turaţie conevenţională,
4. Extensia preventivă
- Se prelungeşte marginile cavităţii la nivelul unirii 1/3 de vârf cu 2/3 de baza versantului ocluzal cuspidian cu
ajutorul unei freze cilindrice,
3
 - Instrumentar:freza cilindrică,
- Se obţin astfel pereţi verticali paraleli şi perendiculari pe fundul cavităţii, iar marginile preparaţiei se plasează
în zonele autocurăţibile sau accesibile curăţirii artificiale,
5. Realizarea formei de retenţie :
- Preparaţia treebuie să fie neretentivă în axul de introducere al inaly-ului, dar retentivă în toate celelalte sensuri,
- Se realizează prin:
 Reciprocitatea= pereţii paraleli doi câte doi,
 Exprimarea unghiurilor dintre pereţii pulpari şi parapulpari,
 Raport optim între lungime şi profunzime,
 Starea de suprafaţă a pereţilor cavităţii poate influenţa retenţia. Pe pereţi foarte netezi forţa de frecare este
nulă, deci nu participă la retenţe. La cimentare forţa de adeziune prin ciment dintre pereţii cavităţii şi pereţii
cavităţii şi pereţii microprotezei creşte dacă suprafeţele sunt uşor rugoase.
- Diferite modalităţi de preparare
a) Lungime 4/ profunzime 2 – nu oferă condiţii optime şi din această cauză sunt necesare mijloace retentive
suplimentare,
b) Lungime 4/ profunzime 3 ―oferă condiţii bune,
c) Lungime 3/ profunzime 4 ― reprezintă retenţia cea mai bună,
6. Realizarea formei de rezistenţă
a) Scurtarea pereţilor cavităţii subţiaţi şi care nu sunt rezistenţi până la o grosime convenabilă,
b) Pentru blocarea mişcării de înfundare a incrustaţiei se poate recurge la „trotuarul lui Black”;
7. Bizotarea marginilor
- Are scopul de a obţine o închidere marginală perfectă şi de protecţie a prismelor de smalţ subminate. Se face a
nivelul ¼ externe a smalţului în unghi de 35-45 cu pereţii verticali,
- Nu se face bizotare în cazul inaly-ului ceramic, deoarece marginile subţiri de ceramică se fracturează.
8. Protecţia plăgii dentinare
- Se realizează cu ajuotrul lacurilor dentare, a pastelor pe bază de hidroxid de calciu (care au dezavantajul că
sunt nerezistente şi se pot fractura), cimenturi glassionomere →Eliberare de flour → Protecţia anticarie,

INLAY DE CLASA a I-a

- Rezultă din tratamnetul cariilor localizate pe feţele proximale ale premolarilor şi molarilor,
- Cavitatea care trebuie preparată se compune din două compartimente: un compartiment proximal vertical si unul
ocluzal orizontal,
- Cele două cavităţi trebuie să fie în acelaşi ax,
- Cavitatea ocluzală are aceleaşi caracteristici ca şi cavitatea de clasa I-a:
 Contur ocluzal variabil,
 Istm 1/3 din lăţimea V-O,
 Raport optim lăţime/profunzime,
- Cavitatea proximală prezintă:
 Profunzimea minimă de 2 mm,
 Deschidere în evantai spre dintele vecin,
 Perete parapulpar drept,
 Unghiuri bine exprimate;

Prepararea clinică:
I. Deschiderea procesului carios
- are aceleaşi imperative,
- se face diferit în funcţie de topografia şi evoluţia procesului carios urmând aceeaşi timpi operatori,

- Situaţie clinicâ :
1. White spot → Rx→ Deschidere proces carios → exereza dentinei ramolite→ deschiderea camera pulpară,
- În acest caz uşurarea accesului nu mai este necesară deoarece evoluţia cariei a facilitat deja aceasta.
Concomitent cu deschiderea caviăţii se va rezulta şi îndepărtarea dentinei alterate. Preparaţia clinică va
începe cu prepararea cavităţii verticale după care, prin intervenţia frezei lenticulare asupra smalţului se va
începe prepararea cavităţii orizontale.
2. Preparaţia clinică
- Începe cu prepararea cavităţii orizonatale şi apoi prin tunelizare se crează accesul spre procesul carios
aproximal unde se prepară cavitatea verticală proximală,
4
  Metode de preparare ale cavităţii proximale:
a) Black
- realizează o casetă proximală neretentivă axial,
- Este tehnica clasică, care cere sacrificiu mare de sunbstanţă dentară,
b) Ward
- realizează o casetă proximală trapezoidală, dar extensia o realizează după aceleaşi limite ca şi Black,
c) Rhein şi Knapp
- Nu prezintă casete proximale.
- Realizează suprafeţe proximale prin tehnica slice-cut care desfiinţează doar punctul de contact.
- Incrustaţia apare ca o felie metalică ce completează substanţa dentară,
II. Asigurare formei de contur
- Conturul cavităţii ocluzale urmăreşte şanţurile intercuspidiene (profunzimea este de 1,5 – 2mm),
- Prezintă forme variate: casetă, coadă de rândunică, treflă, cruce.
- Are rol de retenţie pentru componente verticală proximală,
III. Îndepărtarea dentinei alterate
- Se va realiza complet.
- Se realizeaza cu ajutorul instrumentarului rotativ (freze sferice),
- Tehnică: partea dorsală a frezei va acţiona dinspre periferie spre exterior,
IV. Externsia preventivă
- Constă în plasarea marginilor cavităţii în zone autocurăţibile sau accesibile curăţirii artificiale,
- Pentru compoenta orizontală se va situa pe pantele cuspidiene la 1/3 de vârf,
- Pentru componenta verticală: în sens vertical şi orizontal – în afara punctului de contact,
- În sens orizontal – pereţii vor fi divergenţi spre dintelui vecin;
V. Asigurarea retenţiei
- Reprezintă mijloacele pe care le folosim pentru ca inlay-ul să nu fie dislocat de forţele de masticaţie,
- Se face diferit în funcţie de cavitate:
1. pentru cavitatea orizontală:
- formă de contur autoretentiv (casetă, coadă de rândunică, treflă, cruce),
- menajarea istmului de unire cu cavitatea verticală,
- asigurarea reciprocităţii prin prepararea a doi pereţi laterali paraleli,
- unghiuri de unire între pereţi bine exprimate,
- prepararea fundului cavităţii drept (în planul orizontal ) sau în treaptă,
2. Pentru cavitatea verticală:
- Prag gingival drept,
- Unghiuri între pereţi parapulpari şi laterali,
- Pereţi verticali paraleli,
VI. Asigurarea formei de rezistenţă
1. Pentru componenta orizontală – dacă afectat preponderent este un perete se reduce înăţimea peretelui şi se
reconstituie ulterior,
2. Pentru componenta verticală se realizează de aceeaşi manieră,
- Nu se fac concesii, pereţii rămaşi trebuie să fie suficient de rezistenţi.
VII. Bizotarea marginilor
- Se realizează la componenta orizontală şi numai când inaly-ul este metalic.
- Atenţie trebuie acordată pragului crescut unde trebuie să rămână prisme de smalţ nesusţinute.

INLAY TRIFAŢETAT MOD

Caracteristici constructive ale MOD:
- este alcătuit din două cavităţi verticale şi o cavitate orizontală:
 aspectul (forma) cavităţi verticale este identică, realizându-se după aceleaşi principii,
 cavitatea compusă nu trebuie să fie retentivă în sens axial, dar autoretentivă în celelalte planuri,
 microproteza poate acţiona ca o pană între cuspizii dinţilor şi poate duce la fractură,
 se recomandă ca materialul de reconstituire să fie extins pe cuspizii de sprijin, determinând aspectul de onaly,
numit onlay MOD,

5
Indicaţii:
- Pe dinţii cuspidaţi integri,
- La pacienţi cu carioactivitate scăzută,
Contraindicaţii :
- Carioactivitate intensă şi prelungită,
- Pe dinţi scurţi sau extruzaţi,
- Pe leziuni întinse care scad rezistenţa,
Avantaje :
- Longevitate bună,
- Contenţie bună a coroanei dentare,
- Rezistenţă la stres ocluzal,
Dezavantaje:
- Retenţie minimă după o restauraţie de amalgam,
- Vizibilitatea metalului,
Preparaţia clinică
1. Preparaţia clinică:
a) Deschiderea cavităţii carioase :
- Etapă care poate lipsi,
- Se realizează de regulă prin evoluţia cariei,
- Se realizează cu instrumentar rotativ,
b) Asigurarea formei de contur:
- Instrumentar : freză carbură cilindroconică, freze diamantate cilindrice :
 Schiţarea unei cavităţi proximale de 1,8 mm cu puţin mai profundă decât joncţiunea smalţ-dentină,
 Extinderea cavităţii prin trasarea şanţului central – se încorporează şanţurile vestibulare şi orale şi sunt
îndepărtate toate resturile de amalgam;
c) Extinderea mezială şi distală până la creasta marginală:
- Marginile trebuie să fie în formă de evantai pentru a fi plasate în zone de autocurăţire,
- Spaţiul minim este de 0,6 mm necesar materialului de amprentă,
- Dacă distrucţia este mare, retenţia este compromisă şi atunci trebuie găsităo altă alternativă protetică
(coroana de acoperire),
2. Îndepărtarea dentinei ramolite:
a) Se îndepărtează tot ţesutul alterat,
b) Se poate utiliza o obturaţie de bază (glassionomer),
3. Prepararea feţei ocluzale
a) Se realizează şanţuri de ghidare pe cuspizii de sprijin (cu freza tronconică cu vârt drept) pe o profunzime de 1,3
mm (± 0,2 mm),
b) Se plasează şanţuri de 0,8 mm şi cuspizi de ghidaj,
c) Cu freza cilindrică se prepară un prag de 1mm lăţime în cuspidul centric (limita preparaţiei trebuie să fie clară
şi de o grosime adecvată),
d) Se rotunjesc unghiurile,
e) Se verifică grosimea stratului îndepărtat în ocluzie statică şi dinamică,
4. Bizotajul marginilor
- Se realizează un bizou continuu gingival şi la nivelul cuspizilor de sprijin şi de ghidaj,
5. Finisarea

INLAY BIFATETAT DE CLASA A III-A

In genral , inlay-ul de clasa a III-a este bifaţetat, excepţie făcând doar atunci când este permisă inserţia sa dinspre
proximal,
Indicaţii:
- pe dinţii frontali cu leziuni carioase plasate proximal şi care nu au distrus punctul punctul de contact,
Imperativul major este respectarea fizionomiei (marginile de unire inaly – dinte trebuie să fie disimulate).
Alcătuire:
- cavitatea este formată din două casete Black :
o casetă proximală;
o casetă de retenţie orală (cel mai frecvent în formă de „coadă de rândunică”),
Caracteristici:

6
 - forma de contur: pentru cavitatea proximală este de triunghi dreptungic,pentru cavitatea orală este de „coadă de
rândunică sau de „cruce de Malta”,
Asigurarea retenţie:
1. pentru cavitatea proximală:
- doi pereţi paraleli perpendiculari pe fundul cavităţii,
- cavitatea cu fund plan;
2. pentru cavitatea orală:
slide 67