CUPRINS

AGRIȘUL PE LÂNGĂ CASĂ 3

Cerin​ț​e fa​ț​ă de factorii de mediu 3

Plantarea 4
Tăierile de formare și fructificare 4
Lucrări de între​ț​inere 5
Combaterea bolilor și dăunătorilor 5
Agris, cum sa plantezi si sa ingrijesti acest arbust fructifer 6
1. Particularitatile de crestere si fructificare 7
2. Cerinte fata de clima si sol: 7
3. Alegerea si pregatirea terenului 8
4. Plantarea: 8
Combaterea bolilor si daunatorilor 10
ÎNGRĂŞĂMÂNT BIO PENTRU LEGUME. 11

PLANTAREA SI INTRETINEREA CULTURII DE ZMEURA 11

Perioada optima de plantare: 12

Selectarea si pregatirea locului de plantare: 12

Plantarea propriu-zisa: 12

∙ Udarea butasilor 13

Intretinerea culturii/recoltarea: 13

Zmeur, cum sa plantezi si sa ingrijesti acest arbust fructifer 14

∙ 1. ​Particularitati de crestere si fructificare: 14

∙ 2. ​Cerintele fata de clima si sol: 14

∙ 3. ​Pregatirea terenului: 15

∙ 4. ​Plantarea: 15

∙ 5. ​Lucrarile de intretinere: 16

5. Recoltarea: 17

1
AFINUL, CUM SA PLANTEZI SI SA INGRIJESTI ACEST ARBUST FRUCTIFER 18

OBTINEREA SEMINTELOR DE ROSII 21

PRODUCEREA RĂSADURILOR DE ROȘII 23

OBȚINEREA SEMINȚELOR 28

Ceapa. 28
CÂND ȘI LA CE DISTANȚĂ se plantează RĂSADURILE DE LEGUME! 31

Cultura de roșii din răsaduri 31

Cultura de varză din răsaduri 32
Cultura de ardei din răsaduri 33
Cultura de vinete din răsaduri 34
Cultura de castrave​ț​i din răsaduri 34
Când se plantează legumele în grădină 35

Legume care se seamănă sau se plantează în februarie 36

Legume care se seamănă sau se plantează în martie 36
Legume care se seamănă sau se plantează în aprilie 36
Legume care se seamănă sau se plantează în mai 37
Legume care se seamănă sau se plantează în iunie 37
Legume care se seamănă sau se plantează în iulie 38
Legume care se seamănă sau se plantează în august 38
Legume care se seamănă sau se plantează în septembrie 38
Legume care se seamănă sau se plantează în octombrie 39
Legume care se seamănă sau se plantează în noiembrie 39
Schemele de infiintare – distanta intre randuri si intre plate pe rand 39

2
AGRIȘUL PE LÂNGĂ CASĂ

Agrișul (Ribes uvacrispa) crește în mod spontan, la fel ca murul sau zmeurul, în
regiunile muntoase sau deluroase, dar poate fi cultivat și pe lângă casă. Valorile
terapeutice ale fructului (proteine, carbohidrați, fibre, vitamine - în special vitaminele
C, A, B1,B2, P - și minerale), consumat în stare naturală sau preparat (dulcețuri,
gemuri, siropuri etc.), fac ori au făcut din acest arbust o afacere de nișă, dar nu la un
nivel care să depășească practica mai veche a culesului din natură, cel puțin în
România.

Agrișul, un arbust foarte rezistent la înghețuri, atinge înălțimi cuprinse între 60-150
cm, este puternic ramificat, are ramuri spinoase, flori mici ce înfloresc în luna mai,
fructele pufoase, verzi, roșiatice sau gălbui, de formă sferică și gust dulce-acrișor.
Agrișele sunt eficiente, spun specialiștii, în creșterea imunității organismului, fiind și
antioxidanți foarte puternici.

Cerin​țe​ fa​ță​ de factorii de mediu

Este o plantă iubitoare de lumină, cu adaptare și la condiții de semiumbră​.
Agrișul nu este pretențios față de temperatură, în perioada de repaus vegetativ
rezistând și la minus 32 de grade Celsius. În schimb, ​nu suportă arșița din timpul
verii; asociată cu seceta, canicula duce la desfruzirea plantei. Nu poate fi
cultivat fără irigații, ​evident, în zone cu precipitații anuale mai mici de 600 mm.

3
Solul e de preferat să fie fertil, ​cu textură lutoasă sau luto-nisipoasă​ ​și un pH acid
sau slab acid (4,8-5,2).

Plantarea
Procurarea materialului săditor nu mai reprezintă azi o problemă, în condițiile în care
acesta se comercializează în marile lanțuri de magazine de profil sau în pepinierele
din țară. Plantarea se efectuează toamna sau primăvara devreme. ​Distanța de
plantare recomandată este de ​1,5 m între rânduri și 0,5 m între plante​ pe rând.​ ​Se
procedează ca în cazul oricărui alt arbust sau pom fructifer: se sapă o groapă de 50
x 50 x 50 cm, se umple cu 1 kg de pământ negru (mușuroi pe fundul gropii) amstecat
cu 1-3 kg de gunoi de grajd și 200 grame de cenușă, se fasonează și se mocirlesc
rădăcinile, acestea se răsfiră pe mușuroiul de la baza gropii, se trage pământ fertil, se
apasă și, la sfârșit, se aplică o udare.

Tăierile de formare și fructificare

Tăierile de formare: anul I - tulpina se scurtează la 15-20 cm, iar în vară se aleg 3-4
lăstari mai bine dezvoltați, restul suprimându-se de la punctul de inserție; anul II -
primăvara, cele 3-4 tulpini (lăstari din anul I) se scurtează la 1/3-1/4 din lungime, iar
vara se aleg alți 2-3 lăstari din zona coletului; anul III - ramurile din anul I se lasă
intacte, lăstarii aleși în anul II se scurtează la 4-5 muguri, iar vara se aleg noi lăstari
din zona coletului; anul IV - lăstarii aleși în anul III se scurtează la 4-5 muguri, se
înlătură ramurile afectate eventual de ger sau cele uscate, de pe fiecare cep din anul
4
precedent se aleg câte două ramuri ce se scurtează la 1/3-1/4 din lungime. În final,
tufa va avea trei ramuri de trei ani și patru-șase ramuri de doi ani, toate bine garnisite
cu ramuri de rod, patru până la șase ramuri de un an și 2-3 cepi. În rest, în fiecare an,
după ce formăm tufa, se aplică tăieri prin care se îndepărtează tot ce este uscat sau
bolnav, ramificațiile de schelet se scurtează la 25 cm, ramurile mai bătrâne de 5-7 ani
se elimină, înlocuindu-se cu alte creșteri anuale, scurtate la 4-5 muguri.

Lucrări de între​ți​ nere

Dacă suprafața este mai mare (comercială), se ară înainte de plantare, iar în rest se
lucrează solul prin arături (toamna) la 12-14 cm, iar în timpul perioadei de vegetație
se aplică 5-6 prașile prin mobilizarea solului la adâncimea de 6-8 cm între plante pe
rând și la 10-12 cm între rânduri. Ca fertilizare, se recomandă gunoiul de grajd (30
tone/ha), azotul (100 kg/ha), fosforul (65 kg/ha) și potasiul (120 kg/ha). Gunoiul de
grajd, fosforul, potasiul și 1/3 din doza de azot se aplică toamna, iar 2/3 din azot -
primăvara devreme. Irigarea este nesesară în iulie și august, se administează din trei
în trei săptămâni, până la intrarea în pârgă. Dacă agrișul este cultivat pentru
consumul propriu, se aplică același set de lucrări, iar îngrășămintele naturale și
chimice se calculează în funcție de suprafață/tufe.

Combaterea bolilor și dăunătorilor

Făinarea americană​ – cu primele simptome ce apar în luna mai, pe frunze și lăstari,
sub formă de pete mici, de culoare albă, mai intense pe partea inferioară a frunzelor.
Mai târziu, boala se manifestă și pe fructe (se încrețesc și cad de timpuriu). Ca măsuri
de combatere sunt recomandate măsurile preventive (eliminarea sursei de infecție) și
tratamente chimice la avertizare cu Topas 100 EC, Tilt 250 EC, Bumper 250 EC etc.

5
Antracnoza​ – considerată cea mai periculoasă pentru agriș, cu posibila defoliere a
plantei, la un atac masiv, de 50-90%. Boala se manifestă pe frunze, lăstari, pedunculi
florali și fructe. Atacul este vizibil din mai, prin pete circulare sau neregulate
brun-roșietice, mici la început, care se măresc cu timpul până ce cuprind întregul
organ atacat. Măsuri –igiena culturală și alegerea unor soiuri rezistente.

Rugina​ – se manifestă prin pete galben-roșietice apărute pe partea superioară a

frunzelor și prin pete galbene-portocalii pe partea inferioară.

Combatere:​ strângerea și arderea frunzelor atacate și tratamente cu Zeama

bordeleză, Champ 77 WG, Topas 100 EC etc.

Păduchele verde al mărului​ – foarte periculos pentru că poate dezvolta până la 12

generații pe an. Afidele prezintă colonii pe partea inferioară a frunzelor, care se
răsucesc, îngălbenesc, se usucă și cad. Cel mai puternic atac se manifestă în
mai-iunie și corespunde perioadei de creștere intensivă a lăstarilor.

Combatere:​ Actara 25 WG, 0,01% (0,150 kg/ha), Calypso 480 SC, 0,02% (10 ml în
50 l de apă), Decis Mega 50 EW, 0,0150% (0,225 l/ha), Karate Zeon, 0,015% (0,225
l/ha în 1.500 l de apă), Mospilan 20 SG, 0,02% (1,5 g în 7,5 l de apă) etc.

Cotarul agrișului​ – cu o sigură generație/an, ataca primăvara, când larvele rod

mugurii, frunzele și inflorescențele.

Combatere:​ pentru că iernează ca larvă, n cuiburi confecționate din frunze sau sub
frunze, se recomandă măsuri de igienă culturală, prin strângerea și arderea frunzelor;

Sfredelitorul tulpinilor​ – dăunător extrem de păgubitor, cu larve care se hrănesc cu

măduva lăstarilor și tulpinilor sau cu lemn. La un atac masiv, plantele se usucă în
totalitate.

Combatere:​ 1 sau 2 tratamente cu Nurelle D 50/500 EC, 7,5 ml/10 l apă.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 30-31

Agris, cum sa plantezi si sa ingrijesti acest arbust fructifer

Agrisul (Ribes uva-crispa)​ este un arbust fructifer ce face parte din familia
Grossulariaceae ce creste spontan in zonele de deal si de munte din tara noastra.
Importanta acestui arbust este data de continutul fructelor sale. Agrisele sunt foarte
bogate in vitamine si saruri minerale. Dintre acestea amintim: acidul citric, acidul
malic, acidul tartric, celuloza, calciu, fier, fosfor, potasiu, zaharuri, vitamina C, A, B1,
B2, P. Aceste substante ajuta la functionarea corecta a organismului uman. Totusi,

6
fructele de agris nu trebuie consumate in exces. Nu se recomanda o portie mai mare
de 200 g/ zi.

1. Particularitatile de crestere si fructificare​:

Aceasta specie are un areal larg de raspandire. Se intalneste in Europa, Asia,

America de Nord, iar in Romania este prezenta pana la etajul alpin. Se
prezinta sub forma unui arbust rustic, cu aspect de tufa. Tulpinile cresc pana
la o inaltime de 1 – 1.5 metri. Prezinta numeroase tulpini, iar cele batrane se
dezvolta in lateral formand radacini adventive. Scoarta are o culoare cenusie,
ce prezinta spini. Pe tulpiniele de 2 – 3 ani se formeaza ramuri de rod scurte
de tip buchet. Tulpinile prezinta muguri vegetativi sau muguri micsti (de rod).
Mugurii sunt conici, dispusi altern, iar in partea superioara solzii sunt desfacuti.
Florile sunt hermafrodite, de mici dimensiuni si prezinta o culoare verzuie.
Inflorirea are loc primavara devreme, iar polenizarea se realizeaza cu ajutorul
insectelor. Frunzele sunt compuse, de forma circulara, cu dimensiuni cuprinse
intre 2 si 6 cm. Aceastea pot fi glabre sau sa prezinte perisori. Fructele sunt
globuloase, pot prezenta perisori sau nu. Contin multe seminte negricioase,
au un gust acrisor si ajung la maturitatea de consum in perioada iunie – iulie.

2. Cerinte fata de clima si sol:​ Acesta specie prefera climatul umed si

racoros si are cerinte scazuta fata de temperatura. Temperaturile optime pe
perioada de vegetatie sunt cuprinse intre 15 si 25 grade Celsius. Iarna rezista
la temperaturi de – 32 grade Celsius, iar in timpul verii nu rezista la
temperaturi mai mari de 40 grade Celsius. Daca se depaseste temperatura de
30 grade Celsius, arbustul incepe sa se ofileasca, chiar daca umiditatea
solului are valori optime. Prefera zonele unde cad anual 700 mm precipitatii,
dar nu suporta excesul de umditate din sol. Perioada critica fata de apa este in
faza de crestere si maturare a fructelor. Fata de temperatura nu are cerinte
7
 ridicate. Prefera zonele usor umbrite si nu suporta insolatia puternica a
soarelui. Nu suporta solurile saraturare. Se dezvolta bine pe solurile usoare –
mijlocii, bine aprovizionate cu elemente minerale. PH-ul solului trebuie sa fie
cuprins intre 4.6 si 5 , iar apa freatica trebuie sa fie sub 1.2 metri.

Tehnologia de cultivare a agrisului:

3. Alegerea si pregatirea terenului.​ ​ Terenurile utilizate pentru infiintarea

unei culturi de agris trebuie sa fie ferite de curentii reci si de vanturile
puternice. In zonele mai calde se aleg terenuri de-a lungul vailor raurilor
pentru a se crea un microclimat favorabil. In zonele colinare se vor alege
terenuri cu expozitie vestica sau estica, iar in zonele premontane terenurile
trebuie sa aiba o expozitie sudica. Pregatirea terenului consta in strangerea
resturilor vegetale, nivelarea terenului, fertilizarea si aratura. Lucrarile solului
se realizeaza cu 1-3 luni inainte de infiintarea plantatie. Se efectueaza o
aratura la adancimea de 25 – 35 cm sau o scarificare la 40 – 50 cm. Odata cu
aceste operatiuni se aplica fertilizarea de baza cu gunoi de grajd in doze de
50 – 60 de tone la hectar, sau cu ingrasaminte chimice de tip NPK.

4. Plantarea:​ ​Perioada optima de plantare este toamna, la sfarsitul lunii

octombrie. Daca din anumite motive plantarea nu se realizeaza toamna,
putem efectua acesta operatiune primavara devreme. Distantele de plantare
se aleg in functie de tehnologia de cultura aplicata plantatiei. Se recomanda
urmatoarele scheme de plantare​: ​2.5 – 3 m distanta intre randuri si 0.8 – 1
m distanta intre plante pe rand in cazul soiurilor de vigoare mica. In cazul
soiurile cu vigoare mare distanta intre plante pe rand creste la 1.2 – 1.5 m.
Dupa stabilirea schemei de plantare se realizeaza pichetarea terenului.
Operatiunea consta in marcarea prin-un tarus a pozitiei fiecarei plante pe
teren.

Urmatoarele etape sunt reprezentate de saparea gropilor si plantarea propriu-zisa.

Gropile se pot realiza manual sau cu ajutorul agregatului format din tractor si burghiu.
Aceastea au dimensiunile de 40 x 40 x 40 cm. In fiecare groapa se administreaza 5 –
6 kg de gunoi de grajd bine descompus.

8
Inainte de plantare se realizeaza fasonarea radacinilor.​ Operatiunea se executa
cu scopul de a inlatura portiunile vatamate si de a netezi ranile de pe radacina. De
asemenea, se intinereste sistemul radicular al plantei. Radacinile moarte se inlatura
complet, iar cele vii se scurteaza la 10 – 15 cm. ​Dupa fasonare, urmeaza
mocirlirea radacinilor.​ Mocirlirea reprezinta introducerea radacinii intr-un amestec
de pamant galben, balega de vaca si apa. Stratul de mocirla ajuta arbustii sa se
adapteze la noile conditii din plantatie. Se recomanda ca mocirla sa aiba textura
smantanii.

Plantarea se realizeaza de catre doua persoane, astfel incat radacinile sa fie asezate
rasfirat in groapa, iar planta trebuie sa fie in pozitie verticala. O persoana tine planta
in pozitia recomadata, iar cea de-a doua persoana astupa groapa si taseaza usor
solul din jurul plantei. Cele mai cunoscute soiuri de agris sunt: Verda, Virens, Sirius,
Jubilar, Somes, Zenit, White Smith, Cernomor, Rezident de Cluj.

In primii 2- 3 de la plantare trebuie acordata o atentie deosebita​ intretinerii

solului​ din plantatie. Buruienile sunt intr-o compertitie pentru apa si elemente
nutritive cu plantele de cultura. Daca nu le distrugem, plantatie se va dezvolta lent,
iar productiile vor fi scazute. Terenul se mentine curat prin discuiri si araturi
superficiale. De asemenea, se pot aplica prasile manuale sau mecanizate sau
frezarea terenului. Incepand din anul al patrulea, intervalul dintre randuri se poate
cultiva cu ierburi perene (trifoi, festuca, lolium, etc.). Acestea se cosesc repetat cand
ating inaltimea de 15 – 20 cm.

Pentru a realiza productii ridicate, in perioadele de seceta

prelungita este necesara aplicarea irigatiilor. Pe perioada de vegetatie se aplica 5 – 7
irigari cu norme de 350 – 400 metri cubi pe hectar. Se recomanda utilizarea
metodelor de irigare prin picurare sau prin aspersiune. Udarea trebuie sa se
realizeze constant, deoarece agrisul nu are un sistem radicular profund, iar radacinile
afectate de seceta sunt distruse definitiv.

Fertilzarea suplimentara este necesara pentru a realiza productii economice. Anual

se recomanda aplicarea de ingrasaminte chimice de tip NPK (15: 15: 15 sau 20: 20:
20). Dozele se calculeaza in functie de productia dorita, de starea de aprovizionare a
solului si se coreleaza cu fertilizarea. Se recomanda aplicarea ingrasamintelor in 2 –
3 doze, in perioada cuprinsa intre faza de dezmugurit si jumatatea lunii iunie. De
asemenea se poate utiliza fertilizarea foliara sau fertirigarea.

9
Pentru plantatiile in care arbustii sunt condusi sub forma de trunchi, se recomanda
palisarea plantatiei. Instalarea sistemului se realizeaza inainte de plantare sau
imediat dupa acesta operatiune. Acesta trebuie sa fie format din spalieri cu 2 – 3
sarme. Stalpii trebuie sa aiba o inaltime de 1.8 metri si trebuie introdusi 40 cm in sol.
Distanta recomandata dintre stalpi este de 8 metri.

Combaterea bolilor si daunatorilor​ reprezinta o veriga in tehnologia de cultura

agrisului. Pentru mai multe informatii despre bolile si daunatorii ce ataca cultura de
catina, precum si informatii despre metodele de combatere ale acestora ​click aici​.

O lucrare indispensabila in plantatiile de agris o reprezinta ​taierile​.

Aceasta operatiune tehnologica are ca scop realizarea lucrarilor de intretinere mult
mai usor si favorizarea fructificatiei. Lucrarile din primii ani de plantatiei au ca scop
formarea coreanei arbustilor. Cele mai raspandite forme de conducere sunt:

Conducerea sub forma de tufa​: Imediat dupa plantare tulpinile se scurteaza astfel
incat sa aiba o inaltime de 20 cm. Astfel, arbustul va forma mai multe tulpini noi si
mai viguroase. In anul al doilea se aleg 3 – 4 tulpini viguroase si se scurteaza cu 30
% din lungimea lor. In anii urmatori ( 3, 4, 5) se aleg cate 3 – 4 tulpini cu care se
procedeaza in acelasi mod. Tulpinile scurtate in acesti ani vor forma coroana
arbustului. In acesti ani nu se vor aplica alte taieri.

Conducerea sub forma de trunchi:​ Dupa plantare, tulpini se scurteaza la 2 – 7

muguri. In primavara celui de-al doilea an se aleg 3 – 4 ramuri, repartizate uniform in
coroana arbustului si se scurteaza cu 30 % din lungimea lor. Restul cresterilor se
elimina. In primavara celui de-al treilea an se mai aleg cateva ramuri repartizate
uniform in coroana si se scurteaza cu 30 % din lungimea lor, iar restul cresterilor se
elimina. Daca in al patrulea an, nu se formeaza cresteri noi mai lungi de 15 cm, se
vor aplica taieri mai severe pentru a stimula cresterile puternice. In al cincelea an se
aleg 3 – 4 ramuri noi, ce se vor scurta cu 30 % din lungime si vor completa coroana
pomilor.

10
 Taierile realizate dupa formarea coroanei. Aceste taieri
au ca scop formarea de ramuri noi care poarta numeroase formatiuni de rod. De
asemenea, aceste lucrari aerisesc coaroana, iar frunzele beneficieaza de o
cantintate optima de radiatie solara. Taierile de fructificare se realizeaza in luna
februarie, inainte de aparitia primelor frunze. Se elimina ramurile cu o varsta mai
mare de cinci ani si se pastreaza aproximativ 12 ramuri tinere (de 2 – 3 ani). Acestea
se reduc cu doua treimi din lungimea initiala. Se elimina ramurile care cresc in
interiorul coroanei si cele care dezvolta la o distanta mica de sol. De asemenea, se
elimina si ramurile care sunt afectate de inghet sau cele distruse de agentii patogeni.

Recoltarea​ se realizeaza in functie de destinatia

productiei. Daca fructele au ca destinatie procesarea acestea se recolteaza incepand
cu luna mai cand fructele sunt inca verzi. Daca fructele sunt destinate pentru consum
in stare proaspata se recolteaza la maturitatea deplina. Momentul optim este
semnalat astfel: pielita fructelor devine transparenta, pulpa este moale si prezinta
aroma si gustul specific. Fructele se recolteaza cu peduncul, iar culesul se face pe
vreme uscata si racoroasa. Recoltarea se face manual sau cu utilaje care scutura
arbustii

ÎNGRĂŞĂMÂNT BIO PENTRU

LEGUME.

Pun o găleată de găinați într-un butoi de 60 de litri si umplu cu apa. Îl las la

fermentat 2 saptamani, apoi un litru de macerat diluat în 10 l apă.

11
Se pune o cana de zeama diluata fiecarei plante, o data la 2 saptamani.

https://www.youtube.com/watch?v=daRjNZztOpw

PLANTAREA SI INTRETINEREA
CULTURII DE ZMEURA

Ispite mici si roz, fructele de zmeur ne cuceresc de la prima vedere, devenind cu

usurinta vedetele oricarui desert. Zmeurul este un arbust care se planteaza frecvent
in gradinile de acasa, de aceea plantarea acestuia este o tentatie mare pentru orice
gradinar iscusit. Fructul este foarte util, se poate folosi pentru prepararea gemurilor,
dulceturilor, jeleurilor s.a., insa pentru a obtine cele mai gustoase si mai sanatoase
fructe, trebuie sa cunoasti din timp cateva trucuri utile:

Perioada optima de plantare:

Este recomandat sa plantati ​zmeura in perioada octombrie-noiembrie​, dupa
caderea primei brume​, astfel incat sa va bucurati de primele fructe in vara
urmatoare.

Selectarea si pregatirea locului de plantare:

Zmeura este ​o planta iubitoare de soare si prefera zonele cu lumina directa​, un
aspect pe care trebuie sa il luati in calcul cand stabiliti sectorul din gradina unde vreti
sa plantati butasii. Se adapteaza insa usor la frig si la sezonul ploios si trebuie udate
doar in cazul in care nu ploua 2-3 luni la rand. Pe cat este posibil, zmeura se
planteaza la minum 100 metri de salbaticie sau de alte plantatii existente, pentru a
reduce posibilitatea aparitiei unor boli sau probleme. Pentru a tine la distanta bolile,
evitati plantarea ei in zonele in care au fost cultivate mure, rosii, cartofi, ardei, vinete
sau trandafiri.

Primul pas pentru pregatirea locului de plantare este acela de a lua un esantion de
pamant, si a verifica daca acesta corespunde cu indicatiile trecute pe specificatiile
rugului de zmeur. Dupa aceasta, se va asterne un rand de ingrasamant, care are
proprietatea de a ucide toate buruienile sau iarba din acea zona. Acest lucru va fi
facut inainte de a parcurge la plantarea propriu-zisa a rugului.

12
Plantarea propriu-zisa:
Plantarea propriu-zisa a zmeurului este pasul urmator dupa pregatirea temeinica a
terenului. Aceasta activitate implica, la randul ei, o serie de etape de urmat. Iata ce
trebuie sa stii despre plantarea arbustilor de zmeura pentru a avea o cultura de
success:

● Butasii trebuie plantati in gauri de 60 de cm adancime si 40 de cm latime, ​la o

distanta de 60 de cm-1 m intre ele, cu pamantul de pe fundul gropii fo​arte
bine afanat;

● Intre randurile in care sunt puse rasadurile este recomandata o distanta de 2-3
m;

● Din adancimea de 60 de cm, butasii ocupa doar 20-30 de cm, restul fiind
acoperit cu pamant afanat care sa ajute la buna dezvoltare a radacinilor;

● La final, groapa trebuie acoperita tot cu pamant faramitat dupa care trebuie
bine tasat.

● Udarea butasilor​:
Daca in prima saptamana de la plantare nu ploua deloc, atunci udati fiecare butas cu
aproximativ 3-4 litri de apa, repetand operatiunea de doua ori in conditii similare.
Dupa udare butasul trebuie taiat la maxim 5 cm de sol si asteptat pana in primavara
cand acestea va inmuguri. Dupa ce planta se va prinde, nu va mai trebui intervenit cu
apa decat in verile foarte secetoase.

Intretinerea culturii/recoltarea:
Pe masura ce planta se dezvolta, legati-o la o inaltime cat mai mare (2-2,5 metri),
astfel incat sa favorizeze o productie cat mai mare.

Primavara imprastiati, de preferat, ingrasamant natural precum mranita sau cele pe

baza de azotat chimic sau amoniac.

Interveniti manual pentru inlaturarea ierburilor din preajma plantei sau folositi ierbicid,
fara sa stropiti planta.

Productia va avea loc intre sfarsitul lunii iunie si cel al lunii septembrie, iar In aceasta
perioada va trebui intervenit o data la 2 zile, pentru culegerea fructelor coapte.

13
● ​ u plantați zmeura la o adâncime mai mare de 20 cm!​ ​Zmeura nu trebuie
N
plantată mai adânc de 20 cm adâncime deoarece dacă sunt băgate în pământ mai
mult de această adâncime riscul să nu mai iasă la primăvară este foarte
mare. Planta se aşează cu rădăcina răsfirată, care se acoperă apoi cu pământ, iar
solul se tasează uşor în jurul plantei.
● Aveți grijă la rozătoare!​ Dacă plantația se află aproape de pădure sau zone unde
se află animale sălbatice, în special rozătoare, trebuie să luați măsuri suplimentare.
La sfârșitul toamnei stropiți la circa 2 luni de zile plantele cu apă amestecată cu
praf de ardei iute sau de usturoi. Datorită mirosului înțepător de usturoi dar și a
gustului iute, rozătoarele, fie că vorbim de căprioare sau iepuri, nu mai pun botul
pe plante. Este foarte simplu de folosit iar rețeta este la fel de ușoară. La 10
kilograme de apă adăugați un kilogram de praf ardei iute sau usturoi, amestecați
bine după care împrăștiați cu atomizorul sau velmorelul pe planta de jos până la
circa 40-50 cm.

Zmeur, cum sa plantezi si sa ingrijesti acest

arbust fructifer
● Zmeurul (Rubus idaeus)​ este un arbust fructifer ce creste spontan in tarile
din zona temperata. Arbustul se prezinta sub forma de tufa, cu lastari taratori
si tulpini drepte arcuite la varf. Acesta a fost introdus in cultura datorita
fructelor sale ce au o aroma specifica. Fructele sunt utilizate in industra
alimentantara, farmaceutica si cosmetica. Popularitatea acestui arbust este
sustinuta de continutul complex al fructelor sale. Acestea contin: acizi organici,
zahar, fragarina, vitamine ( A, C, E, B1, B2, B5, B6), caroten, cianina, acid
salicilic, cupru, calciu, fier, iod, potasiu, magneziu si fosfor.

● Particularitati de crestere si
1. ​

fructificare:

● Arbustul are un ​sistem radicular ramificat​ ce patrunde in sol

pana la adancime de 30-40 cm. Pe radacini dezvolta muguri adventivi din care
se vor forma drajoni. Ramurile tinere sunt erecte sau usor incliante spre varf.
Pe aceste ramuri se formeaza ​lastarii numiti sarmenti​, ce vor fructifica.
Frunzele au petiolul lung, sunt dispuse altern pe ramuri si au forma
ovat-lanciolata. Florile sunt hermafrodite si sunt asezate pe ramificatiile

14
 laterale aparute pe ramurile de un an. Fructul este o polidrupa de culoare
rosie sau galbena, care la maturitate se desprinde usor de pe receptacul.

● 2. ​Cerintele fata de clima si sol:

● Zmeurul este ​pretentios fata de lumina​. In conditii de iluminare buna produce
fructe de calitate, formeaza muguri de rod pe toata tulpina, iar arbustul
este ​rezistent la ger.​ Din punct de vedere termic, zmeurul are cerinte medii.
Daca lemnul este bine matural, arbustul rezista la temperaturi de pana la – 20
grade Celsius. Cele mai bune rezultate se obtin in zonele unde cad anual
minim 700 mm precipitatii. Pe langa umiditatea din sol,​ zmeurul necesita si
umiditate atmosferica ridicata​. Daca aceste conditii nu se indeplinesc, arbustul
da productii mici si nearomate. Solul din viitoarea plantatie trebuie sa fie bogat
in humus, permeabil, bine aerat. Reactia solului (pH-ul) nu trebuie sa fie
cuprins intre 5.6 si 6.5.

● 3. ​Pregatirea terenului:
● Zmeurul este pretentios fata de planta premergatoare. Cele mai bune rezultate
se obtin dupa cereale paioase, porumb, tomate, varza, coacaze, agrise,
etc. ​Nu se planteaza dupa cartofi, tomate, vinete​ din cauza bolilor comune
(verticilioza). Daca in jurul parcelei exista zmeuri crescuti spontan acestia se
elimina.

● Trenul trebuie pregatit din toamna. Dupa recoltarea plantei

premergatoare, toate resturile vegetale din parcela se aduna. Terenul se lasa
nelucrat 1-2 saptamani pentru ca buruienile sa creasca, iar apoi se aplica o
ebicidare cu unul din produsele: ​Roundup Classic, Roundup Energy​. La o
saptamana dupa erbicidare se aplica fertilizarea de baza cu 30-40 t/ha gunoi
de grajd bine descompus si 400-500 kg de ingrasamant complex NPK. Dupa
fertilizare, solul se desfunda la adancimea de 40-50 cm. Daca nu puteti
efectua aceasta operatiune, puteti lucra solul la adancimea de 30 cm, cu
sapa, cazmaua sau motocultorul.

● 4. ​Plantarea:
15
● Plantarea se poate face​ toamna (20 septembrie- 15 octombrie)​ sau
primavara devreme, imediat dupa dezghet. Datorita conditiilor climatice din
Romania, plantarea de toamna este cea mai potrivita. Principala metoda de
infiintare a plantatie este prin drajoni. Acestia se vor procura doar din
pepiniere si statiuni de cercetare autorizate. Inainte de plantare, drajonii
trebuie fasonati. Se inlatura radacinile ranite, iar sistemul radicular se reduce
la lungimea de 15 cm. Radacinile zmeurului se dezhidrateaza foarte usor. Din
acest motiv ​drajonii se introduc (dupa fasonare) intr-un vas de apa timp de 10
ore​. Pentru a favoriza prinderea arbustilor, acestia se scot din vasul cu apa si
se introduc cu radacinile intr-o mocirla formata din pamant galben, balegar de
bovine si apa.

● Dupa pregatirea materialului de plantat urmeaza

pregatirea gropilor. Acestea se realizeaza cu 2-3 zile inainte si trebuie sa aiba
urmatoarele dimensiuni: 40 x 40 x 40 cm. Pentru o plantare de precizie, in
prealabil se realizeaza pichetarea terenului. Prin aceasta operatiune se
traseaza viitoarele randuri si se marcheaza pozitia fiecarui arbust pe teren. In
sistem gospodaresc se recomanda urmatoarea schema de plantare: 1,5 – 2 m
distanta intre randuri si 50-80 cm distanta intre plante pe rand. Adancimea de
plantare este de 30 cm.

● La baza gropii se adauga un amestec format din pamant fertil 50% (scos de la
suprafata gropii) + gunoi de grajd bine descompus 50 % . Radacinile se
aseaza rasfirate pe stratul de la baza gropii si se acopera cu pamant. Dupa
plantare pamantul din jurul butasilor (drajoni/butasii) se taseaza. In jurul
arbustilor proaspeti plantati se realizeaza un musuroi de pamant inalt de 10-12
cm. ​Dupa musuroire, drajonii se scurteaza astfel incat deasupra stratului
de pamant (musuroiului) sa ramana 2-3 muguri.

● 5. ​Lucrarile de intretinere:

● Pentru a usura realizarea lucrarilor de intretinere si

recoltarea, se recomanda palisarea plantatiei de zmeur.​ Cel mai bun
16
 sistem este format din spalieri si sarme. Spalierii se amplaseaza pe rand la 8
metri distanta intre ei si 60 cm adancime. Pe spalieri se prin sarme care vor
sustine arbustii. In sistem gospodaresc se poate folosi aracirea. Acest
procedeu se realizeaza prin introducerea unui tutore in apropierea arbustilor,
de care se vor lega plantele de zmeur.

● Ca orice pom sau arbust fructifer, zmerul are tendinta de a creste dezordonat.
Acest lucru este nociv, deoarece apar lastari lacomi care consuma seva
necesara pentru fructificare. In plus, aglomerarea ”coroanei” determina
aparitia bolilor foliare. ​Taierile zmeurului sunt realtiv simple.​ Cele mai bune
rezultate se obtin atunci cand taierile se realizeaza toamna, dupa intrarea in
repausul vegetativ.

● In primul an de vegetatie, din cei 2-3 muguri ramasi de plantare se vor

dezvolta lastari care poarta flori. Concomitent cu acesti lastari, din mugurii
adventivi de pe radacina se vor forma drajoni. In al doilea an de la plantare
(toamna), se elimina o parte din lastarii proveniti din mugurii adventivi
(drajonii) astfel incat numarul lastarilor ce au produs flori sa fie egal cu
numarul drajonilor formati. De exemplu: daca arbustul a format fructe si flori pe
cinci ramuri, se vor pastra cinci drajoni pe planta.

In anul al treilea de la plantare (toamna), se elimina ramurile de doi ani (de obicei
sunt uscate) , iar lastarii de un an se scurteaza la 30-40 cm. Ramurile de doi
ani se inlocuiesc cu 6-7 tulpini noi (drajoni) ce vor forma viitoare tufa. Drajonii
se scurteaza la inaltimea de 100-110 metri. Restul cresterilor se elimina pentru
a favoriza dezvoltarea noilor tulpini ce vor produce flori. In cazul zmeurului, o
tulpina produce flori timp de 2 ani. Taierile la zmeur urmaresc eliminarea
ramurilor de 2 ani care nu vor mai rodi, si inlocuirea lor cu 5-6 ramuri
viguroase si sanatoase (drajoni) noi care vor sustine fructificarea. Concomitent
cu aceste operatiuni se elimina si ramurile bolnave sau uscate.

● Zmeurul necesita un sol bine afanat si fara buruieni.​ Din acest motiv,
intervalul dintre randuri nu se poate cultiva cu alte plante. Pentru a mentine
solul curat se aplica 2-3 prasile. Toamna solul se lucreaza la adancimea de 10
cm, iar in timpul vegetatiei operatiunea se realizeaza superficial, la 5-6 cm
adancime. Daca terenul este puternic infestat cu buruieni se impune aplicarea
erbicidelor. Exemple de produse: ​Pantera, Leopard, Fusilade, Centurion.

17
 Atentie!! In primii 2 ani de la plantare nu se folosesc erbicide.​ Pentru a
reduce evaporarea apei si pentru impiedica dezvoltarea buruienilor, solul se
poate acoperi cu gunoi paios sau folie de polietilena.

●
Productia plantatiei este influentata de sanatatea arbustilor.​ Zmeurul este
atacat de o serie de boli care pot duce la distrugerea plantatiei. Pentru mai
multe informatii despre bolile si daunatorii ce ataca zmeurul, precum si
informatii despre metodele de combatere ale acestora ​click aici​ si​ aici​.

● Pentru a atinge capacitatea maxima de productie, zmeurul are nevoie de

irigatii si de fertilizare suplimentara. In zone in care necesarul de apa (700
mm/ an) nu este asigurat de precipitatii, se aplica 4-5 udari cu norme de
300-400 metri cubi/ha. Prima fertilizare se face la doi ani de la plantare prin
aplicarea de 40 t/ha gunoi de grajd si 400-500 kg/ ingrasamat complex NPK.
Urmatoarele fertilizari se fac anual, iar dozele se reduc la jumatate.
Ingrasamintele se valorifica cel mai bine, daca sunt aplicate din toamna. Se
mai pot efectua fertilizari foliare cu ingrasaminte cum ar fi ​Cropmax,
Amalgerol, Raykat Engorde, Florone​.

5. Recoltarea:
Maturarea fructelor se realizeaza esalonat, pe o perioada de 20-30 zile. Astfel,
zmeura se recolteaza prin mai multe treceri la 3-4 zile distanta. Recoltarea se
realizeaza dimineata sau seara. Fructele se detaseaza de pe planta, fara receptacul.
Zmeura are o perisabilitate ridicata. In conditii normale, fructele nu pot fi depozitate
mai mult de cateva zile.

AFINUL, CUM SA PLANTEZI SI SA

INGRIJESTI ACEST ARBUST
FRUCTIFER
Afinul (Vaccinium myrtillus)​ este un arbust fructifer, raspandit in general in zonele
de munte. Se prezinta sub forma de tufa, inalt de 30-60 cm. Acesta a fost introdus in
cultura datorita fructelor sale. Acestea contin substante antibacteriene, antiseptice si
un echivalent natural al insulinei. Pe langa aceste substante, afinele mai contin si
calciu, sodiu, magneziu, proteine si vitaminte (A, C, B1, B2). Datorita acestor
proprietati, afinele sunt recomandate in alimentatia persoanelor ce sufera de diabet,
tulburari de vedere, inflamatii la nivelul aparatului respirator, asteroscleroza sau
afectiuni ale sitemului digestiv.

18
1. ​Particularitati de crestere si fructificare:

Afinul creste sub forma de tufa (poate atinge si 3 m inaltime). ​Sistemul radicular​ se
dezvolta superficial si poate ajunge doar la 40 cm adancime. Arbustul dezvolta
numeroase tulpini din zona coletului. Acestea sunt aproximativ egale si fructifica in
anul al doilea de la plantare. Tulpinile sunt slab ramificate, iar culoarea lor variaza de
la verde la rosu-maroniu. ​Mugurii vegetativi​ au forma triunghiulara si sunt aplasati pe
ramurile anuale.​ Mugurii floriferi​ sunt rotunzi si se formeaza pe partea superioara a
ramurilor. Frunzele sunt eliptice, scurt pedunculate. ​Floril​e sunt grupate in
inflorescente de tip racem. Este o specie autofertila. Fructul este o baca sferica
turtita, de culoare albastra si acoperita cu un strat de pruina (ceara).

2. ​Cerintele fata de clima si sol:

Afinul tolereaza​ temperaturile moderate​. In timpul repausului vegetativ rezista la

temperaturi de -20 grade Celsius. Ingheturile tarzii distrug mugurii florari,
determinand scaderea drastica a productiei. Arbustul este ​sensibil la seceta​, dar si
la excesul de umiditate din sol. Cele mai bune rezultate se obtin in zonele unde cad
anual 800-1000 mm precipitatii, repartizate uniform pe timpul anului. Pe terenurile
bine iluminate, afinul fructifica abundent, dar suporta si terenurile umbrite.
Fiind ​sensibil la curentii de aer​, parcela pe care s-au plantat arbustii trebuie
inconjurata de perdele de protectie. Un factor limitativ in cultura afinului il reprezinta
solul. Acest arbust ​creste si se dezvolta pe soluri acide​, cu pH-ul cuprins intre 4.2
si 4.8 . De asemenea, solul trebuie sa fie ​bine drenat si bogat in humus​.

3. ​Pregatirea terenului:

In cazul afinului, cele mai bune culturi premergatoare sunt coniferele, care se
dezvolta in mod natural pe soluri acide. De asemenea, daca solul corespunde din
punct de vedere al aciditatii, pasunile si fanele sunt bune premergatoare. Se pot
utiliza cu succes, ca plante premegatoare, graul, ovazul, rapita, mustarul, fasolea si
mazarea. Pregatirea terenului se realizeaza pana la data de 1 octombrie si incepe
cu indepartarea tuturor resturilor vegetale (atat de la suprafata solului cat si din sol) si
distrugerea buruienilor. Se pot aplica urmatoarele erbicide: ​Roundup Classic,
Roundup Energy.​ La 5-7 zile dupa ce s-a aplicat erbicidul, se va aplica fertilizarea
de baza cu 40-50 t/ha gunoi de grajd si 400-500 kg/ha ingrasamant complex NPK.
Dupa fertilizare, terenul se desfunda la adancimea de 50 cm. Daca nu aveti
posibilitatea sa efectuati aceasta operatiune terenul se sapa la adancimea 25-30 cm.
Pentru aceasta operatiune puteti utiliza motocultorul, sapa sau cazmaua. In cazul
afinului, terenul trebuie dezinfectat inainte de plantare. Puteti utiliza
produsul ​Basamid​ sau puteti cultiva terenul (cu un an inainte de plantare) cu rapita,
mustar sau craite (Tagetes spp).

19
4. ​Plantarea:

Materialul de plantat trebuie sa fie bine inradacinat si sa aiba

inaltimea de 30-45 cm. Arbustii se vor procura doar din pepiniere sau statiuni de
cercetare autorizate. Datorita conditiilor climatice din Romania, ​perioada optima de
plantare este toamna (octombrie-noiembrie).​ ​ Se recomada urmatoare schema de
plantare: ​3 metri distanta intre randuri si un metru distanta intre plante pe rand​.
Pentru a realiza fructe de calitate superioara, in parcela se vor planta 2-3 soiuri
diferite.

Inainte de plantare, este necesara pregatirea materialului de plantat. Sistemul

radicular se fasoneaza. Operatiunea urmareste eliminarea radacinilor uscate sau
ranite. Astfel, la plantare, arbustul va avea un sistem radicular sanatos. Pentru a
favoriza prinderea arbustilor, se realizeaza mocirlirea radacinilor. Sistemul radicular
se introduce intr-un amestec format din pamant galben, balegar de bovine si apa.
Mocirla trebuie sa aiba consistenta smantanii.

Plantarea propriu-zisa incepe cu realizarea gropilor. Pentru

a realiza o plantare de precizie, terenul se picheteaza. Prin aceasta operatiune se
urmareste marcarea (pe teren) a pozitie fiecarui arbust. Gropile trebuie sa aiba
urmatorele dimensiuni: 50 x 50 x 30 cm. La baza gropii se adauga un amestec
format din turba 50 % si nisip 50%. Sistemul radicular al arbustului trebuie sa stea pe
amestecul introdus la baza gropii. ​Adancimea de plantare se calculeaza astfel incat
primii 10 cm din tulpina sa fi acoperiti de sol.​ Dupa efectuarea acestor operatiuni,
groapa se astupa cu pamant, iar solul se taseaza bine in jurul arbustului. La plantare
trebuie sa se realizeze un contact strans intre radacini si sol. Dupa plantare, parcela
se uda bine, iar solul din jurul arbustilor se acopera cu un strat de mulci. Acesta
mentine umiditatea din jurul radacinilor si favorireaza activitatea microorganismelor
utile din sol.

5. ​Lucrarile de intretinere:​

20
Datorita cresterilor specifice arbustilor, afinul formeaza in fiecare an tulpini noi.
Aceste cresteri aglomereaza planta, favorizand aparita bolilor si daunatorilor. Din
aceasta cauza, ​cresterile vegetative ale arbustului trebuie dirijate prin taieri​. ​In
cazul afinului​ taierile sunt simple.​ In primi trei ani de la plantare se fac putine taieri.
Se elimina ramurile care au fost afectate de inghet, tulpinile batrane, cele de vigoare
redusa si cele care se intersecteaza. Se pastreaza ramurile viguroase si bine
pozitionate pe arbust. ​Toate taierile se fac de la baza tufei.​ Dupa cinci ani de la
plantare tufa este formata. Din acest moment taierile urmaresc eliminarea ramurilor
de 5 ani, ramurile din centru tufei, ramurile aplecate si cele care au o vigoare slaba.
Pentru a obtine fructe de o calitate superioara si pentru a nu epuiza arbustul,
ramurile ramase se scurteaza astfel incat pe fiecare tulpina sa ramana 5 muguri
floriferi.

Afinul este foarte sensibil la imburuienare.​ Din aceasta cauza, terenul din
plantatie se mentine lucrat. Pentru efectuarea acestei operatiuni puteti utiliza sapa
sau motocultorul. Terenul se lucreaza la adancimea de 10-15 cm pentru a nu deranja
sistemul radicular al arbustilor. Daca terenul este puternic infestat cu buruieni puteti
aplica urmatoarele erbicide: ​Pantera, Leopard, Fusilade, Centurion​. Solul din jurul
arbustilor se acopera cu resturi vegetale (gunoi paios, rumegus de conifere, turba,
ace de conifere, etc). Stratul de mulci regleaza regimul hidric din jurul arbustilor si
impiedica dezvoltarea buruienilor.

Irigarea este obligatorie in zonele unde precipitatiile nu asigura necesarul de

apa (minim 800 mm/an).​ In mod normal 4-5 udari cu norme de 400-500 metri
cubi/ha sunt suficiente. Irigatiile se aplica astfel: in faza de crestere a lastarilor, in
faza de crestere a fructelor, cu trei saptamani inainte de recoltare si la o saptamana
de la recoltare. Se poate utiliza cu succes irigarea prin picurare.

21
Toate organele afinului sunt sensibile la atacul ciupercilor, bacteriilor, virusurilor si al
insectelor daunatoare. Pentru mai multe informatii despre bolile si daunatorii ce ataca
afinul, precum si informatii despre metodele de combatere ale acestora ​click aici​.

In cazul plantatiilor intensive este necesara fertilizarea suplimentara. Se aplica anual

500-600 kg/ha ingrasamant complex NPK. Pe langa ingrasamintele chimice se mai
pot aplica 15-20 t/ha gunoi de grajd bine fermentat. Daca mulcirea se face cu turba,
rumegus de conifere sau gunoi paios, dozele de ingrasamant de reduc cu 20 %. Se
pot aplica si fertilizari foliare cu unul din produsele: ​Terra-Sorb, Amalgerol,
Cropmax, Raykat Engorde, Florone.

6. ​Recoltarea:

In functie de soi si de conditiile de mediu, afinele se recolteaza de la sfarsitul lunii

iulie pana la inceputul lunii octombrie. Din cauza ca fructele se matureaza treptat,
recoltarea se face in 3-4 etape, la intervale de 5-7 zile. Momentul optim de recoltare
este semnalat de aparitia culoarii specifice, iar pielita devine elastica la apasare.
Recoltarea se realizeaza dimineata sau seara. Afinele au o capacitate buna de
pastrare, depasind fructele altor arbusti fructiferi. In depozite frigorifice, afinele rezista
timp de 4 saptamani.

OBTINEREA SEMINTELOR DE ROSII

Un legumicultor din judetul Neamt a reusit sa stranga, in mai bine de 30 de ani
de activitate, peste 200 de soiuri vechi de legume, pe care le multiplica in
gradina sa de circa 800 de mp. Ceea ce parea la inceput o simpla pasiune,
izvorata si din dorinta de a pastra soiurile pe cale de disparitie, s-a transformat
in prezent intr-o adevarata munca de multiplicare a semintelor, data fiind
cererea tot mai mare a tomatelor de altadata, pline de gust.

„Am in arhiva peste 200 de soiuri romanesti, dar si straine de legume, preponderent
de rosii. Merg deseori la schimburi de seminte in Grecia, precum si in Franta, cu
ajutorul asociatiei Ecoruralis. Nu am studii in agricultura, sunt de meserie
lacatus-mecanic, tot ce am invat am invatat singur. Cand am vazut ca soiurile vechi
incep sa dispara de pe piata, am zos ca e pacat. Am inceput sa multiplic pentru mine,
insa cand am vazut ca exista cerere, interes, am zis sa ii ajut si pe altii. Astfel, pot
spune ca ma ocup de legume de 35 de ani. Nu mi-am propus decat sa pastrez
soiurile care erau odata, cu gust deosebit”, povesteste, pentru ​StiriAgricole.ro​,
legumicultorul Vali Cucu, care detine in prezent 50 de soiuri de rosii.

22
Prima etapa in obtinerea semintelor de rosii este cea in care recoltam cele mai
sanatoase si mari fructe din gradina. Orice urma de pata care poate indica un posibil
atac face ca respectivul fruct sa fie dat deoparte. „In momentul in care recoletez,
culeg cele mai mari si sanatose fructe. Le pastrez apoi in ladite circa o saptamana
pana cand incep sa se inmoaie. Curat partea tare din interior, apoi fructul il pun intr-o
separator, semintele de-o parte, sucul pe de alta parte”, explica Vali Cucu.

Urmatoarea operatiune presupune o „spalare” a semintelor intr-un vas de apa,

actiune care se poate repeta si de 8-10 ori pentru a indeparta „gelatina” de pe
samanta. „Folosesc mai multe site in functie de soiul de rosii. Dupa spalare pun putin
bicarbonat de sodiu in ultima apa pentru a ajuta semintele sa nu se lipeasca intre ele.
Dupa ce am terminat cu spalarea, semintele sunt puse la soare puternic pentru a le
usca. Eu nu recoltez decat in perioadele cu soare”, povesteste legumicultorul.

Ulterior, dupa ce s-au uscat, semintele sunt stropite cu Bionat, un ingrasamant

natural, care le va ajuta la germinare. „O ultima etapa presupune pulverizarea
semintelor cu o substanta care contine Bionat 5%. Se dilueaza acest ingrasamant
cam o parte la patru parti de apa. Culoarea maronie a semintelor o capata de la
Bionat. Mentionez acest lucru pentru ca multi ma intreaba. Apoi, punem din nou
semintele la uscat. Ultima data le dam cu pudra de talc pentru ca semintele sa nu se
lipeasca intre ele”, afirma Vali Cucu.

Dupa aceste operatiuni, semintele sunt pastrate in niste pungulite „cu fermoar”,
pentru a evita ca umiditatea sa ajunga la ele. „Inainte de a le semana, cu o
saptamana, eu recomand sa fie puse la frigider, la 2-3 grade. Diferenta aceasta de
temperatura, de la 2-3 grade, la 10-22 grade, cat este afara in momentul plantarii, le
va ajuta sa aiba o incoltire uniforma”, mai spune legumicultorul.

In ceea ce priveste ingrasamintele si stropirile, Vali Cucu afirma ca foloseste doar

substante naturale. „De ani de zile nu mai folosesc nici un fel de ingrasamint chimic,
numai gunoi de grajd inainte de arat si must de balegar pentru udat din momentul in
care apare prima floare. Singurul tratament pe care il aplic este stropitul contra
manei, cu fungicide care se gasesc in comert si asta pentru ca le cultiv in aer liber,
nu in solar. Asta recomand si celor care vor sa se apuce de gradinarit”, mai afirma
Vali Cucu.

Legumicultorul realizeaza intre 30 si 200 de pliculete de seminte din fiecare soi.

Fiecare pliculet contine 150 de seminte, acesta fiind insotit si de o scurta descriere a
soiului (dupa cate zile fructifica, germinatie, numar seminte, valabilitate).

„Am persoane care cultiva rosii pentru comercializare dar uneori mai apeleaza la
mine pentru a-si pune, asa, intr-un colt de solar sau de gradina, cate 40-50 de fire de
rosii din soiuri vechi, gustoase”, mai spune Vali Cucu.

23
Pe langa tomate, legumicultorul Vali Cucu mai cultiva in gradina sa soiuri vechi de
ardei grasi, iuti, castraveti, dovleac si vinete.

http://www.seminteromanestidelegume.ro/cumpara/rosii-cristinica-150-sem-7748530

PRODUCEREA RĂSADURILOR DE
ROȘII
DE CE AVEȚI NEVOIE:

● Semințe de bună calitate. Recomandarea noastră este să folosiți numai

semințe din soiuri românești;

● Apoi de substratul de cultură și de diverse recipiente pentru înființarea

culturii;

● Mai aveți nevoie de câteva termometre, de un higrometru pentru

determinarea umidității aerului și de o stropitoare fină sau un
pulverizator;

● Nu trebuie să uitam nici de asigurarea parametrilor optimi de microclimat

(temperatură, umiditate), de surse suplimentare de iluminare a
răsadurilor și desigur de rezervă de spațiu și substrat de care vom avea
nevoie după repicarea răsadurilor.

SPAȚIUL:​ La alegerea spațiului unde vreți să amplasați viitoarele răsaduri trebuie să

țineți cont în primul rând de posibilitatea de a asigura o cantitate cât mai mare de
lumină, dar și temperatura specifică acestei faze, adică aproximativ de 18-20 grade
Celsius, ținand cont că tomatele sunt plante termofile (iubitoare de temperaturi
ridicate) dar și pretențioase față de lumină.

SUBSTRATUL: ​Puteți folosi pământul în care plantați în funcție de propriile

preferințe. Mulţi folosesc jumătăţi de coji de ou, cofrajele de la ouă sau
confecţionează din fâşii de ziar pus în câteva straturi, asta pentru ca sa evite
repicarea ulterioară. Orice ați alege este la fel de eficient. La fel și în cazul
recipentelor pe care le utilizați. Dar, în cazul acestora trebuie să rețineți că trebuie
acoperițe cu folii de plastic, și dacă există posibilitatea, cele mai potrivite sunt foliile
de culoare roz sau orange, dat fiind că imită cel mai bine lumina zilei însorite chiar și
în zilele mohorâte. După ce seminţele încep să încolţească și plăntuţele sunt în
stadiu de “mică buclă” scoatem folia și scădem temperatura.

Regula de aur va fi:

24
 ● Ziua – lumina + căldura

● Noaptea – întuneric + răcoare

Citiți și: ​PRODUCEREA RĂSADURILOR: Cel mai bun pământ pentru răsadnița
de legume

DATA DE SEMĂNARE: ​Trebuie calculată în funcție de perioada estimată pentru

plantarea în grădină, perioadă în care temperatura solului trebuie să atingă și chiar
să depășească 12°Celsius, lucru care se întâmplă de regulă spre sfârșitul lunii aprilie
– prima decadă a lunii mai.

Așadar, știind că vârsta la care răsadul de roșii este bun de plantat se situează între
55-60 de zile (calculate de la semănat), veți putea calcula și data la care este bine să
porniți producerea răsadurilor.

● Regulă de aur: Nu semănați prea devreme doar de dragul de a vă apuca

mai repede de grădinărit. Semănatul timpuriu, în condiții de temperaturi
exterioare scăzute și mai ales cu zile scurte și mohorâte nu vă va aduce
rezultatele dorite, ba chiar se poate transforma într-un dezastru.

25
 Semănatul răsadurilor: ​Luați tava găurită dezinfectată, clătită și uscată și umpleți-o
cu un strat de pământ de cel puțin 7-8 cm. Tasați ușor substratul și udați-l bine cu apă
la temperatura camerei. Semințele se pot împrăștia sau se pot semăna pe rând, în
funcție de răbdarea și timpul de care dispuneți.

Dacă tava nu este specială pentru răsaduri, cum este cea din poza de mai sus, puteți
alege orice altă variantă pe care o aveți acasă. Dar, cu o șipcă (riglă de lemn) trebuie
să trasați mici șanturi cam la distanță de 2 cm. În aceste șanturi așezați una cate una
semințele, la distanță de 1 cm una de alta.

Puteti folosi o pensă, dar la fel de bine puteți folosi un simplu pix pe care îl înmuiați
din când în când în apă. Împrăștiați semințele pe masă și cu pixul luați câte una. O să
fiți surprinși să vedeți că sămanța se lipește și stă până o așezați la locul ei.

26
Foto: www.7coline.wordpress.com

Tot ce vă rămâne de făcut este să stropiți semințele folosind un pulverizator sau o

stropitoare cu sită foarte fina, altfel le veți deranja de la locul lor. Acoperiți apoi
semințele cu un strat gros de 0,5 – 1,5 cm de substrat cernut, pe care il presati usor
si uniform pentru a realiza contactul cu semințele. Nu mai udati decât dacă substratul
este uscat. Acoperiți tava cu folie și așezați-o într-un loc călduros.

Temperatura ce trebuie asigurată răsadurilor:​ În primele zile vom urmări destul de

insistent regimul de temperatura pentru micile răsaduri. După semănat, semințele de
tomate răsar atunci când temperatura solului este mai mare de ​10-12°C,​ însă optim
pentru germinare este ca substratul sa aibă o temperatură de 24-26°C. La
temperatura optimă și o umiditate de 70% semințele ar trebui să germineze în 5-7
zile.

Temperatura este foarte importantă, pentru că la temperaturi scăzute semințele

germinează mai greu iar la temperaturi mai mari plantele rîsar mai devreme, dar sunt
firave și sensibile la boli.

Zilnic trebuie sa aerisiți tăvile prin ridicarea foliei, altfel pe substrat o să vedeți cum
încep să se dezvolte mucegaiuri. După răsărirea plantelor se îndepartează folia de
pe tăvi. Acum este posibil ca din cauza aerului uscat cuticula seminței să se țină încă
de frunzulițele cotiledonate sau să le țină lipite. Stropiți ușor plantele și cojile
semințelor vor cădea.

27
Imediat după răsărirea plantelor, temperatura trebuie redusă la 18-20° C ziua și
15-16°C pe timpul nopții, pe o perioadă de 2-3 zile, apoi va fi menținută în intervalul
20°C – 22°C. Procedând așa, energia plantei este canalizată pentru dezvoltarea
rădăcinii și se previne alungirea răsadului. Între zi și noapte este bine să existe o
diferență de temperatură de 5°C. În condiţii normale de îngrijire, primele frunze
adevarăte apar cam la 8-12 zile de la răsărire. Boala cea mai des întâlnită în această
etapă de dezvoltare a plantelor este căderea răsadurilor, favorizată de temperatură și
umiditate ridicate.

Udarea răsadurilor:​ Udarea se face întotdeauna cu moderatie și cu apă la

temperatura camerei. Dacă aveți posibilitatea folosiți apă de ploaie sau zăpadă
topită. Folosiți apă de la robinet numai după ce ați lăsat-o o zi la temperatura
camerei, pentru sedimentarea sărurilor și evaporarea clorului. Udați doar când
substratul este zvântat, la 3 –4 zile. Apa se adaugă în tăviță gradat și se completează
pe măsură ce este absorbită de substrat. Apa nu trebuie să stagneze în tăviță și nu
se recomandă nici udarea în ploaie, cu stropitoarea, în acest fel fiind facilitată apariția
bolilor fungice (produse de mucegaiuri).

Umiditatea pentru răsaduri:​ Dacă aerul e prea uscat, așa cum se întâmplă frecvent
în spațiile încălzite cu calorifere, asezați tăvițe cu apă sau prosoape ude pe calorifer.
Dacă umiditatea este prea ridicată, aerisiți camera repede, fără a supune plantele
curenților reci de aer.

Repicatul răsadurilor:​ Adică rărirea răsadului se face doar în cazul în care vi se

pare că plantele sunt prea dese. Acest lucru se poate face în aceleași tăvițe dar la
distanțe mai mari sau în recipiente individuale, cu scopul asigurării spaţiului de
nutriţie corespunzător şi a unei cantități de lumină mai mari. Așadar, dacă ați
semănat de prima dată în pahare sau alveole, doar câte o sămânța, nu veți repica ci
veți lasă plăntuța să se dezvolte în continuare în acelasi loc. Cu cât e paharul sau
mai mare, cu atât e mai bine.

Repicatul are loc cam la 10 zile de la răsărire, mai exact la apariția primelor frunze
adevarăte iar cu o seară înainte de repicare substratul se udă bine. Plantele se
separă cu grijă pentru a nu afecta rădăcinile.

Pentru repicat se folosește același substrat ca și la semănat dacă este din comerț,
sau un amestec format din turbă 50%, mraniță 25% și pământ de țelină 25%, cu
adaos de azot, fosfor și potasiu. După repicat plantele se udă și se umbresc ușor,
scăzând și temperatura, pentru a preveni ofilirea plantelor.

Citiți și: ​Repicarea răsadurilor de legume. Cum se face și la ce detalii trebuie

atenție sporită!

28
Hrănitul răsadurilor: ​În general hrănirea începe în momentul în care plăntuţele îşi
schimbă domiciliul. Adică după repicare.

În primele 2 săptămâni de viață răsadurile au nevoie de:

● azot;

● fosfor;

● magneziu;

● potasiu;

● calciu;

● sulf;

● bor.

Călirea răsadurilor: ​Este un proces foarte important pentru obținerea de răsaduri

de bună calitate și constă în obișnuirea treptată a răsadului cu noile condiții în care va
continua să crească din momentul în care ajunge în gradină.

Pentru asta, cu două săptămâni înainte de data plantării în grădină, este obligatorie
scoaterea răsadurilor afară, pentru perioade scurte la început și apoi pentru perioade
din ce în ce mai lungi. Practic, în prima zi veți scoate tăvile doar pentru 2 – 3 ore și
intr-un loc umbrit. Faceti asta într-o zi în care temperatura este de peste 12°C.
Încet-încet, expuneți plantele și la soare, după 2-3 zile ajungând la o jumătate de zi
de expunere la soare. Încercați să așezați răsadurile într-o poziție estică,
expunându-le soarelui de dimineață care este mai blând decât cel din miezul zilei.

După o săptămână răsadurile ar trebui să fie destul de obișnuite pentru a rezista la

soare întreaga zi. În ultimele zile lăsați răsadurile afară și peste noapte, eventual
protejate cu folie.

În final, după 55-60 de zile de la semănat plantele ajung la înălțimea de 10-15 cm și

au 4-5 frunze bine dezvoltate. Acesta este momentul când, în funcție și de
temperaturile exterioare, plantele pot fi transplantate în grădină.

OBȚINEREA SEMINȚELOR

29
Ceapa.​ În luna martie se însămânțează arpagicul pentru producerea cepei,
semințele de ceapă pentru obținerea arpagicului şi se pun în pământ 30 cepe mari,
uscate, pentru producerea semințelor de ceapă. Aveți grijă să puneți câte 10 cepe
mari, sănătoase din ceapă roşie, albă şi ceapă de apă, asigurând astfel tot
sortimentul pentru consum. Sămânța se recoltează în august-septembrie, se usucă
bine şi se păstrează în pungi de hârtie cu etichete.
Prazul.​ Se păstrează 20 fire de praz sănătoase, viguroase, mari şi cu rădăcină, în
pivniță, beci sau în magazie, într-o lădiță cu nisip. În primăvară se plantează fir cu fir
prazul în grădina de legume şi se udă în permanență. Când semințele s-au copt, prin
august-septembrie se culeg, se usucă bine şi se pun în pungi de hârtie sau săculeți
de pânză cu etichete. Aveți grijă că sămânța seamănă foarte bine cu sămânța de
ceapă. Sămânța ține 2-3 ani, dar se recomandă folosirea celei de 1 an.
Varza şi conopida.​ Din toamnă alegeți câteva verze frumoase, sănătoase, cu
rădăcină, pe care le păstrați în lădițe cu nisip în pivniță, beci sau magazie. Cum au
trecut nopțile geroase şi înghețul, la începutul lunii martie, plantați în grădină verzele
şi le urmăriți evoluția, de la înflorire până la obținerea semințelor. Varza se îngroapă
în pământ până la căpățână, după ce s-au curățat foile galbene sau putrede.
Sămânța se recoltează la începutul lunii august şi se poate păstra 4-5 ani având
puterea de a încolți. La fel se procedează cu varza roşie şi varza de Bruxelles.
Conopida.​ ​ În acest caz se aleg câteva conopide din recolta de primăvară şi se lasă
să înflorească, obținând sămânța atât de căutată. Aceasta rămâne viabilă până la 5
ani.
Morcovul.​ Pentru sămânță se aleg câțiva morcovi frumoşi, drepți, dezvoltați, dar nu
prea groşi, cărora li se lasă neatinse frunzele de la mijloc şi se păstrează peste iarnă
în nisip, în pivniță până în luna martie. Apoi se plantează pe un loc bine pregătit la o
depărtare de 50-70 cm între fire (după mărimea varietății). Sămânța se recoltează în
luna august, se pune în pungi de hârtie cu etichetă şi ține 3-4 ani.
Păstârnacul. ​ Se procedează la fel ca la morcov, dar sămânța se păstrează 1-2
ani.
Pătrunjelul. Se procedează ca la morcov, doar că sămânța ține 3 ani şi răsare foarte
încet, abia după o lună întreagă de la însămânțare.
Ț​elina.​ ​ Pentru sămânță se aleg câteva căpățâni netede, rotunde cu foi şi rădăcini
scurte şi se pun în pământ spre păstrare acoperite cu paie sau în pivniță. La
începutul lunii martie se sădesc la 40 cm, fir de fir şi se udă mult până la recoltarea
seminței în august-septembrie. Sămânța ține 4-5 ani, dar este bine să se folosească
sămânță proaspătă. Sămânța se ține în pungi de hârtie cu etichetă, la loc uscat.
Sfecla​.  Pentru sămânță se procedează la fel ca la morcovi, cu deosebirea că se
proptesc trunchiurile florale cu araci. Sămânța se coace prin septembrie şi ține 4-5
ani. Se va depozita în pungi de hârtie cu etichete.

30
Ridichea neagră (de iarnă).​ Pentru sămânță se păstrează peste iarnă în nisip
sau pământ, într-un loc uscat şi rece, mai multe ridichi de mărime mijlocie, care în
luna martie se sădesc la 40-60 cm depărtare. Sămânța se coace prin iulie-august şi
păstrează puterea de încolțire 4-5 ani. Se poate obține sămânță şi într-un singur an,
semănând prin martie în răsadniță sau prin aprilie pe răzor, răsădind apoi plantele pe
răzorul definitiv unde vor produce sămânța în acelaşi an.
Gulia​. De toamna se aleg câteva gulii mai frumoase, sănătoase, se scot cu rădăcină
şi se pun în pivniță în lădițe cu nisip. În luna martie se pun în pământ la 60 cm
depărtare şi se urmăreşte evoluția lor. Sămânța se culege prin iulie, aceasta își
păstrează puterea de încolțire 8-10 ani.
Napii.​ Pentru sămânță se aleg de toamna câteva rădăcini frumoase şi de mărime
potrivită, care se păstrează peste iarnă în pivnițe ferite de ger, iar în luna martie se
pun în grădină. Distanța dintre napi va fi de 50-60 cm, având grijă ca după înflorire să
se ciupească vârfurile ramurilor, lăsând să se coacă numai semințele rămase mai
jos, care vor fi mai bine nutrite şi se vor coace primele. Când tecile se îngălbenesc,
se taie inflorescențele, se usucă la umbră şi apoi se bat. O singură plantă ne dă
80-100 g sămânță, pe care o punem în pungi de hârtie cu etichetă.
Spanacul.​ ​ Pentru sămânță se lasă nesmulse câteva fire de spanac care se vor
dezvolta, vor creşte şi vor produce sămânța. Se vor tăia trunchiurile cu sămânță, se
vor usca bine la umbră şi se vor bate, sămânța păstrându-se timp de 3-4 ani. Aveți
grijă ca plantele de sămânță să fie apărate de păsări.
Lăptuca​. Pentru sămânță se lasă pe un petec de loc câteva căpățâni frumoase, la
depărtare de 50-60 cm una de alta, şi se îngrijesc până când fac sămânța care se
strânge pe măsură ce se coace. Ea păstrează puterea de încolțire 3-4 ani, dar cea
mai bună este sămânța de 2 ani.
Salata​.​ Pentru sămânță se lasă câteva plante frumoase la depărtare de 15-20 cm,
care se culeg prin luna iunie. Înainte de a se coace pe deplin, plantele se smulg cu
totul, se usucă la umbră şi se bat. Sămânța ține 4-5 ani ca putere de încolțire, dar
mai bună este cea de 2 ani.
Loboda de grădină​. La fel ca şi la salată, se lasă câteva fire mai viguroase la
25-30 cm depărtare între ele, de la care nu se vor culege foile şi care fac sămânță în
acelaşi an. Sămânța se recoltează înainte de a se coace pe deplin, deoarece o
scutură vântul. Ea ține 2-3 ani. La fel se procedează şi cu măcrişul.
Fasolea.​ ​ Pentru sămânță se culeg păstăile de jos ale plantelor, care sunt
întotdeauna cele mai frumoase şi mai bine dezvoltate. Boabele se păstrează în
săculeți de pânză sau pungi de hârtie. Își păstrează 5-6 ani puterea de încolțire.
Mazărea.​ Pentru sămânță se aleg păstăile de la partea de jos a plantei, din variațiile
timpurii. Sămânța păstrată pentru semănat trebuie să fie ferită de gărgărițe. Dacă
totuşi se iveşte gărgărița, sămânța se pune într-un vas cu apă. Boabele atacate se

31
ridică deasupra apei şi se înlătură.
Bamele.​ ​ Sămânța se culege din bamele bine coapte, care se păstrează întregi până
în ajunul semănatului. Puterea de încolțire ține 4-5 ani.
Pătlăgelele roşii (roşiile)​ ​. Pentru sămânță se aleg roşiile cele
mai mari, frumoase, bine coapte (de la plantele sănătoase, puternice şi roditoare). Li
se scoate sămânța care se pune într-un borcănel cu apă şi se ține 3 zile. Apoi se
strecoară în tifon, se spală bine şi se usucă la umbră. Se păstrează în pungi de
hârtie cu etichetă.
Pătlăgelele vinete (vinetele).​ Se aleg pentru sămânță câteva vinete frumoase şi
bine coapte, se lasă la soare până se înmoaie bine, apoi li se scot semințele. Se
spală bine, se usucă la umbră şi se pun la păstrare în pungi de hârtie cu etichetă.
Puterea de încolțire se menține 4-6 ani.
Castrave​ți​ i.​ ​ Exemplarele alese pentru sămânță se lasă să se coacă bine, până
capătă o culoare maronie, având grijă să-i oprim din prima semănătură. Se scoate
sămânța, se ține o zi în apă, se spală, apoi se usucă la soare. Se păstrează în pungi
de hârtie cu etichetă, la loc uscat, ferit de şoareci şi soare.
Ardeiul.​  Pentru sămânță se lasă câțiva ardei frumoşi să se coacă bine, se culeg şi
se păstrează fără a se scoate sămânța până la jumătate. Puterea de încolțire ține 4-6
ani. Pepenele galben. Se procedează la fel ca la castraveți. Puterea de încolțire
durează mult, până la 10 ani. Pepenele verde. Se aplică acelaşi procedeu ca la
castraveți, iar puterea de încolțire ține 6-8 ani, sămânța se păstrează în săculeți de
pânză sau pungi de hârtie cu etichete.
Dovleacul.​ Semințele se aleg şi se păstrează de la cei mai frumoşi, viguroşi şi
sănătoşi dovleci, iar putere de încolțire durează 6-8 ani. Tigva (tărtăcuța). Pentru
semințe se aleg cele mai frumoase, sănătoase şi aspectuoase tărtăcuțe când sunt pe
deplin coapte, înaintea căderii primei brume, între 1-15 octombrie. Imediat se scot
semințele, se spală şi se usucă bine la soare. Se păstrează în pungi de hârtie cu
etichetă. Sămânța ține 5 ani. Succes!

Castravetii si dovleceii de vara pot fi lasati pe planta pana dupa primul inghet, dupa
care se separa semintele de pulpa si se usuca semintele la temperatura camerei. In
cazul altor legume sau a florilor, asteapta pana cand semintele se usuca si aduna-le
inainte sa se scuture. Semintele nu trebuie lasate nici prea mult sa stea pe plante
inainte de recoltare.

CÂND ȘI LA CE DISTANȚĂ se plantează

RĂSADURILE DE LEGUME!
32
Cultivarea legumelor din răsaduri poate fi atât o afacere profitabilă, cât și o activitate
plăcută, care să asigure mai apoi, din recoltă, o hrană sănătoasă pentru
autoconsum. De felul cum faceți plantarea răsadurilor depinde reușita viitoarelor
culturi de legume din grădină sau din solar. O mare importanță o are distanța dintre
răsaduri, un aspect care poate influența buna evoluție a plantelor și, implicit,
producția de legume.

Cultura de roșii din răsaduri

După ce obținem răsadurile, adică la circa 55-60 de zile de la plantarea semințelor,
urmează mutarea acestora în grădină.

Ca regulă principală de urmat este faptul că niciodată nu plantăm răsadurile într-un

substrat rece. Până ce temperatura solului nu a ajuns​ la plus 9-10 grade​ nu vom
începem plantarea.

Pentru a afla exact temperatura din sol putem să folosim un termometru de exterior
pe care-l înfigem în pământ cam la 10 cm adâncime, lăsându-l aproximativ 10
minute. Dacă valoarea este sub 8 gradații, mai așteptăm zile mai calde sau recurgem
la brazdele încălzite.

Dar ce să facem, dacă, între timp, răsadurile au crescut prea mult și trebuie musai să
le plantăm ca să nu le pierdem? Atunci recurgem la ​brazdele încălzite​. Cum
procedăm?

– scoatem stratul fertil de deasupra viitoarei brazde;

– în brazda adâncită, cam la 20-25 cm, punem bălegar macerat, resturi vegetale
menajere, iarba cosită sau buruieni, din cele care deja au răsărit, cenuşă;
– acoperim cu pământul dislocat, fertil;
– acoperim cu o folie închisă la culoare. Soarele de peste zi își va face treaba lui de
încălzire deasupra, iar „bogăția” de dedesupt, prin descompunere, va produce, la
rândul ei, căldura (binecunoscutul biogaz).

Plantarea răsadurilor de tomate:​ se face manual la adâncimea este până la prima

frunză adevărată. După plantare, fiecare plantă se udă cu 1–2 l apă /plantă pe
suprafețe mici sau pe rigole cu norme de udare de 150 – 200 m³/ha pe suprafețe
mari. Apoi, udarea se va face la un interval de 9-12 zile dar din abundență. De ce?
Prea multă umiditate duce la două situații neplacute: favorizează apariția bolilor
micotice (ciupercilor, mai ales a fitoftorei) și la o dezvoltare peste măsură a masei
verzi în detrimentul mugurilor florali, adică a legării rodului.

33
Atenție! La 3-5 zile de la plantarea răsadurilor de roșii se verifică eventualele
goluri, plante neprinse, și se completează cu răsad de aceeași vârstă cu cel
folosit la înființarea culturii

Distanța de plantare pentru răsadurile de roșii trebuie să fie de 70-80 de cm

între rânduri și 30-40 de cm între plăntuțe.​

Citiți și:

CUM OBȚINEȚI RĂSADURILE: pașii de urmat DE LA SEMĂNAT LA PLANTARE!

Cultura de varză din răsaduri

Plantarea răsadurilor se face când au vârsta de 2 luni și au dezvoltat deja 5-6 frunze
adevarăte. În cazul unor soiuri timpurii, plantarea se face la începutul lunii aprilie, la
soiurile de vară se face la începutul lunii mai, și la sfârșitul lui iunie pentru varza de
toamnă sau pentru varza roșie.

Plantarea răsadurilor de varză: ​Fasonarea răsadului înainte de plantare constă în

scurtarea vârfului rădăcinii și a frunzelor. Terenul se afânează bine înainte și se
îngrașă cu gunoi de grajd. La plantare, răsadurile se îngroapă până la nivelul primei
frunze.

Atenție! La două săptămână după plantare trebuie să faceți mușuroitul prin

adunarea pământului în jurul plantei până la nivelul primei frunze.

Plantele se udă dimineața, când soarele nu este foarte puternic. Se va evita udarea
la apusul soarelui, deoarece este bine ca plantele să nu intre în noapte cu picături de
apă pe frunze, fapt ce crește riscul de apariție a unor boli cauzate de fungi.

Distanța de plantare pentru răsadurile de varză este de 70/30 cm la varza

timpurie și 70/40 la varza de vară, varza de toamnă și varza roșie.

Citiți și:

Cum se produc răsadurile de varză în mod tradițional: sfaturi și trucuri esențiale

Cultura de ardei din răsaduri

Ardeiul se cultivă bine după lucernă, trifoi, mazăre, fasole, dar se poate cultiva şi
după rădăcinoase, bulboase şi bostănoase. Pe terenul pe care se vor planta
răsadurile de ardei, încă din toamnă se administrează 40-50 t/ha gunoi de grajd, 300
kg/ha superfosfat şi 100 kg sulfat de potasiu, iar în primăvară alte 150-200 kg/ha
azotat de amoniu.

Pregătirea terenului se face încă din toamnă, astfel că, după eliberarea terenului de
resturi vegetale, se aplică îngrăşăminte organice şi chimice, apoi se efectuează

34
arătura de bază la adâncimea de 28-30cm. Primăvara înainte de plantare se
lucrează terenul cu grapa cu colţi reglabili sau cu freza.

Plantarea răsadurilor de ardei: ​Cu 5-6 zile înainte de plantare se erbicidează

terenul cu Dual Gold 960 EC, (1,2 l/ha) şi se încorporează în sol la 6-8 cm adâncime,
cu grapa cu colţi reglabili.

Vârsta răsadurilor de ardei la plantare trebuie să fie de 60 – 65 de zile. ​Este

important ca, cu câteva zile înainte de plantare, răsadurile să se călească printr-o
aerisire mai puternică ziua şi noaptea, iar cu câteva ore înainte de scoaterea
răsadului este recomandat udarea lui din abundență.

Plantarea răsadurilor se începe când în sol se realizează ​temperaturi de peste

15°C.

Distanța de plantare pentru răsadurile de ardei: ​Răsadurile se plantează pe strat

înălţat, plantându-se câte două rânduri la o distanță de 70 cm. Între plante pe rând
distanţele diferă în funcție de varietate: ​la ardeiul gras se lasă pe rând 15-20 cm, la
ardeiul gogoşar distanţele pe rând sunt de 20-25 cm, la ardeiul lung distanţa pe
rând este de 15 cm,​ iar la ardeiul iute distanţa pe rând este de 10 cm.​ Cea mai
răspândită metoda de plantare este pe două rânduri apropiate la 40-60 cm și doua
depărtate la o distanță de 1 – 1,2 m. Distanța între plante pe rând trebuie sa fie
cuprinsă între 30-40 cm. Densitatea recomandată pentru plantarea ardeilor în sere
sau solarii este de 30.000 – 35.000 plante/ha.

Citiți și:​

Cultivarea ardeilor: cum poți obține recolte bogate respectând niște principii
simple

Cultura de vinete din răsaduri

Răsadurile se plantează după ​6-8 săptămâni de creștere.​ Este important să știți că
vinetele au nevoie de mai multă atenție decât alte legume când sunt transplantate.
Înainte cu 10-14 zile de a planta răsadurile de vinete este indicat să udați și să
fertilizați pământul.

Plantarea răsadurilor de vinete: ​Începeți procesul de transplantare prin a face

mici ​săpături de 15-20 cm adâncime​ la o distanță de aproximativ de ​50-60 cm intre
plante și 1 metru între rânduri​. Dacă observați că solul este uscat, udați-l puțin
înainte de a planta răsadurile. Pentru udare este indicat să folosiți o stropitoare
având în vedere ca pământul trebuie să fie doar umed și nu îmbibat cu apă.

Atenție! Vinetele sunt plante care rodesc în perioada verii și nu sunt rezistente
la îngheț. Daca le plantați primăvara devreme, acestea pot fi afectate de

35
temperaturile scăzute din timpul nopții. Este indicat ca vinetele să fie plantate
în grădină la jumătatea lui mai – începutul lui iunie.

Plantarea în grădină a răsadurilor este indicat să se facă într-o zonă însorită.

Vinetele care cresc într-o zonă semi umbrită vor rodi mai puțin, iar legumei îi va lua
mai mult timp să se maturizeze. Solul în care sunt plantate trebuie să fie fertil și bine
drenat. Este indicat ca vinetele să nu fie plantate în același loc în care au mai fost
plantate vinete în anul anterior sau alte legume precum roșii, cartofi sau ardei grași ,
deoarece toate acestea sunt susceptibile acelorași boli.

Dupa plantare asigurați-vă că vinetele au în permanență solul umed, mai ales în

perioadele secetoase de vară.

Cultura de castrave​ț​i din răsaduri

Plantarea răsadurile se face la începutu lunii mai având în vedere că această cultură
este foarte sensibilă la îngheț, la 1 m între rânduri și 0,5 m pe rând. Imediat după
plantare se udă cultura cu apă călduță.

Până ca vrejii să acopere terenul se fac 1-2 prașile fără a vătăma rădăcinile. După
prașila a doua plantele se mușuroiesc. Udarea se face numai la rădăcină, ferind vrejii
de umezeală, deoarece aceștia pot putrezi.

O lucrare foarte importantă la castraveți este “ciupitul”, care contribuie la obținerea

unor recolte mari și timpurii. Când plantele au format 4-5 frunze li se ciupeste (rupe)
vârful. De la baza plantei vor creste noi lăstari, pe care se vor forma mai multe flori
femeiești, acestea producând castraveți. Când și acești lăstari au format 5-6 frunze,
se ciupesc, repetând operația și la lăstarii de ordinul 3.

Îngrășarea suplimentară are o contribuție deosebită. Prima îngrășare se face la 10-15

zile de la răsărire, iar a doua la 15-20 zile de la prima.

Când se plantează legumele în grădină

36
Distribuie pe Facebook

Când se plantează legumele în grădină – calendarul pentru plantarea

răsadurilor sau direct a semințelor, un instrument ce nu trebuie să lipsească
din ”portofoliul” micilor fermierilor și a celor care își cultivă singuri legumele.

Pentru ca recolta din grădină să fie un succes vă recomandăm un calendar după

care legumele care trebuie plantate lunar:

Legume care se seamănă sau se plantează în februarie

20-28 februarie:​ morcov, pătrunjel, mărar, leuștean, ridichi de lună, ceapă, usturoi,
ceapă verde de iarnă, mazăre, spanac, salată, plantarea rizomilor de hrean;

Semințele trebuie să fie sănătoase iar straturile de pământ se acoperă cu un rând fin
de gunoi de grajd, nu prea gros tocmai pentru a permite legumelor să răsară.

Legume care se seamănă sau se plantează în martie

1-10 martie:​ morcov, pătrunjel, mărar, leuștean, ridichi de lună, ceapă, usturoi,
arpagic, mazăre, spanac, salată pentru căpățână;

10-20 martie: ​morcov, pătrunjel, mărar, leuștean, ridichi de lună, ceapă, cartofi
timpurii, mazăre, spanac, salată pentru căpățână, măcriș;

37
20-30 martie: ​ridichi de lună, cartofi timpurii, spanac, măcriș, mărar, plantat soiuri de
varză pentru producție timpurie;

Tot în luna martie se poate face și repicatul răsadurilor în cuburi sau ghivece nutritive
destinate culturilor timpurii de câmp (tomate, ardei, vinete.

În a doua jumătate a lunii se plantează în răsadnițe castraveții și ardeii dar se

pregătesc solariile pentru tomate și vinete. Tot în martie, se continuă dezinfectarea
răsadnițelor, solariilor cu formalină sau sulfat de cupru.

Legume care se seamănă sau se plantează în aprilie

1-10 aprilie:​ ridichi de vară, dovlecei, cartofi timpurii, spanac, ardei și roșii răsad,
mărar, soiuri de varză pentru producție timpurie;

10-20 aprilie: ​ridichi de vară, dovlecei, dovleci de copt, pepene galben, pepene
verde, spanac, porumb pentru fiert, mărar, plantat soiuri de varză pentru producția
semitimpurie, plantat roșii și ardei;

20-30 aprilie​ sfecla roșie, castraveți, dovleac de copt, dovlecei, pepene verde,
pepene galben, fasole, porumb pentru fiert, mărar, plantat soiuri de varză pentru
producție semitimpurie, plantat roșii și ardei.

Până la mijlocul lunii aprilie se mai pot planta în grădină:

– Rădăcinoasele (morcovi, pătrunjel, păstârnac) în rânduri, distanță de 25 cm; salata,

spanacul;

– Se seamănă soiuri de mazăre târzie, sfeclă roșie și sămânță de ceapă;

De la mijlocul lunii aprilie începe:

– Plantatul vărzoaselor, guliei și a conopidei;

– Semănatul cartofilor preîncolțiți la distanța de 70 cm între rânduri, iar pe rând, între

cuiburi, 30-40 cm, la adâncimea de 10 cm;

– Semănatul fasolei, castravetelui, pepenelui și dovlecelului;

– Se mai poate semăna încă sfecla roșie la 30 cm între rânduri;

– Plantarea țelinei la distanță de 40 cm între rânduri și pe rând;

– Semănatul porumbului dulce;

-La sfârșitul lunii se poate planta răsadul de roșii timpurii și ardei.

38
Atenție la semănat! ​Combinații bune: morcovi-mazăre semănate alternativ;
ceapă-morcov semănate alternativ; ceapă-sfeclă roșie-gulie; cartof timpuriu-mazăre;
cartof-fasole sau ridiche de lună cu fasolea;

Combinații rele: ceapă-usturoi; ​morcov-pătrunjel;​ mazăre-fasole; castravete-cartof.

Legume care se seamănă sau se plantează în mai

1-20 mai:​ castraveți, fasole, porumb dulce, plantat ardei, roșii și vinete;

20-30 mai: ​plantat varză pentru producția de vară, plantat varză creață, plantat gulii,
castraveți, andive, porumb dulce, mărar, fasole verde.

Dacă nu produceți ecologic, înainte de plantarea răsadurilor este necesar să

faceți o tratare a solului cu următoarele substanțe: Dithane 0,5%, Captan 5%,
Merpan 0,5%. De asemenea, uneltele trebuie dezinfectate cu soluție de
Carbetox 0,4% sau sulfat de cupru 2-3%.

Mai puteți planta varza timpurie, conopida, broccoli și castraveții dar numai pe
pământ umed, la o temperatură de 7-10 grade Celsius. Dacă nu a plouat, udați
terenul, operațiune care se repetă și după plantare.

Răsadurile vor avea roade după 50-60 de zile, timp în care trebuie să prășiți de 2 ori
și să udați din 10 în 10 zile. Controlați mereu răsadurile pe măsură ce cresc și nu
ezitați să folosiți insecticide dacă vor apărea paraziți: purici, fluturi sau muște.

Legume care se seamănă sau se plantează în iunie

1-10 iunie: ​varză pentru producția de vară, varză creață, gulii, castraveți, andive,
porumb dulce, mărar, fasole verde;

10-20 iunie: ​castraveți, porumb dulce, mărar, fasole verde;

20-30​ iunie: varză pentru producția de toamnă, plantat gulii, sfeclă roșie, castraveții,
cartofi de toamnă, fasole verde, mărar.

Dacă nu ați reușit să terminați plantarea răsadurilor de legume în luna mai, aveți timp
doar la începutul lunii iunie să plantați răsadurile de roșii, ardei și vinete.

Pe soluri fertilizate cu îngrășământ organic plantează conopida, varza de toamnă,

varza roșie, varza de Bruxelles, gulia de toamnă și broccoli.

Atenție!​ Puteți să folosiți culturile succesive pe parcele eliberate după ceapa verde,
salată, spanac, mazăre și gulioare. În vederea înființării culturilor duble trebuie să
curățați terenul de resturile vegetale, săpați și nivelați pământul. Puteția cultiva
fasole, ridichi de toamnă, castraveti de toamnă.

39
Este perioada ideală pentru palisarea, copilirea și cârnirea roșiilor timpurii.

Legume care se seamănă sau se plantează în iulie

1-10 iulie: ​plantat gulii, sfeclă roșie, cartofi de toamnă, plantat varză pentru producția
de toamnă, fasole verde, mărar;

10-20 iulie:​ sfecla roșie, castraveți, fasole verde, mărar;

20-30 iulie: ​ridichi de iarnă, spanac, mărar.

Atenție!​ Roșiile care încep să se măneze pot fi salvate prin ruperea regulata a
frunzelor și îndepărtarea fructelor stricate.

Legume care se seamănă sau se plantează în august

1-10 august:​ ridichi de iarnă, spanac, mărar;

10-20 august:​ spanac, măcriș;

20-30 august: ​ceapa verde de iarnă, salata care iernează, spanac, măcriș.

Pe terenurile eliberate se poate semăna spanac, morcov și pătrunjel, pentru

producția de primăvară.

Legume care se seamănă sau se plantează în septembrie

1-10 septembrie:​ ceapă verde de iarnă, salata care iernează, măcriș;

10-20 septembrie: ​spanac, măcriș;

20-30 septembrie:​ spanac.

Tot în luna septembrie este momentul strângerii semințelor pentru primăvară. La

tomate, se aleg fructele mari, specifice soiului, sănătoase, coapte bine. Rosiile se
zdrobesc bine, se pun în vase cu apă, unde se spală bine. După ce s-au spălat se
îndepartează de pe semințe resturile de pulpă și se lasă apa să se liniștească.
Semințele bune se lasă la fund, în timp ce semințele seci plutesc la suprafață.

Legume care se seamănă sau se plantează în octombrie

1-10​ ​octombrie:​ spanac pentru producția timpurie de primăvară;

Nu uitați!​ Pentru a avea legume proaspete primăvara devreme, este timpul să

cultivați ceapa verde (de stufat), usturoiul verde, salata, spanacul, loboda, toate
acestea rezistă bine la temperaturi joase!

40
Legume care se seamănă sau se plantează în noiembrie
1-10 noiembrie: ​morcov, pătrunjel, ceapă, usturoi, mazăre – toate pentru productia
timpurie din primăvara următoare- plantare rizomilor de hrean.

Schemele de infiintare – distanta intre

randuri si intre plate pe rand
Printre factorii ce influenteaza distanta dintre randuri si cea intre plantele aflate pe un
rand trebuie sa enumeram specia si soiul de legume, fertilitatea si textura solului,
tehnologia aplicata si necesitatea asigurarii unor conditii pentru mecanizare.

Adancimea de Distanta intre plante

Specia semanat pe rand Distanta intre randuri C

Ardei 0.6; – 1.4 30 – 65 90 – 100 S

(Transplant)

Broccoli 0.6 – 1.4 15 – 30 12 – 40

(Transplant)

Cartofi 5 – 7.5 20 – 30 70 – 110

Castravete 2.5 – 5 20 – 30 90 – 100 S

Ceapa 0.6 – 1.4 2.5 – 10 20 – 65 S

(Transplant)

Conopida 1.5 – 3.4 30 – 65 65 – 90 S

(Transplant)

Dovleac 2.5 90 – 150 180 – 240 S

Dovlecel 2.5 90 – 150 180 – 240 S

41
Fasole 2.5 – 5 20 – 30 90 – 125 S
F

Mazare 2.5 – 5 2.5 – 7.5 65 – 125 S

F

Morcov 0.6 -1.4 2.5 – 5 30 – 70

Nap 0.6 – 1.4 5 – 15 30 – 90

Pastarnac 0.6 – 1.4 5 – 10 18 – 36 S

A

Patrunjel 0.6 10 – 30 30 – 66

Pepeni 5 – 10 65 – 90 180 – 240

Ridichi 0.6 – 1.4 1.2 – 2.5 20 – 30

Salata Capatana 0.6 25 – 38 30 – 65

Sfecla 1.4 – 2 5 – 12 28 – 70

Spanac 1.4 – 2.5 5 – 10 30 – 65

Telina de frunze Transplant 15 – 30 45 – 100

Telina de Transplant 10 – 15 65 – 90
radacina

Tomate 0.6 – 1.4 45 – 125 90 – 125

Usturoi 2.5 – 5 2.5 – 7.5 30 – 65

42
Varza 1.5 – 3.4 30 – 65 90 – 100
(Transplant)

Vinete 0.6 – 1.4 45 – 70 65 – 125

(Transplant)

* Distantele si adancimile sunt exprimmate in cm

* Transplantarea legumelor – prin aceasta operatiune se vor muta rasadurile in locul
definitiv

Lobodă

Însămânțare, cultivare și creștere

Datorită rezistenței la temperaturi reduse, se poate semăna atât toamna, cât și

primăvara. Foarte puțin pretențioasă, loboda este o plantă perfect adaptată la
condiţiile de climă temperată. Ea creşte și la umbră și la soare, este rezistă la secetă
și este rar afectată de dăunători. Este o plantă ce creşte înaltă, putând ajunge la
aproape 2 m înălțime. Florile sunt atât masculine, cât şi feminine pe aceeaşi plantă.
Pentru consum, loboda poate fi recoltată la aproximativ 40-60 de zile de la
însămânţare sau chiar mai devreme.

Salvarea semințelor

Loboda este o plantă anuală care se înmulțește prin semințe. Florile sunt mici, de
culoare verde sau roșie, iar din ele se dezvoltă fructele. Fructele mici (roșii sau verzi)
sunt adesea confundate cu semințele care se găsesc încapsulate în aceste fructe,
numite achene. Semințele de lobodă își păstrează proprietățile germinative o
perioadă relativ scurtă, între 1-2 ani. Foarte important! Păstrați semintele într-un loc
răcoros, uscat și protejat de insecte, într-un plic de hârtie. Notați pe plic numele
/codul varietății și data când ați colectat semințele.

Crăițe
Însămânțare, cultivare și creștere

Sunt plante erbacee anuale sau perene, care se pot planta prin toată grădina.
Rădăcina crăițelor eliberează o substanță ce ucide nematodele, respinge afidele,
43
atrage sirfidele. Îndepărtează musculițele albe, paraziții Circulifer tenellus, purtători
de viruși ce atacă tomatele, ardeii iuți, vinetele. Resping viermele cu corn de roșii
(Manduca quinquemaculata), gândacul mexican de fasole (Epilachna varivestis). Au
efect ierbicid asupra fasolei și verzei. Se seamănă în grădină în lunile aprilie-mai,
când nu mai există riscul căderii brumei.

Dacă plantele sunt prea dese, se repică în stadiul de 2-3 frunze adevărate. Preferă
locurile însorite și un sol bine drenat, moderat fertil. Au o rezistentă mică la expunere
îndelungată la secetă. Florile produc sămânţă. Lăsați florile să se usuce pe plantă, în
mod natural. După ce s-au uscat complet, scuturaţi seminţele pe o hârtie sau într-un
recipient. Foarte important! Păstrați semințele într-un loc răcoros, uscat și protejat de
insecte, într-un plic de hârtie. Notați numele / codul varietății și data.

Dovlecel

Însămânțare, cultivare și creștere

Semănaţi seminţele direct în grădină sau faceţi răsadurile în ghivece, cât mai
timpuriu, deoarece fructele au nevoie de câteva luni pentru a creşte şi a se maturiza
pentru a produce seminţe coapte. Pentru păstrarea seminţelor trebuie să fie minim
şase plante pentru a menţine un soi. Varietăţile de aceeaşi specie se polenizează
încrucişat, cu rapiditate, pe distanţe mari. Se recomandă să izoleze fiecare varietate
de dovlecel, la o distanţă de 1 km sau mai mult. Semănarea directă în grădină se
realizează la o adâncime de 2,5 cm, câte 1-2 semințe într-un cuib, cu o distanță de
70-80 cm pe rând și 80 – 150 cm între rânduri, în funcție de tipul de vrej. Preferă
locuri însorite și sol reavăn, bine drenat.

Salvarea semințelor

Marcaţi fructele pe care le păstraţi pentru seminţe şi lăsaţi-le pe plantă până când
ajung la maturitate: învelişul devine mai tare şi, de obicei, îşi schimbă culoarea în
galben-maro. Culegeţi fructele şi ţineţi-le 3-4 săptămâni să continue coacerea, pentru
ca seminţele să ajungă la maturitate. Spălaţi seminţele şi îndepărtaţi fibrele, puneți-le
într-un loc cald, uscat şi aerisit, să se usuce.

Dovlecel la metru

44
Această varietate provine din Bălțătești, jud. Neamț. Planta este cățărătoare,
ajungând și până la 8-10 metri înălțime. Primele flori sunt masculine și nu dau fructe,
iar următoarele dau 5-10 dovlecei pe fir. Fructul poate depăși la maturitate 2 metri
lungime. Se consumă atunci când are 50-70 de centimetri lungime; se taie o bucată,
iar ce rămâne se cicatrizează fără să se strice. Se recomandă înmuierea semințelor
în apă cu 12-24 de ore înainte de semănat. Planta preferă locuri însorite și pământ
afânat. Producători: Petru Cucu din Bălțătești, jud. Neamț și Grupul Semințe Vii din
Dâmbroca, jud. Buzău. Anul: 2018

Castraveți
Însămânțare, cultivare și creștere

Castravetele este una din cele mai populare plante pe care le regăsim în grădinile
ţărăneşti. Castraveții tradiționali sunt scurți și au coaja mai groasă și mai tare, uneori
prezintă verucozități și spini. La soiurile tradiționale de grădină, trebuie să aibă loc
polenizarea pentru a produce fructe. Castraveţii nu se seamănă direct în pământ, ci
prin răsădire. Distanţa între rânduri trebuie să fie de 1,30-1,50 metri, iar între plante,
pe rând, de circa 70-80 de centimetri. Au nevoie să fie udați măcar o dată la două
zile. Pregătiţi răsadurile în luna martie- aprilie. Răsădiţi în cuiburi în luna aprilie-mai.
Totul depinde de clima zonei dumneavoastră. În timpul creşterii, îndepărtați orice
plantă care nu pare sănătoasă; frunzele diforme cu pete galbene sunt un semn al
virusului mozaicului castravetelui, care poate fi transmis prin semințe. Castraveții au
flori separate de sex feminin și masculin, pe aceeași plantă. Primele flori sunt
masculine și nu fructifică. Cine doreşte să evite prăşirea castraveţilor poate să
mulcească cultura de castraveţi.

Pentru a păstra semințele, lăsați câteva flori masculine și să permiteți insectelor să

polenizeze florile feminine care sunt deschise în același timp. De asemenea, puteți
folosi izolarea și polenizarea manuală și pentru a evita polenizarea încrucișată dacă
dumneavoastră sau vecinii dumneavoastră creșteți alte soiuri. Producătorilor de
semințe li se recomandă să izoleze soiurile diferite de castraveți la o distanță de cel
puțin 1000 de metri.

Pentru producerea de seminţe este de preferat să se crească mai multe plante – în

jur de șase dacă este posibil – și să se transfere polenul de la o plantă la alta. Atunci
când fructele se coc, alegeţi-le pe cele mai frumoase şi mai sănătoase, pe care vreți
să continuați să le creșteți pentru semințe: ar trebui să fie tipice soiului după mărime,
formă și culoare. Aşteptaţi să treacă de stadiul de coacere, până încep să se înmoaie
și să își schimbe culoarea. Culoarea fructului matur de castravete este specifică
soiului: de exemplu, unele soiuri se fac galbene, iar altele portocaliu închis sau chiar
45
maro. În acest stadiu, când tăiați fructul în două, semințele și gelul lichid/zeama ar
trebui să se poată îndepărta ușor prin scobire. Semințele ar trebui să fie galben
deschis la culoare şi ferme, iar gelul se dă jos de pe semințe cu ușurință, semințele
putând fi curăţate doar prin spălare, într-o strecurătoare. În unele cazuri, e nevoie ca
acel amestec de semințe cu zeamă trebuie să fermenteze. Aşadar, adăugați un
volum de apă de 3 ori mai mare faţă de conţinutul de seminţe şi zeamă, cât să
plutească seminţele și lăsați amestecul într-un loc cald timp de 2-3 zile. Amestecați
din când în când. Se va forma un strat mucegăios, urât mirositor, la suprafață.
Semințele bune ar trebui să se ducă la fund, putând astfel să scurgeți cu grijă
reziduurile și să spălați semințele. Împrăștiați semințele curate într-un strat subțire pe
o tavă, hârtie cerată sau o farfurie și puneți-le într-un loc cald ș iaerisit. Mișcați-le
dintr-o parte în alta în timp ce se usucă, pentru a nu se forma bulgări și pentru a le
ajuta să se usuce uniform. Sunt gata pentru păstrare (complet uscate) atunci când se
pot rupe în două, nu atunci când se îndoaie. Seminţele de castravete îşi păstrează
viabilitatea timp de 4-5 ani.

Foarte important! Păstrați semințele într-un loc răcoros, uscat și protejat de insecte,
într-un plic dehârtie. Notați numele / codul varietății și data când ați colectat
semințele.

Ceapă 7 frați
Însămânțare, cultivare și creștere

Allium fistulosum este o ceapă perenă foarte gustoasă. Preferă soluri bine drenate,
ușoare și fertile și locurile însorite. Are o rezistență bună la secetă, dar are nevoie de
udare în mod regulat pentru o crestere optimă. Se seamănă din semințe și puse la
loc definitiv, numărul firelor va crește cu fiecare sezon. Mănunchiul poate fi divizat
pentru a fi replantat în alt loc. Poate fi recoltată pe tot parcursul iernii, rezistând la
temperaturi joase și menținându-se verde sub stratul de zăpadă.

Această varietate, cunoscută drept și ceapă eșalotă, provine din Bălțătești, jud.
Neamț. Soi vechi cu origini ucrainiene, rezistă până la temperaturi de -25 de grade
Celsius. Iarna se lasă în pământ pentru a își menține codițele proaspete. Este
recomandată producerea de răsad.

Salvarea semințelor

Ceapa 7 frați înflorește în lunile iulie-august. Florile produc sămânță. Se lasă florile să
se usuce pe plantă, în mod natural. Când sunt uscate complet, în luna septembrie,

46
se taie și se scutura de semințe într-un recipient. Se lasă să se usuce de tot
semințele într-un loc cald si aerisit.

Leuștean
Însămânțare, cultivare și creștere

Plantă perenă comestibilă, foarte iubită de țărani și grădinari, folosită drept condiment
în supe și în alte feluri de mâncare, dar și în scopuri terapeutice. Este o plantă
rezistentă la temperaturile scăzute și puțin pretențioasă la condițiile de mediu.
Preferă solurile argiloase și argilo-nisipoase, bogate în humus, bine structurate.
Poate crește până la 2 metri în înălțime, mai ales dacă dispune de apă în perioadele
secetoase. Se seamănă primăvara timpuriu, în luna martie sau în toamnă, în prelabil
prin producerea de răsad, care se plantează mai apoi la o distanță între plante de 25
de centimetri și între rânduri de 60 de centimetri. De asemenea, înmultirea
leușteanului se poate realiza prin divizarea tufei, toamna sau primăvara. Recoltarea
frunzelor se realizează eșalonat, pe măsură ce ajung la maturitatea de consum. Ele
se pot conserva peste iarnă atât uscate, cât și congelate.

Salvarea semințelor

Florile produc sămânță. Recoltarea semințelor se realizează atunci când fructele

încep să se închidă la culoare și să se usuce, adică atunci când au ajuns la
maturitate fiziologică. Lăsați florile să se usuce pe plantă în mod natural sau tăiați
tulpinile florifere de la bază pe care le lăsați să se usuce într-un loc cald și aerisit.
Scuturați apoi semințele.

Mărar
Însămânțare, cultivare și creștere

Mărarul este o plantă anuală aromatică, cu utilizări culinare și terapeutice. Preferă

locurile însorite și are o rezistență mare la temperaturi scăzute, în același timp
nesuportând excesul de umiditate. Preferă solurile luto- nisipoase, bogate în humus.
Poate fi însămânțat direct în pământ, primăvara devreme până la finalul verii, la o
adâncime de 2-3 centimetri si o distanță între rânduri de 20 de centimetri. În anii
următori va crește spontan, în urma scuturării semințelor de la plantele mature. Ca
majoritatea plantelor aromatice, este rezistent la boli şi dăunători. Îşi păstrează
aroma proaspăt cât şi uscat.

47
Salvarea semințelor

Florile produc sămânţă. Aşteptaţi să se usuce florile şi colectaţi seminţele. Scuturaţi

şi colectaţi seminţele.

Pătrunjel
Însămânțare, cultivare și creștere

Pătrunjelul este cea mai răspândită plantă aromatică din gospodăriile ţărăneşti,
specific bucătăriei româneşti. Se poate cultiva pe orice tip de sol. Este rezistent la frig
şi umbră. Se cunosc două tipuri de pătrunjel: de rădăcină şi de frunze. Poate fi
însămânțat primăvara devreme, direct în pământ, la distanţă de 25 de centimetri între
rânduri şi o adâncime de 2-3 centimetri. Germinaţia seminţelor durează chiar şi 3-4
săptămâni. Trebuie ştiut că pătrunjelul nu suportă monocultura, deci nu puteţi
semăna de două ori în acelaşi loc.

Salvarea semințelor

Pătrunjelul este plantă bienală. În primul an, produce rădăcină şi frunze, iar în al
doilea an dezvoltă tulpina floriferă, care produce flori şi sămânţă. Alegeţi cele mai
frumoase plante, scoateţi-le cu grijă cu rădăcină din pământ şi păstraţi-le în nisip
peste iarnă. Se replantează în primăvară. În august, veţi obţine seminţe. Florile
produc sămânţă. Aşteptaţi să se usuce florile şi colectaţi seminţele. Scuturaţi şi
colectaţi seminţele.

Salată
Însămânțare, cultivare și creștere

Salata se însămânțează direct în câmp, la distanță de 20 de centimetri între rânduri

şi 13-18 centimetri pe rând. Adâncimea de semănat este de 1-2 cm până la 3 cm, în
funcție de umiditatea solului. Se poate semăna în 2-3 etape, începând din martie
până în septembrie. Înainte de semănare curăţaţi solul. Pentru a nu se poleniza cu
alte varietăți de salată, izolați-le la distanțe de 200-300 metri.

Salvarea semințelor

48
Florile produc seminţe. Lăsați câteva plante să crească până la maturitate, când apar
tulpinile florale, eliminându-se plantele care au emis tulpini florale fără a forma
căpățâni. Recoltați semințele când 50-60% dintre acestea au ajuns la maturitate.

Tomate
Însămânțare, cultivare și creștere

Probabil cele mai întâlnite plante din grădinile ţărăneşti. Există o multitudine de
tomate: roşii, galbene, verzi, negre, rotunde, alungite, mici, dolofane. Tomatele se
cultivă bine după lucernă, trifoi, mazăre, fasole, dar se pot cultiva şi după
rădăcinoase, bulboase şi bostănoase. ​Revenirea tomatelor pe același teren se face
după 3-4 ani.

Tomatele se cultivă prin producerea prealabilă a răsadurilor. Semănatul se

realizează după 20 februarie. Sămânţa se seamănă în rânduri distanţate la 8-10 cm
şi la 2-3 cm/rând. La începutul formării primelor două frunze adevărate, după 10-15
zile de la răsărire, răsadul se poate repica în pahare de unică folosinţă, care au fost
umplute, în prealabil, cu pământ şi îngrăşământ natural. Adâncimea de repicat este
de 2-2,5 cm. Plantarea începe ​când în sol se realizează temperaturi de 12 grade C la
10-12 cm. Răsadurile se plantează pe strat înălţat, plantându-se câte două rânduri la
60, 70 sau 80 cm, iar între plante pe rând la 40 - 50 cm. ​Adâncimea de plantare este
până la prima frunză adevărată. ​Nu uitaţi să pregătiţi ţăruşi / araci pentru susţinerea
tomatelor care nu au creştere determinată (cresc foarte ​mult în înălţime). Tomatele
pot creşte 2,5 metri în ​înălţime sau chiar mai mult. Răsfăţaţi-vă tomatele cu
îngrăşământ şi udaţi-le de 2-3 ori pe săptămână. ​Polenizarea și izolarea - anumite
soiuri mai vechi de ​tomate, mai puţin ameliorate – mai ales tomatele mici, ​cum e
cazul unor tomate din catalogul nostru este ​probabil să se polenizeze încrucişat cu
alte tomate.

Salvarea semințelor

Alegeti fructele cele mai frumoase și sănătoase, de la baza plantei. Tăiaţi fructul copt
de-a lungul, pe mijloc, şi stoarceţi sau scobiţi seminţele şi zeama/ gelul în care stau
acestea, într-un borcan sau într-un bol. Nu uitaţi că unele soiuri conţin mult mai multe
seminţe decât altele, iar dimensiunea fructului nu este un indicator al cantităţii de
seminţe. Tomatele, odată curăţate de seminţe, se mai pot folosi pentru consum. În
cazul cantităţilor mari de tomate mici, cherry sau de genul coacăzelor, poate fi mai
uşor să zdrobiţi fructul în întregime. Fructele mici se pot pune într-o pungă de plastic
ce se poate sigila, pe cât este posibil se scoate aerul, iar conţinutul este zdrobit cu un
făcăleţ. Apoi pulpa şi pielea se îndepărtează spălând conţinutul printr-o sită de câte

49
ori e nevoie. Este bine să curăţaţi seminţele în întregime şi să îndepărtaţi nu numai
orice bucăţi de pulpă, ci şi stratul de zeamă în care stau (acesta conţine un încetinitor
de germinare care le împiedică să se dezvolte). Îndepărtarea zemei nu numai că
împiedică seminţele să se lipească în timp ce se usucă, dar uneori poate şi să
împiedice transmiterea anumitor boli prin intermediul seminţelor. Puteţi să îndepărtaţi
zeama de roşii prinmetoda fermentării.

Metoda prin fermentare

Puneţi seminţele şi zeama într- un bol (dacă nu este suficientă, adăugaţi un volum
dublu de apă – nu mai mult – suficient încât seminţele să plutească). Acoperiţi bolul
cu un material textil sau cu un capac care să permită să intre aer. Amestecul va
începe să fermenteze şi să arate urât, dar va produce şi un miros neplăcut. Trebuie
să îl lăsaţi suficient de mult încât să se descompună gelul, dar nu mai mult – altfel
seminţele pot începe să germineze. Verificaţi amestecul zilnic, să vedeţi dacă zeama
din jurul seminţelor a fermentat de tot. Când procesul este complet, luaţi cu o lingură
resturile şi mucegaiul care s-a format deasupra amestecului. Adăugaţi apă pentru a
limpezi seminţele, apoi turnaţi apa, cât de mult puteţi, fără să pierdeţi nicio sămânţă.
Repetaţi procedeul până când apa rămâne curată, iar seminţele pe fundul vasului.
Turnaţi seminţele într-o sită, spălaţi-le bine cu apă şi scoateţi sau apăsaţi, să treacă
prin sită, orice rămăşiţă de pulpă. Apoi lăsaţi-le să se scurgă. Împrăştiaţi-le, într-un
strat subţire, pe o tavă sau pe o farfurie şi puneţi-le într-un loc cald, aerisit. Risipiţi
seminţele cu mâna, în timp ce se usucă, să spargeţi cocoloaşele şi să se poată usca
uniform.

Telină
Spre deosebire de alte rădăcinoase precum morcovul sau păstârnacul, țelina se
cultivă prin răsad, din pricina semințelor mici și a duratei lungi de germinare.
Realizarea răsadurilor se face în luna februarie-martie, iar ​plantarea în grădină în
lunile mai-iunie​. Țelina de rădăcină este o plantă bienală cu o perioadă lungă de
vegetație, de 180-200 de zile. În primul an de cultură, formează o rozetă mare de
frunze și rădăcină îngroșată. Rădăcina îngroșată începe să se formeze când plantele
au 3-4 frunze, este de culoare alb-gălbuie, fragedă, suculentă. Se recoltează târziu,
înainte de venirea înghețului.

Salvarea semințelor

Telina este plantă bienală. După recoltare, alegeți cele mai frumoase plante,
scoateți-le cu grijă cu rădăcină din pământ și păstrați-le în nisip peste iarnă. În primul
an, produce rădăcină și frunze, iar în anul al doilea, dezvoltă tulpina floriferă, care

50
produce flori și sămânță. Înflorirea durează din iunie până în august. Lăsați florile să
se usuce pe plantă, în mod natural. Când s-au uscat, scuturați semințele într-un
recipient. Semințele își păstrează viabilitatea 4-5 ani.

Ardei
Însămânțare, cultivare și creștere

Se cultivă bine după lucernă, trifoi, mazăre, fasole, dar se poate cultiva şi după
rădăcinoase, bulboase şi bostănoase. Ardeiul se cultivă prin producerea prealabilă a
răsadurilor. Este o plantă foarte iubitoare de lumină. Semănatul se realizează după
15 februarie. Răsadurile de ardei trebuie plantate la o anumita distanţă unul faţă de
altul, adică în jur de 45 - 60 cm. Ardeii sunt, în cea mai mare parte, o cultură care se
încrucișează în cadrul speciei. Pot avea loc încrucișări nedorite atunci când creșteți
mai mult de o varietate. Pentru a preveni acest lucru, puteți ține diferitele varietăți la
depărtare una de cealaltă: distanțele recomandate de izolare pentru ardei variază
între 30 și 200 metri. Nu folosiţi chimicale şi încercaţi să aveţi grijă de sănătatea
mediului şi a dumneavoastră.

Salvarea semințelor

Culegeţi fructele atunci când se află la maturitate fiziologică, nu la maturitate de

consum. Aşteptaţi până când fructele capătă culoarea specifică soiului, de cele mai
multe ori galben sau roşu intens. Alegeţi cele mai frumoase şi mai sănătoase fructe.
Recolta se face între august - noiembrie, în funcţie de clima din zona
dumneavoastră. Ardeii sunt ușor de păstrat pentru semințe, mai ales atunci când
creșteți un singur soi. Când scoateţi seminţe de la ardeiul iute, folosiţi mănuşi,
deoarece vă pot cauza senzaţii de usturime cronică, greu de înlăturat. Puteți extrage
semințele atunci când folosiți fructul în bucătărie. Scobiţi seminţele din interiorul
ardeiului și lăsați-le într-un loc aerisit până sunt complet uscate (2-4 zile). Nu este
nevoie de nici o altă curățare.

Seminţele de ardei pot fi păstrate timp de 2-3 ani.

TRATAMENTE PENTRU CULTURA DE

ROȘII: STROPIRI FĂRĂ CHIMICALE
51
CONTRA MANEI SAU A
PUTREGAIULUI CENUȘIU
Cultura de roșii bio poate fi o adevărată provocare pentru cultivatori având în vedere
că tomatele sunt predispuse unor boli foarte păguboase cum ar fi mana sau
putregaiul cenușiu. Cu toate acestea, cultivatorii bio găsesc permanent soluții pentru
tratarea și întărirea tomantelor în fața bolilor și dăunătorilor.

Una dintre cele mai temute boli ale tomatelor, care este în stare într-un timp foarte
scurt să pună la pământ întreaga recoltă şi ceva pe deasupra, este mana. Lupta cu
bolile începe de la faza de semințe și continuă până este culeasă și ultima roșie.

Solu​ți​ e ”lăptoasă” contra manei la roșii

Plantsadul deja a atins vreo 10 – 12 cm, săptămânal vom stropi tinerele plante cu o
soluţie preparată din lapte degresat, zer sau kefir. Aveți nevoie de 1 litru de lapte
degresat, zer sau kefir la 9 litri de apă + 25-35 picături de tinctură de iod. Putem
alterna stropirea cu macerat de urzică şi coada calului, 500 de grame de plantă
uscată la 5 litri apă rece sau fierbinte, nu contează.

Solu​ți​ i naturale pentru sănătatea tomatelor

• Usturoiul​ este un duşman de temut al ciupercilor parazite şi al multor boli ale
plantelor, în general. Este un antibiotic natural, un antimicotic şi un redutabil
imunomodelator. Maceratul de usturoi, care va feri planta de ciuperca manei se
prepară astfel: într-un borcan de 3 litri punem 500 gr de usturoi necurăţat dat prin
maşina de tocat. Acoperim cu apă şi ţinem la loc întunecat şi cald preţ de 5 zile. Apoi,
după ce strecurăm şi punem în recipiente de sticlă, de preferinţă întunecate, vom lua
cate 60 ml de macerat la 10 l apă „stată”, adăugăm 2-3 linguri de săpun lichid şi
stropim roşiile cam de 4 – 5 ori în toată perioada de vegetaţie. Dacă întâmplarea face
ca mana persiste atunci vom stropi ceva mai des.

•​ Mai este permisă în cultura bio și ​zeama bordeleză​ dar cumpărată doar de la
magazinele de specialitate, cu indicații clare pe etichetă de cine și cum a fost
produsă. Sunt permise prin legislație europeană doar 3 kilograme la hectar pe an,
stropiri cu zeamă bordeleză.

• Ardeiul iute​ poate fi folosit de asemenea împotriva afidelor, melcilor fără cochilii,
larvelor de fluturi, moliilor, ploșnițelor, tripsilor. Se folosesc 1 kg fructe proaspete
tăiate pe jumătate sau 0,5 kg fructe uscate mărunțite bine, se acoperă cu apă, se
lasă la macerat două zile într-o găleată acoperită, apoi se fierbe și se lasă încă două
zile la macerat. După care se amestecă bine se stoarce iar soluția obținută se

52
filtrează. Trebuie folosită imediat. Cantitățile sunt următoarele 250-500 ml soluție
concentrată la 10 l apă la care adăugăm 40 g săpun diluat într-un litru de apă.

• Ceapa​ este dușmanul de temut al afidelor, al tripsilor de tutun și de seră, al

păianjenul din culturile de plante din familia cucurbitacea, a omizilor. Se infuzează
timp de 4 zile în 10 l de apă în jur de 200 g coji de ceapă, apoi se strecoară. Se
diluează și se stropesc culturile de legume. Se stropește săptămânal timp de o lună.
În zilele de tratament temperatura aerului după apusul soarelui nu trebuie să fie sub
15 grade.

• Gălbenelele​ se folosesc ca “armă” împotriva nematozilor, unor păianjeni, fluturii

mai multor dăunători, tripsi, fuzarioza. Se recomandă plantarea printre legume pentru
a feri culturile sau 200 g de semințe măruntițe se acoperă cu 10 l de apă se
infuzează timp de 24 ore după care se filtrează și se folosește pentru stropit.

• Ștevia​ este folosită împotriva tripsilor de seră și de tutun, a păianjenului roșu și a

afidelor. 300 g de rădăcini recoltate toamna se mărunțesc bine și se infuzează 3 ore
în 10 l de apă caldă (70 grade), se strecoară iar înainte de folosire se adaugă 40 g
săpun.

• Coada calului.​ Prin conținutul crescut de acid silicic întărește țesutul plantei, astfel
se creează un scut împotriva dăunătorilor. O parte de frunze uscate la 10 părți de
apă.

“Trucuri” cu ajutorul cărora pute​ț​i ​ț​ine la distan​ț​ă dăunătorii dar și

mana sau bolile fungice, pe lângă preparatele care țin deoparte bolile mai există
o serie de

• Roșiile se pot proteja de afide plantând în apropierea lor Condurul Doamnei. Afidele
vor prefera aceasta plantă îndepărtându-se de tomate;

• Se plantează ceapă și usturoi în apropierea roșiilor. Acestea vor fi inamicul numărul

unu împotriva manei și a altor boli fungice;

• Un alt lucru important la care trebuie acordată maximă atenție îl reprezintă udatul.
Roșiile au nevoie de udare constantă. Totuși, nu trebuie exagerat cu apa, pentru că
roșiile vor înflori devreme și nu vor mai rodi, dar și din cauza faptului că se poate
forma mucegaiul. Nu se udă cultura de tomate după-amiază sau seara. Cel mai
indicat moment pentru aceasta operațiune este dimineața devreme.

• Plantele companion pentru roșii sunt:

– Crăițele care alungă nematozii de la rădăcină
– Gălbenelele care alungă prin mirosul lor anumite insecte rele
– Busuiocul care dă aromă fructelor

53
– Condurașii care pot constitui capcane, acestea atrăgând afidele către ei
– Ceapa și usturoiul care resping datorită mirosului afidele.

Odată ce mana a păstruns în plante se adună constant frunzele sau fructele afectate
și se distrug astfel ca să nu se răspândească și la plantele sănătoase.

Surse selective:
www. invitatielasanatate.blogspot.ro
www.hobbygradina.ro

54