Profilul meu, ca profesor în perspectiva educației inclusive

Profilul meu, ca profesor în perspectiva educației incluzive

In activitatea cu copiii cu cerințe educaționale speciale resursele umane au, poate, cel
mai important rol in incluziunea acestora in mediul gradiniței, respective in mediul școlar.
In activitatea desfașurată la catedra am avut oportunitatea de a relaționa, de a lucra cu
copii cu cerințe educaționale speciale si consider ca ste o experienta benefică atât profesional, cat
si pentru dezvoltarea mea personală.
Dacă ma refer la cunoștințele referitoare la modul de abordare si modalități de acțiune in
lucrul cu copiii cu cerințe educaționale speciale pot spune că majoritatea sunt dobândite prin
studiu individual, expriența personală, lucrul in echipa si mai puțin prin cursuri de perfecționare.
Formarea mea inițiala este Liceul Pedagogic, pe care l-am absolvit in anul 2002. In cadrul
liceului am studiat ca materie individuala psihopedagogia speciala, dar nu am avut oportunitatea
de a aprofunda sau de a pune in practică informatiile, cunoștințele teoretice dobandite. Am mai
participat la cursuri de formare in cadrul CCD- București si in cadrul Fundației HelpAutism. Prin
aceste cursuri mi-am insușit o parte din cunoștine, insă nu consider că sunt suficiente.
In activitatea mea am avut la grupă copii diagnosticați cu autism, retard psihomotor,
sindrom Aspenger, care erau integrați in programe de recuperare in diferite asociații. Astfel am
avut posibilitatea de a colabora cu mai mulți specialiști de la care consider ca am invățat foarte
multe.
Ca profesor care imi desfășor activitatea alături și impreună cu copiii cu cerințe
educaționale consider că detin abilități de lucru in echipă pentru a putea colabora cu alți
specialiști in beneficiul copiilor, abilități de bun communicator și mediator intre instituție și
familie dar și intre membrii echipei modelatoare, abilități de coordonare. Caltățile unui cadru
didactic care dorește să fie parte a educatiei inclusive trebuie sa includă empatie, toleranță,
perseverență, dar și creativitate, flexibilitate, rezistența la stres și mai ales tact pedagogic.
Profesorul poate face faţă diferenţelor dintre copii dacă ştie care sunt punctele forte şi
punctele slabe ale copiilor şi dacă planifică lecţiile ţinând seama de acestea; ştie că învăţarea
copilului poate fi afectată de dizabilităţi sau de lipsuri şi foloseşte strategii de predare-învăţare
prin care aceste dificultăţi să fie depăşite; are încredere în propriile sale capacităţi şi abilităţi de
profesor, de a proiecta lecţiile pentru a răspunde cerinţelor tuturor elevilor şi pentru a adapta
curriculum-ul, astfel încât să se potrivească pentru toţi elevii; este ajutat şi sprijinit de către
colegi, părinţi şi alte categorii de profesionişti; - re credinţa că toţi copiii au dreptul la educaţie şi
că toţi copiii sunt capabili să înveţe.