Ștefan fiul lui Nicolae, cândva Voievod, comite de Maramureș

(Stephanus filius Nicolai quondam Vaivodae, comes de Maramorsis)

înainte de 1300, Voievodatul de Cuhea,

Primul Voievod de Cuhea menționat în documentele timpului este

Micula (Nicolae) tătal lui Ştefan, Bogdan şi Iuga. Într-un document
din anul 1326 este pomenit Ştefan Comite al Maramureşului, fiul lui
Nicolae, cel care a fost odinioară Voievod - Stephanus, filius Nicolai
quondam Vaivodae, (cf. Zimmermann Werner, Urkundenbuch I,
pag.407) - 18. Filipașcu, Alexandru – Istoria Maramureșului,
Ed.Gutinul Baia-Mare, 1997, pag.40

Nicolae este menționat cu termenul „cândva Voievod”, fiind răposat

la data emiterii documentului din anul 1326.

Despre Ştefan, fratele mai mare a lui Bogdan şi Iuga, ajuns Comite al
Maramureşului, din păcate nu avem alte informaţii.

În schimb fraţii săi, Voievozii Iuga şi Bogdan, vor fi pomeniţi ulterior

destul de des în documentele maghiare ale timpului, implicaţi în
evenimentele tulburi din Maramureş, dar mai ales în perioada
„Descălecatului” Moldovei.

În general istoricii maghiari şi nu numai, vezi, Robert Rösler, Engel

Pál, susţin faptul că românii şi rutenii ar fi fost colonizaţi pe terenurile
pustii din Maramureş la începutul secolului al XIV-lea (?!).

La fel şi Bogdan Vodă ar fi fost adus dintr-o zonă a Serbiei (?!)

împreună cu supuşii săi, iar urmare a serviciilor militare făcute lui
Carol Robert de Anjou ar fi primit de la acesta ca danie ţinuturile
Cuhei. (?!)

Ori documentul din 1326 referitor la Comitele Ştefan şi Voievodul

Nicolae (Micula) dovedeşte vechimea şi continuitatea acestei familii
celebre maramureşene !

Prezenţa lui Nicolae ca şi Voievod al Maramureşului şi ascensiunea

fiului său Ştefan la rangul de Comite al Maramureşului, nu poate
decât să confirme vechimea şi importanţa acestei familii voievodale
româneşti în comunitatea maramureşeană.

Teoria privind colonizarea ţinuturilor Maramureşului cu români la

începutul secolului al XIV-lea este contrazisă de însăşi actele oficiale
ale cancelariei maghiare. Într-un document din anul 1214, românii din
Maramureş apar în funcţiunea de străjeri ai codrilor - custodes
silvarum a terenurilor regale de vânătoare ale regelui Andrei al II-lea
(1205 – 1235) din Maramureş şi Bereg.

Bogdan, Voievodul Maramureşului

Prima menţiune despre „ereziile” lui Bogdan al Maramureşului o

avem din anul 1335, când Regele Ungariei, Carol Robert de Anjou,
sătul de „infidelitatea” voievodului încearcă să-l mute pe acesta din
Maramureş în Ungaria, pentru a putea fi mai bine supravegheat.

Se pare că regele maghiar nu va reuşi să-l strămute pe acesta,

deoarece îl întâlnim din nou pe Bogdan, în anul 1342, în conflict cu
familiile maramureşene loiale coroanei maghiare. Convins de
dezbinarea existentă între familiile maramureşene, şi conştient de
faptul că nu va putea obţine independenţa Maramureşului faţă de
Regatul Maghiar, Bogdan trece la sfârşitul anului 1342 în Modova,
unde îşi va începe lungul drum al „Descălecatului” şi a „Întemeierii”
Ţării Moldovei.

Iuga, Voievodul Maramureşului

Fratele lui Bogdan, Iuga, este, începând din jurul anului 1353,
confirmat ca Voievod al Maramureşului, fiind pomenit într-o diplomă
regală ca proprietar al Cuhei alături de fii lui, Ştefan şi Ioan.

În anul 1360, fii lui Iuga, Ştefan şi Ioan, sunt pomeniţi ca proprietari
ai moşiei Cuhea, dar cu rang de români simpli! Se pare că la aceasta
dată Voievodul Iuga trecuse la cele veşnice.

Urmare acestui afront făcut de coroana maghiară, Ştefan trece în anul

1362 în Moldova alăturându-se unchiului său Bogdan. Urmare morţii
lui Bogdan, Ştefan va conduce pentru o perioada scurtă, între anii
1367 - 1368, destinul Moldovei.