Sunteți pe pagina 1din 2

Capitolul 2–Menumorut și „amicele” sale

La sfârșitul secolului al IX-lea, ungurii așezați în Câmpia Pannoniei au întrevăzut


posibilitatea extinderii lor teritoriale în Transilvania. Chiar dacă în istoriografia maghiară se scrie că
ținuturile transilvane erau pustii, primii maghiari, conform cronicii lui Anonymus, au întâlnit aici
puternicii cnezi și voievozi români la conducerea unor extinse comunități de tip rural.
Iată cum ne prezintă cronicarul prima întrevedere dintre solii lui Arpad şi Menumorut,
voievodul valah care stăpânea teritoriul cuprins între Mureş, Someş şi Tisa: „În adevăr, trimişii lui
Arpad, Usubuu şi Veluc, au trecut peste râul Tisa în vadul Lucy, şi după ce au plecat de aici, venind
în fortăreaţa Bihar, au salutat pe ducele Menumorut şi i-au prezentat darurile pe care ducele lor i
le trimisese. La urmă însă, comunicându-i ce aveau să spună din partea ducelui Arpad, au pretins
teritoriul numit mai sus. Ducele Menumorut i-a primit însă cu bunăvoinţă şi încărcându-i cu diverse
daruri, a treia zi le-a cerut să se întoarcă. Totuşi le-a dat răspuns zicându-le: Spuneţi lui Arpad,
ducele Hungariei, domnul vostru: datori îi suntem ca unui amic, cu toate ce-i sunt necesare fiindcă
e un om străin şi duce lipsă de multe. Teritoriul însă ce l-a cerut bunei voinţe a noastre nu îl voi
ceda niciodată, câtă vreme voi mai fi în viaţă.’’ (Cronica lui Anonymus÷Faptele Ungurilor)
Trebuie să menționăm însă că înainte de această întâlnire, maghiarii au spionat ținuturile
Bihariei strângând informații despre personalitatea lui Menumorut care, în viziunea lor, era o
persoană foarte ciudată, având mai multe soții !
„Iar ţara care este între Tisa şi pădurea Igfron, care se află în Erdeuelu, de la fluviul Mureş
până la fluviul Zomus (Someş), o ocupase pentru sine ducele Morout, al cărui nepot este numit de
unguri Menumorout, fiindcă avea mai multe iubite (amicas!, în textul latin, n.n.), şi ţara aceea o
locuiseră neamurile care se numesc cozar.” (Cronica lui Anonymus÷Faptele Ungurilor).
Trebuie să specificăm faptul că Anonymus și-a scris cronica în timpul regelui Bela al III-lea
al Ungariei (1173-1196), la 196 de ani de la creștinarea maghiarilor. Regii maghiari, în tendința lor
de apropiere spre papalitate și de crezul catolic, au reformat societatea maghiară în decursul
timpului. Tradițiile și credințele inițiale de tip tribal au fost înlocuite cu percepte creștine.
Anonymus, crescut și educat în acest sistem, a vrut prin textul lui să scoată în evidență
superioritatea maghiarilor (chiar din acele timpuri îndepărtate) asupra romanilor, în privința
moralității. Chiar în primul capitol al lucrării, cu mult înainte de a ajunge la evenimentul întâlnirii
cu Menumorut, Anonymus, povestind despre maghiari le elogiază caracterul și calitățile: „Nu
râvneau la lucruri străine, pentru că toţi erau bogaţi, având multe animale şi alimente îndeajuns,
căci nu erau desfrânaţi, ci fiecare îşi avea doar numai o soţie.”
Anonymus trece însă în tăcere obiceiurile maghiarilor și ale aliaților lor cumani, de a se
însoți cu mai multe femei, obiceiuri scoase în decursul timpului de către regii maghiari, dar nu în
totalitate. Unul dintre motivele răscoalei cumanilor de la 1285 din Regatul Maghiar era
interzicerea poligamiei. Însuși regele Ungariei, Ladislau Cumanul (1272-1290), cel căruia I se
solicitase de către papalitate să-i oblige pe cumani la monogamie, trăia în desfrâu cu mai multe
amante cumane, după ce-și repudiase soția, pe Elisabeta de Sicilia.
„…afară de alte lipse multe fură și răscoale în Țara ungurească; că mai întâi craiul cu
crăiasa nu aveau traiu bun și mai mult umbla cu curve, alta și Domnii sau fost împerecheat și se
omoriau unul pre altul, iar despre altă parte neprietenii prădau țara. Și atât au fost sărăcit Țara
ungurească, cât nu vedeai om bogat sau să aibă cineva car sau cărută, ci numai cu cotigi umbla și
le trageau oamenii singuri cu mâinile lor.” (Cronică inedită de la Blaj - Naum Râmniceanu)
În urma refuzului foarte diplomatic al lui Menumorut de a nu le ceda teritoriu, maghiarii
pornesc ostilităţile, atacând din mai multe părţi voievodatul Bihariei. Obligat să se angajeze în
luptă, Menumorut va pierde pe rând toate cetăţile sale, fiind nevoit să se refugieze în cetatea lui
de scaun. După un asediu susţinut, de treisprezece zile, cetatea Bihariei va cădea în mâinile
năvălitorilor, iar voievodul transilvănean nevoit să accepte condiţiile de pace oferite de Arpad.
Tratatul de pace dintre cei doi conducători va fi consfinţit prin căsătoria lui Zulta, fiul lui
Arpad, cu fiica lui Menumorut. După moartea lui Menumorut, survenită în anul 906, voievodatul
va trece în mâinile lui Zulta (Zoltan) şi implicit, sub dominaţie maghiară.
Trebuie menționat însă un fapt mai rar întâlnit în cărțile de istorie românească sau străină.
Din această căsătorie dintre Zoltan și fiica lui Menumorut se va naște Tacsany, al cărui fiu Geza I va
fi tatăl primului rege al Ungariei, Ștefan cel Sfânt (997-1038). Este prima infuzie de sânge
românesc în casa Arpadiană, a regilor maghiari, care vor domni până în anul 1301. Ștefan cel Sfânt
a fost parțial român prin tată, urmare a descendenței sale din fiica lui Menumorut, dar efectiv
total, prin mamă. Vom explica aceste detalii în capitolul următor.
Referitor la poligamia lui Menumorut, putem constata că acest obicei al conducătorilor
daci a rămas o tradiție peste timpuri, sau poate, Voievodul Bihariei avea, pe lângă soție,
numeroase țiitoare sau amante, obicei practicat cu mult succes ulterior, de către domnitorii
români.
Asemeni lui Anonymus, vom spune și noi la rândul nostru: ce să mai spun ?