Sunteți pe pagina 1din 8

Pablo Neruda

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Jump to navigationJump to search
Pablo Neruda

Pablo Neruda

Date personale

Nume la naștere Ricardo Eliezer Neftalí Reyes y Basoalto

Născut 12 iulie 1904[5][1][6][7][8][9][10][11][12][13][14][15]

Parral, Chile[16]

Decedat 23 septembrie 1973 (69 de

ani)[5][1][6][7][8][9][10][11][12][13][14][15]

Santiago de Chile, Chile[17]

Cauza decesului cauze naturale[*] (cancer de prostată)

Părinți José del Carmen Reyes Morales[*]

Căsătorit cu Delia del Carril[*]

Cetățenie Chile

Religie ateism

Ocupație poet

diplomat

om politic

textier

autobiograf[*]

autor
Pseudonim Pablo Neruda

Partid politic Partidul Comunist din Chile

Limbi limba spaniolă[1]

Studii Universidad de Chile

Specie literară Vers, proză

Note

Premii Premiul Nobel pentru literatură[2][3]

National Prize for Literature[*]

World Peace Council prizes[*]

International Stalin Prize for Peace[*]

honorary doctorate of the National University of San

Marcos[*]

Atenea awarding[*]

Commander of the Order of the Sun of Peru[*]

Viareggio-Versilia International Prize[*][4]

Grawemeyer Award for Music Composition[*]

Cariera politică

Senator în Chile

În funcție

4 martie 1945 – septembrie 1948

Ambasador

Partid politic Partidul Comunist din Chile

Semnătură

Prezență online

Internet Movie Database

Modifică date / text


Pablo Neruda (pseudonimul lui Neftalí Ricardo Reyes Basoalto) (n. 12 iulie 1904 – d. 23
septembrie 1973), poet și om politic chilian, consul în Spania, Japonia, China; ambasador la Paris,
premiul "Cununa de aur" a Reuniunii Internaționale a Poeților din orașul iugoslav Strunga; Premiul
Internațional Lenin "Pentru întărirea păcii între popoare", 1953; laureat al Premiului Nobel pentru
Literatură în anul 1971.

Cuprins

 1Motivația Juriului Nobel

 2Biografie

 3Opera

 4Note

 5Referințe critice
o 5.1Mariano Picón Salas

 6Note

 7Legături externe

Motivația Juriului Nobel[modificare | modificare sursă]


"pentru opera lui, care, cu sufletul unei forțe elementare, dă viață destinului și viselor unui întreg
continent. ."

Biografie[modificare | modificare sursă]


La 12 iulie 1904 se naște Neftalí Ricardo Reyes Basoalto (Pablo Neruda) la Parral, un oraș aflat la
300 km la sud de Santiago de Chile, fiul doñei Rosa Basoalto de Reyes, învățătoare, și al lui José
del Carmen Reyes Morales, lucrător la căile ferate. În luna august mama sa moare. În 1906 José del
Carmen se mută la Temuco împreună cu fiul său, recăsătorindu-se cu doña Trinidad Candia
Marverde. În 1910 Pablo Neruda devine elev al liceului de băieți din Temuco, pe care îl absolvă
în 1920. La 18 iulie 1917 în ziarul La Mañana, din Temuco, se publică articolul intitulat "Entuziasm și
perseverență" sub semnătura lui Neftalí Reyes. Este primul material publicat de poet. La 30
noiembrie 1918 publică poemul "Ochii mei" în reviata Corre-Vuela din Santiago, nr. 566. În cursul
aceluiași an publică alte trei poezii în aceeași revistă. Colaborează la Selva Austral din Temuco,
publică în reviste din orașele Chillán și Valdiva. Folosește diferite pseudonime. Ia parte la jocurile
florale de la Maule cu poemul "Ideal nocturn", obținând premiul al treilea. În 1920 adoptă definitiv
pentru scrierile sale pseudonimul de Pablo Neruda. La 28 noiembrie 1920 obține premiul întâi la
sărbătoarea primăverii din Temuco. În același an devine președinte al Ateneului literar al liceului din
Temuco și secretar adjunct al Asociației elevilor din orașul Cautin. Pregătește două cărți - Insulele
ciudate și Osteneli zadarnice - pe care nu le publică. O parte din acestea vor constitui material
pentru lucrarea Crepuscular.
În 1921, Pablo Neruda pleacă la Santiago pentru a urma Institutul Pedagogic și a deveni profesor de
franceză. La 14 octombrie obține premiul întâi la concursul Federației studenților din Chile pentru
poemul său Cântecul sărbătorii, care se publică în revista Federației studenților intitulată Juventud.
Colaborează la revista Claridad, organ oficial de presă al Federației studenților. La 24 august 1922,
sub egida grupului literar Vremia are loc un recital din versurile poeților Joaquín Ciufuentes, R.
Monestier, Alberto Rojas Giménez și Pablo Neruda. În octombrie 1922, revista Los Tiempos,
din Montevideo, dedică un număr poeziei tinere, incluzând și poezia lui Neruda. În august 1923
apare în editura Claridad ediția oficială a volumului Crepuscular. Revista Dionysios, condusă de
Aliro Oyarzún, îi publică patru poezii, dintre care ultimele trei vor face parte din Prăștiarul entuziast,
carte scrisă în 1923, dar publicată abia în 1933. Publică patruzeci și două de articole de critică în
revista Claridad sub pseudonimul Sachka. În iunie 1924 apare în editura Nascimento ediția princeps
a celor Douăzeci de poeme de dragoste și un cântec de deznădejde. Tot în
editura Nascimento apare volumul Pagini alese de Anatole France, introducerea, selecția și
traducerea fiind semnate de Neruda.
În anul 1925, Pablo Neruda se află în fruntea revistei Caballo de Bastos. Colaborează la diferite
publicații literare, cum sunt Andamios, Ali Baba, Dinamo, Renovación, precum și la ziarul La Nación.
La editura Nascimento apare ediția princeps a volumului Încercarea omului infinit, volum care poartă
două date: anul 1925, data de tipărire și 1926, anul de apariție. În aceeași editură apar în 1926
edițiile princeps ale volumelor Inele și Locuitorul și speranța sa. În numărul 135 al
revistei Claridad se publică, traducerea din limba franceză semnată de Neruda, câteva fragmente
din Caietele lui Malte Laurids Brigge de Rainer Maria Rilke. În revista Atenea, numerele 5 și 10, se
publică Durere și Chinuri, poeme care vor face apoi parte din Reședința pe pământ sub
titlul Madrigal de iarnă și respectiv Fantomă.
În anul 1927 Pablo Neruda este numit consul onorific la Rangoon (Birmania). Pleacă din Santiago
spre Rangoon la 14 iunie, via Buenos Aires, unde se îmbarcă pe Baden, cu care călătorește până
la Lisabona. Este însoțit de Álvaro Hinojosa. Sosește la Madrid la 16 iunie. La 20 iulie se află
la Paris, de unde pleacă spre Marsilia, continuându-și apoi călătoria spre Rangoon. Tot în luna iulie
trimite ziarului La Nación. Revistele El Sol și Revista de Occidente din Madrid publică poeme de
Neruda. În 1928 este numit consul la Colombo (Ceylon), iar 1929 ia parte la Congresul
Panhindus desfășurat la Calcutta. În 1930 este numit consul la Batavia (Java). La 6
decembrie 1930 se căsătorește cu Maria Antonieta Agenaar Vogelzanz. În 1931 este consul
la Singapore. În 1932 după o călătorie pe mare, care durează două luni, se reîntoarce în Chile.
La 28 august 1933 sosește la Buenos Aires, unde fusese numit consul. În casa lui Pablo Rojas Paz
îi întâlnește la 13 octombrie pe Federico García Lorca. La 5 mai 1934, Pablo Neruda pleacă
la Barcelona, unde este numit consul. La 4 octombrie se naște la Madrid fiica sa, Malva Marina. La 6
decembrie ține o conferință și un recital de poezie la universitatea din Madrid, fiind prezentat de
Federico García Lorca. În casa Morlei Lynch o întâlnește pe Delia del Carril. La 3 februarie 1935 se
transferă la Madrid, pentru aș exercita funcția de consul.
La 18 iulie 1936 începe războiul civil spaniol, iar la scurt timp este ucis Federico García Lorca.
Neruda începe ciclul de poezii intitulat Spania în inimă. Este destituit din funcția de consul. Pleacă
la Valencia, apoi la Paris. La 7 noiembrie scoate, împreună cu Nancy Cunard, revista Poeții lumii
apără poporul spaniol. Se desparte de Maria Antonieta Agenaar. În februarie 1937 ține la Paris o
conferință despre Federico García Lorca. Împreună cu César Vallejo fondează, în aprilie, Grupul
hispano-american de ajutorare a Spaniei. La 2 iunie are loc la Paris Congresul Națiunilor Americane,
la care Pablo Neruda rostește o cuvântare, tradusă și editată în limba franceză. Pe 10 octombrie, se
înapoiază în Chile. La 7 noiembrie fondează Alianța Intelectualelor din Chile pentru Apărarea
Culturii, fiind ales președinte. La 7 mai se stinge din viață, la Temuco, tatăl său , iar la 18
august moare și mama sa vitregă, doña Trinidad Candia. Don Pedro Aguirre Cerda,
candidatul Frontului Popular, iese victorios la alegerile prezidențiale din luna octombrie. Neruda
străbate țara întreagă ținând conferințe. Pe frontul de luptă din Barcelona se publică, în plin război
civil, Spania în inimă. În 1939 este numit consul, cu sediul la Paris, pentru problemele emigrării
spaniolilor. În martie pleacă spre Franța, trecând prin Montevideo, unde ia parte la Congresul
Internațional al Mișcărilor Democrate, ca delegat din partea Alianței Intelectualilor din Chile. În
perioada aprilie-iulie se ocupă de problema refugiaților spanioli, pe care reușește să-i îmbarce
pe Winnipeg, vapor care ajunge în Chile la sfârșitul anului 1939. La 2 ianuarie 1940 se reîntoarce în
Chile.
La 16 august 1940 sosește în Ciudad de Mexico în calitate de consul general. În 1941 scrie Cânt
pentru Bolivar, editat de Universitatea Națională Autonomă din Mexic. Face o călătorie
în Guatemala. În octombrie 1941 primește titlul de doctor honoris causa din partea Universității din
Michoacán. În decembrie este atacat de un grup de naziști la Cuernavaca, prilej cu care sute de
intelectuali din toată America își manifestă sentimentele lor de solidaritate față de Pablo Neruda. În
aprilie 1942 întreprinde o călătorie în Cuba. La 30 septembrie dă pentru prima oară citire
poemului Cântec de dragoste pentru Stalingrad.
În februarie 1943 face o călătorie în Statele Unite, pentru a lua parte la întâlnirea "Glasul Americilor",
desfășurată la New York. Se înapoiază în Mexic, iar la 27 august i se consacră o adunare festivă cu
prilejul plecării sale din această țară, la care iau parte două mii de persoane. La 1 septembrie își
începe călătoria spre Chile, vizitând în drum țările de pe coasta Pacificului. La 3 septembrie se află
în Panama, iar la 9 septembrie în Columbia, țară în care în care este oaspete de onoare al
guvernului prezidat de López și al orașului Manizales. La Caldas ia ființă complexul școlar Pablo
Neruda. La 22 octombrie se află la Lima și apoi la Cuzco, unde vizitează ruinele preincașe de
la Macchu Picchu. Este oaspete de onuare al orașului Arequipa. Sosește la Santiago de Chile la 3
noiembrie. La 8 decembrie ține conferințele intitulate Călătorie în jurul poeziei mele și Călătorie în
inima lui Quevedo. În 1944 obține premiul municipal pentru poezie.
La 4 martie 1945, este ales senator al republicii din partea provinciilor Tarapacá și Antofagasta. Se
editează broșura Salut Nordul și Stalingradul. Obține Premiul Național pentru Literatură în patria sa.
La 30 mai rostește primul său discurs în Senat, editat apoi în Patru discursuri. La 8 iulie 1945 devine
membru al Partidului Comunist din Chile. La 15 iulie, pe stadionul Pecaembú din São Paulo ia parte
la festivitatea de omagiere a lui Luis Carlos Prestes. La 30 iulie devine membru al Academiei
Braziliene de Literatură din Rio de Janeiro, discursul de primire fiind rostit de Manuel Bandeira.
La 18 ianuarie 1946 este decorat de guvernul Mexicului cu Ordinul Vulturul Aztec. Cu prilejul
candidaturii lui Gabriel Gonzáles la președinție, este numit șef al sectorului de propagandă
națională. La 28 decembrie, printr-o ședință a tribunalului, numele său oficial devine Pablo Neruda.
În 1947 face o călătorie în regiunea Strâmtorii Magellan. La 27 noiembrie publică în El
Nacional din Caracas (în Chile exista cenzura presei de la 4 octombrie) Scrisoare intimă adresată
unor milioane de oameni, motiv pentru care președintele Republicii Chile îi intentează un proces
politic. La 6 februarie 1948 rostește un discurs în Senat, publicat apoi sub titlul "Acuz". La 3
februarie, Curtea Supremă aprobă destituirea lui Neruda din funcția de senator al Republicii. La 5
februarie tribunalul hotărăște arestarea sa. Începând de la această dată trăiește ascuns în Chile,
scriind Cânt general.
La 24 februarie 1949 pleacă din Chile traversând munții, prin sud. La 25 aprilie ia parte la Primul
Congres Mondial al Partizanilor Păcii, prilej cu care își dezvăluie ascunzătoarea. Este numit membru
al Consiliului Mondial al Păcii. În iunie face o primă călătorie în Uniunea Sovietică, unde asistă la
festivitățile prilejuite de aniversarea a 150 de ani de la nașterea lui Pușkin. La 27 iunie este omagiat
la Moscova de Uniunea Scriitorilor Sovietici.În iulie vizitează Polonia și Ungaria, în august Mexicul,
împreună cu Paul Eluard, iar în septembrie ia parte la Congresul latino-american al Partizanilor
Păcii, desfășurat în Mexic, țară în care rămâne până la sfârșitul anului grav bolnav. I se editează
operele sau selecții din poemele sale
în Germania, Cehoslovacia, China, Danemarca, Ungaria, SUA, Uniunea
Sovietică, Mexic, Cuba, Columbia, Guatemala, Argentina. La 28 ianuarie 1950 îi expiră permisul
constituțional de a absenta din țară, eliberat de președintele Senatului, don Arturo Alessandri.
Vizitează praga, Parisul, Roma, New Delhi. Poezia sa este tradusă în hindusă, urdu și bengaleză. În
perioada 16-22 noiembrie 1950 ia parte la cel de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii,
care are loc la Varșovia. La 22 noiembrie primește împreună cu Picasso și alți oameni de
artă, Premiul Internațional pentru Pace pentru poemul său Să se trezească pădurarul.
La Chascona, casa lui Neruda din Santiago.

La Sebastiana, casa lui Neruda din Valparaíso

La 10 februarie 1952, la Capri, începe să scrie volumul Strugurii și vinul. În lunile iulie și august
călătorește în Berlin și Danemarca. În Chile este revocat ordinul de arestare emis împotriva lui Pablo
Neruda în urmă cu trei ani și câteva luni. La 12 august se înapoiază la Santiago de Chile, unde este
întâmpinat cu mari manifestații omagiale de bun venit. Se instalează în locuința de pe bulevardul
Lynch. Vizitează Tamuco și alte localități din Chile. În decembrie face o vizită în Uniunea Sovietică
în calitate de membru al juriului pentru acordarea Premiului Internațional pentru Pace.
La 22 ianuarie 1953, se întoarce din călătoria în Uniunea Sovietică și organizează Congresul
Continental al Culturii, care își desfășoară lucrările în aprilie, în Santiago de Chile, și la care iau
parte mari personalități din America, ca Diego Rivera, Nicolás Guillen, Jorge Amado și alții. La 20
decembrie i se înmânează Premiul Stalin pentru Pace. Începe să-și construiască reședința numită
"La Chascona". În 1954 Pablo Neruda își donează biblioteca și alte bunuri universității din Chile, iar
aceasta hotărăște la rândul ei să finanțeze Fundația Neruda pentru Dezvoltarea Poeziei.
În 1955, se desparte de Delia del Carril. Termină de construit locuința numită "La Chascona", unde
se mută împreună cu actuala sa soție, Matilde Urrutia. Înființează și conduce revista La Gaceta de
Chile. Se publică un volum de poezii alese în limba persană. Cânt general apare
la București, România[18]. Face un voiaj în Uniunea Sovietică, China și alte țări socialiste, precum și
în Italia și Franța. Întorcându-se în America, prezintă recitaluri de poezie în Brazilia și la Montevideo,
apoi își petrece vacanța la Totoral, regiunea Córdoba, republica Argentina.
În 1958, activează în cadrul companiei politice în vederea alegerii președintelui Republicii Chile.
Face turnee și organizează adunări populare. În 1959, Pablo Neruda începe să-și construiască la
Valparaíso reședința numită "La Sebastiana".
Pornește într-o călătorie în jurul lumii, trecând și prin țara noastră, participă activ la viața politică a
timpului său, prin opere militante puse în slujba demnității umane. Călătorii, conferințe, premii și
titluri academice, editarea în tiraje impresionante a operelor sale în spaniolă și în numeroase alte
limbi marchează recunoașterea marii valori a poeziei sale, care culminează cu decernarea Premiului
Nobel pentru literatură în octombrie 1971. Nu mai puțin strălucită este activitatea politică din ultimii
ani ai vieții. În 1969 este desemnat din partea Partidului Comunist candidat la președinția Republicii
Chile și în această calitate străbate întreaga țară și ia parte la tratativele care conduc la
formarea Unității Populare. Ulterior se retrage în favoarea lui Salvador Allende, care este desemnat
candidat unic. În 1970 ia parte activă la campania electorală a lui Allende. După victoria Unității
Populare, când Allende devine președintele țării, Neruda este numit ambasador în Franța.
În 1972 este invitat la New York la Reuniunea Pen Clubului, unde ține discursul de deschidere și
protestează împotriva blocadei la care Statele Unite ale Americii supuseseră țara sa. Începe să-și
scrie Memoriile. Renunță la funcția de ambasador la Paris și se întoarce în Chile, prilej cu care
guvernul organizează în cinstea lui o mare adunare populară pe stadionul național din Santiago. La
mijlocul anului 1973, adresează o chemare intelectualilor latino-americani și europeni pentru
evitarea războiului civil în Chile. La 11 septembrie, un puci militar răstoarnă guvernul Unității
Populare, iar președintele Salvador Allende este asasinat. A murit la 23 septembrie 1973, la
Santiago, la câteva zile după răsturnarea guvernului Unității Populare de către forțele
armate reacționare. Opinia publică internațională a luat cunoștință cu profundă indignare de faptul
că, după puciul militar, locuința sa din Valparaíso, precum și cea din Santiago, unde se ținea
priveghiul pentru cel dispărut, au fost devastate și distruse de fasciștii chilieni.

Opera[modificare | modificare sursă]


 Crepusculario (Crepuscular), (1923)
 Veinte poemas de amor y una canción desesperada (Douăzeci de poeme de dragoste și un
cântec de deznădejde), (1924)
 Tentativa del hombre infinito (Încercarea omului infinit), (1925)
 El hombre entusiasta (Omul entuziast), (1933)
 Residencia en la tierra( Reședința pe pământ), (1933)
 España en el corazón (În inimă, Spania), (1937)
 Un canta para Bolivar(Un cânt pentru Bolivar), (1941)
 Canto General (Cânt general), (1950)
 Que despierte el leñador (Să se trezească pădurarul), (1950)
 Los versos del capitán (Versurile căpitanului), (1952)
 Las uvas y el viento (Strugurii și vântul), (1954)
 Odas elementales (Ode elementare), (1954)
 Nuevas odas elementales (Noi ode elementare), (1956)
 Tercer libro de odas (A treia carte de ode) (1957)
 Obras completas (Opere complete) (1957)
 Navegacions y regresos (Navigări și întoarceri), (1959)
 Cien sonetos de amor (O sută de sonete de dragoste), (1959)
 Canción de gesta (Cânt de vitejie), (1960)
 Cantos ceremoniales(Cânturi ceremoniale), (1961)
 Plenos poderes (Puteri depline), (1962)
 Memorial de Isla Negra (Memorii din insula Neagră), (1964)
 Espada ardiente (Spada arzândă), (1970)
 Las piedras del cielo (Pietrele cerului), (1970)
 Geografie infructuasă (Geografia nerodnică), (1972)
 Incitación al nixonicidio y elogio de la revólución chilena (Incitație la nixonicid și elogiu revoluției
chiliene), (1973)